Patria, iunie 1922 (Anul 4, nr. 116-139)

1922-06-11 / nr. 123

City, Duminecă 11 Iunie 1922 UH LEU EXEMPLARUL Anul IV, # Numărul 123 Reorganizarea învăţământului — Politicianismul umpiatrit — Problema reorganizării învăţământului de tate categoriile e o chestiune arzătoare în toate ţinte civilizate. În ministerele instrucţiunii publice din Anglia, Franţa, Italia, Germania, se lucrează asiduu pentru a găsii soluţile cele mai potrivite ca scolia să ne dea" nu numai intelecte încărcate de o sumă de cunoştinţi, ci mai ales caractere, oameni întregi, sănătoşi sufleteşte şi trupeşte, oameni care să-şi dea seama de la început de realitaţle vieţii şi care să fie pregătiţi « putea purta lupta biruitoare cu ele. O necesitate socială aceasta, simţul de mult, dar care se accentuiază nu tare acum, după iftzboiu, când idealurile unei vieţi superioare omeneşti par a se întuneca tot mai mult sub povara desechilorului sufletesc. In Romania-Mare cea mai capitală problemă menită ca printr’o rezolvire fericită să contribue fundamental la unificarea sufletească şi la consolidarea politică precum şi la refacerea economică, este tocmai problema educaţiunii atât de strâns legată de învăţământul de toate categoriile. Geller,ţa de azi aceea este e în plină activitate conducătoare, nu va putea, cu toate sforţările ca le ar face, să ajungă la rezultatul impus de viitorul nostru. Acesta îl va atinge ele la generaţia ce trece acum prin institutele noastre de învăţământ, dacă de vor putea fi astfel reorganizate încât să ne dea pe oamenii cei aşteptaţi. Ce ar fi fost mai firesc, mai prevăzător şi mai patriotic decât ca, dda înfăptuirea unităţii noastre politice gnrea de căpetenie a guvernelor să fi fost munca pentru reorganizarea la ră ţândutului nostru după cerinţele acestui ideal naţional realizat,, dându ne in şcoală cel mai puternic ajutor la lupta pentru consolidare? Dar, la noi, politicianismul a făcut să avem şase guverne în ceştimp de trei ani. Stăbilitatea, atât de indispensabilă ori e trei creaţiuni şi munci aducătoare de roade, ne-a lipsit şi ne lipseşte. Insăşi problema reorgazirii învăţământului a fost condamnată, ca şi toate celeîalte probleme capitale de politică internă, să fie abea intrată în studiu in ce bine iul ministrului instrucţiunii publice, când a venit ait -i, care având altă concepţie, să facă iarăşi abea un început după convingerile sale. „Concepţia“ nouă, din păcate, ere dictată mereu de vederile partidului care era la putere, şi deci, evident numai caracter educativ cultural nu avea. Aşă s’a întâmpla cu problema reorganizării învăţmântului superior, universitar. Sub guvernul Vakia o comisiune a delegaţior tuturor Universităţilor noaste, e aboase un presei de reorganizare a Universităţii şi a învăţământului universitar, prorot adoptat de ministrul instrucţiuni da at mei, precum şi de întreg guvernul. Urma să fie pus pe biroul Corpurior legiuitoare, când s’a produs schimbarea de guvern. Dl Neguleseu, noul şef aî resortului, a pus la arhivă proectul lucrat şi a îneput «tul, pentru ca liberelii, la rândul ioG să înceapă pregătirea celui da al treilea. Consiliul Dirigent crease Universitatea din Cluj pe bazele autonomice universitare, lăsând deshise posbilităţile de-a face din aceasta universitate o Instiuţiune asemănătoare celor mai moderne institute de acest fel din Anglia şi America Marile principii cuprinse şi în studiul dlui V. Pârvan despre organizarea Universităţii Daciei superioare, erau la bazele organizării universităţii noastre. Se înţelege, bea s’a putut face începutul. Dar admis principiul autonomiei uiversitare şi asigurat concursul financiar al Statului pentru ulterioara dezvoltare în aceasta direcţiune, desigur Consiliul Dirigent a făcut tot ce i-a stat în putinţă, scurta vreme cât a putut lucra, pentru reorganizarea învăţământului superior,până la punctul de a da posbilităţle unei noui creaţii. Guvernele ce s-au succedat în loc să lase această posibilitate de evolţie şi prin recunoaşterea principiului autonomiei universitare, şi prin sprijine financiar, s’au lăsat conduse şi erei de interesele de parte. Aşa ie-am trezi că în loc de sprijin financiar, din ce în ce mai pronunţat, prin care Universitatea noastră s’ar fi putut desvolta după ir.teniunea fundatorilor ei, budgetul a prevăzut sume atât de neînsem,inate încât nu mai se putea gândi nimenila întemeierea de noui instituţi pe lângă Universitatea noastră. Tar în ce priveşte recunosşterea autonomiei sale, Universitatea a avut tot mai dese conflicte cu ministerele ce s’au succedat la Bucureşti. Tendinţa care s’a manifestat după căderea guvernului Vaida, nu era aceea de a reorganiza învăţământul universitar în înţeesul de a-l înălţa, ci de a 1 „unifica“ şi pe acesta, adecă de a-l trage după calapodul universităţilor din Bucureşti şi Iaşi. Cari, îrşfie-— după mărturisirea celor mai de seamă intelectuali ai ţării, profesori universitari ei înşişi — cu grabnică nevoe de o reorganizare. __________________________ Scopul urmărit de partidele politice din Regat, prin această tendinţă, este evident: introducerea intereselor de partid şi la Universitate, pe care să o socotească tot de plasare pentru aderenţi politici. Autonomia universitară e până întru atât disconsiderată, încât acum se numise „comisii“, care să propună pa viitorii profesori, încălcând dreptul Senatului universitar şi a facultăţilor de a propune cum să se facă umplerea Iocurilor vacante. Ia chipul acesta reorganizare:1. învăţământului k noi va mai avea de aşteptat. După toate semnele ea nu se va produce decât subun guvern stabil, de concentrare, în care interesele ele p&j-1 tkb să fie biruite. N \ „,, ,IMl mmm zilei D. V. Goldîş despre situaţie in faţa unei mari mulţimi da alegători întrunite’ în comuna Năiha, fruntaşul partiduluî naţional dl Vasile Goldiş a vobiit despre situaţiunea politică internă. Dl. Goldiş a declarat categoric că fără Arda nu se poate vota noua constituţie, iar actualul parlement liberal a eşît din alegeri ilegale Ca să se poată re-’ vizui Constituţia, trebuie să se dizolve parlamentul şî să se constituie un nou guvern constituţional un parlamentar conform rezultatului acestor alegeri. Dioridiş, viu aclamat de rscultătorii săi, a încheiat constatând că zilele guvernului liberal sunt numărate. cinaţi de vuetul tunurilor şi de ţăcăuitul mitralierelor, cu oasele atinse până la măduvă de umezeala şanţurilor şi adăposturilor uşoare de iarnă, cei, cari iau scăpat îşi caută sănătatea. î Dar întrebarea să pune: unde să meargă, încotro să apuce? La număroasele noastre staţiuni climaterice şi balneare viaţa ticnită e aproape cu neputinţă. Se exploatează lumea, care vine cu bani să se recreeze sau să se vindece, în aşa fel, încât nu poate să găsească nici o mulţumire, în cazul cel mai bun, când a reuşit să-şi mijlociască un adăpost. Şi ce situaţie înfloritoare şi-ar treia satele, târgurile şi oraşele, pe unde se găsesc din abundenţi frumuseţile nature , isvoarele şi lacurile vindecătoare, dacă poporul nostru ar face mai plăcută, din punctul de vedere al contorului şi al mijloacelor de transport şi de comunicaţie, şederea oaspeţilor prin casele ţărăneşti, mai curate de cât chiuie hotelurilor. Dar pentru aceasta se cere o edu- catie speciala e poporului nostru, şi cine să i-o facă? Atunci vor veni şi streinii să ne viziteze, aducând cu ei bani in ţară- Carpatin. Staţiunile balneare. Un nou isvor de staţie naţională ' lăsat în părăsire Ţara noastră este una din cele mai bogate îa staţiuni climaterice şi bal-;' n are, înzestrată cu munţi falnici, ci. văi încântătoare, cu privelişti spre' câmpii î firite şi, la coaste d e mări?, cu „■itra- d“-uri fermecătoare, de unde, privirea se p’erde, între cer şi valuriej neastâmpărate, spre ţărmuri depărtate.. Şi sunt ţări, cari n’au decât o parte. Idn frumuseţile şi darurile naturate ale şI ţării noastre. Cum es e E’veţia bunăjoasă, dar cari au ştiut cu mult mail .bine a voi să pună îa va’pa e pământul lor, dâ du şi osteneală să, tragă cel mai mare port pe urma co- i morilor ? a urei, atrăgând multă lume [streină la striunice lor climaterice. Poporului nostru nu i-ar lipsi trei. dicum această tăsătură calariesistie, “ care este ospitalitatea, din firea lui românul fiind bun şi primitor lu stră-’ inii, dar îi mai trebue încă ceva pe , lângă această frumoasă calite a sunetului său, anume spiritul practîc allucurilor, ca să priceapă folosul cel mare, ce poate să-1 abă pe urma sire- inilor, Cici vin să uziteze ţara. De ob’ceiu pretutindeni, unde sunt staţiuni climaterice şi balneare h noi] în ţă, se găseşte, ori la faţa locului ori în imediată apropiere, câte un sat, târg sau oraş, unde vizitatorii camă din vreme să şi închirieze locuinţe şi Iug şi praterică şederea temporară, pe o lună sau două, în timpul verei, ca să-şi învioreze corpul şi să şi recreeze sufletul de povara vieţii de peste an. Niciodată, ca acum după câocenul război mondial, omenirea n’a simţit necesitatea de-a cerceta colţurile recreatoare ale naturei. Cu nervii zdrun lordul ihestia hâ trti e nouă urcara a preţurilor în per- î spettivă — Ziarele nu p^ticipâ lai consfătuire Chestiunea a ajuns din nou în disen- j fie. Termenul de 1 iulie pentru slabi- \ firea preţului hârtiei a întrunit la nti-j nisterul industriei şi comerţului corni- j sia irisdtcinată cu această afacere. Ziarele au trimis o întâmpinare, prin care refuză de a participa la desba- teri, câtă vreme fabricanţii vor men- ţine preţurile urcate într’o măsură atât de desechilibrată, încât interesele lor se văd serios ameninţate. Lipsa aceasta* celor interesaţi n’a sinchisit de loc aviditatea fabricanţilor, cari în loc să reducă preţurile şi aşa destul de urcate, făuresc noul pretenţii. Este şi aci o ciudată speculă a cointeresărilor liberale, căci pe de o parte fabricile de hârtie sunt înfeudate liberalilor, prin urmare câştigul revine familiei, pe de altă parte guvernul se scapă succesiv de presa opoziţionistă atât de jicnitoare intereselor oculte. Şi în timp ce ziarele opoziţiei dispar unul după altul din cauza urcării deşănţată a preţului hârtiei, pe atunci „ Viitorul“, organul oficial al Brătienilor îşi permite luxul, de a apare în sesa pag’iv, lucru neobișnuit până astăzi în analele foii brătieniste. Obicei barbar, de a distruge adversarul cu cele mai josnice mijloace, pentru a putea opera fără nici un control în fondurile binefăcătoare ale Statului. mulul îâră miniştri — Situaţia servilă a dlor Moşoiu şi Cosna — Ziarul , Adevărul“ vorbeşti în frimul număr de primejdia în care se găsesc cei doi miniştri care se fac ce reprezintă Ardealul, unul fiiind din Banat, dl Cosma de la lucrări publce, altul fiind pseudo-ardelean şi pseudoregăţean dl general Moşoiu de la comunicali. E vorba că in viitorul budget unificându se cele două ministere, urmează ca unul dintre cei doi miniştri să fie sacrificat. Der întrebare carei obsedează este: care dire doi?’, Cosma sau Mociu ? De aici febrilităţi tea cu care, spune ziarul bucureştean, caută fiecare să dea dovadă de com-ţ petentă la ministerul la care au ajuns, ■ unul prin brava soldaţilor, alui numai prin originea sa de bănăţean. Tot „ Adevărul“ face un pronostic plin de pesimism pentru amândoi, ce se poate întâmpla ca nici unul, nici altul, să nu fie, menţinuţi, ci o a treia persoană Faptul pare destul de probabil când ştim câţi nemulţumiţi se află în partidul dlor Brătanu. Dar nu soarta celor doi viitori cxminiştri ne procupă, ci soarta Ardealului şi Banatidul, de pe mila situaţiei lor personale. E clar că în actualul cabinet interesele Ardealului se bat în cep cu cle urmărite de libe- rali. Demisia zgomotoasă a diniziiiat în deosebi motivele ardeleneşti pentru care şi a dat demisia dsa, sunt cea mai bună dovadă. Cei doi pretinşi miniştri „ardeleni“ în cabinetul liberei, pentru a-şi salva literele lor persoanele, sunt incapabili de a face vre-o opoziţie incalcării Ardealului şi Banatului. Atâta vreme cât ameninţarea de a fi sacrificaţi, li se va balansa deasupra capului, sunt capabili de cel mai josnic servilism, cum au dovedit în alegeri. De aceea, cu drept cuvânt, putem trage concluzia că Ardealul nu numeri că nu este reprezentat în guvern dar este dat pradă chiar de către miniștri pretinși ardeleni. mn Conştiinţa ţării Zela apostuu s’a ţinut tn Cernăuţi congresul profesorilor universitari din toată ţara şi cu ocazia aceasta s’au spus multe lucruri, dureroase pentru starea intelectualităţii noastre. Se ştie că între toţi cetăţenii acestei fericite ţii, intelectualii sunt cei mai slabi organizaţi — din binecuvântatele motive prea cunoscute, cum e în rândul întâiu: desinteresarea idealişti. Ori din această lipsă, de organizare rezultă o serie de fenomene aproape unice în ţKurrpa. Intelectualii nu-şi pot spune cuvântul în chestiunile cele mai arzitoare ce se ridică necontenit în vâltoarea vieţii sociale. Din iniţiativa ilustrului savant tir Marisescu a încercat să ia întrupare Asociaţia inteletualilor. Vreo câţiva distinşi reprezentanţi ai culturii româneşti au ţinut în scopul acesta o serie de conferinţe pentru recruta-, rea membrilor într’o asociaţie cu o menire atât de nobilă. Der Dzadar, încercarea pornită cu atâta bunăvoinţă s’a poticnit.. In realiate mai exst o asociaţie a învăţâ ântului primar şi secţetar o asociaţie a profisorilor universitari, dar nimenea nu ştie despre existenţa lor, fiindcă treburii© ţ ri nu ae resimt de autoritatea grea a vi’unui cuvânt tare să vină din partea aceasta. Intr'o perioada de mari transformări ale tuturor aşezămintelor omeneşti, elita intelectuală a ţtr.i nu e invitat,, să şi st uni părerile. Ni iodată nu a fost o trai mare nevoia de isteţimea şi înţeptarea oamenilor de ştiinţ ,a gânditorilor şi scriitorilor ca îa aceste file de turbare frământare şi de dibuire fără de nic’o biolă în întunerecul celor mai nenorocite exprimente sociale Dar glasul inte ectua îifocu sa aude. E ua lu ru mărturisit chiar de unul dintre profesorii universitari ceri au participat la congresul da la Cernăuţi. „ Oricât da souzibilă ar fi izolarea în laborator şi oricât de lăudabil ar fi patosul distanţi re-1 pătreazi unii intlectuali faţă da nerodele lupte politice — rămâne un pat de neiertat el generaţiei da ast zi nă nu s’a organizat într’o asociaţie puterică, care în afară de maşinăria politică, staie cu mâna defer un drum hotărât n lab lita ea moral’ a prezentului. Dacă la congrasul da Cernăuţi s’au descoperit multa neajunsuri în soare şi îi univesitaţi, nes junsul mai mici de amănunt, cum sun, lipsa mijloacelor de laborator «i s'răia studenţile, rodul cel mai însemnat al aceluiaş congres ne place să credem totuş că e altul. Nu atât promisiunile mi is rului de instrucţie şi ag’gur. r.îo că ry bunăţiri a veşnic negativă a valutei ne va da posibilitatea să aducem din streinătate căi,revete de specialitate, material de laboator, — nu latât problematicele chemicale ce ni le va trimit Germania în contul despăgubirilor da război. Adevăratul rezultat al congresului din Cerniţi trebuie să fie fitul: convingerea că o întărire a asociaţiilor inefectuate se împune ca un imperativ categoric spre binele ţ rii Dacă fiecare profesor contribuee ce-i stima putinţă la ridicarea autorităţii asociaţiei, din care face parte, suntem siguri că restul vine de la sineatorţile de speciaitate cât şi aparate de laborator. Şi in plus multe alte îrrbunitţiri cari ne privesc pa noi toţi şi cari întârzie fiini o?, aici la noi e prea puţiă conştiinţă. A creia o asoiaţie a intelectual lor înseamnă însă a creia o conştiinţă. raum LApchi Fabricileberale de hârtie au făcut un nou demers pe lângă guvern, pentru urcarea preţului hârtei de tipar. Nu ne feduim că ni se vor aproba şi acest spor cât timp mai sunt încă ziare în opoziţe cu .. . „nu înşine“ După asasinarea întregei prese a opoziţiei Viitorul se va putea imprima zilnic în 6 pagini. Liberalii şi specula Ziarele din Bucureşti publică tablouri comparative despre preţurile principalelor articole de consuraaţiune pe ziua de 1 Iunie 1921 şi 1922. Viaţa s’a scumpit în rrod îngrijorător. Cafeaua care în 1921 costa 25 lei azi costă 75 lei; zahărul 12 lei în 1921 azi 24; untul 20 azi 70; bânza 12 azi 30; făina de gau 4 az- 8; mălaiul 2 cz 6. Şi aşa mai departe. Scumpirea aceesta excesivă n’a venit prin un salt, ori a urmat o linie asendată, aproape fiecare zi amrogând o nouă fracţiune la preţurile de eri. Intr’o clipă de răgaz electoral, consiliul da miniştri a ţinut să se ocupe şi el de această Îngrijorătoare problemă a scumpetei şi a instituit o comisiune care s’o studieze şi să vină cu propuneri concrete. Scriind despre instituirea comisiunii ne exprimam temerea că una dintre cele dintâi măsuri ce se vor lua în interesul iefilării traiului vor fi mături împotriva speculei. Mărtrisim sincer, că m-am înșelat Combaterea speculei nu isterna dintre măsurile luate, ci este unica măsura pir etre guvernul computerelor de toate categoriile a putut-o dscoperi în arzenalul său di vechituri. Ce-i drept, mai era în acest arzinal şi o altă măsură: maximarea preţurior. Da? prea era uzată şi a rămas şi pe mai departe acolo. Sa s.ea numai arma combaterii speculei care în mintea luminată a economi ştilor liberali este unica cauză a scumpirii traiului. Repetăm ce scriam în articolul nostru de care pomenim: specula nu este o cauză, ci este un simptom al unei stări anormale. Ea nu este un agent generator, ci un rezultat fatal, care numai în rândul al doilea devine şi el generator de coraplicaţiuni agravatoare. Specula, fără îndoială, trebuie combătută şi trebuie combătută cu toată seriozitatea. Dar specula nu poate fi redusă la neputinţă prin măsuri penale, oricât de severe ar fi ele, ci numai prin desfiinţarea privlegiilor cari îi dau naştere şi o alimentează Specula nu poate fi combătuă cu efect decât prin intensificarea producţiei. Ţara noastră are imense bogăţii. Amintim numai trei dintre cele principale : cerealele, petrolul şi lemnele sunt cele trei produse de care nu se poate lipsi viaţa nici unui Stat. Ele garantează însăş existenţa omonimii: dau adăpost, lumină, călduri şi hrană. Ramurile aceste de activitate la noi însă sunt stânjenite prin tot felul de măsuride ordi prohibitiv: drept de rechiziţonare, monopol pentru desfacere, autorizaţii pentru vagoane de transport, tot atâtea privilegii cari nu se pot obţinea decât cu multă greutate, cu multă pierdere de timp, cu multă cheltuală de prisos şi cu multe intervenţii politice costisitoare. Aceste permise şi amorizaţiuni şi eventualele scutiţi constitue esenţa speculei şi scumpesc viaţa. începutul combaterii speculei trebuie să se facă cu desfiinţarea lor. Numai libertatea desăvârşită pentru orice ram de activitate economică poate să desfiinţeze specula Guvernul liberal nu se gândeşte, însă, la desfinţarea acestor privlegii, ci dimpotrivă creiază altele nouă, încurajând şi mai mult specula Căci ce însemnează, spre pildă, instituirea pe lângă picisterul de industrie a comisiunii pentru autorizarea de înfiinţări de nouă societăţi industriale şi financiare — dacă nu im privilegiu, care se va acorda, cum se acordă toate permisele şi autorizaţiile, numai celor în prietenie cu partidul politic la putere ? Preocupat numai de gândul de a se menţine la putere cu orice mijloace şi împotriva voinţei unanime a ţării, guvernul liberal abuzează de puterea politică în interesul consolidării economice a sa proprie şi a partizanilor săi, în paguba intereselor generale ale ţării. Ţara este socottă drept o moşie a digashiei liberale. Reacţiunea nu poate să întârzie mult. Pământul în sus se revoltă când este stors prea fără milă. EFEHER in Eggawagiwi, I i ■iwniinw rmmsim. Un hotel ca’n poveşti La New-York s’a clădit un hotel, hotelul „Pennsylvania“ despre care se zice că e o minune a construcţiei moderne. Are nu mai puţin de 27 etaje între cad trei subsoluri. Clădirea monstră cuprinde 2209 odăi şi tot atâtea camere de baie, 26 ascenzoare şi o sală de mâncare principală lungă de 50 m, aproximativ. Aparatele frigorifere au nevoie pentru folosinţa zilnică de 125 tone ghiaţa, cantitatea gazului pentru fiert se urcă zilnic la18.000 metri cubici. In fiecare zi se spală şi se calcă 20 tone rufărie de masă şi de pat. Numărul meniiurilor servite în cursul unui an e cam patru milioane. Al oaspeţilor se ridică ziic la 3000. La dispoziţia oaspeţilor stau 2250 de persoane, diferiţi funcţionari şi servitori. Fiecare etaj din hotel formează un mic hotel pentru sine, având o directoară şi o sudirectoară. Patru minute de la sosirea sa în hotel, oaspele se găseşte îrntr’un coridor liniştit în faţa camerei ce i-s a designat departe sus la adăpostul sgomotului din stradă încăperile toate sunt simple, de o curăţenie exemplară şi cu toate cele de lipsă prevăzute. In odăi sunt apaducte cu apă caldă şi rece chiar şi cu apă răcită anume pentru beat la TC. Camera de baie alaiuri e totdeauna plăcut încălzită. In pereţii dormitorului şi ai camerei de scaldă sunt zidite dulapuri cari ascund ştergare şi rufărie pentru scaldă. In dreapta şin stânga uşei, în dulapuri zidite sunt ascensoare automnate cari duc hainele jos la curăţit şi la călcat O apăsăre pe buton e de ajuns şi’n mai puţin de patru ore rufăria s’a spălat şi călcat haine de stradă, costume bărbăteşti , sau fămeeşti în câteva minute le primeşti înapoi curăţite şi călcate. In fiecare încăpere e o masă de scris cu toate cele de lipsă pe ea: cerneală, hârtie, condei, calendar etc. O periniţă cu ace petru burlaci, nasturi, aţă neagră şi albă înfirată în ace pentru folosinţă imediată. Dimineaţă găseşte ziarul vârât sub uşe iar în lăuntru o foaie de hârtie pe care e tipărit un „prietenos salut de dimineaţă* din partea dlui şef. Hotelul îşi are ziarul lui propriu cotidian şi o bibliotică bogată care-i pusă la dispoziţia oaspeţilor. Mâncarea li se serveşte după cum aceştia doresc în sala principală, cu muzică sau fără muzică în splendida grădină de lamă aranjată sus pe acoperiș de und se oferă ochilor o priveliște minunată asupra New-Yorkului. ARISTARCT COMP. Simnficarea stratie* In Austria „ Am amintit in articolul despre reducerea voluntară a numărului funcţionarilor publici în Austria, că se rezolvă şî problema simplificării administraţiei. In unica republică austriacă, administraţia complicată cu numărul prea mare de oficii şi de funcţionari a devenit o povară grea pentru bugetulStatului. Cancelarul“federal dr I. Schofbar a ales o Comisiune de economii(Ersparrungskommission), să pmgSoare că şî pro etul dr 1 ge pentru reoganizarea administraţiei generala a Statului, la care principii să fie a smplifica cât mai mult gestunea administraţiei. Separarea administraţiilor Statului Privitor la această problemă a apărut în ziarul vitnez „Neue Freie Presse“ din 18 Maiu 1922 articolul: Unseren politische Verwaltung unter dem Gesichtspunkte der Ersparrung (Administraţia noastră politică din punct de vedere a economiei. In articolul amintit, un funcţionar su-«perior revine din nou la propunerea pentru despărţîrea Administraţiei sublime (administraţiei publice) de Admi- i nistraţia exploatărilor Statului precum sunt: Căile ferata, Poşta Telegraful şi Telefonul, Regia Monopolurilor Statului, • Minele ş Uzinele industriale, căci laa■ ceste Statul este un antraprenor, asemenea ca ori şi care persoană privată. I întreprinderile economice, pe cari Statul le administrează şi exploatează în rege proprie, nu se pot administra după regulele instituţiilor cu caracter public, Admistraţia CăilorFerate, a minelor şi uzinelor metalurgice şi industriale, a Regiei de tutun etc., care este o administraţie economică necesită un aparat administrativ simplu şi uşor. Acese întreprinderi administrate după f otarele administraţei publice complicate îngreunează mult bugetul Statului. Prin urmare administraţia economică, trebuie separată de administraţia publică greoaie. Acest principiu trebuie întins şi asupra administraţiei autonome, care în cea mai mare parte este o administraţie economică (Consiliul sau comitetul judeţean). Autorul articolulului ne arată deosebirile mari între administraţia economică şi administraţia publică şi cere despărţirea acestora în toate ramurile administraţiei Statului. Până când o autoritate a administraţiei publice trebue susţinută şi dacă venitul ei din texe nu acopere cheltuielile, autoritatea administraţiei economice se va susţine numai până când se rentestă. Administraţia Introdusă în Bosnia După anexiunea Bosniei Herţegovinei (7 Octomvrie 1908) guvernul austriac a introdus în aceste provincii o Constituţie aparte cu Adunarea Naţonală (Săbor). Prin reforma administrativă din anul 1909 s’a despărţit Serviciul căilor ferate de administraţia publică, organizând Căile ferate pe principiul admininistraţiei economice. Funcţionarii Căilor ferate în Bosnia-Herţegovina în anul 1909 au pierdut caracterul funcţionarilor publici, ei au fost împărţiţi în clasa şi grade, cari se deosebeau intru tote desele şi gradele funcţionarilor publici. Căila ferate din Bosnia-Herţagovina eu prosperat de atunci şi au adus servicii preţioase în timpul războiului. Guvernul austriac a pregătit mai departe pentru Bosnia-Hreţegovina în anul 1914 şi reforma administraţiei serviciului minier (minele de cărbuni, de manganbiosoid, minele de fier şi uzinele de fier din Vareş etc ), dar această problemă a rămat pe hârtie neresolvată în urma războiului mondial. * Reorganizarea administraţiei înRomânia trebue sa urmărească simplificarea şi despărţirea administraţiei publice de administraţia economică, adecă făuritorii legii administrative să fie conduşi daprirreipiul restrângerii birourilor şi numărului fanforarilor, ca o taxă sănătoasă, spre binele economiei politice a ţării noastre. La acest loc nu pot, să iu citire cuvintele cancelarului federal dr I. Schober spuse la 31 Mai a. c. funcţionarilor Biroului cancelariei federate (fosta Presidenţia consiliului de miniştri), cu ocaziunea despărţirii de subalternii săi: „Un Stat, care se află în stâmtoare, poate numai atunci să ajungă iarăşi sus, dacă toţi salariaţii săi, mai cu seamă acei, cari ocupă posturi înalte în Stat, sunt real altruişti în sensul adevărat al cuvântului şi dacă pun puterile lor la dispoziţia administraţiei Statului, Inginer T. F.