Patria, octombrie 1920 (Anul 2, nr. 210-232)

1920-10-01 / nr. 210

[ Vineri 1 Octomvrie 1920 * Numărul 50 bani Anul II. Numarul 210 DIRECTOR: ION RE'' CLI­­AM­I­N-PRIMI .^rfiiNISTRAȚIA ȘI AGENTIILE DE PUBLI­­-­ CITATE :-C­ORCIUT A­L PARTIDULUI NAȚIONAL ABONAMENTUL: PE UN AN ... 120 LEI PE V. AN .... 60 LEI PE Vi AN .... 30 LEI TELEFON­­?FpAia IfcS Programul dlui Millerand Separarea puterilor îa stat — Alianţa democraţiilor — Executarea tratatelor de pace . . . — Noul preşedinte a! republicei franceze este o personalitate în care caută să se armonizeze două epoce istorice, cu două tendinţe politice opuse şi implicit, cu două concepţii diametrale. Căci superioritatea politică a lui Millerand constă în a pune de acord tendinţele socialismului revolu­ţionar, pulverizator şi a toate schimbător, cu tendinţele de conservare şi de lentă e­­voluţie ale Statului care, ca organism po­litic, se împotriveşte schimbărilor brusc. El este, în strictul înţeles al cuvân­tului un om de tranziţie, un tranzitiv, care nu poate neglija modificările aduse de vreme fizionomiei sociale, dar care în a­­celaşi timp, nu poate nici să nesocotească moştenirile politice din trecut. Şi pentru a se vedea şi mai bin­e superioritatea po­litică a noului preşedinte, pentru a se în­ţelege şi mai bine ce aclamă astăzi Franţa şi cercurile politice din celelalte ţări în dl Millerand, nu avem decât să ne uităm în lumea noastră politică în care atât ex­trema socialistă cât şi extrema conserva­toare, au­­fost eclipsate de partidele r­oţii democratice, corespunzătoare un­ei stări de fapt generale, rămase în urma răsboiului. Astfel, ca o sinteză politică a lumei din nainte de răsboi şi a lumei da după râsboi, Millerand, deşi socialist de con­cepţie, este totuşi u­n­evoluţionarist care dacă cere reducerea serviciu-­ui militar, nu cere insă desfiinţarea armatei; care dacă aclamă, în mesagiul prezidenţial, dragostea de umanitate, nu reneaga patria şi care dacă se face­ interpretul republicanismului, nu uită să adaoge că­­dreptul ar fi totuşi menit neputinţei şi înfrângerei, dacă nu s’ar sprijini pe forţă*. Un om în care se în­tâlnesc atâtea curente contradictorii, om pentru care noţiunile cele mai în antiteză nu se eludează una pe alta. — Millerand ette, mui numai produsul a două epoce cari s’au întâlnit pe acela? drum, dar este şi interpretul fericit al soluţiei le care are astăzi nevoie societatea, când este asaltată cu vigoare de extrema socialistă şi brus­cată cu cutezanţă de extrema reacţionare a liberalilor, conservatorilor sau plutocraţilor. Una din ideile centrale expusă în me­sagiul prezidenţial, este ideea separării pu­terilor în stat. Problema aceasta, care pre­ocupă de un veac, toate ţările politice, este un produs exclusiv al spiritului francez. A fost enunţat, în mod universal, de Mon­­tesquieu şi a fost tradusă în lege prin De­claraţia Drepturilor Omului, încât atunci când vine preşedintele Franţei, să o anunţe în mesagiul sau de instalare, nu face alt­ceva decât continuă politica tradiţională a Franţei. Millerand spune: .Votul universal este cucerit; voinţa lui insă, manifestată prin intermediul re­prezentanţilor aleşi are nevoie, pentru a fi înfăptuită şi respectată, de o putere execu­tivă liberă sub putere judiciară independentă“. Şi preşedintele adaugă pentru a accentua şi mai mult necesitatea separării puterilor in Stat: „Confuziunea puterilor este sămânţa tuturor tirăniilor“. La noi, deşi separarea puterilor în Stat, a fost înscrisă încă dela 1848 în Pro­clamaţia dela islaz şi în Dorinţele Partidei Naţionale redactate de Kogălniceanu, nici până astăzi n’a devenit o realitate şi do­vada se face periodic, cu ocazia alegerilor. * Din mesagiul prezidenţial al lui Mil­­lerand, partea care ne priveşte pe noi, Românii, este partea în care se accentuiază păstrarea alianţelor din timpul răsboiului. Dar nu asigurarea, făcută atât de frumos, în nestrămutata credinţă a alianţelor „ci­mentate pentru totdeauna prin sângele vărsat în comun“, ci adausul: „Diplomaţia noastră va mai feri cu sfinţenie, de orice leziune, drepturile şi interesele naţiunilor ce s’au născut sau au reînviat mulţumită biruinţei noastre“. Dacă ne amintim cum în conferinţa păcei, atât drepturile cât şi interesele noa­stre naţionale, au fost lezate în nemnimă­­rate rânduri, prin pierderea Torontalului, a Maramureşului de la Nord de la Tisa şi­ a altor obligaţiuni de ordin material, asi­gurarea preşedintelu, că va veghea de orice leziune, poate fi o sparanţă pentru noi care suntem, după însă şi termenul său, un popor născut şi reînviat din bi­ruinţa Franţei. Millerand s-a impus Franţei şi Aliaţi­lor, prin hotărârea pe care a reprezentat-o la toate ocaziile, ca pacea să fie executată fără tragiversări şi acest punct de vedere îl exprimă şi în mesagiul prezidenţial, spuind că va continua această politică cu mai multă forţă şi continuitate, încă pe când era prim-ministru, Mil­lerand, profită­nd de vacanţa parlamentară, a făcut o vizită în Alsacia-Lorena, unde la Metz, în ziua de 6 Septemvrie şi-a expus programul său politic, cu privire la exe­cutarea tratatelor de pace, care a rămas acelaşi şi în noua funţie pe care o ocupă de-aici înainte. La Metz Millerand a spus textual: „Tratatul de la Versailles trebuie exe­cutat cu moderaţie de învingători şi cu loialitate de înviaţi. Insă moderaţia nu în­seamnă nici renunţare, nici slăbiciune“. Iată care este programul politic al noului preşedinte francez, şi în ceea ce pri­­­veşte politica externă şi în ce priveşte politica internă a Franţei, după care se orientează, în aranjarea treburilor lăun­trice, mai toate ţările democratice. Prerogativele... In Grecia marele om de stat care este Venizelos, a hotărât ca în vii­toarea Cameră, să se restrângă cu to­tul prerogativele regale. După o co­municare oficioasă, atribuţiile regelui vor fi reduse astfel: In conformitate cu vremea, Guvernul nu va mai fi numit de Rege, ci designat de Cameră, aşa cum se formase la noi, guvernul Valda şi numai parlamentul poate să-l schimbe. Regele nu va mai avea prerogativa să dizolve Camera, ci va funcţiona pe în­treaga legislaţie, pentru care este a­­leasă. Se vor mai face şi alte modifi­cări în constituţia Greciei. Prerogativele regale sunt re­strânse în Grecia, nu de bolșevici, ci de marele om de stat Venizelos. Chinul Basarabiei Dintre toate provinciile alipite la ţara­­mumă, Basarabia este aceia, al cărei chin şi martiriu nu cunoaşte margini La noi, guvernarea dlor Argetoianu şi Goga a adus corupţia, dezordinea şi ile­­galitatea, scutindu­-ne însă de inchiziţia, care este în floare în provincia de peste Prut. Când am arătat, că in Basarabi * * 4 5 a po­pulaţia este tratată mai rău decât într’o colonie africană, expunând abuzurile şi nelegiuirile unei administraţii barbare, or­ganizată sistemu’ guvern, ziarele gu­vernului şi mai ale­s cele liberale, ne-au acu­zat de nepatriotism ‘ Şi dacă gui­­ liberalii ce apărau tr Şi dacă gur­il îşi apăra creaturile, Apărau un sistem vechi, sistemul oli­garhiei, pe care l’au practicat în trecut şi pe care cred el că­­ vor mai practica în viitor. Cel mai drept judecător, timpul, ne-a dat dreptatea, pe care o aveam şi pe care ziarele liberale ne-o tăgăduiau, numindu-ne nepatrioţi. In procesul aşa zis al bolşevicilor din Chişinău, judecat de Curtea Marţială din Iaşi, martorii au făcut, sub prestare de ju­rământ, declara­ţii înspăimântătoare. Oro­rile inchiziţiei nu se deosebesc întru nimic de acelea, pe care nefericiţii basarabeni le sufer. Ca să dăm numai două exemple, re­producem câteva rânduri din declaraţiile a doi deputaţi basarabeni. Dl D. Petrecu, deputat de Cahul, a declarat următoarele : „Au fost întrebuinţate acele fierbinţi pentru înţeparea sub unghii. Au fost bătuţi cu mâna la tălpi şi la şezut. Am văzut pe trei din acuzaţi, în localul siguranţei, tâ­­rându-se pe brânci, zvârcolindu-se în urma loviturilor primite.“ Iar dl Haralambie Vizanti, deputat de Cahul, a arătat judecătorilor, că: „Se arestau de prin mahalalele ora­şelor­­din Basarabh, fete de cinci ani până la bătrâni de 70 doe ani. Cu toţii erau su­puşi la chinuri. Erau legaţi colac de cap, mâini şi picioare, rostogoliţi pe podea şi loviţi unde se întâmpla, până ce declarau, că au făptuit ceea ce agenţii de siguranţă spuneau. Se zmulgeau unghiile. Pe rănile căpătate în urma bătăiei se picura ceară topită de la flacăra luminării. Li se puneau degetele între uşă uşor, iar agenţii strân­geau cu uşa, strivind degetele, sfărâmând şi carne şi oase, până când victima declara, că e bolşevic.“ Din partea noastră nu adăugăm nici un comentar, nici an calificativ, revolta fiind zădarnică. Ţinem să arătăm însă, că aceasta nu este ţara, ci oligarhia, care se duce. Ţara este aceia care renaşte odată ca triumf al democraţiei naţionale. Imparlagizmul Iugoslav Roma. — Ziarul ,,Haron“ din Agram publică un articol prin care re­proşează slovacilor că cultivă bune rev­­­laţii cu Italia. Pentru traficul portului I Triest toţi slavii trebuie să susţie cu­­ energie drepturile Iugoslaviei, care ca şi Danzig este o poartă a slavismului. * Unul din mijloacele prin cari s’ar putea veni în ajutor cultivatorilor de pă­mânt cu cunoştinţele necesare unei îndru­mări în întemeierea unei gospodării siste­matice şi în lucrarea pământului, este şcoala. Şcolile, cari pot să ne dea pe adevă­raţii muncitori ai pământului, sunt: a) Şcolile de adulţi despre a căror în­fiinţare şi mod de funcţionare am pu­blicat un articol la începutul anului şcolar trecut. b) Şcolile primare rurale, pentru a aduce mai mult folos copiilor, trebuie să fie întocmite cu şase clase. Orarul zilnic să cuprindă în timpul toamnei şi iernei câte cinci ore, iar dela 1 Martie şi până la finele anului şcolar, câte şase ore. Ora în plus să fie întrebuinţată pentru mici lu­crări practice de agricultură, iar Joia după amiazi să se facă excurziuni în comună sau comunele învecinate, unde s’ar găsi gospodării bune sau o cultură sistematică. Fiecare şcoală trebuie să aibă şase învăţători. Dar fiindcă pentru un moment, nu s’ar găsi atâţia învăţători pentru fiecare şcoală, se va putea preda agricultura, în mod satisfăcător, şi în şcoli ce vor avea numai două învăţători. Clasa I şi a 11-a vor forma divizia I-a, cu care se va ocupa u­­nul din învăţători. Elevii acestei divizii nu vor învăţa ştiinţele agricole, ci vor învăţa a ceti, a scrie şi a socoti bine după pro­gramul în vigoare. Clasa a Ill-a şi a IV-a vor forma divizia a 11-a, iar clasa a V-a şi a VI a, divizia a IlI-a. Cu divizia a II-a şi a III-a se va ocupa al doilea învăţător, după un orar întocmit cu multă chibzuială, in care să se cuprindă şi cunoştinţi de a­­gricultură. Lacţiunile vor ţine numai 20 de minute cu examinare cu tot, iar sistemati­zarea raţională a materiei va înlesni uşu­rinţa elevilor de a-şi căpăta, după gradul lor de pricepere, cunoştinţele strict trebu­incioase pentru vieaţă. Până la pregătirea cărţilor necesare şcoalelor primare rurale, cuprinzând cuno­­ştinţe de agricultura şi gospodărie, învăţă­torii îşi vor întocmi lecţiile, după programul analitic, servindu-se in fre avere şi de di­ferite manuale practice agricole. Programul analitic, după care se vor preda cunoştinţele pentru gospodărie şi cul­tura pământului, se va întocmi astfel: Pentru divizia a II a: Creşterea, în­treţinerea şi îmulţirea păsărilor domestice: găini, gâşte, raţe şi altele. Bolile, mijloa­cele de apărare şi combatere îa 8 lecţii. Creşterea, întreţinerea şi alegerea raselor mai bune ale porcilor. Bolile de cari sufăr ei şi mijloacele de apărare şi combaterea lor, 8 lecţii. Creşterea şi întreţinerea oilor şi a caprelor. Alegerea raselor mai bune. Bolile şi mijloacele de apărare şi comba­terea lor, 8 lecţii. Creşterea şi întreţinerea vacilor, boilor, buhailor, bivolilor, cailor şi altele. Alegerea raselor. Bolile şi mijloa­cele de apărare şi combaterea lor, 15 lec­ţii. Creşterea, întreţinerea şi înmulţirea peşti­lor. Piscicultura, 8 lecţii. Creşterea şi smul­­ţirea albinelor. Formarea prisăcilor după diferite sisteme de stupi. Duşmanii, bolile şi mijloacele de apărare şi combaterea lor, 6 lecţii. Creşterea, întreţinerea şi apărarea vermilor de matară contra diferiţilor duş­mani şi boale precum şi combaterea lor, 7 lecţii. Cultura racilor şi a scoicilor, în­grijirea lor, 3 lecţii. Ia total 63 de lecţii. Agricultura. Pregătirea straielor, în­­graşarea şi udarea lor. Insămânţarea stra­ielor şi îngrijirea până la recoltare. Mij­loacele de recunoaştere a unei sămânţe bune, 6 lecţii. Pregătirea arăturilor, îngră­şarea solului, instrumentele agricole nece­sare, 14 lecţii. Cultura şi îngrijirea legu­melor, tuberculoaselor, rădâcinoaselor, le­guminoaselor, plantelor industriale şi de mirodenii. Combaterea duşmanilor lor, 12 lecţii. Cultura cerealelor, îngrăşarea solului după cerinţa plantei. Ingrăşarea solului prin îngrăşemânt verde. Rotaţiunea plantelor pe aceiaşi bucată de pământ. Duşmani ani­mali şi vegetali ai cerealelor şi mijloacele de apărare şi combatere, 10 lecţii. Cultura trifoiului şi a lucarnei. Stârpirea tortelului, 4 lecţii. Formarea fâneţelor artificiale, din diferite plante şi întreţinerea lor după re­giuni. Creşterea şi Îngrijirea pomilor, a du­zilor. Altoirea pomilor. Formarea şi între­ţinerea gardurilor vii, 10 lecţii. Cultura fra­gilor, a zmeurei şi a ciupercei de băligar, 5 lecţii. In total 61 de lecţii, iar pentru întreg anul şcolar sunt 124 de lecţii. Pentru divizia a IlI-a: Felul de nutriment ales după scopul cer­ avem de-a se întreţine păsările, pentru prăsilă, îngrăşare, onoare sau obţinerea de carne gustoasă la găini, gâşte, raţe ş. a. Prepararea nutrimentului. Porţia de în­treţinere şi de îngrăşare. Modul cel mai practic pentru creşterea puilor, 8 lecţii. Felul de nutriment ales după scopul ce-l avem de a întreţine porcii după rase, pentru prăsilă, îngrăşare şi obţinerea de carne gustoasă. Prepararea nutrimentului, porţia de întreţinere şi de îngrăşare. Creş­terea purceilor. Castrarea şi timpul cel mai bun pentru castrare, 12 lecţii. Felul de nutriment ales după scopul C8-1 avem de a se întreţine oile şi caprete după rase pentru prăsilă, îngrăşare, producere de lapte şi lână, la oi în special. Clasificarea lânei după calitate. Pre­pararea nutrimentului, porţia de întreţinere şi de îngrăşare. Creştera meilor, 8 lecţii. Felul de nutriment ales după scopul ce-l avem de a se întreţine vacile după rase, pentru prăsilă, producere de lapte sau În­grăşare; boii după rase pentru munci sau îngrăşare; buhaii după rase pentru pră­silă ; caii după rase pentru muncă sau de călărie, iepele pentru prăsilă- Îngrijirea altor animale de folos: asini, paturi ş. a. Porţia de întreţinere, de muncă şi de hrană pentru producerea laptelui şi aceea de îngrăşare Creşterea prăsilelor şi ale­gerea timpului oportun pentru castrare, 14 lecţii. Felul de hrană întrebuinţat pentru creşterea peştilor, îngrijirea iazului (bălţei) şi înmulţirea peştilor în mod artificial. (Pis­cicultura.) Alegerea speciilor celor mai folositoare, 4 lecţii. Extragarea şi prepa­rarea mierei din faguri. Extragarea cerii din haştină prin mijloacele cele mai mo­derne, 4 lecţii. Cantitatea de frunza de dud întrebuinţată pentru hrana vermilor de matasă. Obţinerea mătăsei, fine, 3 lecţii. Mo­dul de conservare a produselor obţinute de la toate speciile animale domestice fo­lositoare omului. Cunoaşterea vrâstei di­feritelor specii de animale domestice: cal, bou, vacă etc., 8 lecţii. In total 61 de lecţii. Agricultura. Indicaţiuni precise asu­pra construirei unui plan economic. Calau­(Urmare pe pagina 2-a) FOILETON Agricultura în școlile primare rurale Cuvântul dlui Vaida — Fostul prim-ministru al României asupra situației politice interne — Guvernul anarhizează — iar liberali se pregătesc pentru o dictatură — Datoria opoziţiei naţionale — Dl Alexandru Vaida, fostul prim-mi­­nistru al României, a dat următorul inter­view corespondentului nostru permanent din Bucureşti. — Cum apreciaţi situaţia politică in­ternă ? Anarhia provocată de guvern — Regret că-mi adresezi mie între­barea aceasta pentru că s’ar putea presu­pune în urma campaniei pe care am fost silit s’o duc îa alegerile suplinitoare că aş fi interesat. Faţă de nenumăratele încărcări de lege şi abuzuri săvârşite de guvern, aş dori ca presa bucureşteană, fără deosebire de partid, să încredinţeze unui grup de gazetari consumaţi, aranja­rea anchetei atât în Regatul vechi, cât şi în părţile nouă ale Regatului. Nu între­buinţez cuvântul provincie, pentru că îmi repugnă acest cuvânt, cu atât mai mult că guvernul tratează ţinuturile noui ale Re­gatului cu adevărat est pe o provincie sub­jugată. In nădejdea că presa din Capitală, în lipsa Corpurilor Legiuitoare, va aduce acest serviciu ţării, organizând această anchetă nu voi să întru de data aceasta în caracterizarea stărilor din cele mai in­suportabile care domnesc în ţara întreagă. Constat numai că în toate serviciile domneşte cea mai grozavă destrăbălare şi anarhia că corupţia a luat dimensiuni fan­tastice şi că poate aceste fenomene în loc să găsească remediere printr’o politică chibzuită dela centru, sunt nu numai to­lerante ci susţinute de porunci deadreptul provocate. Parcă în loc de consolidarea ţării s’ar urmări sistematic distrugerea ei complectă. Cabinetul de concentrare, o Iluzie poetică — Ce aţi observat în Bucovina? Care este spiritul mulţimei? — Aceasi nemulţumire ca şi în vechiul Regat, în Basarabia şi Transilvania. Sunt totuşi unii cari preconizează soluţia unui cabinet de concentrare pentru curmarea relelor. Toate suflatele poetice visează o ast­fel de soluţie. Ce va să zică însă cabinet de concentrare ? O colaborare paşnică şi solidară în acelaş guvern, cu reprezentanţii opoziţiei naţionale, cu averescanii, cu li­beralii, marghilomaniştii, tachişti, iar con­ducerea s’o aibă, cine ? Un membru din opoziţie care a fost atât de naiv când se găsea la putere, să creadă că programele democratice trebuie realizate prin mijloace moderne, reale de guvernământ? Acest bolşevism nu a fost acceptat de opinia publică. Ori să stea în fruntea cabinetului, generalul Averesau ale cărui metode vedem unde duc ţara? Ori Tache Ionescu? Cred că liberalii nu ar accepta şefia. Manevrele liberalilor — Unde ţintesc manevrele liberalilor? — Ei tind să compromită toate atacurile posibila de guvernământ spre a urma la împlinirea venirilor automatice la putere, moştenitori­­ai tuturor antecesorilor demo­netizaţi. Nici opoziţia naţională însă nu ar putea participa la un asemenea conglome­rat guvernamental, lipsit de coheziunea pe care o da numai omogenitatea intereselor şi convingerilor. Succesiunea la conducere a opoziţiei naţionale — Ce guvern ar putea urma atunci după Averescu ? — întrebarea e prematură. Chemarea la putere a generalului a fost o necesitate de Stat spre distrugerea miragiului de care erau legate atâtea iluzii deşarte. După a­­preciarea mea au mai rămas însă după 6 luni de sistam averescan aproximativ cinci la sută naivi, sugestionaţii şi momiţii şi unul la sută interesaţi, cari fac afacerile de popularizare ale generalului. O popularitate pe drojdii pentru care aceştia din urmă să nu mai găsească între cei dintâi nici un rost, trebuie să mai treacă vre­o câteva ani de zile. Va urma atunci la putere o­­poziţia naţională ori liberalii ? Aşteptăm desvoltarea evenimentelor. Fi­li Dictatura liberală Liberalii prin tactica lor trezesc im­presia că sprijinind anarhizarea ţării prin actualul guvern ar avea intenţia să ducă ţara în braţele unei dictaturi militare la a­­dăpostul căreia să încerce a guverna. Din parte-mi aş prefera înainte de a lua guver­nul opoziţia naţională să trecem şi prin acest experiment deşi periculos, dar pe urma căruia s’ar dovedi întreaga infructuozitate a vechilor metode de guvernământ. Tot de­odată s’ar ajunge la o încheiere şi mai mare a forţelor sincer democratice, grupate în jurul opoziţiei naţionale. Dacă însă sfârşitul actualului gu­vern va urma mai repede, astfel încât Iţele ţesute de liberalii nu ar ajunge la încurcătură dorinţa de el, opoziţiei naţionale s’ar impune datoria faţă de ţară şi Dinastie da a lua toatâ ră­spunderea situaţiei, Inchegându-şi for­ţele pe baza unui program omogen şi a unei organizaţii consolidată, împroprietărirea... — Cum priviţi aşa zisul început de împroprietărire din vechiul Regat. — Cum zică Eminescu: o nebunie şi tristă şi goală. Cunosc relativ puţin pa ţăranii din vechiul Regat, îndeajuns însă spre a-mi putea da seama că nu mai pot fi momiţi cu simulare de generositate, chiar şi dacă actorul principal ar fi re­prezentat de „taica Averescu“. Legea împroprietărirei şi exproprierei nu e votată, nu e promulgată. Legea iz­lazurilor a fost ocurpată prin voinicie în Cerneră. Cât timp legea exproprierei și împroprietărirei nu a întrat în vigoare de drept, legea izlazurilor nu poate fi pusă în practică căci spre a da în posesiune la mod legal trebuie să fi putut expropria mai întâi teritorile necesare, de asemenea în mod legal. (Urmare pe pagina 3-a)

Next