Patria, februarie 1922 (Anul 4, nr. 22-43)
1922-02-01 / nr. 22
Cluj, Miercuri 1 Februarie 1922 'N LEU EXEMPLARUL Anul IV ■» Numărul 22 Solidaritatea confesională « ^****mf2&*‘-*2**- -* {gr In atenţiunea preoţime! de amândouă confesiunile Maghiarii şi Românii fe stric pirsa englezeasca despre situaţia de azi a maghiarilor aîn Rimăda Dintre punctele rezoluţiunii votate cu o unanimitate şi cu mare însufleţire în întrunirea de Vineri a partidului na-Jţional cel mai îndelung ovaţionat, afară de p, 7 în care se hotreşte lupta împotriva liberalilor, a fost punctul al optulea. II redăm aici în întregime: „Partidul naţional român, care vreme de şapte decenii a menţinut solidaritatea politică, socială şi confesio - nală a neamului românesc de dincoace ■ de Carpaţi, protestează împotriva celor ce din interese meschine de partid, aţâţă şi nutresc lupta confesională între fraţii de acelaş sânge. „Conducerea partidului declară că rămânând şi în privinţa aceasta credincioasă tradiţiilor din trecut, va lupta şi în viitor în toate împrejurările pentru înfăptuirea postulatului cuprins în programul său istoric, relativ la independenţa şi libertatea naţională bisericească a românilor de pretutindeni“. Când s-au citit acest punct aplauzele nu mai voiau să contenească; întreaga aai atenţă s’a ridicat in picioare. însufleţirea cu care acest punct a fost primit era aşa de mare încât la dorinţa generală el a trebuit să fie citit încă odată. A fost, credem, cel mai solemn moment al întrunirii de Vineri a partidului naţional. Cei mai distinşi reprezentanţi ai poporului nostru, de amândouă confesiunile,fin întreg Ardealul şi Banatul, au ţinut să arate ţării Întregi că încercarea de a ne desbina pe tema confesională, nu porneşte din inima Ardelenilor şi Bănăţenilor ci din meschine interese de partid“, din interesele acelora care nu mai ştiu la ce mijloace să recurgă pentru a slăbi partidul naţional, ca aşa să poată pune stăipânia exclusivă asupra noastră. Când s’a văzut că acuza de regionalism nu prinde, duşmanii partidului naţional au venit cu stupida şi josnica încercare de a arunca între noi să- mânţa neînţelegerei pe temă confesională- Am fost numiţi „partidul uniţilor“ şi am fost arătaţi ca sprijinitori ai cataclismului şi duşmanii ortodoxiei româneşti. „ Oamenii lipsiţi de orice scrupule în atingerea scopurilor de partid, au pre- f zut, că aceasta josnică tentativă la solidaritatea politică a Ardealului şi Banatului va prinde în masele atari ale poporului. Ei nu cunoşteau marele fapt istoric, că partidul naţional în cursul deceniilor trecute a păstrat solidaritatea confesio- nală a acestui neam, că dela 1848 cel puţin, n’a fost acţiune politică, n’a fost o hotărâre de oarecare importanţă pentru neamul nostru, fără ca la ea să nu fie contribuit în perfectă înţelegere românii de amândouă confesiunile. Mai mult, partidul naţional a fost, dela înfiinţarea lui tocmai zidul puternic, de care s’au izbit şi s’au frânt neînţelegerile din punct de vedere confesional. Dacă în veacul al 18 lea au fost lupte confesionale în Ardeal şi Banat între români, dacă răsunetul lor s’a putut resimţi la începutul veacului al nouăsprezecelea, nu mai puţin adevărat este, că dela începutul renaşterii noastre naţionale, încă din veacul al 18-lea n’a fost nici un act important naţional, care să nu fi fost sprijinit cu aceeaşi căldură de întreg poporul şi conducătorii lui. Iar dela înfiinţarea partidului naţional nici umbra neînţelegerii pe motiv confesional nu s’a mai apropiat de manifestarea politică a neamului românesc I din Ardeal şi Banat. Discuţii între organele de publicitate, I ale celor două bisericii româneşti au I mai putut fi, dar desfidem pe oricine I să ne poată dovedi, că în adunările I naţionale ale Românilor de dincoace de Carpaţi, în consultările şi hotărârile comitetelor naţionale, în activitatea parlamentară din Camera ungurească, în lupta culturală şi economică financiară de un veac încoace, să ni se poată arăta discordii între români pe temă confesională. De aceea adânc revoltată a rămas întreaga opinie publică românească din Ardeal şi Banat, când s’a pornit noua încercare de a sparge solidaritatea politică a noastră pe motiv de „uniţi“ şi „ortodoxi". Această revoltă s’a manifestat strălucit în întrunirea de Vineri, la întâiul prilej ce ni s'a dat ca să ne arătăm părerea faţă de aceste josnice încercări. I S’a adeverit că precum îu trecut aşa şi azi românii din Ardeal şi Banat nu cunosc unii şi neuniţi în cadrele parti -dului naţional, ci numai fraţi pătrunşi de aceleşi convingeri naţionale şi democratice, care sunt patrimoniul partidului naţional. Cetitorul e rugat sa citească lista celor prezenţi şi să vadă cine sunt aceia cari au ovaţionat atât de puternic punctul 8. al resoluţunii. Se va convinge fiecare că nu „uniţii“ singuri, nici cei mai mulţi,i cei mai de seamă reprezentanţi ai neamului nostru de dincoace de Carpaţi, fără deosebire de confesiune. In faţa acestei strălucite manifestări de solidaritate confesională în cadrele partidului naţional, ne mirăm cum a putut apare în „Telegraful Român“ uni articol aşa de lipsit de adevăr ca cel întitulat „Preoţimea ortodoxă şi parti-gul naţional“. In acest articol se spune că „partidul naţional aşa cum ei condus azi, nu poate întruni simpatiajreoţimei ortodoxe.* Că „o ruptură e inevitabilă, dacă conducătorii acestui partid continuă să fie exponenţii regionalizmului amestecat cu un pronunţat confesionalism unit catolic . Părintele Pr. P. Avei care iscăleşte acest arlieol îşi dă seama de ceea ce face, când vorbeşte aşa în numele preoţimei ortodoxe ? L-a împuternicit cineva ? Sunt o seamă de preoţi ortodoxi care au îndemnat să scrie aşa ? „Telegraful român“, e de părerea acestui preot? Dacă e aşa iată ce spunem noi care am fost nartori la întrunirea de Vineri a partidului ,naţional. Articolul a fost în unanimitate condamnat 08 toţi cei presenţi. Vre-o seamă dintre preoţi, fie ortodoxi, fie uniţi, să se despartă de ceilalţi fruntaşi ai neamului de amândouă confesiunile ? Ii priveşte ! Dar atunci să ştie că nu se vor despărţi numai de partidul naţional care detestă desbinările pe chestie confesională, ci şi de poporul pe care-l păstoresc, şi care asemenea, detestând aceste certe, pleacă solidar în lupta electorală subt steagul partidului naţional român. Un membru al parlamentului englez publică în ziarul „Daily Telegraf“ din din 12 ianuarie un articol judicios, asupra situaţiei maghiarilor în Româniamare, din care extragem câteva pasagii. Presa Infawwwa Ungadai „In mai multe ţări se duce o campanie foarte activă în interesul Ungariei şi împotriva tuturor celorlalte ţări eliberate prin tratatul de la Trianon. Cum părerile mele sunt bine cunocute încă din trecut, cu plăcere voi expune publicului englez diferenţele ce există între diferite rase şi mai ales între maghiari şi români. îmi amintesc timpul când Ungaria se bucura de o mare popularitate înţara asta jucând rolul de libertate şitolerenţă pe care il prezenta lumei întregi. Am descoperit situaţia falsă aUngariei când citeam ziarele germane , şi austriace (era datoria mea de ziarist) şi mai ales „Pester Lloyd“. Ara aflat că trebuie totdeauna să realizăm că Ungara nu e compusă dintr’o singură naţiune ci din mai multe. R»s»l» di® Q-jaria Am fost foarte mirat aflând că maghiarii nu reprezentau majoritatea naţiunilor : maghiarii erau în minoritate de 785 337. In 1910 erau în Ungaria 2744 şcoli [primare unde nu se învăţa decât limba [maghiară. In total erau 16.455 şcoli (primare dar din acestea numai 429erau slovace, 2331 româneşti şi 69 [ruthene. Din cele 26 ore şcolare pe Cât- 0.1 dvoiLiMV. »«».whiv/ft în limba ungară iar celelalte 2 pentru alte limbi. Maghiarii cari erau în minoritate şi au ţinut supremaţia asupra celorlalte naţiuni prin faptul că aveau un parlament, îşi câştigase autonomiaşi admiraţia întregei lumi prin refuzul ei de a abandona libertatea rasei, limbei şi idealului ei. Sutomul a’gq^rîlo* lw fost* UnQ4|(! In nici o ţară nu s’au mai întâmplat asemenea lucruri ca în Ungaria unde armata şi poliţia intimidau pe votanţii nemaghiari spre ai împiedeca dela votare. Erau diferite metode de-a oprii pe votanţii non-maghiari de a-şi davotul într’un district scrutinul era la o ■distanţă de 65 km. nu erau trenuri şi ’singurul pod a fost distrus, votanţii miei nu putea să călărească de oarece trean, după un ordin al Statului, erau ‘puşi sub control veterinar. Alt mijloc favorit al maghiarilor era de a îmbăta pe votanţi. In vechiul parlament ungar erau 413 locuri afară de Croaţia, din acestea, n,maghiarii ar fi trebuit să ocupe 200 de locuri, dar în 1906 au ocupat numai 25 iar în 1910 numai 8 pe când ar fi trebuit să aibă 100 — 130 de deputaţi. Situaţia de azi a magherinii . „După ce am schiţat condiţiile din Ungaria de înainte de război trec la stările din Transilvania de azi şi ajung la învinuirile aduse României pentru tratamentul maghiarilor din Transilva- nia. Sunt cam 1.000.000 de maghiari în Transilvania. Nu cred că este bine Pentru nici o parte de a avea o mino f ritate aşa puternică, dar geografia şi istoria ia împărţi aşa şi nu s’a putut, ar fel tranşa chestiunea. Este o persecuţie religioasă în Ro- mânia? „S’au făcut românii vinovaţi de vre-o nedreptate ? Răspund întâi la prima învinuire. Această imputare este îndată confruntată cu faptul că nici Regele nici Regina nu sunt de religia ortodoxă. Regele este un bun catolic — Regina este protestantă; o naţiune bigotă nu şi-ar fi ales astfel de suverani* Relativ la învinuirile referitoare la reforma agrară autorul relevă că nu este o confiscare ci o împărţire dreaptă a pământului. Reforma a fost o necesitate socială şi s’a înlăturat prin ea pericolul unei revoluţiuni, şi atinge pe toate naţionalităţile egal bând chiar şi dela Academie precum şi domenile căşti Regale. POHER LA PICT BHSKBBKT " ~ J Wi.l Mill' I Guvernul şi-a început opera de terorizare a funcţionarilor ardeleni, cari nu consimt să servească drept „coadă de topor* în alegerile viitoare. I Acum — credem că — va înţelege şi „Viitorul" tâlcul acestui adevăr: I „înmormântarea libertăţilor cetăţeneşti şi a drepturilor constituţionale“. Starea de asediu şi cenzura Decretul guvernului privitor la aceste doni măsuri exceptionale este o farsă Ziarul „Viitorul* răspunzând ziarelor din Arie*! cari s-a îndoliat ia ziua venirii la puterea guvernului Brâtianu, 1 »9 întreabă cu o naivitate feriorei- ni oi, d că acest guvern pori® ft sa-’ rioa asuzst pentru „famormânt ah a tiberlcfior cttaţinisil şi a drepturilor tonstitutionaUm, când primul lui act da guvernământ este decretul, prin care se ridică cenzura ,şi starea de asediu. Aş« ar fi dscă decretul dini Big-; naou privitor la cele douâ măsuri exsspţ ona e — instituita și rasați-; nute la 1918 tot de dea — ar constitui, lî remitate, o suspendare ge*însrată a cenzurii și stării de sas-' diu. De fapt, însă, asest dsaret nu issai dealt si coraeiezs într’o oarecare mă- suri, pe essia ai dlui Os *râstsiu, anulând câteva din restrictignite decretate de fostul ministru de interne in guvernul dini Tacha Ioasaoa. Situaţia creiată prin decretul dlui Brâtianu este că la Bucureşti se menţine starea de stadiu, iar la seam priveşte libertatea presei, deşi se suspendă cenzura, reprimarea delictelor de presă se face tot la baza măsurilor excepţionale. Totodată se menţine în tot laagul graniţelor starea da asediu eu toste. .urmării® el. j Iatfi ia m se r^duos faimosul «teeret [ea ears bo îaudâ press literală. _ Dia rasputsul Viitorului reţinem i totuşi surprinderea da care este etj îc-saşi cuprins, ci «împotrivi, tuturor, aiteptăriior“ guvernul diai Brâtianu a binevoit să dea acest decret, Ia cease priveşte afirmaţia noastră î relativ la „înmormă nirea iibntalor I străpmnstt s a drepturilor sonst tutiana/«“, sete două misirn txcepţ’oaftlaaunt dintre cgro mal nonstmn&, dovezi, sari o confirmă. . Ai last® noastră cu Serbia ! Alaltăieri s‘a întors în Capitală dl general Cristescu, şeful statului nostru major. Uşa vine din Belgrad, unde a semnat alianţa defensivă, romămio-iugoslavă. Putem şti că in ceea ce priveşte obli- [ gaţiunile pur militare de o parte şi de alta nu a fost de înregistrat la Belgrad nici o divirgenţă de păreri şi că dl general Cristescu, care a fost primit cu multă căldură în Capitala Serbiei, nu a făcut nici o obiecţiune planului supus de către statul major iugo- slav. ;_porinţa de fuziune s ttítii-l. E&r&isar.M Am arătat în numărul de ieri al ziarului că în scrisoarea sa adresată Ardealului, dl I. Brătianu are foarte multe puncte de asemănare cu punctul de vedee al ălui Averescu faţă de partidul naţional român. Scrisoarea dlul Brâtianu, în concluzie doreşte şi vrea să pregă,tească fuziunea cu Ardelenii. Căci ce alt scop are anunţarea sfârşitului, misiunea part. na- I fonal. ţ '' Când dl Brătianu anunţă Ardealului, sub iscălitură, că partidul naţional-român şi-a terminat misiunea odată cu Unirea, ca şi dl Averex’i, nu lasă altă posbili tate ardelenilor, decât să intre în partidul său, cu alte cuvinte să.. . fuzioneze. I i.acâ dl Brătianu nu s’ar I afla în plină campanie electa- , rală, îa care dispar orice caii taţi ale omului politic, ne-ar râimâne inexplicabil cum dsa mai ■ [vine să sugereze o astfel de idee, după ce a văzut cum a fost primită propunerea de fu-1 i ziune a diai Averescu. In congresul dela Alba-Iiîlia, preşedintele partidului naţional, consultând adunarea dacă vrea fuziune sau luptă, s'a respuns: [ luptă! ] Cu acelaşi cuvânt se răspunde azi şi scrisorea diai Brâianu. înţelegem foarte bine scopul electoral al diai I. Brătianu — care visează o Românie prefăcută în organizaţie liberalii, — ca să se preocupe de astfel de planuri; dar ne mirăm cum nu ţine seama de sentimentul Ar-\ idealului faţă de propunerea unei fuziuni ca un partid oligarhic ?■. ) Să se contopească partidul naţional în cel liberal, pentru ca să se refacă pe pământul, Ardealului ? Dar care a fost tonul politicei ardelene dela unire încoace, în politica generală ţârei ? ! Scrisoarea dlai Brâtianu nu are j [aii folos decât că s’a cunoscut [adevărată intenție a liberalilor] \fard de Ardeal. ' Moştenirea Austro-Ungarâ Resumat din Conferenţa dlui Ion I. Lapedntu, ţinută Duminecă, la 29 Ian. 1922, la Cercul de studii al partidului naţional român din Ardeal ’ Sub moştenirea Austro Ungară cânta ea înţe’egs sammneie şi îndătorrîte finana’are, pe cara Conferinţă de Barîa le-a impus Statelor sioaespire, deti ş, Bominiei prin tratatete de pace îm briate an Austria şi Unga ia aaaste saraini şi tod moriri — foarte grate da altfel — sa pot grupa ia şese categorii principiale, în şase capitole a aîror cunoastera şi analteiree o dato rirrţâ a tuturor eeîor ce ss ocupă de (ehastiuni publice. Rambursarea coroanelor Primul erpito' dte moten re Auatro- Ungră este îndatorirea impusă Statelor aae^ea'îare dâ a rambursa vechea monedă de coroane îa motedâ nouă ®uu nstimială L« noi, dopă datele comuni aste di curând da dlB blees^n, . vtchaa moardi rambursătă face 8.7 materde coroana, din nara 6 9 miliard s’a g *? t în Transilvania și Bucovina și 18 miliarde în vechiul Rig*?t. Pentru rambursare Statul a luat asupra sa — prin împrumut d*te Bansa Nattepa’â — o straină de 4115 miliarde tei. Pentru compensarea m3oa? în parte ti acestei nardini, Satui v* primi partea ce i se v» eavani d n lieh darea Bm^i Austro-Ungara. A primit cea 4500 kg anr fia (14 mii oaae coroane aur), și după oslouiete probabile cee’au fscu*, srmsi primi incă de 2 - 3 ori atâta, Având în Vedare, că, după. alt sa i par®, suntem pe punctul, când moneda noastră nu se va mi! dapr. (ia, cel puţin schimbarea ia gavemam nt dă ?AWn!î!i...,lt,i,îriWUU5lamit îa valută streini să escontentăm şi aurul ce preb b 1 (1 vom m *i pnmi din lieh d&re» B«nsii Austro-Uagare. Si 3 j vlndt acel rim ia dm Hob dure, elei 17. B@ obţine — ia moneda noastră — suma cea mai mare. Azi un kg1. ate aur n streiaătaie faae coa 100000'— tei şi mai bae. S ar obţine »gioipe 13 miliarde tei cu cara ster a h ta la parte d»toria dels Banca NoţiomU. Pentru datoria contractată în scopul rambirs ru b ietelor băncii gemriie ia suma di 1453 milioane există acoperire îa Germania (654 m iioaae și 771 mi ioane «o E roans), r&istiv la care se urmează tratative și des gur acoxrirea va fi nmisă Statului nostru a valuta co, r.spusz«toar». D,a a«sssa se va putes acoperi sama împrumutată pentru etbival&rea no» stor bs e,e. Tilurife împrumuturilor da război Al doilea capitol al moștenirii vasteo-ungara îi cost tue titlurile împrumuturilor de rătzboi din toata monarhie, lăsata tte iat»teis da pace— Via diept as regies — te libara (vote a Statilor succesoare. Suma acestor titluri, grstă la noi la stră tesa 28 miliard.) coro».na. Steteu — jln s*asal tratatelor — nu o obigst așâ?, Lisi o despîgibire deţinător ter de ] titluri. Ir s minata interesa politice si cte Stat, economice și mor?le impune inas, pa Ssitul să aborda o anum tă despăgubire, are» presura s’a urmat te Cihosiovaeio și, desigur, se va urma şi la celelalte Stete suesesaaie. Cotă datoriilea pualica I Al treilea capital al moştenirii : Au*Aîo U gara eata cvot* pa te di» datoriile publice dinainte de război al« foarai Mooarbu Tocmai e.cnm Isa pupă Oomsucea de rei.amfiuai Sea stabilirea cotai pârtilor de smous (Satelor ssaceaoaro. Nouă ni se va jimpuse o cotă parts dmn dator:» au, Sssmoă da 116 miliarde pentru Bjabovina fi ui a din datoria ungară ds24 miliarda pentru teritoriile tes-carpatine. Gât vor f»sa aceste cota (pfîti e greu a sa spune szl Ia tot loazui va fi o samă oocs.dembilă., Gravitatea arestei sarcini nu s.i Iasă din cifra datoriei, ei îa coodiţiuaile f grele în care suntem obligaţi a nossnfiea şi converti cota parte ce ne va reveni, cosdiţuiai devenite fatale prin depreţierea valutei noastre. S’a serat modificarea respective o inter I prstare mai ech tablă a acestor condiţiuni. La noi simaţiunea a dificilii şi din cauză, că deţinem în lăuatru 'l ţârii foarte puţina tîtiari anteberium, I titluri In privinţa cărora Statul ar rfi liber sl proaead* oara ar crede de bine. Răscumpărarea proprietăţilor de st*« Al patrula» naoto!. din mostaniraa Aostro-Uogsri fi ooietîtea în rlfa de a i recumpăra bunurile și proprie’ățile de Stat situase in teriterile no*stre. E vorba da păturî, căi ferate, domeni*. sal ne, dramuri, edificii, mine, instalaţiani, posta, teîeg^f eis. V». barsa acestor bunuri a fad stetoritu S prlao oomininoe a noastră la lwndiard .85 milioane. Sita însă valoare^ dainventar. Comisiunea da reparatiuni, înjf singura tndraptăţi'ă a daciia în chestiunea evaluării, a dsaiv, că preţuirile să sa faaă pe b-s, raporturilor economise din 1914 şi îa coroane aur Prsţurile de inventar Insă rar concorda cu aaeasti bist de evaluare. De aici urmează, aă se poste prea mor, să fm g adiţi cu sumo mai mari dedU credem. Edo o mare nedreptate, ce si face Stati'o? succesoare impucAidu-le aressumoSra bunurile şi propiByţile da atât. Este împotriva tuturor normate de drept şi da partida. Cum însă sumele acestea trec in contul das sagibrilor datorite da Austria şi Uagraia, îndatorirea impusă Statelor sncapaosta nu e altceva dealt o contnbuţie de razboiu. Cota datoriei de liberare şi retri zipire î Al cinsilea capital a da o conta o»rta din asa Dumiti da’o ia de liberare, în eu na de 15 miliarda franci de aur, prin Coafaranț* ds I rft - n t - -r ■'•■ acelaş ca şi la rascumpar»r&s bonurilor şi proprietăţ lor de Stat. Câ va fi partea noastră din această datori®, nu s a deais şi nu sa poate şti cu siguranţă.* Alessalea capitol, oal mai Injust și m*i penibil est* chestiune» rechinifiUor din Ungaria ou oara s* ocup» Art. neta«i 181 dn t?»tetul d»la Trianon. Dacă peste tot pl&tsm v e n daspăgubira pentru aceste roch ziţi și daci da, n|t ? — este oh atinse pe cste o bituresta comisiunea da reparaţiua». Stsrainţdte noistre sunt adovăii mar;!* suvicii făcuse Europat ptiu nimicirea bristomului urigures*, servilissri nu pot «fi rusplitita cu noui sarcini fia maiare. Cu toate aceste», privind lucrurile îa mod rea), e mai bene să fim pesimişti decât optimişti. » Dfie'gar pentru a ieste savarni, vim I primi si noi o ovoîa oareoura di repar«tiuaile ne sa vor im puie AtuHsisi Unga ie, a diror &um, total» fs ■& 6 miliarde măr ai sar. O vota noaatră ori.iât da aure sr fi, nu ysi acoperi nici pe diparte îad-storicite. Vom ramait a ia d.-£dt. Siiasția financiară a f idi e gravă. Forțele tuturor trebueac impremate pentru salvarea ei. EFEMERIDE sawastsu3afe&L$a Intriganții furnicilor 5 Fur&isi, ta ojmai «a si alb na a ajuta proverbiala prin hămina «... De cuand Insă oi ti-i într’ua ziar german un caz, card doVade.te pâ pe pat suuî de h rni.e faraiei ie pa-arăta-s de inteligente. Intr'o lomnnță de vbim ssîzati în pădure intrau noaptea mulţime de furnici pe casa pentru familie nu putea fi deloc plăcut. Dela o vreme devenise lucrat de insuportat şi proprietarul, după ce încerca mai multe mijloace fără sucea», îi voai idem să aşeza pa pragul uşii, pe unde obişnuiau ele sa şatre nşte hârtii ploioase în felul acelora cari ce folosea ia prsod. raa snn,telor. De cu »sară a r sooit cuibul furnicilor ce z,\. ea în apro’ piere, a 8,03 din el o grămada mare " de larve ca sa la arunca a doua zi lapasărî şi dupăsa a aşezat pe prag hârtiile noscui lesei a’a culcat omul linistit şi’n buna credinţă că de-acum încolo nu-1 vor mai supăra furacile. A doua zi când s’a trezit primul gând i-a fost la hârtiile de la uşe unde credea că-1 aşteaptă o pradă bogată. Dincolo ce văzu ? Hârtiile erau presirase peste tot cu firicele de nisip, de iarba uscată, ace de brad şi câte aste gunoaie nuci, peste cari puteau trage furnicile în dragi voieţi’a cete cât de mari în pericolul de a se lipi. Se mângâie omul c’a rămas cel puţn cu larvele şi că prin urmare tot a prăpădit oftrava din insectele apesea supărătoare. Când se uita după larve nici acelea nu mai erau; furnicile peste noapte le căraseră In cuib până la una. Chier și ouib il sr.t alcătuit din nou și încă tșa de bine de nu ss eanottga dele* el fcssse stricat în ajun. ABISTAUG A OOââ*.