Patria, aprilie 1919 (Anul 1, nr. 39-60)

1919-04-01 / nr. 39

orgaKtAL PARTIDULUI NATIONAL ROMANI f iSS?/* 4^ei * [ DigectCT: ăia Aik­fcteiaas mmTM Priaa rad«te; Df. R. ateraewteg | **»"””** ^ m * ** 30 hm* &**** I« Marți, 1 Aprilie gfc a, 19Ii__________ Nr. 39 Bănatul Na pate.® să aaensdasa faptul cS noi Românii de dincoace da Carpaţi au ră­mas «Se n­sulteori nedumeriţi ss«pra laiului mm »'a d testatat şi sa dissntă îaaă ches­­fia Banatului fie la Conferinţa da pasca, fie în presa apt? stână. Pentru noi est® de neînţeles posibilitatea nam­ conflict serios între noi şi Sârbi pentru Banat, când atât noi cât şi ei avem la basa tinerei noastre independenţe şi unităţi politice principiei d® drept internaţional al auto­­determinării, prinşi pra­n primit da toate statele beligerante, câaia cu încheierea armistiţiului atât pe frontul spesian, cât şi pe celelalte fronturi de luptă. DacS acest principiu a fost primit și admis sa basil și normă la alsătcnirea noi­lor etate, dacă dreptul popoarelor de ^ a diepupe eiograre de soarta lor este^întir’a­­devâr inima tratativelor d© pac® și chiar a pSpii care *® va închei®, noi și Sârbii nu putem are® nici un motiv de ceartă asupra Ba­natului. " Nu avem niei un motiv de îndoială că marii noştri Aliaţi n’ar urmări stehi­­lire­a nouilor etate din Europa pe basa principiului da naţionalitate şi pe dr®p tul de autodeterminare al popo­arelor. Acei cari au luptat cu neînfrânt sura­ pentru a putea a aduna popoarele între graniţele lor etnice împotriva imperialismului me­die­val, cartă urmărea mini robiri de po­poare, emitem siguri că şi la sun» verde nu urmărsss decât aceeaşi ţintă. Pacea stat­or ni­că a lumii — pentru care se străr dusse atât — şi ştim hin® c& numai aşa vor putea o asigura dacă vor stânge de veci focaţţele luptelor de caracter naţio­nal. Cal puţin unui din motivele isless­­mirii noilor conflict, ei sunt hotărâţi sS-1 deUture azi.' acela pe ca r» 1 pretinde mai iraparios conştiinţa vie a popoarelor Un fruct, când © copt deplin, şi dacă nu-î culegi, csd®. Pentru zilele noaste® un astal­ de fruct, rodit de sfântul pom al omenirei luptătoare pentru de*i vâr gira, ei îa prin­cipiul naţionalităţilor. Ei a aju®s la cea­cere deplină. Ca mult aliaţii noştri au înţeles acest adevăr, devenind încă în «arsul răsboiu­­lui mondial, cei mai convinşi şi mai pu­terni­ti apărători ai popoarelor robite. Suntem i­ptin convinşi că ei vor şti şi cum să putaegă fructul şi cum să-l a­­şeze spre păstrare, pentru a rămânea în­tre« şi sănătos,a bun pentru a putea adusa leîid© »ouă îa istoria omenirei. Aşa, daci din partea T»prezentanţ­or marilor noştri aliaţi credem că­­-hesti® Banatului n?a a fost Înţeleasă fi n­ei dis­cutată decât î­n trr un singur ship: acel® care corespunde principiului d« naţiona­litate şi si dreptului, azi da caracter in­ternaţional ad autodeterminării. Dar între delegaţii din Paris sunt «­ reprezentanţii fraţilor sosiri­tatea robii şi întru libertate, Sârbi­­i au pus atâtea alăruinţi lotru revendicarea drepturilor lor cel puţin asupra unei părţi a Bana­tului, încât au tulburat şi au agitat spi­ritele într’o măsură neobicinuită, făcând să nu vie cele mai contradictorii soluţii pe aripile presei din Apus cu privire la rezolvirea chestiei Banatului» Agitaţia lor neobosită, fermentul viu în care au ştiut să picure mereu din vi­nul curat al eroismului lor recunoscut de toată lume», a contribuit sâ se caute «dluţii «ari nu mai sunt emanate din­­ »rine­piul de drept internaţional, admis a stabilirea caselor noilor state, al auto­determinării. Şi, astfel, delegaţii României au ve­nit să se sprijine şi pa tratatul de alianţie încheiat din puterile Antantei, înainte de Intrarea Regatului român în răsboi. S’a­rf­ spuris din partea presei sârbeşti şi a celei ce-i susţine pretenţiile exage­rate, cu o stăruinţă vreoi­ică de o cauză mai bună, că in faţa Conferenţei de pace vechile tratate nu mai pot avea nici o valoare, deşi în tratatul României nu se prevedeau de­ct graniţele etnice ale ma­sei româneşti. Noi Românii de dînsoace de Carpaţi putem fi de acord cu această cerere a sârbilor. Bine,­­ să nu ea mai recu­noască tratatele încheiate înainte de răs­boita sau în curoul războiului mondial Dar atunci să se recunoască n întregime şi în sensul cel adevărat nouile contraste încheiate între fiecare dintre popoarele asuprite pe de-o parte, şi pe de altă parte între noua conştiinţă a omenirei fixată in principiile Wilsonian«. Şi poporul Român de dincoace de Carpaţi a încheiat un astfel de contract, fără nici an abunzit diplomatic, i-a în­cheiat prin declaraţiile d«sch­se aior o sut& de mii de inşi, în adunarea del­a Alba-Iulia. Cu adânci sstisfssţie şi mulţumită au primit principii»­liberatoare, care de mult trăiau în sufletul lor şi pentru cari au suferit veacuri de chinuri. Primindu 1®, ridicând conştiinţa naţi­­onalâ până la contopirea ei în noua con­ştiinţă a omenirei, poporul român de din­coace da Carpaţi a fost conştiut de înda­toririle ce şi le ies, dar şi de drepturile ce trebuia săi reviaui din această peset­­uire a intereselor româneşti cu interesele superioare ale omenirei şi ale popoarelor. Fiind din întâia clipă hot­rât să a­ducă oriee jertfa pentru triumful noului crez de dreptate, poporul român a simţit de aj­unşi că şi îndatoririle ce şi le iau asupra lor reprezentanţii omenirei, nu pot fi vorbe ’n vânt, ei credinţe adânc sepat© în acua inimă a lumii, care lucra şi lucrează prin uriaşa coaliţie de solida­ritate umană, formată de Aliaţii noştri din Apus. Cu o astfel de concepţie, cu o astfel de gândire, d© ar­mitiră şi de convingere, a hotărât neamul românesc de dincoace de Carpaţi, pe basa principiului de auto­determinare, ruperea noastră pe vecie din cadrele fostei monarhii Hababurstice şi alipirea­­la patria mamă într’un singur atet naţional. Dar la asta­ istorie dela Alba­nia a lut parte şi Banatul. Bănăţenii s’au tri­mis delegaţii lor, câţi au putut ai se stre­coare printre trupele de ocupaţie sârbeşti, fără sâ se gândească vr’odată că acest patriotism naţional românea» ar putea si fie vr’odată discutat; şi solii lor au Intrat *a mod x firesc între delegaţii celor late­ţi autori româneşti din fosta Ungarie, fără ca aceştia sfi se fi putut gândi vr’odctt că n'ar avea rostul s’o facă R*presentanţi constituţionali pentru adunare au fost a Ieşi î® întreg Banatul, după suna arată aste oficiale. Da­r un singur neam a’a adus cu una­nimitate o singură hotărîre: alipirea la Patria-Mamă într’un nou stat naţional român. După cum în trecut Banatul a fost locuit în covârşitoare sau fort­ate de Ro­mâni, însă înainte de-a se aşeza acolo colonii de Şvabi şi de Sârbi, după cum în tot trecutul nostru, Bănăţenii au fost B®d«spărţiţi da noi, ba de multe­ ori Ba­natul »ara imnaea«, în multe lupte na­­fional», tot astfel la Alba-Iulia, covârşi­toarea populaţie a Banatului, a’a declarat, cum nu se putea altfel, unitară cu cei­lalţi R­omâni In hotur rile aduse. Noi nu vom mai da date statistice AJMMtte au inundat ds atâtea­ ori presa, a­­firmăac numai adevărul constatat de toată lumea e& pe teritorul din punct de ve­­vedere geografia unitar numit Banat, ma­joritattea covârşitoare a populaţiei o avena noi Românii. Ne mai alb­uiam asupra lucrurilor cu­­noaşte, noi stăm pe basa contrastului şe l-am încheiat la Alba-lulia cu puterile Antantei, prin can glăsuiau şi grăavesc noile principii de drept internaţional şi declarăm, că după adunarea del­a Al­bă­lan­», noi nu mai recunoaştem nici un di­ferend între noi şi Sârbi pe chestia Ba­natului. Faptul »au fost şi mai swnt trupe *&rhfcfM în Banatul nostru pentru noi nu înseamnă că Sâ­b i s’au câte gat un drept n*»u aaopr» acestui teritor. Ei n’au putut veni şi nau venit decât ca armată înca­drata marei armate din Răcini. Dupăt cum d® pildă aci armata română care operescă în Dcrain­a, în sadrei© armatel »liste, nu poate avea pretenţia să ocupe acel teri­tor pentru România. Şi chiar dacă Sârbii ar fi venit şi cu alte intenţii, noi ştim că azi a trecut vre­mea ocupărilor militare cu caracter de robire pe veacuri Şi, pentru noi, Sârbii în Banat ar în­semna o nouă robire, pe care nu o mai pot admite principiile stăpânite are şi azi şi mâne în ea. Noi recunoaştem bucuros că fraţii noştri Sârbii au o frântură din neamu lor şi în Torontal, în Banatul nostru. Noi recunoaştem pentru toată lumeta drept la autod eterniißar®. Dar aici în răsărit, mai ales k gra­niţei® lor, frânturi de popoare s® găsesc pretutindenea în masa compactă a altor popoare şi ar fi sâ nu fim niei destul de serioşi m­ei destul de recunoscători pu­terilor Aliate, însă desus­ de drepţi, dacă am veni, pe basa principiului de autode­terminare, să adunăm până la unul pe toţi fraţii noştri într’un singur stat. Am putea numai noi Românii, Sârbii, Bul­gării, Grecii şi Rutenii să dăm de lucru conferinţei de pace decenii întregi, şi tot fazador. Gear fi, de pildă, dacă noi ne-am cere hotarăle peste valea Tisiocului, peek Nistru până către Bi­saretgradul din Cersino în care trăsss vr’o jumătate de milion de Român? Tot sarte! credem că nici fraţii noştri Sârbii nur vor mai pune piederi l­a venirea Banatului întreg la Statul romfin. Dacă se spune şi contrastele de a Hanţă nu mai au valoare deşi tratatul R­o­­mâniei e pe baza principiului de naţiona­litate trebue să aibă valoare contracte­i ce le-au încheiat şi ei ca şi noi cu noua conştiinţă a omenirei, tălmăcită în prin­cipiile lui Wilson. Noi Românii ardeleni stăm pa lângă contrastul încheiat de noi la Alba-Iulia. Ia înţelesul acestuia ştim că frânturile nemului nostru, mai raslăţite delia tulpină au dreptul să se bucure de autonomia naţională, dar’ că, ori­cât near părea de râu, e o imposibilitate ri­sivă, să­ i încadrăm noului stat român. Şi am dori din tot sufletul şi în in­teresul nostru şi al lor, că ajungă şi Sârbii la convingerea aceasta. Pentruca Bănatul cu trecutul, cu pre­sente, şi cu manifestarea voinţei sale , Alba­nia e un teritoriu românesc, în care Sârbii şi Şvabii au dreptul să se bu­cure de autonomie naţională, ca şi fraţii noştri din valea Timocului. 1. Agărbiteanu. Injtrvmn^nii Hotârlrea Ardealului. Abia a pătruns la satele noastre noul ordin de mobilizare dat de Consiliul Di­rigent şi efestel lui ss şi poata vedea în valurile largi aî© îissufleţirei £­ « stârnit pretutintene». Românii noştri, citim ştiam de altfel cu toţii, sunt hotârîţi să meargă până la unul Sa datori©, pentru răfuiala | definitivi cu Ungurii. Poruncile ordinului I de mobilizare cetit în biserici şi­­ pri-| mării au fost acoperite cu nesfârşite f­urate. Preoţi, învăţători şi alţi fruntaşi aii satelor noastre ne spun că nimic pe lume­­ nu poate clătina hotărirea poporului de a­­ aduce orice jertfe pentru păstrarea liber­­­tăţii noastre, peatru desrobitea fraţilor­­ cari gem încă in robia ungurească.­­ Hotărîrea aceasta a Ardealului n’a­­ fost şi nu este efectul nici unei propa­gande. E izbucnirea firească a conştiinţă­i naţionale, mai puternică azi dealt oricând­­ conştiinţă da care se vor izbi, ca de oi stâncă de granit, orice încercări duşmane­­ de a ne desface rânduriie. Ţărănimea noastră, stă în faţa lucru-­ rilor da primăvară, pe unele locuri se­ află în toiul acestor luări ri a­gri­sol­are;« cei mai mulţi plugari abia sunt acasă de câteva luni, şi ştim cu toţii cu ca dra­­goste au aşteptat ei ceasul în care vor pune din nou plugul în brazdă. Şi, cu toate acestea, plugarii noştrii într’un avânt admirabil sunt hotărîţi «ă paSse»scă iar ciartele pluguîui şi să prindă arma. Pavia cara gh­jeşte azi limpede în sufl­eele lor, patria românească, a tuturor Românilor, este întâiul altar , care tre­­bue să jertfim cu toţii. Alăturea cu pă­tură intelectuală aveam adânca bucurie de a consta aceeaşi contepţie, aceeaşi con­vingere şi sisci­nţă şi pe masele mari al panilor noştri Hotărârea noastră a una singură şi nestrămutată : să asigurăm fiinţa noului atat român, să­­ statornicim hotarele ade­vărate, sâ le pisim şi să le spălăm îm­potriva ori­cui, păstrând c­ s mai‘deplină solidaritate şi linişte în interiorul ţării noastra Voim să dăm dovadă lumii întregi că suntem un popor vrei aia de refăptu­­­irea unită­ţii lui naţionale şi politie©, că suntem un popor matur şi cuminte, car© dispreţuieşte aventurile, care vede reali­tatea, şi în care au avut dreptul să şi pună toată încrederea marii noştri aliaţi din apus. Pentru aceea punem, fără multă vorbă, d© »parte interesele particulare şi voim să slujim numai Ţârii, numai inte-­­ rasului general, ştiind bine nu numai să acesta trebue să primeze, ci sa, apă ■ rându-1 pe el, ne apărăm mai bine şi mai­­ sigur şi integrogia noastre particulara. Unu­l Trupelor din UH ordonă mira viilor luii Ordonanţa Nr. 27 In urma cercetărilor făcute s-au constatat că parte din funcţionarii superiori de la căile ferate M. A V. nu şi-au făcut datoria în mod conştiincios, iar declaraţiile care li s-au dat pentru a fi distribuite personalului inferior, unii din ei nu le-au distribuit, iar alţii au insinuat ca să nu fie semnate in­ducând în eroare pe funcţionarii inferiori şi lucrând contra interese­lor ordinei publice. Pentru aceasta, am dispus ime­diata expulzare a funcţionarilor notaţi mai jos, funcţionari cari au şi fost expulzaţi în ziua de 28 Martie 1919 st. n. prin Marmoroş- Siget, conform organului circular al Marelui Cartier General Nr. 2911, permiţându-le a lua numai un geamantan Funcţionarii expulzaţi: 1. Marcoş, director regional de cale ferată, Cluj. 2. Dem­bleck, şef de secţie de miş­care, Cluj. 3. Dousa, şef de secţie personal, Cluj 4. Geomonai, şef de secţie de susţinere, Cluj. 5. Astalos, şeful gârei, Cluj. 6. Gengis, din Direcţia C. F. Cluj. 7. Leiht, ajutorul directorului re­gional, Cluj. Js. Berches, controlor, Cluj Din Banfi Hunyad. 11. Kovács Arpad, şeful gare­i Banfi-Hunyad. 2. Toth Sándor, impiegat C. F. gara Banfi-Hunyad. 3. Nemeş, magaziner G. F. gara I Banfi-Hunyad. Având în vedere această atitu­dine şi neglijenţă a funcţionarilor superiori care au indus în eroare­­ pe funcţionarii inferiori de a nu­ cunoaşte sensul declaraţiunilo­r ca-1 ra nu este altul de cât acela de a se ştie cari sunt funcţionarii cari doresc să mai continue ser­viciul : Opcient 1. Termenul pentru luarea de­­claraţiunilor se prelungeşte până la 1 Maiu 1919 si. n- Direcţiunea Cailor ferate Sibiu se va încredinţa că fiecărui funcţionar i s’a amânat declaraţiunea. 2. Acei funcţionari cari se vor constata că nu sunt folositori ser­viciului fie prin atitudinea lor ostilă sau pasivă cât şi prin modul lor d® a servi, vor fi expulzaţi în ter­men de 48 ore dela constatare. 3. Zona ocupată de trupele române din Transilvania fiind de­clarată ca zonă de operaţiune, căile ferate, poşta şi telegraful de pe întreaga zonă sunt sub ordinele directe ale Marelui Cartier General şi în consecinţă şi sub acest Co­mandament. 4. Conform art. 6 din Legea Rechiziţiilor şi art. 166-171 in­clusiv din Regulamentul acestei Legi, toţi funcţionarii căilor ferate, poştelor şi telegrafelor care se vor afla în serviciu la data apariţiei acestei ordonanţe, sunt impuşi la prestare de serviciu Acei funcţionari cari se vor abate de la datoriile lor şi cari nu vor executa ordinele date de orga­nele superioare vor fi justiţiabili de Curţile Marţiale. Ordonanţele No. 1547,18 şi 24 rămân în vigoare şi se vor aplica cu toată severitatea lor. 5. Acei cari vor fi prinşi în flagrant delict că scot anumite piese de la maşini sau de la apa­rate, ca telegraf, telefon, etc. care să le oprească funcţionarea, vor fi executaţi pe loc. 6. Constatarea infracţiunilor prevăzute în aceasta ordonanță va fi făcută de agenţii sau ofiţerii de poliţie judiciară prevăzuţi de legile în vigoare, cum și de către func­ţionarii superiori ai căilor ferat® şi telegraf care sunt învestiţi cu acest drept. Prezenta ordonanţă întră în vigoare de la data afişarei. Gomamckntal fcropeîcwr din Transilvania: Geamal fa‘f d­u Șeful de Stat Major G®n FraS Pacait«* cu Pretorul Comandamentului: Let C»8m«n8 Papile* Sibiiu 28 Martie 1919 st n. Din Cluj: Altă Ucraină Trimisul extraordinar al Ucrainiei la­ Bucureşti, Dl Gassenko, a dat de curând, mai multe intervievări, ziarelor româ-­ neşti, prin cari d-sa c­aută să-şi facă cât­­ mai cunos sută, ţara lui, în intervievul­ acordat ziarului »Le Journal de Roumanie«,» d-sa faa© aceea ce s-ar numi o mică schiţă j igidi­ico-economică a Ucrainiei. Reaminteşte­­ originea nouei ţări, istoria ei proprie, celor două confesioan­eligioase şi cu repeziciunea­ intervievatului, trese la industria şi astan­­­ţele ei. 3 Ucraina a fost pentru publicul din România, în timpul r­zboiului, un semn de întrebare. De unde şi cum? Câcid a luat fiinţa unei republice independente, presa nemţo­filă, a avut un fel de satis­­facţie că i s’au îndeplinit prevederile în contra acelora care-i contestase titlul de ţară aparte. Ce e dreptul, după un duel de pro­poziţii scurte, de­ci nu â- trei minute, în par­lament, între d-ni Tarhe Ionestu, N. torpa ; şi de altă parte d I C Stere, întrebarea, dacă există sau nu există Ucraina, a avut­ un răsunet ştiinţific, In scris. Dl­ Stere s’a grăbit să dovedească existenţa ei, prin* ♦Viaţa Românească», la care, cel dintâi­ răs­puns a fost un articol din Sofia iar în urmă, o comunim»?« La Academia a d-lui N. Iorga. Teza contrară nemţofililor, era consta­tarea caracterului pur slav, al poporului ucrainian pe care Austria, însă în dorința ei de a desmerebra Rusia, credea l-a inventat, în cursul veacului la XIX, ca popor cu drept­­ viaţa repartă. Prin urmare vinovăţia acelora care susţineau existenţa Ucrai­­niei, nu­ era că susţineau adevărul istoric, ci să se serveaţi de el în folosul politicei austriace. Şi în ,definitiv satis­­fasţia pe care a simţit-o presa nemţofilă, când a luat naştere republica ucrainiană, iar» de dublă provenienţă, pentru câ această I dată coincidea cu mometul când Ucraina, I silită da împre jurânle militare, ea arun­case în braţele Austriei. Odsdă cu înfrângerea puterilor cen­trale, situaţia externă a republice! cră­ceşti s’a schimba, şi s’a schimbat mai ales în defavoarea tezei nemţofililor. Astăzi Ucraina, Îşi aplică trupul ei vârjos, spre Aliaţi. Dintr’o uneltă austriacă, cum au cerut o unii, a ieşit o ţară care din ce în ce, îşi cumpăneşte mersul în istorie, in­­tererându-se mai ales de exploatarea avu­­­­ţiilor ei, după cum rezultă din declara­ţiile dlui Dasaenko, decât da a fi o vrajbă d­in politica externă. Dacă Ucraina va pă­stra aceat drum, la noi, ea nu poate de­cât să găsească un popor care nu are ni­mic d® disaprobat Această altă Ukraină ne est® absolut necesară în oceanul anar­hismului rusesc. F. D.

Next