Patria, martie 1920 (Anul 2, nr. 46-70)

1920-03-03 / nr. 46

Miercuri 3 Martie 1920, DIRECTOR: ION agArniceanu REDACŢIA ŞI ADMINISm» * CLUJ, STR REG ANUNŢURI DUP PRIMEŞTE ADMINIS AGENŢIILE DE P Mamb­ul 80 46 PRIM-RED­ACTOR : RADU DRAGNEA ABONAMENTUL I PS UM AN 50 LEI Pd Vs AN 45 LEI PE V« AM as LSI 180 OOP. ■ 89 COB. 45 oo a ORGAN AL PARTIDULUI NATIONAL ROMAN TTCT TCFON I SSPAOTIA­­*—» A dkL­UIP I TIPOGRAFIA 18-SS imediate, pentru toţi Am constatat adeseori în acrei ziar că voi ardelenii a­m fost prea înarisaiţi în su­perioritatea noastră morală, a caracterului şi a moravurilor, ţi că, pun&ndu nu n compa­raţie cu fraţii din vechiul Regat, soptaam p4 intre noi­­­i d­­e o ma» distanţă. Ia­r­­oaastă convingaa rouiţi dintre ardelenii no* »Sri socotaam ca o primejdie amestecul prea repede, în con­ducerra aUocriîor publice, ca fraţii din Re gr‘, şi ziceam noi să ne sdmi­­nLtcim etc. ca cam ansi noştri. Am .TÎla*. — în diferita râaduri — la atwst Urs­e», această atitudine şi convingere a b;.vor arisleni no coate naşte *pa* din. ne­­ounoaţţt 4 fraţilor din vechiul Rigai şi din o prea inaîîăt aprebiare cu oare ne onoram pe FM­i inşine. Ş­, pentru a ajunge la o de* plină unificare şi ecnluorara, spuneam: să ne cunoaştem şi să k.® kbim-84 ne cunoaştem mai ?n?âi pa noi ?n­­ş’ne, s?a oum suntem uz’, după râsboi, iar na cam ae credeam Inain­ta războiului, şi să ne convicgere, reaunosiftrtd adevărul, că urniţi au eşit cu h­­oralul z iruncin*»­ din răs­boi Şi mai ales 8& recuno­ştem că în vremea r bici ne-a fost uşor să fim cinstiţi fiindcă to ’te uşile C3 duceau la nări*a şi bogăţie, ne erau încuiate, şi că deci puritanismul no­stru dinainte era In mare pi­to o caltate negativii. Toa.ie aceetsa­îe rm arod­tust în afbeit ziar de pătrori ejongeau până la noi svoaori despre eleaauri şi iov orrot­­i­ţi slvârşite de români de ai noştri. Şi mai spoream că si­tuaţiile la rari au ajuns, la csre a’aa îmbul­zit mulţi dintre si coştri, constitui® pentru ei o pnbâ de fc, dia care n­ t or pute* stapa dseât fiind ear carat, că posta e cea mai bună o rame pentru a se vedea cari sunt adevír»t«*e caractere, cari pot rimâura la conducerea a'aaerio, publice, şi errt 00. In dscursul unui an, în care trebuiau luata In «ocsidt r .ro aâtea interese ir a 11 »le statuia’", portreta știm, că abea In vara Ira­­octâ tjsctesea »& d­upîm întreg terítorul reveodi »t afară de părțile din Banst ţinuts și acum da sârbi, presa avea ’n r­aiul cal dintâi dr­oria să alimintezs încredere* în noi Înşine şi în pntîrile noasta®. Dar trebui» să accentuăm că cele mai mult® du abozirils* şi iniOreptitSţile săvârşite, noi nu avem de unde le onnoişta ea fapte concrete, ci nu­mai ea acoperi, şi la aiestea nu­ puteam răspunde decât prin genialităţi. Pe de citi parte, în daonrisl unui an milîe din abuzări erau nu­mai începute, aşa ca cercei’rda nu puteau să le scoată în deplină lumină. Cimisia da anchetare pe care a aîss-o clubul parlimantar al par’ d r­ad naţional ro­mân, a arAtat e&­ohta? azi multe cazuri sunt greu de urmărit, pentru a se putea sdopo asupra lor o acuză formală. Azi, când ne aflăm în pragul lichidării unei situaţii, trebuie să f»»tm insă o revizie fendamentală a tu­rtror socokls’or din trecut. Vor trebui traşi la h­isptmdara, Dră cru­ţare toţi acei români, cari fiind puşi la nn Ia® d® somlaiera, au înţăieu, ca prin rep'ela lor să compromită intreig* pâtri& a intelec­­tualilor aojtri­ în ochii poporalei. Nu se mai poate nega ad­e­vărul, el azi se sspă o prăpastie între pUura noastră cultă şi Intre lumea satelor, şi că această prăpastie au săpat’o şi o sdaneree abuzurile şi înoos'a'îtitiţfie unora. Na este ca pntirţi, ca pentru pâcatile unora aă suferă toţi, ţi st aeiaUm la pierderea inarederii, pa oare poporul a avut’o până acu n în noi Na trebuie «»naţiuni imeiiste pentru toţi.­­ Na vom spune, că »mm e prea târziu, ci că asum e momentul. Vreme de un an a fost desjaas pentme* toţi aoeis, osri au f­ist splitaţi la păcat să şi-l d8*ăvâr?a?aă. Fieoara s'a completat dosarul fii iţelor. Fi soare a ară- Lt tina este şi da ca încredere a» msi poate bnscra, pa viitor. D^ri au sbarat zilele unui an, faptele lor, averile lor flaute pe căi ne­­permise, n’au sturat. Atom, la lichidarea ansi situării, Leb­nie pus imediat mâra jasriţiei pe ei, ei trabuiese scoşi pentru totdeauna din vieaţa publică ro­­zrâaesussi­. Credem, d­­e mii bias acum, de­cât da-­â ss fioeaacepii­i maiote: dacă se făcea atunci, nu şi aveau omenii dosarele complete, puteau scăpa cu o pedeapsa mai uiOmrâ, și îatrând d­e nou în vieața publică, s'ar fi pu­tut complecta dosarul, rimâ ân­­ in mijlocul nostru o primejdie psrmsnentg. Acum, dove­diți, nu va mai fi scăpare petitre ei, și printr’o energică tău­tarâ de sabie, ei vor fi »mpatiți din corpul &&nât03 aî naţiunii noastra. Pacinîcâ acest corp e totuşi sănătos, şi trebuie, cu aceeaşi sinceritate cu para am »aria şireta da mai aus, să recunoaştem că m­ajoritatea păturii noastre culta­s şi acum cn element sănătos, şi de-o eleata integră, precum t'ebo.'e să mai re­cunoaştem că maria din abuzurile săvârșite au fost pedepsite pâ­nte acum. Poita ci s’a făcut rin că nu «'a dat pcDn­eității lista acelora cari au infundr.t țki, fttm«i puvcăriile, Ss atdoa oi na am divelit» astfel în ochii străinilor. Să poate. Dar de es' în colo nu se trai post? listaie celor pe care- i a, »iar« pedeapsa faptelor Io? trebui® di ti »*zi pub­iiciktri, pentrnoa la­me» nă v*dâ că jaatiţia româneasaă n’a în­­this ochii ori uada a foit vorba de un fapt c­oncret, şi pentrucs poporul si se convingă că ,domnii* nau făcut o tori rlşie pent’n a-şi umplea buzonerele ci d mpotrivă cei cinstiţi au urmtrit pe căile legii şi până a­­cum pa cei ned­ariiţi. Iar la lista celor dovediţi vicoraţi până acum, trebuie sS se adangs imediat liata a­­ouîcrs ciri’pâaă asicm au sa&pat dj urmări­rile justiţiei, n». Sa va adeveri atunuri că m­­eritatea ,do.insi’or*, a intebotaaîilor niştri, au ră­mas cinstiţi, cu toate porţile spre m .rire şi Imbogăţ re do» h:’ă, — şi că ei înşişi scot cu re&fbâ «lin msj osul lor pe acr­a osm­a’an iCo it csvredin­ci de nismsls de .domn ro­mân.* Operaţiunea aceasta radicală trebuia LiOliîă fărĂ amoaste. Na-i de ingiduit să mai planeze a­­supra unei întregi o’am som­ata osândi ho­­tărîtă de opinia publicâ. Aocas'a osânda să cada asupra vinovaţilor. Na mri trebuia st Insist esupra acelui fenomen d-.a ordinul psihologiei • popa’are după ore păceata unora diatr’o acuma s­uia c&­re rest­âtg asupra clasei într­gi. Intareanl naţional, dra go,d?a şi încre­derea ce trebuie să existe între ţ^răcimea noastră şi noi, pretind imperios să t&em fără amânare buba din rădăcini. A«uro, la lîch'dirta acestei situaţii, buba sceneta « coaptă. A. Elveţienii sunt cei mai mta3’JSTg3nţ£ în ee priveşte spori&rea votului la Urnei. Ia Bsnteamifs Bisel şi Zürich cererea ac­e­sta a femeilor a fost respinsă până R­­um, ş'o mi­­joritate covirş­îo&re a’a deci are­­ contra a­­cestui drept. La taetrul oriseneai din Mainz s’a luat­­ , reptrimia aproape toate operele lui Rich­rd Wsgetr. Acesris a’a făcut la dorinţa autorităţi­lor de conprţia franceze, cari se par a avea un cult deosibic pentru marela artist gar­­man.9 Din Londra se anunţă: e& la corg-a­­sr­­­zionist , nat aco’o s’a hotarit înf­inţarea unei Universităţi evreiis’.­ 5* Ierusalim. Camera comunelor îm­potriva naţionalizărei minelor Intr’una din ultimele şedinţe ale came­rei comunelor s’a discutat un amendament prin care se regretă absenţa din decursul tronului a oricum propuneri da naţionalizare a minelor da cărbuni. Di Brace, autorul amendamentului a spus câ minerii sperau ca guvernul iă vie cu o lega In fsvnarea naţionalizărei. Di L’cy.d Gforg® a răspuns că nu are dreptul de a itt odao« un nou sintem­ da (­xpioatsrs a minelor înainte de a fi în mă­sură să probeze că va fi mai bun d cât cel existent. După »tatamid eciuaî, producţii» s’a r.divSt dăia 128 1î 288 min­oa e da loua Ce garanţie poaîa fi dată că noua organizaţ­e va putea ca un rezultat superior sau cel pu­ţin egal? „Bolşevismul a raţionalizat totul în Emia. Au introdus munca forţată. Nu nu­mai că s’au înregistrat toţi lucrătorii, dar li s’a impus fel d de muncă şi li s’a fix­t precis locul unde trebuie să lucreze. Aceasta este în practică naţionalizarea.* Daâă *’ar admite naţ­onalizare* se va produce o mare catastrofa prnîru îoţi. Omora Comunelor a respins cu 329 da voturi contra 64, amendamentul B­aca in favoarea naţionalitirei minelor. Adunarea națională germană a hotărît extradarea vinovaților Berlin. — Adunarea raţională a ho­tarit extraderea tuturor celor cari sunt ade­vărat vinovaţi pentru izbucnirea r&eboiului mondial, propun şi a celor nari au comis crime In ti­mp ai rasboiului. Cercetările pen­tru stabilirea acestor culpabili au şi fait în­cepute notificându-se toîdăodată a­ taţilor a­­ceastâ hotâr­âe. (A. Damian) Cumpania împotriva Ardelenilor — in furu! proiect­ului de unificare — Reportajele publicate de ziarul nostru, cu privire Ut unele nemulţumiri care s’cn ivit între funcţionari căm­ luat cunoştință de mutarea lor la Bucureşti, cu ocazia des­fiinţăm C D„ au amt durid di a fi. inter­pretate anapoda. _ Mii întâiu s’a spus că ziarul ^Patria* a atacat proiectul de unificare, chiar dupi ce a fost votat cu majoritate di partidul naţio­nal- Nu este adevărat! Colecţia ziarului stă la dispoziţia ori­cui ca să vadă că nici un articol redacţional n’a apărut în coloanele lui, care să fi sus­ţi­nut aceasta teză. A apărut însă protestul funcţionarilor superiori de la Resortul Culte­lor şi al revizorilor din Transilvania, dar despre aceste proteste, pescuitorii în apă tul­bure, nici nu amintesc, năpustindu se asupra unor reportaje, care, după acele două pro­teste, nu făceau altceva decât reformau pu­blicul asupra felului cum se repercutează în opinia publică, votarea proiectului. Ca organ al partidului național noi nu puteam, înainte de rezultatul votului, să fa­vorezim mai mult unul din cel două curente care se formase în jurul proiectului de lege, pentru motivul atât de simplu, că partizanii amânduror părţilor, erau de­o potrivă mem­bri aceluiaşi partid. Astfel am dat curs liber amânduror opiniilor să se exprime în coloa­­n­a ziarului. Dar ziarele de la Bucureşti, care stau la pândă să exploateze în felul intereselor rcre, orice discreţie ivită între ardeleni, denaturează lucrurile din obiectivitatea şi libertatea de discuţie, şi de opinie, care s’a acordat cu o­­cazia votării la club, a acelui proiect, de vă­l o ruptură între ardeleni şî înfrângerea diri­­iniu. „îndreptarea* anunţă diminuarea auto■ rităţii domnului Maniu, ca şi când nu a fost vorba de un principiu de apărat, ci de în­­frăngerea unui om Am fi vrut să vedem în presa aceasta, manifealându-se mu­ţumirea că, ă biruit cu­rentul pentru unificarea şi desfiinţarea C. D . dar puţin o interesează! Ceea ce o pre­ocupă este, ca dl Maniu să-şi piardă autori­tatea între ardeleni, după cum se exprimă nÎndreptarea“, chiar cu riscul de a se vota o lege dăunătoare, ţării. Atacul este bine tăinuit ! In vreme ce „Rinaştirea Română* reeditează din nou a­­tacurile îndreptate contra domnului St. Pop, chiar după votul de încredere al Camerei şi după blamul dat de dl lorga presei acesteia; în aceeaşi vreme votarea proiectului de uni­­ficare este considerată ca o înfrângere a d-lui Maniu, iar presa de peste munţi, ca ne mai fiind a portalului, din cauza unor reportaje, încât partidul naţional şi-ar fi pierdut şi oa­menii şi preşedintele şi presa. Iată strata­gema politicianismului de la Bucureşti, care în urma acestei socoteli, n’ar avea decât să vin­ă cu catastivele în Ardeal şi să înceapă înscrierea de noui membri, în rândurile lui. «sa«#-------- ——....... Efemeridele zilei Un dor de departe Am primit la redacţie o serie de cântece du­oase scrise cu multă mnprijr? într’o ortografie iropropr.b.15, cu titlul limitrtt şi subliniat cum fac de obicei elevii de liceu cari se cred poeţi şi scriu primele versuri. Talent poetic lasă nu isvora din el?. Ca astfel de creaţiuni de regulă nu­ ne ba­tem capul, zimbim cu cinism şi­­« luorecism co­şului de hârtii spre mai departe afacere. E crudă procedura aceasta, eu cred. Sunt atâtea taine cu­rate sufieteşti, atâta dor şi atâta trnstfeţe uneori, cari pentru păcatul de-a nu fi fost turnate într’o formă atrăgătoare sfârşesc totdeauna In coşu­l de hâ­iii. Autorii acestora vor fi urmărind poate cu palpitări de inimă ziarul, c&utini în toate coloa­nele lui după unica lor operă isvor.­t» din lumi su­fleteşti, tulburate de taina vre-unui vis de dra­goste şi vor fi oftînd îndureraţi vi­zându­-şi nă­dejdea înşelată. Dar sunt sigur că ne va ierta. Versurile de cari pomenesc însă venea de departe, de peste oceanul Atlantic şi erau sub­scrise de-un românaş de-al nostru. Din ele, emana un dor fierbinte ş’o dragoste neţărmurită pentru ţara şi fraţii lui. Sufl­­ul acestui poet f­iră talent, care-şi iubea cu fanatism ţara pe care n’o văzuse de anii îndelungaţi, era o frântură din marele su­flat pribeag de peste o­lan, pe care nava­la şi vitre­gia sorţii l-a smuls dela sânul patriei sale. In tot acest suflet pulsează nerăbdarea revederii­ şi bi­­curia de-a săruta cât mai curând pământul scump al ţării liberate, pe care s’o închipue cea mai fru­moasă şi mai fericită de pe întreg rotogolul pă­mântului. Mi Întreb: n’or avea ei oara nici o de­cepţie ? ARIST­AHO & COMP. Evacuarea Ungariei In urma ho­âAnhr luate de Consilîid Suprem, în dup’in acord cm guvernul români, h’a hotărît retragerea mimatei noastre de pe Tisa. Comunicat oficial din 26 Febr. 1920 Urmând a evacua teritorîuî un­­gurssa dela ©sa ce Tisa pentru a na retrasa pa frontiara f­­ală da Csnsi- IM 3 prom, trupele noastre de *»so­­perire au părâ«it in ziua de 24 Febr. 1920. In seara zilei da 25 Fahr, a c­ am fost pe linia : Barczal — Rska­­maz- Marghîta Caerepes- Madras — Kunhegyes — Püspöki Szajal — Rá­kóczi — Földvár — Operaţiunea con­­tinuu al se execută fără nici un inci­dent. M. C. G. Comunicat oficial din 27 Febr. 1920. Operaţiunea de evacuare a terito­riul unguresc dela est da Tisa a con­tinuat fara nici un incident. In seara zilei de 25 cor­ trupele noastre au fost pe linia Bujvarju — Lyposîn­ — Nagyvakonya — K­ovako­­r­ya Kondoki — Kenderes — Öcsöd - Kun-Szt Márton. 21/. C. G. Purificarea vieţii morale în Ardeal — Instituirea unor noui comisiuni de anchetă Se flare că totuşi asUfitările oame­ni’or de bin­e di’-i vechiul Regat că ele­mentul transilvănean va aduce un, curent de sănătoasă regenerare în vieaţa pu­blică n’au fost înşelate. Căci asistăm într’adevăr la un specia­­l cu totul ne­obişnuit până acum în România. Partidul raţional român a cerut nu de mult o anchetă severă împotriva unora dintre fruntaşii săi cu influenţe, asupra cărora plana bănuiala unor abuzuri. Procedeu ne mai auzit: să te legi de partizanii proprii, să le ceri socoteala , de cele ce se vorbei asupra lor, să te cer­ceti­zi gestiunea şi să-i ci­tezi în faţa comisiunii instituite ca să aducă o hotărire. Nu vrem să ne aducem aminte în aceste momente de istoricul d­ecurs al lui Ion Brătianu, de cuvintele grozave ale marelui bărbat care B a tolerat abuzuri, a tolerat furturi, imoralitate şi asasi­nate­. Nu vrem să insistăm asupra faptului atât de elocvent ce se desprinde din comunicatul Partidului naţional în afacere a dlui fost ministru Bontescu şi met asupra documentelor ai acuzaţiuni­­lor precise ce s’au publicat împotriva altor bărbaţi de seamă şi altor partide­ politice şi cari au fost acoperite cu aşa de întinsa şi legendara muşama na­ţională ! In genere nu voim să facem com­para­ti, fiindcă nu este nevoie de ele, căci intenţia fermă a purificării merale în vieaţa publică, accentuată de partidul naţional, iată că se traduce în fapt Cum ne informează o terigramă particulară din Bucureşti, dl heliu Ma­niu, a propus ca alte comisiuni ce ur­mează a se institue să cerceteze gestiu­nile tuturor Resorturilor, având cuvân­tul de ordine să nu cruţe nicăiri şi pe­­nimeni, să ceară pedepsirea abuzului ori unde vor găsi. Iată deci că zorile regenerării mo­rale, care singură ne poate asigura ca­lea spre progres şi prosperitate au ră­sărit şi sperăm lumina necruţătoare a cinstei publice nu se va opri la Carpaţi, ci va pătrunde şi dincolo, va răscoli putregaiul adunat de sect de ani şi va trimite pe vinovaţi acolo unde le este locul ! f A. D. Xenopol A murit la Banan şti, cnla cta câti­va »ni îşi tr. a chis'ta Ini b tr^neţâ, viv tul din câni în rân­d, da faţii săi lifcvi, plinire cari est© şi d) N. Io­ga, A. D. X-ro,d­ etts cel diEdlinal nistru iitoric critic­, P»n* ia el Iilor.» Românilor a fost strâmtă da romantismul ţt ii ţfic şi de sectimentaliem.d. »»țirnil: »devfrol ■» «»crî­­fiea în folos ii ssit mlblahti, iar aparatu’ui da științâ îi i­nsa tac o erod­ tie goa â îm­­bâssiU si lipgîtâ da isintfzL Xsncpo!­o»! din­­trim a fănut ordine In vastul nastari»t docu- O imnîur adenat da K^gălniseano, H» dea, Ta­­d­ieecu și Urschie. Dela el încep® văr­­a p­o­­ritivă a istoriei româneşti. Dar cum paranta­­lista istoriei, este nesigcraiţa şi cum ea, ca ştiinţă, se uilă într’o veciniei revenire, Xe­nopol, înainte de a miri, intrsprinsese o n noua ediţie a Istoriei Romanilor, pe c­are nu ştim dacă a terifaat-o. Prima ediţie a fost, timp de 20 de ani, singura Istorie mare complectă, pe care am avut-o noi. Istoria dlui Iorga este scrisă în limba germană, iar manualul d sale sa adresează marelui public. Mirata nostru istoric, care a­ pus ba­zele ştiinţifice ale acastei ştiinţe la noi, este tainte cunoscut şi apreciat ca filozof," în străinătate. La 1899 a scos la Perla Principiile Fundamentale ale Istoriei, în cara a încercat să stabilească legi­­le, în istorie, ca şi în celelalte ştiinţe positive. Incercarea sa de a ridica istoria la rangul unei şt­inţe, de a ştiinţifiza istoria, a avut un mare unsonot în cercursîe osmanilor da ştiinţă din Franţa, Germania, Italia şi Spania, unde a fost tra­dusă Inararea aotaita, — cel dintâiu autor român tradus n limba spanioli. De atunci istoricul român Xinopol a fost fonit de a citit in nenumărate lucrări filozofice şi de mari filozofi, ca Bergson. Mai târziu Institu­tul din Franţa l-a ataş membru, cel dintâi a român­ilor în această instituţie. Paralel cu publicarea lucrurilor de is­torie pură, ca Domnia lui Guza Vodi, Isto­ria Partidelor politice din România şi ataeta, Xeropol a continuat data 1900 să pe eteza istoria d­e pan­ă de vedere filozofic. Nenu­mărate sânt comunicările lui, în privinţa aceasta, pe care le a făcut­­ Acadoima Ro­mână şi la Sorb­iia. Tot de atunci, apli.ua lu şi con­epţ­a filozofică în staria, lucrăril» am ntite au fost apvlsa stabilind în evotat,a vieţai, servle istorice, îmât opereta arie au luat un caracter sociologie. X nopol a fost un mare elucator al­­ n­rim­ei, c­are nu s’a mulţumit să şi facă tmp în cursul de istorie. 1» Universitatea din Iaşi, ci întotd' auna, la marele evenimente sta pus în fronte»­­ noroiului d’nda­­ imbold și orientâada-1. In timpul răzbîiului marele nostru dispărut a fost partizan al Antantei și singura mângiiere pe care a avut o, a fost b» a putut trii să vada înfăptuită Unirea tuturor Roa­b.irior. Atacurile presei contra fruntaşilor noştri — Luminosul rîaprins al dlui S. Me­hsamţi — Sub titlul împotriv­a Ardelenilor î­nvă­­ţatul geograf dl S. M.h.’dinţi, directorul »Convorbirilor Literare*, sirie în ziarul „Dicta* un fcricoci da fond în legătură cu riispausul noatru ia articolele apărut» în e’a­­îele dels Bacuresti, .împotriva aid .kmtar*. Mn erau si alţii în ve.h aî R g*i, oare puteau da răspunzi ao sia, insă, împreunâ chiar cu unii publicişti ardeleni, ei an tteut... luă cum j­udata un cunostator al roma­ riior dela noi, această campinie: 1 »No* vom lass istoria sa judece oa­­meni și evenimrntale după dreptate. Dw în momsntul ace­st­a, r.âad împr-jarul huiarco? moouesta tata focul neo» da,m mi despre . ■ car® nu posta fi cea mai mică tato ai», ar fi un păcât ds moarta a ai. ug ui g.eatâtde stalului prin bănueli și cârtiri nedem­e. Na — împotriva Ardelenilor, să ştie .Patria“, nu poate fi nici un Roxân care aducându şi aminte de ziua de ieri, are de­­stula seninătate, spre a rsa putea gândi şi la ziua de mâine.* Mareşalul Foch în Polonia Generalul Henrys, şeful misiunei mili­tare franceze în Polonia a declarat, că lu cotând mareşalul Foc­h va sosi in Polonia. După ce va examina situaţia armatei polona, mareşalul va merg® să inspecteze frontul bol­şevic. Guyanul Poloniei nu va da nici un răspuns definitiv bolșevicilor până când nu vă veni Fooh.

Next