Patria, ianuarie 1938 (Anul 3, nr. 453-466)

1938-01-14 / nr. 453

MIET MAUSS Miky Maus e o formula alcă­tuită din nerv, talent şi două di­mensiuni. De unde filozofii se certau pentru a patra dimensiune, revoltat, Miky a renunţat şi la a treia. Inşi negaţi existenţa? s’a răs­tit el bătrânilor înţelepţi, voi trăi şi, fără actul vostru de naştere. Şi într'adevăr, sunt ani buni de când cu aceiaşi mină fericită, tre­­pădează de viaţă, se agită şi-i... vedetă. Omenirea a rămas totuşi nări-Se poate trăi deci şi’n două di­..­mensiuni., Ne putem dispensa de cea de a treia, dare ar fi adâncimea sau profunzimea. Ba în felul acesta ni se deschide perspectiva unui câmp nou pe care-l putem abor­da: extraordinarul. Se poate mai mult? Nimic. Trăiască Miky Mauss. "Şi Miky Mauss a făcut astfel şcoală." * “ Politicieni, oameni de stat, foşti gânditori, foşti scriitori, cetăţea­nul, omul e­e la colţul străzii, umi­lul1, şi totdeodată celebrul anonim vor­­sute de mii, milioane de indi­vizi, s’au înscris la şcoala lui Mi­­ky Mauss, ucigând cu o lovitură de ghioagă cea de a treia dimen­siune „profunzimea”. Şi au învins! Cu buretele au şters o simplă linie.­‘ In fond au ars bazele unei civilizaţii întregi, negând deopo­trivă pe un Spinoza, pe un Des­cartes, pe tin Leibnitz, cari încer­caseră să dibuiască coeficientul sensibilităţii noastre. Dar­ ce importă? Miky Mauss cucereşte prin ab­surd, învinge prin iraţional, stă­pâneşte printr’un întreg complex anormal. Şi cu el milioane şi milioane de indivizi... . ...­­ # Să plângem? Să ne desnădăj­­­duim? , Deloct ! Miky Mauss e veacul nostru, în­ţelepciunea la care am ajuns, fruc­tul gândirei intense din ultimile două decade, rezultatul „omului modern’1“-­1 care a buchisit gheaţa cu trei perechi de tălpi şi terenul de sport cu o sută ’de mii de spec­tatori. Să plângem! Când veacul nostri poartă pe umerii lui geniul lui Miky Mauss? Ar fi un non sens l­a u­n PACEA e la răscrucea drumu­rilor. O stâncă de granit atârnă de un fir de păr. Iacă o adiere, cel mai uşor zefir, o masa imen­să de piatră, se va prăbuşi până'n adâncurile pământului. Peste tot sunt înfierii inflama­bile. Stă să plesneacă praful de puşcă în cartuş. Şi Zews se cutrenură şi-i e tea­mă. Atâta nesiguranţa n’a fost nici când. Să stingem luminle? Să nu mai aprindem ţigarea dela chibrit ci ţigare de la ţigare? Sau... Ce să facem? Mările şi oceane! sunt pline de submarine. Ramurie brazilor, as­cund cu verdeaţa lor, tancuri şi tunuri. Se pitesc ăştile şi ţevile armelor şi se ung cu pământ. Dar nu mai e pământ, să as­cunzi atâta oţel brnat după chi­pul şi asemănarea morţii. Ei? Ce facem? ! Şi nu găsiţi răsunsul? Vi-l dă Miky Muss îndată. In­­trebaţi-1. L-aţi îtrebat? Şi nu sunteţi mulţumiţi­­, încă cum! .— La cele doă cuirasate de 35.000 tone italien, să se adauge încă nouă crucişioare engleze de 10.000 tone. La cele douăzei şi patru cruci­şătoare italiene,­­ oceanic, să se adauge încă odat pe atâtea cru­­­cişătoare engleze. Miky Mauss­e ental. Se înarmează alienii? Să se înarmeze şi englzii. De ce n'ar circula submarine prin oceane, cum circulă taxirile prin metro­polă. Cu număr şi pe categorii, particulare şi de viaţă. Şi apoi u­­zinele lucrând, n vor mai exista şomeri. Dar pacea? Pacea! Sigur cS va f pace.^ Războiul îl fac numai aceteari n’au de lu­cru, ori dacă te larmezi, înseam­nă că ești Ocupa .... .i.wj Se poate mai 18« ?i mai sim­plu? ■ ..... . ■ : '/ V ,, --r-. MOREL 1*. Că.­ A­D­I­O 11 JOI, 13 IANUARIE v '­­ RADIO-ROMANIA 160 kHz. 1875 m. 150 kw.­­ RADIO-BUCURESTI 823 kHz. 364,5 m. 12 kw 14.10: Ora Mersul vremii Radio­jurnal. yt 14.10: Continuarea concertului: Canzoneta de d’Ambrosio, Mitzi,­­Fritz, vals tirolez de Dendrino. Trec de seară prin faţa casei tale, tango de Stroe şi Vasilache; Mi-e dor­ de un chef, slow-fox de Den­drino; Romanţe şi Arii naţionale. 15: Actualităţi­ străine: Radiofo­nice. • 18: Ora. Mersul vremii. 18.02: Muzică de dans. Orches­tra di dans Radio, dirij de Const. Bobescu:’ Joc de polo­ fox de O. Fetras; Vals de Kockmann; Roşită ■ fok de Joe Alex; Amorul e dul­­,­ce, vals de Friedl; Cântec de toam­nă, vals de Gardens Helmut; Heda vals­ de Leopold ; La cafenea, fox • de Grasz-Kennedy; Vals lent de Merikanto; Să mă’ndrăgostesc ne­bun, de Mackeben; Odată spui da, •odată Ha, de Zitzewitz-Shütze; Pi­­­tadorul, afarş de Winkler. 19: Cărţi şi reviste. .. 19.15 Continuarea concertului de mu­zică de dans: Primăvara surâ­zătoare de Bruno Haner; Volga de Manuel De Serra; întoarcerea din Orient de Miretti; Mult ritm de­­v­rupiie;: Jocul cu dragostea de Oli­vieri:­­Tango, Slowfox şi Fox din filmul „Doamna de la etajul II” de­ Halm. 19.50: Filosofia românească, de prof. Ion Petrovici. *--20.05:- -Orchestra de banjo „Gusbear"; Suita orientală de ■ Francis Popy; Tango, romanţă de M. Paida; Nocturnă de Ceaikow­­.s­k­y; Ungherul romanţă tristă de Victor Dumbravă; Sunt o studentă fox de Paida Gangursky. 20.10: Gh. Folescu (canto); Di­mineaţa lui Crăciun de Brăiloiu; Colindăm Doamne de Borgovan;­­Colindă de Brediceanu; Arie din „Oratorul Paulus” de Mendels­­sohn-Bartholdy; Arie din opera „Răpirea din Serai” de Mozart. 21. , Programul concertului sim­fonic, de V.minoil Ciomac. 21.15: Concert simfonic al Or­­­­chestrei Filarmonica, dirij. de Mi­hail Jóra (Transmisie de la Ateneul Român); Uvertura la „Don Juan” de Mozart; Variaţiuni de Brahms pe o temă de Haydn; Concert pentru pian şi orchestră de Bohus­­lav Martinu — I- audiţie (solistă d-na Germaine Lieux). 22. Radio-jurnal Sport. 22.15: Continuata concertului simfonic: Două antece de Paul Constantinescu (şi versuri de Ion Barbu); Izorlâe,­­­ Riga Crypto şi Lapona Enigel;Simfonia de Mi­hai Jora. 23. Muzică vestă (discuri): S. O. S., box şi Spirtul lui Chopin, fox de Shetter; Bună cântece din opereta „Trei valuri” de Mar­­chand (voce: Yvmne Pirintemps); Slowfox de Kenundy şi Fox de­ Porter; Ceaiu în loi de Youmans şi Blues de Weatterford; Rămas bun de Reisfeld şi Micul meu cactus de Dorian Fire-ai inimă să fii de Dendrino şi Mână măi că s’a ’noptat de Boldeanu (voce: Ion Luican). 23.45: Jurnal dintru străinătate în limba franceză și germană. Farmaciile de serviciu Farmacia Romaniki (I. Lan­dau), calea Victoriei, 36 I. 3.21.76; Cireseanu P. Bârlad b-dul Carol 11 I. 3.35.52; Elena Tigoianu, calea Victoriei, 2 I. 3.88.53; Farmacia Dr. Popovici (M. D. Rusu), calea Griviţei, 213 NI; Ana Dr. Deciu, b-dul col. M- Ghica, 120 II. 3.78.38; A. Prall (Schuster), calea Victoriei 138 III 4.11.19; St. Leonescu, str. Romană colţ ctt Tunari, 2 III 2.27.69; dr. Adolf Chijic, şos. Mi­hai Bravu, 216 IV; Farmacia O­­vidiu Nicolescu (Mendel Grün­baum) calea Călăraşilor, 126 IV 4.17.32; Farmacia Bejan (S. Gal­perin), calea Dudești, 133 IV 3.39.74; Farmacia J. Vespremeanu (O. Bercovici) calea Şerban Vodă, 49 V 2.57.47; Farmacia Şt. N. Cor­nea (M. Grünbaum), calea Văcă­rești 83 V 4.34.97; Napoleon Po­povici, calea Rahovei, 265, VI 3.82.37; Dr. L. V. Ulman, str. Dr. C Davilla 7, VI 3.00.30. APATRI­AM Afişul sonor De când e lumea, zidurile au avut urechi. De azi încolo, vor avea şi gură. Un mucalit de parizian s’a gândit să întoarcă veacului nos­tru această răzbunare, împotri­va Uriaşului complot de unde sonore cari ne asasinează a­­casă, pe stradă şi în taxi, şi s’a pus pe lucru, pentru inventarea afişului sonor. Din nefericire, se vesteşte că mintea mucalitului a luat-o pe drumul cel bun şi că—poate în curând—primul afiş vorbitor va chelălăi pe bulevardele Paristi­­sului. Nu ne-am speria, dacă n'am şti cu ce grabă importăm —noi, „constituţionalii" lui Caragiale— tot ce atentează la liniştea şi la ritmul nostru oriental. Inchipuiţi-vă însă ce se va în­tâmpla, dacă invenţia asta nu va fi oprită la graniţă. L­a fiecare pas, maşina infer­nală va exploda în timpanul bietului nostru cetăţean. Zidu­rile il vor striga, oprin­­du-l să-i recomande marfa. Încă o perfecţionare adusă noului mijloc de publicitate şi afişele de pe gard ne vor trage şi de mânecă. Grăbit, sau pornit pe o plim­bare de odihnă, „Elida" îţi va a­­răta dinţii ei de caş proaspăt şi-ţi va depăna povestea minu­­nată a pomădurilor cari i-au stins bubele din obraji. Copilul cu săpun „Cadum" îţi va clipi îngereşte din ochi şi se va oferi să-ţi facă o leae de pro­bă. Dopurile sticlelor de şampa­nie vor pocni pe afişe, iar ţigă­nuşul cu gura cât şura, care ţâşneşte din zid cu teancul de ziare, va striga invariabil, la orice oră din zi şi din noapte: „Ediţie spicială! Ediţie spicială" O să fie îngrozitor! Şi am uitat afişele electorale. Cât de naivă o să apară mâine placa de patefon a d-lui Titules­­cu, răguşită evocatoare a lapte­lui pe care marele european l-a supt Oltului! "Mâine, toţi şefii turmelor politice îşi vor striga discursurile amăgitoare, unul peste altul şi toţi deodată, exact ca în Parlament. Dar va fi vai de societatea de afişaj, care nu va amplifica la maximum afişul sonor al parti­dului guvernamental... MIRCEA STEFANESCU Un film de atmosferă, subtil şi îndrăzneţ ca subiect şi exploata­re. E vorba de o pensiune de foste şi viitoare artiste, mai mult dan­satoare, subrete, chansonetiste, girls-uri şi midinete. Dintre ele se distanţează una cuprinsă de un b­al foc sacru, al cărei unic gând este interpretarea unui rol, dorin­ţă care se confundă cu însăşi ra­ţiunea ei de a exista. O alta *. Liica unui bogătaş, care vine să facă artă din capriciu sau poate ,dinî;;plipjtişpală şi pe care „un eve, nimeriţ jbotărâtor o îndrumă pe o­­rlevăritu­Î făgaş al artei şi ’dărue­­■şte astfel“ teatrului o preţioasă , a­­chiziţie. In sfârşit, sunt multe al­tele, tipuri prinse „sur te vii” de autor şi regizor, intr’o multilatera­litate de scene diverse, frumos lu­crate, al căror defect este însă ne­­primenirea cadrului în care se desfăşoară. Filmul are desigur calităţi, un dialog scânteetor de vervă şi — uneori — spirit, o fotografie ad­mirabilă şi o interpretare excelen­tă, Katharine Hepbrun în rolul fiicei de miliardar, obişnuită să comande, şi tocmai prin aceasta să parvie, Ginger Rogers în rolul u­­nei baletiste, care ia totul in glu­mă, Constance Collier, admirabilă şi Adolphe Menjou, fin şi spiri­tual. Un moment impresionant de dramatism şi cu efect sdrobitor este scena în care Kay, nenorocita care nu şi-a putut obţine rolul, se sinucide. Este poate ceea ce a reu­şit în special regisorul. In afară de meritul alegerii interpreţilor, cei mai ideali pentru rolurile ce le joacă. Tot filmul păcătueşte însă prin abuzul de interioare şi prin insis­tenţa unui dialog, dealtfel sufi­cient de interesant şi de bună dis­poziţie, dar care nu-şi găseşte ros­tul într­-o operă cinematografică. Cinematograful cere mai multă acţiune, mai m­ult dem­an­tism şi în special, reclamă un­­stil,­­un stil „cinematografic”, al cărui expo­nent este „=‚ cu prisosinţă — în­treaga producţie americană. Nu condamnăm încercări de i­­novaţie, deschideri de drumuri noui, crearea unui gen nou. Ne pu­­nem însă în situaţia spectatorului obişnuit de cinematograf, specta­torul care vine să se amuze pen­tru două ore şi pentru care acest spectacol nu poate fi gustat, aşa cum ar gusta un roman cu acela­ subiect, pe care însă îl citeşte când vrea şi cum vrea. Acestui spectator nu-i recoman­dăm filmul, şi şi din nenorocire acesta... „e cel mulţi"! K. Z. Cronica filmelor „Pensiunea Artistelor“ la Scala In domeniul istoric, D. N. Iorga ’at avut întotdeauna două activităţi ca sens de muncă: cercetător al istoriei universale şi cercetător al istoriei naţionale. Chiar d-sa o afiinlă în prefaţa primului volum din a sa Istorie a Românilor. Plecat, la 1890, în streinătate pentru studii de istorie universa­lă, nu s’a putut „înfrâna dela o curiozitate în care se amestecă şi o caldă iubire firească, în ce pri­veşte viaţa poporului nostru în­suşi”. De pe urma străduinţelor sale, a cercetării arhivelor euro­pene, a rezultat un număr imens de mare — pentru munca unui om — de publicaţii: documente, studii de sinteză, studii speciale, comunicări, articole, cursuri uni­versitare, tipărite, etc. Şi după cum , pentru istoria universală a dat acum 11 ani cele patru volu­me de Essai de synthése de l'his­­toire de l'Humanité, care-i încu­nunau munca de o viaţă, închina­tă istoriei universale, tot aşa, a­­cum, oferă publicului român şi strein — două serii de volume: una în limba română, alta în lim­ba franceză — cea mai completă operă de istorie naţională, care-i va încununa munca de­ o viaţă în­chinată cercetării şi cunoaşterii istoriei poporului român. In câţi­va ani, d. Prof. N. Iorga speră să termine seria de 10 volume care constitue Istoria Românilor. Pu­blicarea integrală a acestei opere va fi „unul din cele mai frumoa­se momente ale vieţii” sate. Noi i-le dorim din tot sufletul. Este o­­pera pe care noi Românii o aş­teptăm de mult timp. Nu avem astă Istorie a Românilor, în afară de cea a lui Xenopol. De la publi­carea primei ediţii a lui Xenopol, trecut aproape o jumătate de secol —4 şi Xenopol nu avusese o activitate atât de fecundă, compa­rativ cu a d-lui Iorga, înainte de publicarea acestei prime ediţii. In această jumătate de secol s’a mun­cit atât de mult în domeniul isto­riei — mai ales al celei naţiona­le — s’au publicat atâtea colecţii de documente şi studii de amă­nunt, încât acest nou material, i­­mens, frământat şi trecut prin me­toda, înţelegerea şi intuiţia istori­că a d-lui N. Iorga care în largi viziuni actualizează timpuri tre­cute, se consumă sufleteşte alături de materialul vechi, istoric — va însemna cea mai completă, cea mai vie şi mai sigură operă de sinteză asupra poporului român. In numerile următoare vom fa­ce o analiză a acestei opere, o prezentare pentru marele public şi vom căuta să scoatem în evidenţă valoarea celor cinci volume apă­rute până acum. AV. BARLADEANU RECENZII H. IORGA, Istoria Românilor Cafeneaua La „Corso" (unde se adună şi atâţia oameni deştepţi) gluma pri­mează, ca altădată la ,Junimea" din Iaşi. Astfel, mai dăunăzi, când d. De Re a fost cooptat un guvern, un „corsoman" mucalit a exclamat: (cu sinceră îngrijorare). De n'ar dereia guvernulu Vitrina Filmul BREVIAR Sinaia [­itii Huti! UN AMANUNT cu adevărat Interesant! asupra unei cărţi care a reţinut în ul­timii ani atenţia criticii şi a ci­titorilor. Este vorba de romanul „Menuetul” semnat de Q. M. Vlădescu unul dintre cei mai înzestraţi mânuitori de condei din generaţia care a depăşit cincizeci de ani. Cititorul căruia i-a căzut în mână cartea aceas­ta ştie că ea este fundată pe faptul că eroul principal cântă, într-o anumită împrejurare „Me­nuetul” la vioară. Acum câteva luni, d. G. M. Vlădescu a în­ceput să-şi publice în revista „Ramuri” de la Craiova drama­tizarea acestui roman. Dar s’a oprit după primele două acte constatând — abila când cartea a atins a IV-a ediţie —• că „Me­nuetul” este o bucată numai pentru pian. Iată o constatare cu adevărat foarte interesantă pe care nici un critic n’a făcut-o până acum. Oare criticii muzicali nu citesc romane? PENTRU CEI cari cunosc foarte puţin din viaţa lui Gh. Brăescu, scriito­rul dotat cu un humor sănătos, volumul de „Amintiri” apărut­ zilele trecute în vitrine este deo­sebit de preţios. Vor a­fla cu surprindere, după o serie Întrea­gă de pozne pe care în litera­tura românească a amintirilor nu te întrece decât Creangă că fostul maior Gh. Brăescu a fost câteva luni înrolat în „le­giunea străină’’ din Maroc. II vor scoate astfel încă odată în­vingător, după victoria repur­tată în literatură. IO­AN SULACOV a poposit din Basarabia cu o carte la­­subsioară. Ca orice ro­mân, fireşte, cu un roman in­titulat „Studentul din Bugeac". Clădit pe o anumită teză, roma­nul d-lui Sulacov n’a putut tre­ce prin foarfecele d-rel care pa­tronează cenzura. Aproape ju­mătate din cartea aceasta a tre­buit să fie astfel refăcută într’o noapte. Ce a eşit, bănuiţi. Cartea d-lui Sulacov şi aşa foarte slab scrisă — înt­ru­cât autorul cunoaşte limba română foarte relativ — nu-şi justifică astfel cu nimic prezenţa în li­brării. Şi totuşi... DE CURÂND a apărut cartea d-lui Grigore Patriciu: „Ochii lui ‘Atila’’. Este o culegere de câteva zeci de nu­velete şi schiţe cari desvăluie o nouă latură a talentului d-lui Patriciu. Sunt câteva bucăţi în acest volum — ca de exemplu ,Die ganze Familie” de o poe­­t de rar întâlnită în cărţile româ­neşti de natura aceasta. Un scriitor care trebue con­damnat numai prin îndelunga absenţă din librării, „FURTUNA” D. Ovid Densuşianu-Fiul are­­— n’aş putea spune dece — un nume ingrat pentru literatură. Un nume care, mărturisesc, m’a făcut să nu-i citesc primul ro­man — „Stăpânul”. I-am răsfoit insă acest al doilea volum din ciclul „Dealungul unei genera-, ţii" şi ne-a prins lectura lui. Fur­­tu­na este unul dintre puţinele romane bune apărut în acest se­zon anemic iar d. Ovid Densu­şianu-Fiul va fi în curând un nume cu care generaţia tânără ne va mândri. Motive pentru care ne îngă­duim să recomandăm cartea a­­ceasta cu toată căldura. CHIŞINĂU: ■ sun George Dom Dumitrescu în­drăgostitul acesta de Basarabia adolescenţii lui în care a scos cea mai bună revistă pe care a avut-o până acum provincia din­tre Prut şi Nistru . „Pagini ba­­sarabene" a semnat zilele trecu­te contractul pentru o monogra­fie a Chişinăului care va apare în colecţia Oraşe editată de Fun­­daţiile Regale. Pagini revelatoare din această viitoare carte au apărut până a­­cum în săptămânalul „Vremea" S. C Trăim de aproape doi ani o epocă de adevărată degringola­dă a tipăriturii româneşti. De doi ani cartea ieşită de sub teascurile româneşti şi semnată de scriitori români, lâncezeşte în vitrine şi în rafturi.­­Nu vor­bim, fireşte de scriitori cari în virtutea unei inerţii explicabilă sau inexplicabilă epuizează în fiecare sezon cel puţin una din ediţiile cărţilor lor. Şi ne gân­dim la Ionel Teodoreanu, Octav Dessila şi alţi câţiva. Sincopa aceasta de care au fost lovite chiar cărţile unor Mihail Sado­­veanu — ultima sa carte apă­rută „Povestiri de vânătoare" n’a interesat decât un cerc re­strâns de cititori — G. M. Vlă­descu, al cărui roman mult trâmbiţat — „Gol” — a trecut aproape neobservat sau Mircea Eliade, sincopa aceasta zic, tre­buie să ne îngrijoreze în mă­sura în care de obiceiu ne in­teresează scăderile la bursă. In­tru­cât librăria este bursa cul­turii unui stat. Și interesându­­ne în măsura aceasta să cău­tăm să vedem care sunt deter­minantele acestei triste stări de lucruri în legătură cu cartea. Socotim că unul dintre cele mai serioase motive pentru care cartea românească se ci­teşte din ce în ce mai puţin este secătuirea pungii cititorului. Din ce în ce mai scumpe, obiectele de primă necesitate, au aruncat pe plan secund preocuparea de carte. Ridicarea aceasta a pre­ţurilor la elementele de care niciunul dintre noi nu se poate dispensa a făcut imposibilă orice economie care, în mod normal ar fi mers la carte. Mai mult, hărţuiţi clipă de clipă de grijile acestea meschine dar cotidiane, cine mai are timp măcar să gân­dească la carte? Mult mai serioasă decât acea­sta — cei cu adevărat pasio­naţi pentru carte vor găsi totuşi câteva zeci de lei cu care să &■ c­opere preţul unei cărţi odată pe lună — este permanentă fră­mântare politică prin care­ tre­cem. In fiecare zi, dacă nu în fiecare ceas, situaţia politică prezintă un nou aspect, frontul politic emană noui ştiri. Senza­ţionale sau nu, ştirile acestea au darul să-l intereseze chiar pe cetăţeanul paşnic, cetăţeanul neînregimentat într-un partid politic, cel care stă veşnic de­parte de politica militantă. Este în primul rând o sustragere lentă dar permanentă. Dar, în al doilea rând, această perma­nentă hărţuială politică aruncă pe plan ultim — pentru condu­cători — preocuparea, de tot ce este artă. Interesează doar a­­gentul electoral , ca posibilitate de aport şi electoral, ca număr. Odată soluţionate lucrurile a­­cestea, rămâne timp şi­ pentru carte. Verificaţi însă cât timp rămâne pentru aceasta. In situaţia aceasta intervine editorul — agent comercial, în sensul că tiparniţele lui şi cas­­sele de bani nu pot rămâne goale. Şi aruncă atunci pe piaţă valuri întregi de literatură, mai mult sau mai puţin sen­zaţională. Aşa de pildă, de vreo doi ani, librăriile româneşti sunt asal­tate cu sute de volum­e de „vieţi romanţate". Este o trece­re de la senzaţionalul gen Piti­­grilli, Lawrence şi Kiribiri la senzaţionalul gen Emil Ludwig sau Stephan Zweig. Aşa stând lucrurile, literatura originală — atâta cât se mai ti­păreşte — rămâne să mucegăia­­scă în beciurile librăriilor, din­colo de interesul cititorului ro­mân. Scriitorul român rămâne să încaseze odată la doi ani zece—cincisprezece mii ’de lei drecu­­ri de autor şi să trăiască doi din aceste zece — cinci­sprezece mii­­de fei. ţi: Iată adevărata situaţie actua­lă a cărţii româneşti. SILVIU CERNEA " O capo d’operă necunoscută a lui Shakespeare? Ultimul număr din „Le Mois”, sosit ieri în Capitală, îşi pune a­­ceastă întrebare, menită să trezea­scă curiozitatea admiratorilor ma­relui Will. E vorba de „Risipitorul din Lon­dra”, una din piesele publicate la început sub numele lui Shakespea­­re,­­dar apoi decretată apocrifă. Tradusă pe vremuri in limba germană, de Tieck, care o socotea autentică, a fost acum adaptată de un tânăr scriitor berlinez şi jucată recent, cu un succes colosal, atât la Berlin cât și in tot Reichul. Scriitorul Henri Glicon a tra­dus-o acum­ in limba francezi, so­cotind-o si el autentică si apreciin­d-o, intr'un articol apărut in ,,Beaux-Arts”, ca o „admirabilă capo d’operă, demnă de cele mai renumite lucrări ale lui Shakes­peare". Se pare că în curând, „Risipito­rul din Londra” va fi montată pe o scenă pariziană. Ar fi ’de dorit ca Teatrul nostru Raţional să-şi procure textul, căci în criza noastră teatrală, nimic n’ar fi mai înviorător decât pleaş­­ca unei lucrări inedite, peste',care planează suflul shakesperian. SPECTACOLE Tea­tre OPERA: Relache. NATIONAL: Ion al Vădanei STUDIO-NATIONAL: actriţa REGINA MARIA: Stăpâna din La Paz. COMEDIA: Problemă de re­zolvat. MODERN: Crima din Expresul Verde. ALHAMBRA: Alhambra palace LIBER: Coloniale. SAVOI: Poftă bună la Tănase. Cinematografe SCALA: Pensiunea artistelor cu Khaterine Hepburn şi Ginger Rogers. ARO: Orizontul pierdut cu Ro­nald Colman. CAPITOL: Tarantella cu Jane­tte Mac­Donald si Allan Jo­nes. CARLTON: Aventura din Triest cu Joan Craword, Franchot Tone, Robert Young. ROXY: Tarantella cu Janette Mac Donald si Allan Jones. TRIANON: Singur la nevastă cu Heinz Ruhmann. ELYSEE: Singur la nevastă cu Heinz Ruhmann. SELECT: Nuntă cu repetiţie cu Wiliam Powell şi Mirna Loy. CORSO: Noapte în Shanghai cu Dik Powell şi revista a fi sau a nu fi. FEMINA: Stigmatizata cu Ses­sue Hayakawa si Victor Fran­con. BD. PALACE: Clovnul Femei­lor şi Lupii între ei NISA: Valetul de Cupă şi Scher­­lock Holmes. ARPA: Farmecul Boemei. REGAL: Broadway melody 1938 cu Robert Taylor. FORUM: Noaptea roşie c­u Vic­tor Francén şi Femeia mas­cată cu Luise Rainer şi Wa­llace Beery şi trupa Titi Mi­­hăilescu. CITY: Magnolia cu Irene Dunne FRANKLIN: Cânecul libertăţii cu Paul Robeson şi Dragoste în culise. MARCONI: Serenada cu Grace Moore şi jurnal, comedie, re­vistă. RAHOVA: Lumpacius vaga­bonds cu Heinz Ruhmann şi Un drăcuşor de fată cu Kari Ludwig Diehl. ■ VOLTA BUZEŞTI stan şi Bran la Hollywood şi complectări. AMERICAN: Burgtheater şi Monstrul galben. MILANO: S’au cunoscut în luna Mai cu Jeanette Mac Donald Şi Cea mai bogată femee din lume­ cu Ana Sothern. “

Next