Patria, ianuarie 1938 (Anul 3, nr. 453-466)
1938-01-14 / nr. 453
MIET MAUSS Miky Maus e o formula alcătuită din nerv, talent şi două dimensiuni. De unde filozofii se certau pentru a patra dimensiune, revoltat, Miky a renunţat şi la a treia. Inşi negaţi existenţa? s’a răstit el bătrânilor înţelepţi, voi trăi şi, fără actul vostru de naştere. Şi într'adevăr, sunt ani buni de când cu aceiaşi mină fericită, trepădează de viaţă, se agită şi-i... vedetă. Omenirea a rămas totuşi nări-Se poate trăi deci şi’n două di..mensiuni., Ne putem dispensa de cea de a treia, dare ar fi adâncimea sau profunzimea. Ba în felul acesta ni se deschide perspectiva unui câmp nou pe care-l putem aborda: extraordinarul. Se poate mai mult? Nimic. Trăiască Miky Mauss. "Şi Miky Mauss a făcut astfel şcoală." * “ Politicieni, oameni de stat, foşti gânditori, foşti scriitori, cetăţeanul, omul ee la colţul străzii, umilul1, şi totdeodată celebrul anonim vorsute de mii, milioane de indivizi, s’au înscris la şcoala lui Miky Mauss, ucigând cu o lovitură de ghioagă cea de a treia dimensiune „profunzimea”. Şi au învins! Cu buretele au şters o simplă linie.‘ In fond au ars bazele unei civilizaţii întregi, negând deopotrivă pe un Spinoza, pe un Descartes, pe tin Leibnitz, cari încercaseră să dibuiască coeficientul sensibilităţii noastre. Dar ce importă? Miky Mauss cucereşte prin absurd, învinge prin iraţional, stăpâneşte printr’un întreg complex anormal. Şi cu el milioane şi milioane de indivizi... . ... # Să plângem? Să ne desnădăjduim? , Deloct ! Miky Mauss e veacul nostru, înţelepciunea la care am ajuns, fructul gândirei intense din ultimile două decade, rezultatul „omului modern’1“-1 care a buchisit gheaţa cu trei perechi de tălpi şi terenul de sport cu o sută ’de mii de spectatori. Să plângem! Când veacul nostri poartă pe umerii lui geniul lui Miky Mauss? Ar fi un non sens la un PACEA e la răscrucea drumurilor. O stâncă de granit atârnă de un fir de păr. Iacă o adiere, cel mai uşor zefir, o masa imensă de piatră, se va prăbuşi până'n adâncurile pământului. Peste tot sunt înfierii inflamabile. Stă să plesneacă praful de puşcă în cartuş. Şi Zews se cutrenură şi-i e teamă. Atâta nesiguranţa n’a fost nici când. Să stingem luminle? Să nu mai aprindem ţigarea dela chibrit ci ţigare de la ţigare? Sau... Ce să facem? Mările şi oceane! sunt pline de submarine. Ramurie brazilor, ascund cu verdeaţa lor, tancuri şi tunuri. Se pitesc ăştile şi ţevile armelor şi se ung cu pământ. Dar nu mai e pământ, să ascunzi atâta oţel brnat după chipul şi asemănarea morţii. Ei? Ce facem? ! Şi nu găsiţi răsunsul? Vi-l dă Miky Muss îndată. Intrebaţi-1. L-aţi îtrebat? Şi nu sunteţi mulţumiţi, încă cum! .— La cele doă cuirasate de 35.000 tone italien, să se adauge încă nouă crucişioare engleze de 10.000 tone. La cele douăzei şi patru crucişătoare italiene, oceanic, să se adauge încă odat pe atâtea crucişătoare engleze. Miky Mausse ental. Se înarmează alienii? Să se înarmeze şi englzii. De ce n'ar circula submarine prin oceane, cum circulă taxirile prin metropolă. Cu număr şi pe categorii, particulare şi de viaţă. Şi apoi uzinele lucrând, n vor mai exista şomeri. Dar pacea? Pacea! Sigur cS va f pace.^ Războiul îl fac numai aceteari n’au de lucru, ori dacă te larmezi, înseamnă că ești Ocupa .... .i.wj Se poate mai 18« ?i mai simplu? ■ ..... . ■ : '/ V ,, --r-. MOREL 1*. Că. ADIO 11 JOI, 13 IANUARIE v ' RADIO-ROMANIA 160 kHz. 1875 m. 150 kw. RADIO-BUCURESTI 823 kHz. 364,5 m. 12 kw 14.10: Ora Mersul vremii Radiojurnal. yt 14.10: Continuarea concertului: Canzoneta de d’Ambrosio, Mitzi,Fritz, vals tirolez de Dendrino. Trec de seară prin faţa casei tale, tango de Stroe şi Vasilache; Mi-e dor de un chef, slow-fox de Dendrino; Romanţe şi Arii naţionale. 15: Actualităţi străine: Radiofonice. • 18: Ora. Mersul vremii. 18.02: Muzică de dans. Orchestra di dans Radio, dirij de Const. Bobescu:’ Joc de polo fox de O. Fetras; Vals de Kockmann; Roşită ■ fok de Joe Alex; Amorul e dul,ce, vals de Friedl; Cântec de toamnă, vals de Gardens Helmut; Heda vals de Leopold ; La cafenea, fox • de Grasz-Kennedy; Vals lent de Merikanto; Să mă’ndrăgostesc nebun, de Mackeben; Odată spui da, •odată Ha, de Zitzewitz-Shütze; Pitadorul, afarş de Winkler. 19: Cărţi şi reviste. .. 19.15 Continuarea concertului de muzică de dans: Primăvara surâzătoare de Bruno Haner; Volga de Manuel De Serra; întoarcerea din Orient de Miretti; Mult ritm devrupiie;: Jocul cu dragostea de Olivieri:Tango, Slowfox şi Fox din filmul „Doamna de la etajul II” de Halm. 19.50: Filosofia românească, de prof. Ion Petrovici. *--20.05:- -Orchestra de banjo „Gusbear"; Suita orientală de ■ Francis Popy; Tango, romanţă de M. Paida; Nocturnă de Ceaikow.sky; Ungherul romanţă tristă de Victor Dumbravă; Sunt o studentă fox de Paida Gangursky. 20.10: Gh. Folescu (canto); Dimineaţa lui Crăciun de Brăiloiu; Colindăm Doamne de Borgovan;Colindă de Brediceanu; Arie din „Oratorul Paulus” de Mendelssohn-Bartholdy; Arie din opera „Răpirea din Serai” de Mozart. 21. , Programul concertului simfonic, de V.minoil Ciomac. 21.15: Concert simfonic al Orchestrei Filarmonica, dirij. de Mihail Jóra (Transmisie de la Ateneul Român); Uvertura la „Don Juan” de Mozart; Variaţiuni de Brahms pe o temă de Haydn; Concert pentru pian şi orchestră de Bohuslav Martinu — I- audiţie (solistă d-na Germaine Lieux). 22. Radio-jurnal Sport. 22.15: Continuata concertului simfonic: Două antece de Paul Constantinescu (şi versuri de Ion Barbu); Izorlâe, Riga Crypto şi Lapona Enigel;Simfonia de Mihai Jora. 23. Muzică vestă (discuri): S. O. S., box şi Spirtul lui Chopin, fox de Shetter; Bună cântece din opereta „Trei valuri” de Marchand (voce: Yvmne Pirintemps); Slowfox de Kenundy şi Fox de Porter; Ceaiu în loi de Youmans şi Blues de Weatterford; Rămas bun de Reisfeld şi Micul meu cactus de Dorian Fire-ai inimă să fii de Dendrino şi Mână măi că s’a ’noptat de Boldeanu (voce: Ion Luican). 23.45: Jurnal dintru străinătate în limba franceză și germană. Farmaciile de serviciu Farmacia Romaniki (I. Landau), calea Victoriei, 36 I. 3.21.76; Cireseanu P. Bârlad b-dul Carol 11 I. 3.35.52; Elena Tigoianu, calea Victoriei, 2 I. 3.88.53; Farmacia Dr. Popovici (M. D. Rusu), calea Griviţei, 213 NI; Ana Dr. Deciu, b-dul col. M- Ghica, 120 II. 3.78.38; A. Prall (Schuster), calea Victoriei 138 III 4.11.19; St. Leonescu, str. Romană colţ ctt Tunari, 2 III 2.27.69; dr. Adolf Chijic, şos. Mihai Bravu, 216 IV; Farmacia Ovidiu Nicolescu (Mendel Grünbaum) calea Călăraşilor, 126 IV 4.17.32; Farmacia Bejan (S. Galperin), calea Dudești, 133 IV 3.39.74; Farmacia J. Vespremeanu (O. Bercovici) calea Şerban Vodă, 49 V 2.57.47; Farmacia Şt. N. Cornea (M. Grünbaum), calea Văcărești 83 V 4.34.97; Napoleon Popovici, calea Rahovei, 265, VI 3.82.37; Dr. L. V. Ulman, str. Dr. C Davilla 7, VI 3.00.30. APATRIAM Afişul sonor De când e lumea, zidurile au avut urechi. De azi încolo, vor avea şi gură. Un mucalit de parizian s’a gândit să întoarcă veacului nostru această răzbunare, împotriva Uriaşului complot de unde sonore cari ne asasinează acasă, pe stradă şi în taxi, şi s’a pus pe lucru, pentru inventarea afişului sonor. Din nefericire, se vesteşte că mintea mucalitului a luat-o pe drumul cel bun şi că—poate în curând—primul afiş vorbitor va chelălăi pe bulevardele Paristisului. Nu ne-am speria, dacă n'am şti cu ce grabă importăm —noi, „constituţionalii" lui Caragiale— tot ce atentează la liniştea şi la ritmul nostru oriental. Inchipuiţi-vă însă ce se va întâmpla, dacă invenţia asta nu va fi oprită la graniţă. La fiecare pas, maşina infernală va exploda în timpanul bietului nostru cetăţean. Zidurile il vor striga, oprindu-l să-i recomande marfa. Încă o perfecţionare adusă noului mijloc de publicitate şi afişele de pe gard ne vor trage şi de mânecă. Grăbit, sau pornit pe o plimbare de odihnă, „Elida" îţi va arăta dinţii ei de caş proaspăt şi-ţi va depăna povestea minunată a pomădurilor cari i-au stins bubele din obraji. Copilul cu săpun „Cadum" îţi va clipi îngereşte din ochi şi se va oferi să-ţi facă o leae de probă. Dopurile sticlelor de şampanie vor pocni pe afişe, iar ţigănuşul cu gura cât şura, care ţâşneşte din zid cu teancul de ziare, va striga invariabil, la orice oră din zi şi din noapte: „Ediţie spicială! Ediţie spicială" O să fie îngrozitor! Şi am uitat afişele electorale. Cât de naivă o să apară mâine placa de patefon a d-lui Titulescu, răguşită evocatoare a laptelui pe care marele european l-a supt Oltului! "Mâine, toţi şefii turmelor politice îşi vor striga discursurile amăgitoare, unul peste altul şi toţi deodată, exact ca în Parlament. Dar va fi vai de societatea de afişaj, care nu va amplifica la maximum afişul sonor al partidului guvernamental... MIRCEA STEFANESCU Un film de atmosferă, subtil şi îndrăzneţ ca subiect şi exploatare. E vorba de o pensiune de foste şi viitoare artiste, mai mult dansatoare, subrete, chansonetiste, girls-uri şi midinete. Dintre ele se distanţează una cuprinsă de un bal foc sacru, al cărei unic gând este interpretarea unui rol, dorinţă care se confundă cu însăşi raţiunea ei de a exista. O alta *. Liica unui bogătaş, care vine să facă artă din capriciu sau poate ,dinî;;plipjtişpală şi pe care „un eve, nimeriţ jbotărâtor o îndrumă pe orlevărituÎ făgaş al artei şi ’dărue■şte astfel“ teatrului o preţioasă , achiziţie. In sfârşit, sunt multe altele, tipuri prinse „sur te vii” de autor şi regizor, intr’o multilateralitate de scene diverse, frumos lucrate, al căror defect este însă neprimenirea cadrului în care se desfăşoară. Filmul are desigur calităţi, un dialog scânteetor de vervă şi — uneori — spirit, o fotografie admirabilă şi o interpretare excelentă, Katharine Hepbrun în rolul fiicei de miliardar, obişnuită să comande, şi tocmai prin aceasta să parvie, Ginger Rogers în rolul unei baletiste, care ia totul in glumă, Constance Collier, admirabilă şi Adolphe Menjou, fin şi spiritual. Un moment impresionant de dramatism şi cu efect sdrobitor este scena în care Kay, nenorocita care nu şi-a putut obţine rolul, se sinucide. Este poate ceea ce a reuşit în special regisorul. In afară de meritul alegerii interpreţilor, cei mai ideali pentru rolurile ce le joacă. Tot filmul păcătueşte însă prin abuzul de interioare şi prin insistenţa unui dialog, dealtfel suficient de interesant şi de bună dispoziţie, dar care nu-şi găseşte rostul într-o operă cinematografică. Cinematograful cere mai multă acţiune, mai mult demantism şi în special, reclamă unstil,un stil „cinematografic”, al cărui exponent este „=‚ cu prisosinţă — întreaga producţie americană. Nu condamnăm încercări de inovaţie, deschideri de drumuri noui, crearea unui gen nou. Ne punem însă în situaţia spectatorului obişnuit de cinematograf, spectatorul care vine să se amuze pentru două ore şi pentru care acest spectacol nu poate fi gustat, aşa cum ar gusta un roman cu acela subiect, pe care însă îl citeşte când vrea şi cum vrea. Acestui spectator nu-i recomandăm filmul, şi şi din nenorocire acesta... „e cel mulţi"! K. Z. Cronica filmelor „Pensiunea Artistelor“ la Scala In domeniul istoric, D. N. Iorga ’at avut întotdeauna două activităţi ca sens de muncă: cercetător al istoriei universale şi cercetător al istoriei naţionale. Chiar d-sa o afiinlă în prefaţa primului volum din a sa Istorie a Românilor. Plecat, la 1890, în streinătate pentru studii de istorie universală, nu s’a putut „înfrâna dela o curiozitate în care se amestecă şi o caldă iubire firească, în ce priveşte viaţa poporului nostru însuşi”. De pe urma străduinţelor sale, a cercetării arhivelor europene, a rezultat un număr imens de mare — pentru munca unui om — de publicaţii: documente, studii de sinteză, studii speciale, comunicări, articole, cursuri universitare, tipărite, etc. Şi după cum , pentru istoria universală a dat acum 11 ani cele patru volume de Essai de synthése de l'histoire de l'Humanité, care-i încununau munca de o viaţă, închinată istoriei universale, tot aşa, acum, oferă publicului român şi strein — două serii de volume: una în limba română, alta în limba franceză — cea mai completă operă de istorie naţională, care-i va încununa munca de o viaţă închinată cercetării şi cunoaşterii istoriei poporului român. In câţiva ani, d. Prof. N. Iorga speră să termine seria de 10 volume care constitue Istoria Românilor. Publicarea integrală a acestei opere va fi „unul din cele mai frumoase momente ale vieţii” sate. Noi i-le dorim din tot sufletul. Este opera pe care noi Românii o aşteptăm de mult timp. Nu avem astă Istorie a Românilor, în afară de cea a lui Xenopol. De la publicarea primei ediţii a lui Xenopol, trecut aproape o jumătate de secol —4 şi Xenopol nu avusese o activitate atât de fecundă, comparativ cu a d-lui Iorga, înainte de publicarea acestei prime ediţii. In această jumătate de secol s’a muncit atât de mult în domeniul istoriei — mai ales al celei naţionale — s’au publicat atâtea colecţii de documente şi studii de amănunt, încât acest nou material, imens, frământat şi trecut prin metoda, înţelegerea şi intuiţia istorică a d-lui N. Iorga care în largi viziuni actualizează timpuri trecute, se consumă sufleteşte alături de materialul vechi, istoric — va însemna cea mai completă, cea mai vie şi mai sigură operă de sinteză asupra poporului român. In numerile următoare vom face o analiză a acestei opere, o prezentare pentru marele public şi vom căuta să scoatem în evidenţă valoarea celor cinci volume apărute până acum. AV. BARLADEANU RECENZII H. IORGA, Istoria Românilor Cafeneaua La „Corso" (unde se adună şi atâţia oameni deştepţi) gluma primează, ca altădată la ,Junimea" din Iaşi. Astfel, mai dăunăzi, când d. De Re a fost cooptat un guvern, un „corsoman" mucalit a exclamat: (cu sinceră îngrijorare). De n'ar dereia guvernulu Vitrina Filmul BREVIAR Sinaia [itii Huti! UN AMANUNT cu adevărat Interesant! asupra unei cărţi care a reţinut în ultimii ani atenţia criticii şi a cititorilor. Este vorba de romanul „Menuetul” semnat de Q. M. Vlădescu unul dintre cei mai înzestraţi mânuitori de condei din generaţia care a depăşit cincizeci de ani. Cititorul căruia i-a căzut în mână cartea aceasta ştie că ea este fundată pe faptul că eroul principal cântă, într-o anumită împrejurare „Menuetul” la vioară. Acum câteva luni, d. G. M. Vlădescu a început să-şi publice în revista „Ramuri” de la Craiova dramatizarea acestui roman. Dar s’a oprit după primele două acte constatând — abila când cartea a atins a IV-a ediţie —• că „Menuetul” este o bucată numai pentru pian. Iată o constatare cu adevărat foarte interesantă pe care nici un critic n’a făcut-o până acum. Oare criticii muzicali nu citesc romane? PENTRU CEI cari cunosc foarte puţin din viaţa lui Gh. Brăescu, scriitorul dotat cu un humor sănătos, volumul de „Amintiri” apărut zilele trecute în vitrine este deosebit de preţios. Vor afla cu surprindere, după o serie Întreagă de pozne pe care în literatura românească a amintirilor nu te întrece decât Creangă că fostul maior Gh. Brăescu a fost câteva luni înrolat în „legiunea străină’’ din Maroc. II vor scoate astfel încă odată învingător, după victoria repurtată în literatură. IOAN SULACOV a poposit din Basarabia cu o carte lasubsioară. Ca orice român, fireşte, cu un roman intitulat „Studentul din Bugeac". Clădit pe o anumită teză, romanul d-lui Sulacov n’a putut trece prin foarfecele d-rel care patronează cenzura. Aproape jumătate din cartea aceasta a trebuit să fie astfel refăcută într’o noapte. Ce a eşit, bănuiţi. Cartea d-lui Sulacov şi aşa foarte slab scrisă — întrucât autorul cunoaşte limba română foarte relativ — nu-şi justifică astfel cu nimic prezenţa în librării. Şi totuşi... DE CURÂND a apărut cartea d-lui Grigore Patriciu: „Ochii lui ‘Atila’’. Este o culegere de câteva zeci de nuvelete şi schiţe cari desvăluie o nouă latură a talentului d-lui Patriciu. Sunt câteva bucăţi în acest volum — ca de exemplu ,Die ganze Familie” de o poet de rar întâlnită în cărţile româneşti de natura aceasta. Un scriitor care trebue condamnat numai prin îndelunga absenţă din librării, „FURTUNA” D. Ovid Densuşianu-Fiul are— n’aş putea spune dece — un nume ingrat pentru literatură. Un nume care, mărturisesc, m’a făcut să nu-i citesc primul roman — „Stăpânul”. I-am răsfoit insă acest al doilea volum din ciclul „Dealungul unei genera-, ţii" şi ne-a prins lectura lui. Furtuna este unul dintre puţinele romane bune apărut în acest sezon anemic iar d. Ovid Densuşianu-Fiul va fi în curând un nume cu care generaţia tânără ne va mândri. Motive pentru care ne îngăduim să recomandăm cartea aceasta cu toată căldura. CHIŞINĂU: ■ sun George Dom Dumitrescu îndrăgostitul acesta de Basarabia adolescenţii lui în care a scos cea mai bună revistă pe care a avut-o până acum provincia dintre Prut şi Nistru . „Pagini basarabene" a semnat zilele trecute contractul pentru o monografie a Chişinăului care va apare în colecţia Oraşe editată de Fundaţiile Regale. Pagini revelatoare din această viitoare carte au apărut până acum în săptămânalul „Vremea" S. C Trăim de aproape doi ani o epocă de adevărată degringoladă a tipăriturii româneşti. De doi ani cartea ieşită de sub teascurile româneşti şi semnată de scriitori români, lâncezeşte în vitrine şi în rafturi.Nu vorbim, fireşte de scriitori cari în virtutea unei inerţii explicabilă sau inexplicabilă epuizează în fiecare sezon cel puţin una din ediţiile cărţilor lor. Şi ne gândim la Ionel Teodoreanu, Octav Dessila şi alţi câţiva. Sincopa aceasta de care au fost lovite chiar cărţile unor Mihail Sadoveanu — ultima sa carte apărută „Povestiri de vânătoare" n’a interesat decât un cerc restrâns de cititori — G. M. Vlădescu, al cărui roman mult trâmbiţat — „Gol” — a trecut aproape neobservat sau Mircea Eliade, sincopa aceasta zic, trebuie să ne îngrijoreze în măsura în care de obiceiu ne interesează scăderile la bursă. Intrucât librăria este bursa culturii unui stat. Și interesândune în măsura aceasta să căutăm să vedem care sunt determinantele acestei triste stări de lucruri în legătură cu cartea. Socotim că unul dintre cele mai serioase motive pentru care cartea românească se citeşte din ce în ce mai puţin este secătuirea pungii cititorului. Din ce în ce mai scumpe, obiectele de primă necesitate, au aruncat pe plan secund preocuparea de carte. Ridicarea aceasta a preţurilor la elementele de care niciunul dintre noi nu se poate dispensa a făcut imposibilă orice economie care, în mod normal ar fi mers la carte. Mai mult, hărţuiţi clipă de clipă de grijile acestea meschine dar cotidiane, cine mai are timp măcar să gândească la carte? Mult mai serioasă decât aceasta — cei cu adevărat pasionaţi pentru carte vor găsi totuşi câteva zeci de lei cu care să &■ copere preţul unei cărţi odată pe lună — este permanentă frământare politică prin care trecem. In fiecare zi, dacă nu în fiecare ceas, situaţia politică prezintă un nou aspect, frontul politic emană noui ştiri. Senzaţionale sau nu, ştirile acestea au darul să-l intereseze chiar pe cetăţeanul paşnic, cetăţeanul neînregimentat într-un partid politic, cel care stă veşnic departe de politica militantă. Este în primul rând o sustragere lentă dar permanentă. Dar, în al doilea rând, această permanentă hărţuială politică aruncă pe plan ultim — pentru conducători — preocuparea, de tot ce este artă. Interesează doar agentul electoral , ca posibilitate de aport şi electoral, ca număr. Odată soluţionate lucrurile acestea, rămâne timp şi pentru carte. Verificaţi însă cât timp rămâne pentru aceasta. In situaţia aceasta intervine editorul — agent comercial, în sensul că tiparniţele lui şi cassele de bani nu pot rămâne goale. Şi aruncă atunci pe piaţă valuri întregi de literatură, mai mult sau mai puţin senzaţională. Aşa de pildă, de vreo doi ani, librăriile româneşti sunt asaltate cu sute de volume de „vieţi romanţate". Este o trecere de la senzaţionalul gen Pitigrilli, Lawrence şi Kiribiri la senzaţionalul gen Emil Ludwig sau Stephan Zweig. Aşa stând lucrurile, literatura originală — atâta cât se mai tipăreşte — rămâne să mucegăiască în beciurile librăriilor, dincolo de interesul cititorului român. Scriitorul român rămâne să încaseze odată la doi ani zece—cincisprezece mii ’de lei drecuri de autor şi să trăiască doi din aceste zece — cincisprezece miide fei. ţi: Iată adevărata situaţie actuală a cărţii româneşti. SILVIU CERNEA " O capo d’operă necunoscută a lui Shakespeare? Ultimul număr din „Le Mois”, sosit ieri în Capitală, îşi pune această întrebare, menită să trezească curiozitatea admiratorilor marelui Will. E vorba de „Risipitorul din Londra”, una din piesele publicate la început sub numele lui Shakespeare,dar apoi decretată apocrifă. Tradusă pe vremuri in limba germană, de Tieck, care o socotea autentică, a fost acum adaptată de un tânăr scriitor berlinez şi jucată recent, cu un succes colosal, atât la Berlin cât și in tot Reichul. Scriitorul Henri Glicon a tradus-o acum in limba francezi, socotind-o si el autentică si apreciind-o, intr'un articol apărut in ,,Beaux-Arts”, ca o „admirabilă capo d’operă, demnă de cele mai renumite lucrări ale lui Shakespeare". Se pare că în curând, „Risipitorul din Londra” va fi montată pe o scenă pariziană. Ar fi ’de dorit ca Teatrul nostru Raţional să-şi procure textul, căci în criza noastră teatrală, nimic n’ar fi mai înviorător decât pleaşca unei lucrări inedite, peste',care planează suflul shakesperian. SPECTACOLE Teatre OPERA: Relache. NATIONAL: Ion al Vădanei STUDIO-NATIONAL: actriţa REGINA MARIA: Stăpâna din La Paz. COMEDIA: Problemă de rezolvat. MODERN: Crima din Expresul Verde. ALHAMBRA: Alhambra palace LIBER: Coloniale. SAVOI: Poftă bună la Tănase. Cinematografe SCALA: Pensiunea artistelor cu Khaterine Hepburn şi Ginger Rogers. ARO: Orizontul pierdut cu Ronald Colman. CAPITOL: Tarantella cu Janette MacDonald si Allan Jones. CARLTON: Aventura din Triest cu Joan Craword, Franchot Tone, Robert Young. ROXY: Tarantella cu Janette Mac Donald si Allan Jones. TRIANON: Singur la nevastă cu Heinz Ruhmann. ELYSEE: Singur la nevastă cu Heinz Ruhmann. SELECT: Nuntă cu repetiţie cu Wiliam Powell şi Mirna Loy. CORSO: Noapte în Shanghai cu Dik Powell şi revista a fi sau a nu fi. FEMINA: Stigmatizata cu Sessue Hayakawa si Victor Francon. BD. PALACE: Clovnul Femeilor şi Lupii între ei NISA: Valetul de Cupă şi Scherlock Holmes. ARPA: Farmecul Boemei. REGAL: Broadway melody 1938 cu Robert Taylor. FORUM: Noaptea roşie cu Victor Francén şi Femeia mascată cu Luise Rainer şi Wallace Beery şi trupa Titi Mihăilescu. CITY: Magnolia cu Irene Dunne FRANKLIN: Cânecul libertăţii cu Paul Robeson şi Dragoste în culise. MARCONI: Serenada cu Grace Moore şi jurnal, comedie, revistă. RAHOVA: Lumpacius vagabonds cu Heinz Ruhmann şi Un drăcuşor de fată cu Kari Ludwig Diehl. ■ VOLTA BUZEŞTI stan şi Bran la Hollywood şi complectări. AMERICAN: Burgtheater şi Monstrul galben. MILANO: S’au cunoscut în luna Mai cu Jeanette Mac Donald Şi Cea mai bogată femee din lume cu Ana Sothern. “