Patria, iunie 1919 (Anul 1, nr. 85-107)

1919-06-01 / nr. 85

ORGAÎV AL PARTIDULUI NATIONAL RotÎÎN \('£. viS... ____ ' * Ion âgâibleeana Ilsdaepa si Administrația: m\m, Sir. OisnadSel Sir. SS Äp®iS?© £s& fiLeesus»® sasi ti© luoma dLftxnlneait» én® es* Ki'» & satt y -.«a, „ In Tpma»l!vsiila SS 6er. — Isailral 49 liiert «100119 fSieSlIlfll pc? l ga „,„8,1*1 j,8a35s W Lei - Bsntm: SS bael Anul L Duminecă, I Iunie 1919 Nî. 85 I PrimreăsiâoS: % Di. Sebastian Boraeiiâ» Anunțuri după învoială Numărul telefonului 541 Vorbirile Regelui le Ardeal In Oradea-Mare.­­ Am văzut azi pe ostaşii Mei defilând, cu aceleaşi aere de biruitori cari i-am eu-­ noacut pe frontul care constituia atunci gra-j niţă- lăsându-i am simţit şi bucurie, dar şi d­e mândrie. Căci mi-au spus iarăşi că aceia] cari s’au luptat eroic erau meniţi să fi căi să cadă graniţa aceia. Cu atât mai mult vă] bucuraţi DVoastră când vedeţi că steagul­­ românesc f&lfăe aici să arate populaţiei] străine că poate trăi aşa cum îi bite inima] şi că ara venit aici să o eliberăm de un‘ neam străin, care le va fi în viitor, ca şi, noi, duşman comun. Nu va trece mult timp­­ şi ce vor simţi Români. Adresându-se către dl general Heiban: Trupele de sub comanda Ta bine şi-au făcut datoria şi devn Mine ele au recunoş­tinţa Mea. Trăiască Armata de Sud ! Seara a avut loc un banchet in pala­tul episcopesc de unde Suveranii au mers la gară. • In Bistriţa. Mulţumind pentru primirea măreaţă, M. S. Regele spune, că ce a simţit in Bis­triţa va rămânea în suflet pentru totdeauna1. Cunosc cât de încercat a fost acest colţ al Ardealului. Vecia de soră cu Moldova, codrii cari se întind peste munţi, i-au şoptit de atâtea ori, că şi dincolo de munţi trăiesc tot fraţi fi şoptire* munţilor şi murmurul apelor, au adus aicea acelaş suflet de iubire de neam. CmA.uI .«.ala 1 * mn irKenl n rS rin/r fr\m K/uuvvui avpn­H ra«* manele acestui ţinut au defilat înaintea o­­chilor noştri. E acelaş suflet, care i-a pur­tat pe grăniceri spre biruinţă pentru a re­purta acuma biruinţa neamului nostru şi pentru reîntregirea patriei comune. Sunt convins, că acest suflet va fi la fel tot­deauna. Ridic paharul la sănătatea ţinutului Bistriţa­­ In Cluj. Ml simt fericit in mijlocul acestui oraş care ca şi judeţul este unul dintre acelea care au suferit mai mult dintr’o soarte ne­miloasă. Toate persecuţiile, toate durerile, toate chinurile, n’au putut sa izbuteascâ să stingă tocmai credinţa aceasta sfântă în bi­ruinţa neamului. De aceea acum când am văzut, eâ a venit ceasul ori mare, era un singur glas, care a străbătut văzduhul, un glas venit de la strămoşi. Aceia, cari au fost martirii din trecut au binecuvântat zi­lele de astăzi. Credinţa lor să n­e păstrăm şi de-aici înainte, nu numai în inimă, ci şi în faptă. Doresc ca acest oraş să devină un fo­car al culturei româneşti. Să trăiască acest judeţ şi oraşl In Turda. Pentru Mine este o datorie patriotică,­ea în întâia Mea călătorie în ţinuturile des­­robite, să vizitez locul, unde Marele Voe-I­vod, — care a ţinut sub stăpânirea lui o­ clipă România Mare, — a trecut din vieaţa­­ pământească în vieaţa eternă. Aici unde­­ au ti­ăit eroii Horia, Avram Iancu şi ceilalţi * am gândit că era pentru Mine o datorie de [ a aduce sufletelor lor, prinosul M^u de re-­­ cunoştinţă. Aerate mari figuri ale istoriei ^ românismului au lăsat o moştenire sfântă,­­ ne-au lăsat o iubire de neam mai presus de­­ orice alta iubire.­­ * Memoria lor ne-a susţinut în toate tim- jj * purii» de restrişte, ea ne a dat şi curajul ds c a lupta până la sfârşit şi graţie curajului , acesta şi graţie învăţaturilor trase din viaţa lor am putut ajunge la încoronarea visului, ‘ la făurirea Ron­imei Mari. * Primirea ce Mi-aţi f­eut aici Mi a ară-;* tat cât de adânc este zidită aici credinţa în un neam şi în dinastia română. 3Si trăiască judeţul şi oraşul Turda 1 | In Alba-Iulia. jj Alba Iulie, — un nume care are o în-|i semnătate deosebită, căci aici s’a simţit şi |s­engetat româneşte. Aicea a fost în timpu-­­ i rile vechi cetatea Marelui Voevod care a[i fost Stâpânitor pe o Românie­ Mare. Aicea , este cuprinsă toată durerea, toata chinurile­­ unui popor care nu a vrut să ai­ba alte ce- i reri sub Soare decât să-şî exprime în gra-î iul ssu dorinţele, atât de modeste! Eroii care au precedat generaţia de­ azi au suferit pentru credinţa lor in neam şi în Dumnezeu. Martiriul lor a dat roade binecuvântate căci tot aicî în 1 Decemvre s’a votat cu unanimitate alipirea la patria­­mumă. Cu legitimă emoţiune sm­t picat azi în­­lăuntru zidurilor acestei sfinte cetiţi. Primirea ce am avut o aicea mi-a ară­tat că în inimile populaţiei acestui district trăieşte acelaşi suflet românesc vechiu. Să trăiască şi în viitor! Aceasta îi dorese un Blaj. Am pus cu mare bucurie piciorul pe pământul Blajului, pe un pământ, care timp de veacuri a fost tarul culturei româneşti mai cu seamă bisericeşti. Sămânţa care s’a pus In inima studioşilor dela Blaj şi prin dânşii şi populaţiei întregi, a dat roade frumoase. Le putem culege azi când visul acelora cari au lucrat şi aicea şi în fru­moasa ţaţă a Ardealului a'a înfăptuit spre binele întregului neam românesc. Gândindu Mă la cei cari au lucrat pen­tru cultura românească, Mă închin înaintea lor cu recunoştinţă. Şi azi pot ura din tot sufletul acelora, cari vor urma învăţăturile din şcoala aceasta, să lucreze şi mai de­parte pururea cu acelaşi gând şi cu acelaş suflet. Sunt sigur, că Blajul cum a dat până acuma va da şi în viitor pilda ace­i­loraşi sforţări. Ridic paharul Meu pentru Blaj l­­n Sibiiu.­­­­ Dacă astăzi ne găsim acum împreună sărbătorind ceea ce era scris în sufletul tu­turora, o datorim în mai mare parte bra­ţului soldatului român. In zile de grea în­­­­cercare a ştiut să se împotrivească inami­cului, care a voit să-l subjuge. Vitejia a­­­­ceasta a legat mai strâns pe fraţii despăr­­■ ţiţi de străini şi legaţi cu lanţuri pe mâ­­­­iie lor.­­ A venit ziua când trupele au putut să intre în ţara mult dorită, în frumosul Ar­deal. Aici au fost primite cu toată bu­curia. Apoi a venit sarcina de a stabili or­dinea contra altui vrăşmaş. Şi, şi de data aceasta şi-au făcut datoria. , Acum prin întregirea şi formarea noilor regimente compuse din fii frumosului Ardeal se va strânge,şi mai tare unirea sufletească.­­ Am văzut tinerii soldaţi, cari în parte luptase sub drapelul străin, dar care azi sunt sub tricolorul românesc. Am vizat frumo­­­­sul lor aspect şi m-am bucurat. E o garanţie a unităţei, că vor fi un neam, în aceeaşi credinţă şi, cu aceleaşi sen­ti­­imente. Ridicăm paharul pentru apropierea între ţinerile trupe din Ardeal și vechile trupe românești. I­­­I . I t Seara a avut loc te» banchet, unde a, l vorbit Pr. Suciu Răspunsul M. S Rege- } [ lui il publicăm în alt lot al ziarului. I« Cops». In gara Cor*a Suveranii sunt jjri-j miţi de prefectul Roman, care in cuvinte] .calde salută pe M T Regele. Vorbeşte I apoi în numele Saşilor subprefectul Dr.­­Schfffer Fetiţa D-luî pref­er oferă prin­cipesei Ileana un admirabil buchet, iar o doamnă din elita Saşilor M­S Reginei. Onorul il dă Dl Lt.-col Cernăuţeanu La primirea din Copta asistă o mulţime de lume din toate satele de prin prejur. i Ului* tail! Vineri seara MM LI, împreună cu] principesa Ileana, au sosit în Blaj Pe] peronul gărei au fost întâmpinaţi de P­­ «S. Pr. Suciu, care a evocat Suveranilor,­ intr’o tăcere bisericească, trecutul de glo-\ rit dar şi aspectul sărăcăcios al Blajului ] ■ Dl Iuliu Maniu a prezentat autoritare ] locale, iar Doamnele şi Domnişoarele au oferit Reginei şi micei Principese, florile orăşelului De la gară Suveranii au mers la Ca­tedrală, unde întreg clerul din localitate­­ i-a întâmpinat în tinda bisericei. Aici sunt asiguraţi de eternă supunere de către­­P. S Frenţ. I Lumea care aclamase Suveranii pe lungul parcurs de a­fară şi până la ca­tedrală, a defilat într’amurgul zilei, timp de peste două ore Marea masă ţărănească din împrejurimi, a dovedit Suveranilor, că în Blajul cel mic se poate aduna tot I atâta lume cât şi în marele oraşe ale Ar- Idealului Se întunecase şi conductul nu­­ mai luase sfârşit, când apare în mulţime , faclele care au dat sarbatoarei, aspectul unei feerice petreceri împărăteşti in mij­locul poporului. la Blaj I ! I gwtseri «Mim IiisHa1 lin !im tiiiiiiia ii loliiiii i Hali PA»I în 1915, Italia * fâeut paria filo tfflpla a’ianță, alături cu Ge»aau®ia și «n Ar­stro Uagara; $el* avea dată, ieşiad lira alianşă s! a uehimbat an ScBăvărşise Iramul pol tisei aai», nupânl an ob tga­­tmnaita isepuse da trae.anul T«ip?ieei, și talad pan« alături *u Aatanta, la peliti­­«a scmisnS a merilor noștri aliați A fă snt Italia o întoaraers brnsaS, lapădlada­­«• an temi de freest §i mnanslndn-gi ebii gatistni aei. Este drept, «8 Ia let timpul Triplai Alianțe, seat mental popular nu a fost» -extra Au«t»îa, pe eara o s$*o siozn I twea la orice ceaxie «insmiea nosetră».! totoşi earn interese anperiaure eereau go terna Ini o­­ gâturi Bt^leeă ea «inamiea» a'iant» a Sara« ațâțe, ssi, îsdrsplfindl şi leendaeăn­d poli­ti sa italieni aşa «nm dieta IBerlinul sun Visna. Deşi, pisă la 1915, afini o’a­rflpttra«-tsini Triplet Ailante, poperni os sen» timent — era împotriva *riplicei, garer nu! avea nevoie fie atrfimfi legături eu %UBt?®-Uncaria şi . eu Gesmuir, tocmai în vederea intere­s'or enperic&ve cari iă 08»?i pe Italia o aliaţi foarte apropiată. Şi aresta interese superiostre eras dsdoaă ' lelnrt: economiue «1 militase. Iatererela ««itonomise ae seferaa lam« ' reia import de matarii prime si ds m&s tari esri din se e fioefi state eUate intrau­­ în Italia pntin vndna!?ta!S. fi exportai eu “O mulţime de trod^eie italieneşti Impi»* ‘ tal mstexiilor prime soaUl­i răvbnai,fier - RS®.®-!; imperial Buhk­alai, a mssinslor ~|şi uneltelor de aprienltorâ, a msterialelor i,fabricata dn lemn şi metale, «te. cti era |a*nSt m»i uşor că ea fraS din Germania m\şi Austria la începutul alianţei diatr’ean Unag de asative, seeariB uşm­iteta, ezre 1» .jînceput, o dădara înprejuniriia !n esri •­ sa rises pe atunei italia față fie Franța ssi Anglia, a’a tranaLrmat en trasare? vie ...mai In nsarătaîe lavoriiaîi useoiri, impre si j alteori, fie Gsrsaaeia «i Austria. Dscă la rfindul el, Itdia avea nevoie ■ fde siestele ei psttrn eheetin»aa eeuso mică aceste două, avean ne voia de Italia peetra ahestitsnes militari a Meditersnei, aara er« dels 1915 de o prea mare iaspor­­­tanţă, în vederea echilibrarii forţelor în .tastării s»fi. Echilibrai NI atsbirea Italiei şi eu Au­­stiie, faţă de forţele militare — navale şi de fcao!.t — ale Franţei şi Angliei Acesta două m«tive puterni­ce, econo­­mie şi militar, făcea la Italia », fie o prs­­ţif?aafi aliată, iar politiaa pe care o £u«ea , «*, era cea dictată — şi m­acri im^nsfi \\— de cabinEtele din Berlin şi Viena, şi ii'pe cetr» I»»1.m era ob‘ gatfi afin dusă, con­­irar seeat'menteier Itsuene, eui e.an an­­ti-austria««. Acum, sn îztrsurea Italiei în rSaboiu­­l contra germanii malul toate prineipiife și picate liniile de epsdaifl pa cari le nrm« 3 in treaut de veie ori de nevoie, Italia le a­­ rapt »i o sranS ladramîîe a politisei ssle eaonomies și extern» a înaepnt. e In linii generale îcerariis esi stan i asa: Italia tint# la o efit mai mare exin e­­ere eomerrialfi fn ptninsuls Btl*azisfi #1 Ia­r va prirai cât mai %&»re irat­e port dela Freut», A* glia și America; va fi stâp&aă în Mediterisn?, )a cn Io» en Ân­­e giia şi Franţa şi va stabili eiegnifi un 4 e»bilibiu de forţe m’l tsra tn această mare, •, apă fiu dn şi numai propriile si interesa, tt tar nn ea până «rsra. In aeeet sen» v# va îndraws politiaa u în vii tos1. Detalii­le si mieile arhimbăti ea e «• voi mai pur tase, *ra vor s»hit»ba le­ii­­­si­ pre» putta Meat dram hotărât Roma 18 Maiu, I J. T. Aliem» Nu se poate împărţi! Ca un uragan de vijslie se ridică al din toate ţinuturile României-Mari strigă­tul: Bănatul nu se poate împărţi! La Caransebeş, la Lugoş, la Bucureşti, la Iaşi, la Ploeşti stau ţinut mari adunări de pro­testare împotriva lăcomiei sârbeşti şi îm­potriva nedreptăţii strigătoare la cer ee e pe «ale eă fie, consfinţită de Coaferenţa de pa««. A ai se protestează la Sibiiu împotriva' aesstsi răsplăţi la «are uima nu se aştepta, şi mne eu va rămânea un singur centru­ românesc în care au uu se arate Iernii seli-i daritatea întregudui nostru neam în preten-; sinusa legitimă ce o facem asupra Banatu­­­lui întreg. Uraganul de vijelie nu s’a pornit de mai de mult, fiindcă nici prin minte nu ne putea trece că se vor face încercări, că sa vor lua chiar decisiuni pentru împărţirea Banatului. Fiind o unitate geografică indi­solubilă, având noi majoritatea populaţiei, fiind emprina Banatul întreg în tratatul cu aliaţii pa baza căruia România a Intrat în răsboi, spuniadu-şi Banatul voinţa sa la Adunarea dala Alba-Iulia, nu ne puteam gândi la nici o piedecă serioasă în tranşa­rea chestiune! Banatului ştiind principiile proclamate ca bază a păcii celei nani. De aceea noi am aşteptat în linişte şi cu I încredere hotărîrile Conferenţei de pace. Ştirile rele ce ne sosesc din când în când Ie considerăm ca svonuri fără temei, ştiind noi ei o resolvere a chestiunii bănăţene In ds­­­avorul nostru n­­are nici o bană de drept, după principiile Wilsonian«. Fraţii noştri bănăţeni, având aceeaşi încredere în Aliaţii noştri, au fost îndelung­wlUltntî • «a «nferit Bl «nwpafîfl fi­rb|. şi administraţia ugurească, — imperiaîiată sau bolşevistă, erenând că hotărîrea Conferenţei de pace nu se va putea amâna la infinit. In vreme ce celelalte regiuni din fosta Ungarie se bucurau de regimul naţional, în vremea# lacrimi de bucuri« umpleau ««ai noştri ai tuturor, El natul plângea Pftagea dar era »zguduit In credinţa în biruinţii dreptăţii sale, pa car« şi-a proclamat o la Alba-Iulia, întrun singur glas cu întreg po­­porul românesc de dincoace de Carpaţi. Dar apropiindu-se ziua decisivă la Con­­fereaţa de pace, toată suflarea românească a rămas uimită şi adânc rănită de veştile ce vorbeau despre graniţa care sta fixat în Banat, când noi ştim bine că o singuri graniţă poate fi acela: Tisa şi Dunărea.­­ Abia a început ei pătrundă ştirea a* I ceasta In păturile largi ale peperului nostru ■şi prin adâncul resent ce l-n produs ni ee 'arată singurul drum pe care putem merge: acela care dace L Banatul întreg. Aceasta hotărîre e spontanii, e puter­nic?, în nimic nu se poate combate, după cum sunt toate hotărtrile pornite din instinctul de conservare al popoarelor. Să se ştie: noi nu lăcomim la pământ,­ nu lăcomim la bogăţii pe cari Dumnezeu le-a hart­uit din destul pământului românean; noi nu vrem asuprirea frânturilor de po­poare pe care soarta şi politica austriacă sau ungurească le-a preserat printre noi Noi voim dreptul nostru firesc, dreptul câştigat nu numai în baza principiilor drep­tăţii ci şi cu sângele cel mai scump al fii­lor noştri. Noi voim să esem un stăpâni cotropi­tori din acest răsboiu, ci numai voimiai pe destinele noastre. Nu voim să eşim ruşinaţi din caea dreptăţii noastre, scoşi de oaspeţi cari se îmbulzesc aşa de nepretineşte, şi nu vom eşi, pentrucă Banatul e al nostru şi nu se poate împărţi. Aceasta ae­e porunceşte­­ instinctul de conservare al neamului nostru. Aşteptăm să vedem pretutindenea adu­­­­­ările de protestare care să spună lumii în­tregi, că nu ne poate împă­rţii Banatul no­stru ! . firiii pH a fiii Ha­­i IM In preajma sosiri!» întreg Sibiiul şi cu el întreg ţinutul are astăzi o sărbătoare Înălţătoare naţională. Oraşul împodobit admirabil, veselia şi agi­taţia ce se ceteşte din ochii trecătorilor, cor­tegiul nesfârşit al sătenilor, pregătirile mili­tare, aviatorii ce apar deam­ara oraşului, toate-toate ne tradează semnele unei sile­ mari. Automobile, trăsuri, călităţi putrieră, străzile oraşului în goană nebună. O mul­­­ţime onorată se strânge pe la Piaţa Mare,­ străzile Cisnădiei şi a Măcelarilor. Pe la ora 9 se întrerupe circulaţia pe străzi. La ora 9 30 pornesc automobilele şi trasurile cu oficialităţile la gară.­­ fiP© peFOvil fgivB.­­ Când sosim la gară, aproape toate ofi-' loialit' ţile şi ddrgaţiunile sunt de faţă. Com- 5 pania de onoare e aşezată la dreapta în­ ItrSrii. Comandantul companiei o dl căpitan' I Vasile Basgan, ofiţerii: Mârza şi Botez, stigarul Turd­ea, trupele sunt de la regimen-­ tul 4 Vânători Din partea Consiliului D­rr-­i­gent sunt de faţă: dnii şefi de resorturi! Vaier Branisco, Ioan Suciu, Aurel Vlad,­­ Victor Bontascu, Emil Haţiegen, Aurel La­zar şi Romul Boila, dl Erdeli, fost ministru la. Budapesta, secretarii generali d-xii Victor­ Or­ifor, Lucian Borcia, fii viu Dragomir,­ Constantin Missits, Eugen Muntean, Luta Korodi, Dl Moldova», Vasile Cavada, ptr.­­ Lupaş, Onisifor Ghibu, pStr. Russu şi Lapa­­datu, dl Octavian Russu, preşedintele Con­tenciosului, dl Comşa prefectul judeţului, dl Dorj prefectul oraşului Sibiiu, dl Walbsum, corniţele Saşilor, ca reprezentanţi ai confe-­ aiunilor d-nui asesor Ivan şi advocat Predat dl protopop Togan, episcopul Teatseb, păr. Sc­hullerus, dl Dobordan, dl J. Nagy. Din partea Comandamentului Trupelor: d-nii generali Mărdirescu, Panaitescu, Glodeanu, Potârcă, dl col. Romano, consilier juridic,­­ d-nii coloneii Maxim, Mihailescu, Dr. Papin, Florescu, Amzulescu, com. Reg. Vânătorilor I Beîoiu, Stroie, Dr. Negoescu, Dimitriu, Al­­sulin, miiorul Boerescu, comandantul Pieţii şi lop. Damian, adjutantul dlui Mardirescu. Din partea Secţiei de organizare: d-nii ge­­­­nerali Domăşnianu, Herbay, Florianu, Bu­­f­naciu, d-nii coloneii Popovici, Moga, Corbul şi păp. Lip­­eţ, adjutantul comandantului. Din delegaţiile de doamne fac parte: doam­nele de generali, Mărdăresau, Herbay, Flo­rian, Pop, Glodeanu, Potir­că, apoi doam­­nele Pop, Lazar, Suciu, Bontescu, Russu, Goga, Bonia, Erdeli, Onişor, Missits, Bâr­­seanu, Flora Dr. Dragomir, Bohăţiel, Os­­vadă, Olg Dr. Daleu, Dr. Ben, R. Drage- 5 mir, Breban, Lina Moga, Moroiacu, Măce­lăria, Tordăşian, d-soarele Feliei* Raţiu şi El. Berei*, reprezentantele reuniunilor st­­a­seşti d-nele Teutsek, Korodi, Schullerus, Dörr, Scböpp, Gerlitz şi Jauernik, d-nele Ziegler, UU, Keasler în costume naţionale săseşti.­­ Sosirea pereche! La ora 10­84 soseşte trenul ministerial 1i din care se scoboară d-nii Pherekyde, Ma­­­­niu, Goldiş, Duca, Pop, gen. Văitoianu, opus. Popoviciu şi reprezentanţii presei: „Neamul Românean“ (dl Cinceanu) „Viitorul“ (dl Mi­­nulescu) „Dacia“ (dl Crainic) «Universul“ (Russu Ardelean) „Romfinimea“ (I Dumi­­­­trescu) „Adevirul* (d-na Falmen) „îndrep­tarea“ (dl Botez) „Steagul“ (dl Davidescu) [„Izbânda“ (dl Graur) „Independence Rou- 1 mâine“ (dl Durând) apoi ziarele străine­­ „Times“ (dl Hilard) „Le Petit Parisien“ (dl­­Dubochet) „Gazeta del Popolo“ (dl Cipola) , „Ilustration“ (dl Simais) „Le Temps“ (d-nul­­ Alghass) „Havas“ şi „Reuter“ (dl Rosenthal) ,şi reprezentanţii ziarelor locala „Rsnaştarem IRomână“, „Tagespost“ şi „Új Világ“. La orele 115 soseşte trenul regal între îa suflaţi rele şi nesfârşitele urale ale celor prezenţi. Muzica intonează Imnul Regal, dl gen. Murdărescu, face raportul militar obiş­­­nuit. M. Sa trece în revistă compania de onoare. Dl prefect al judeţului Dr. Comşa sa­­. Iată pereshea regală prin cuvinte entuzia- i­ste şi pline de avânt patriotic. Ii răspunde­­M. S Regele în termini câlduroşi, asigu- I rândud, ci legătura între suveranii ţării­­şi popor va fi de acum înainte tot mai­­ strânsă. Dl prefect Dörr oferă tradiţionala , pâine şi sare. Urmează prezentările. M. 9. ]se întreţine cu fiecare câteva clipe. D­ini­l prefect Dörr îi spune, că Saşii pot fi aşi­­i asiguraţi că vor trăi mulţumiţi în Româ­ni­a­ Mare, D-lui Branişce răspunzându-i îl­­ asigură, că este pe deplin în cunoştinţă ,de munca uriaşă ce o desvoltă .Consiliul

Next