Patria, iunie 1922 (Anul 4, nr. 116-139)

1922-06-23 / nr. 133

Cluj, Tineri 23 Iunie 1922 UM LEU EXEMPLARUL Aain­ IV. # Nufărul 133 Tache lonescu i\teart's lui Tache lonescu pe pă­mântul Seem al Italiei, este un mare doliu naţional- Ea umple inimele de tristeţă în vechiul Regat ca şi în Ar­deal, unde marele om politic a dat in trecut un sprijini real şcolilor din Bra­şov, ca ministru In diferite giverne dinainte de războiu. Puţini dintre oa­menii politici în trecut au purtat atâta grijă Românilor subjugaţi, aşa cum a purtat­­Fache Iov,eseu. Suf­erul lui mare se împărţea de o potrivă pentru Ardeal ca şi pentru Ma­cedonia. ’ Din vasta lui activitatea de om po­litic, de aproape 40 de ani, trei idei dominante se desprind, care-i lumi­nează biografia : idee­a naţională, ideea democratică şi ideea de rasă. Ideea naţională a fost pur­ciulul de plecare şi de orientare in spinosul şi greul drum de străbătut­ în politica ex­ternă, pe când România, datorită alian­ţelor ei, nu avea libertatea deplină de a­niune. Tache Ionescu vedea cum Ro­mânia este împiedicată de a-şi juca rolul ei hotărâtor, din cauza vecinilor hrăpăreţi , care ţineau în loc ex­pansiunea de rasă a neamului româ­nesc. Este uşor de înţeles cu cât elan sufletesc şi cu câte bărbăţie a păşit dânsul la acţiunea de intrare a Româ­niei în războiu alături de Aliaţi. Nu­mele lui Tache Ionescu va rămânea nepieritor in istoria făuritei României Mari. In el s’a concentrat, politiceşte, pe timpul neutralităţii, uriaşa pornire a poporului spre a trece munţii, el a fost purtătorul de cuvânt al sentimen­telor de rasă latină şi al idealului na­ţional De la­ 1915 şi până la pacea de la Bucureşti Tache Ionescu a fost advocatul idealului secular. Nu a fost tribună publică, nu a fost ziar, care să încape doctrina pe care o susţinea. Nu numai în analele parlamentarismu­lui, dar în analele literaturei şi politicei româneşti, discursul pe care l-a rostit la Cameră în 1915, — şi pe care l-a intitulat Instinctul Naţional, — va rămânea ca un grandios monument, de frumuseţe artistică ca şi de înţelep­ciune politică. Doctrina războinică a vechiului Regat ca şi a fiilor din cele­lalte provincii, care se refugiaseră pe atunci la Bucureşti, a fost şi este cu­prinsă în discursul lui Tache lonescu, poate cel mai măreţ, care s’a rostit dela Mihail Kogălniceanu până atunci. Tache lonescu juxta punea alături, de ideea naţională, ideea de rasă latină. El cerea ca România să intre în răz­­boiu nu numai pentru interesele ei de neam, dar pentrucă aşa cerea sân­gele nostru latin. De aceea îndrăsnira a zice că moartea lui Tache Ionescu nu este numai un doliu naţional, dar şi un doliu al latinităţii, al acelei părţi din lume, care s’a unit sub ar­me, sub îndemnul fiilor ei nobili, cum la noi a fost Tache lonescu.. Prooroc cu vorba şi înfăptuitor cu fapta, la războiul de dezrobire, pe când oştirile mureau fanatizate de doctrina războiului român, Tache lonescu juca un rol decisiv în guvernul dela Iaşi, unde a pus, în raportul dintre noi şi Aliaţi, vasta lui orientare în politica europeană, abilitatea cu care se carac­teriza, talentul de orator de raşi şi mai ales releţiile cu diferitele personalităţi streine. Izvorul nesecat din care-şi împrospăta energia politică inepulsabilă, era cre­dinţa în straturile largi şi adânci ale neamului. Din această credinţă a luat naştere în 1907 ideea sa de a da un partid democrat vechiului Regat. Dacă ideea nu a putut fi tradusă în faptă, — aşa cum s'a întâmplat cu ideea naţională şi cu cea de rasă, — este totuşi un mare curaj moral numai proectul de a crea o democraţie românească, într’o vreme cân­ România era dominată de o clasă oligarhică. Ta­ke Ionescu a pus în circulaţie capitalul. Fiu de mic bur­ghez din Muntenia, a scuturat după re­voluţia din 1907, jugul claselor avute, care-l ţinuse încătuşat — pe el, ca pe toţi fii, care se ridicau prin talent şi cultură, — şi a îndrăznit să privească făţiş pe cei care-i fuseseră dominatori. Nu a avut tăria şi împrejurările să scu­ture definitiv jugul oligarhiei; dar în gestul lui prometeic, democraţia viitoare va vedea totdeauna, dacă nu un părinte, cel puţin un înaintaş, un precursor, cum se zice. Uşor i-a fost însă, cu o astfel de mentalitate politică, şi înţe­leagă amiciţia «Astre Rom­ânia şi ţările democratice­ din jurul nostru, pentru a­ contribui la crearea Micei Antante. Pentru generaţiile viitoare, dacă nu se vor mai potrivi in idealurile politice cu el, va rămânea ca un model de cum trebue să fie un om politic român, în r­aport cu streinitatea. Date biografice Din Roma ne vine trista ştire că fostul prim-ministru al României Tache lonescu a încetat din viaţă. Defunctul suferise de febră tifoidă şi în ultimul Limf i se mai restabilise. Moartea­­ a fost cauzată de anghina pectorală. Tache lonescu moare în vârstă de 64 de ani. S-a născut în luna octomb­rie 13 a anului 1856 la Ploeşti. Stu­diile gimnaziale şi­ le-a făcut la Bu­cureşti, iar cele juridice La Paris în­tors li ţară la 1881 a devenit în cu­rând unul din cei mai mari advocaţi. In 1884 intră în politică, colaborând la ziarul ultra-liberal „Românul" şi fiind ales deputat liberal. In 1885 trece în opoziţie, devenind unul din cei mai ageri oratori ai conservatorilor. Din­ Noemvrie 1891 şi până la Octomvrie­­ 1895 este ministru al cultelor în ulti- '] mul cabinet Lascar Catargiu, tot mi-­­ nistru al cultelor a intrat şi în cabi-­­ netul G. Gr. Cantacuzino de la Aprilie 1­­899, schimbând acest departament cu­ finanțele în 1900. In 1907 a constituit partidul con- ] servator-democrat, al cărui şef a fost.­ In Cabinetul Titu Maiorescu din 1911 și 1913 care a făcut războiul din Balcani, şi pacea dela Bucureşti, Tache Ionescu a fost ministru de interne. A fost mi­nistru în Cabinetul I. Brătianu de la Iaşi, pe timpul războiului, din 1917— 1918, având şi funcţia de vice-preşe­dinte de consiliu. Ministru de externe şi vice-preşedinte de Consiliu în guver­nul Averescu, căruia i-a urmat ca prim-ministru detail Decembrie până îi 17 Ianuarie 1922. Dintre scrierile juridice şi politice ale dlui Tache Ionescu remarcăm: De la cession des creances (Paris 1883) , De la condition de Tarrant naturel a Rome (Paris 1881) Divorţurile noas­tre (1883) Dicsursuri par­lamentare (1887) La politique étrangére de la Roumanie (1891) Legea clerului (1893) Proect de Lege pentru învățământul secundar şi superior (1893) Chestiu­nea macedoneană (1897) Discursuri politice (1897—1900) foarte interesante „Amintiri", precum și o lucrare de mare valoare despre războiul Româ­niei In 1889 a divigrat ziarul Liberte Roumaine", a colaborat la „ Timpul“ și „Conservatorul", iar în ultimul timp a scos ziarul „La Roumaine“ și „Românimea“. Presa francezi despre, Tache lonescu 1 Paris. — Pfes°, franceză te chină ,lungi articole morţii lui Tache lonescu. IZiarul ,Le Tfirtps“ descrie cariera­­strălucită a lui Tache Iov­es­cu, relevă rolul remarcabil ce l’a avut în timpul’ neutralităţei şi duratei războiului. Ro-­ mânia pierde în Tache Ionescu unul­­ din bărbaţii cei mai buni a ei şi pe­ cel mai mare orator, iar Franţa pierde un prietin devotat. Zhrul relevă apel rolul lui Tache Ionescu la crearea­ Micei Antante şi încheie că numele­­ lui Tache Ion’escu va fi veşnic lega­­t de istoria războiului mondial. * Paris. — „Journal des Debats* scrie, că moartea lui Tache Ionescu provoacă* un mare doliu pentru Franţa. (Ridot)! i Călcătorii de legi Aşa au fost întotdeauna. Nu şi eu călcat numai cuvântul, dar au călcat şi­ legile, când nu erau pe placul lor.­ Pentru a desminţi pe acei, cari îşi în­chipuiau, că legile ţării ,nu se mai calci, ci se trece uşor peste ele, că politici­­enii liberali, adoptând bizantinismul, vor­­deveni mai fini în nesocotirea actelor sancţionate de popor şi Rege, liberalii au ţinut să dea dovadă de cra mai mare brutalitate în strivirea leg­lor, pe cari, în scurta lor guvernare de până acum, le-au cu­cat cu o sălbatică sa­tisfacţie.. Tocmai pentru a împiedica intervin­ţia politicianismului liberal, care se prac­tică în vechiul Regst cu neruşinare prin instituţii, aşa zise de Stat, dar cari sunt adăposturi politice liberale, cum a fost Casa rurală şi cum este actuala Casă centrală de împroprietărire, s’a creat în Ardeal de Consiliul Dirigent institutul financiar al Băncii Agrare, ca organ în afară de pol­tică, care să fi­nanţeze operaţiunile de expropriere şi improprie­re. Instituţiunea aceasta, care era che­­mirta, prin felul său de organizare, re­­prezintând puterea economică a popo­rului român din Ardeal, ca facă cu adevărat operă de dreptate socială, eli­minând cu desăvârşire politica din pro­gramul ei de activitate, nu putea fi pe placul liberalilor, cari, prin Casa cen­trală a lor de împroprietărire, căutau să-şi întindă afacerile politice şi în păr­ţile aceste ale ţării. Nefiind la guvern, n’au avut putere să calce legea pentru înfiinţarea Băncii agrare, îns­ă au nesocotit cu totul acea­stă instituţie, privind-o ca neexistentă de către organele executive ale reformei agrare, cari nu erau decât agenţii de­ghizate ale politicei liberale. Venind la guvern, prima lor gri­je a fost să dea lovitura de graţie acelora, cari şi-au putut închipui, că vor găsi scut şi apă­rare în legile ţării. Călcând legea cu brutalitatea, care este demnă de trecutul ruşinos al par­tidului liberal, autorii tuturor făpidele- i gilor, trebuie să ştie, că departe de a fi putut strivi o instituţiune de mare vii­tor, cum este Banca Agrară, dimpotrivă n’au reueşit decât să-şi ara­te întreaga lor goliciune, demascându-se în faţa po­porului nostru din Ardeal, în făptura lor cea mai odioasă. Faţă de poporul din Ardeal însem­nează acest ultim atentat al politicei li­berale, cel mai disperat act al neputin­ţei de a stăpâni prin teroare aceste ţi­nuturi, unde atacurile duşmanilor n’au reuşit decât să oţetească rezistenţa po­porului, conştient de drepturile sale. Călcătorii de legi se vor trezi cât de curând, urmaţi în exemplul, pe care-l dau poporului, căci dacă cei chemaţi să respecte legile, singuri ei le calcă în picioare, cine va mai putea opri popo­rul în pornirea sa de a-şi face singur dreptate. La aceasta de sigur nu s’au gândit liberalii în orbirea lor politică. (forfot,in Partidul naţional român şi moartea lui Tache Ionescu Dl Iuliu Maniu a încredinţat pe dl Mihai Popovici, fost ministru şi pe dl dr. Sever Dan, secretarul partidului na­ţional, membru­ în comitetul executiv al partidului, ca să exprime personal con­ducerea partidului conservator-democrat, condolenţele partidului naţional pentru pierderea ce a îndurat partidul conser­vator-democrat prin decedarea preşedin­telui său Tache lonescu. Iar dnei Tache lonescu i s-a adresat următoarea telegramă de condolenţe : Doamnei Tache lonescu Roma. Partidul naţional rom­ân de­plânge cu întreg poporul ror­ânesc prea­ timpuria accedare a marelui bărbat de Stat Tache Ionescu Marele său talent şi frecventa sa, iubire de neam­­ a asigurat loc de frunte in conducerea vieiei de Stat, iar adânca sa înţelegere pentru rostul neamurilor Ta făcut apo­stol şi neînduplecat antelupto­r al unităţei naţionale. Românii de peste Car­păţi, ale căror dureri şi m­­­aurifi, le a înţeles totdeauna, ii vor păstra cu gratitudine, amin­tiri a, Vă rog să primiţi cele mai adânc simţite condolenţe, Iuliu Maniu. Tăcere din iubire de ţară — Ziarul „înfrăţirea* scrie un articol despre­ piesa românească din America. „Urmărim­­ de mai multă vreme presa românească din i I America. Apărând într’o lume atât de stri-­­ tină de lumea românească, gazetele româneşti i I din America trebuiau să fie pentru c­le câ-t te­va zeci de mii de români enigraţi pe m­e- j leagurile continentului american nu numai 'organe de apărare a intereselor lor în Ame­­­­rica, ci şi o zilnică neîmprosp.'.tare a ima­■ ginei patriei deportate... Dar... fie prin arti­­­­colele originala, fie prin ceea ce reproduc­e dupS gazetele noastre, ziarele din Amarica ■ nu fac altceva decât să distrugă în românii ■ emigraţi legă­tura de iubire cu ţara“. Ş. a.­­m. d. Urmează o judecare grea şi o aspră ■ osândire din pricina aceasta a presei româ­­e­neşti din noul continent. Ce păcat că orga­nele noastre oficiale nu şi pot întinde cen- I zura şi asupra z'arelor americane : de mult­­ne-ar fi sosit cu coloane albe. Ce păcat că I liberalii nu por scumpi şi hârtia din Ohio. I de mult ar fi încetat să mai apară mizera- I bilele zisre cari ne compromit în streinătate , ameninţând consolidarea bonurilor de tezaur, „ Că z­are­e fac un mare rău prin aceea ca intrăm­ în curent pe emigraţi cu mişcarea­­ culturală de la noi — suntem de acord. Dar Ilogica liberală are tot felul de apucături şi apelează totdeauna la iubirea da patrie când e vorba să nu iese în vileag felul cârmuirei lor. Pentru iubirea de ţară trebue sa ne lă­săm tâlhăriţi, pentru iubirea da ţară trebue să ne ascundem că ni se fură urnele, pentru iubirea de ţară trebue să ne b­urnirăm rând liberalii junghie convenţiile. Pentru iubirea de ţară românii din America trebue sî-şi închi­-ue situaţia de acasă într'o lumini trandafirie. Dar libe­alii cari sunt aşa de tari în „logica patriotică* comit greşeli ridi­cole împotriva logicii elementare. S’au în­trebat ei vr’odată: oare ce-am fă cut pânâ astăzi din iubire de ţară pentru ca emigraţii americani să vadă aici numai tram­a'ir»? .înfrăţirea" ceartă pe cinstiţii americani şi-i îndeamnă la p­­­olitică de struţ, şi-şi vâre capul în nisip în faţa primejdiei. „înfrăţirea“ şi-a ales foarte greşit subiectele de dresaj, 0.eci cei cari au gustat odată din „omenia* A­meri­cana sunt cu mult mai puţin docili de­cât bieţii râmaşi acasă. .înfrăţirea* mai face apoi un compliment dlui lorga pentru fru­moasele sale scrisori cit­re românii din Ame­rica, nfdâjduiad că această făţărnicie va în­demna pe ilustrul nostru profesor aă dea o lecţie da patriotism redactirilor dela ziarele româneşti de corte Ocean, cari s’au înde­părtat dela datoria lor de a vedea totul prin ochelari albaştri şi ros. Nu înţelegem de câni liberali au devenit nişte adoratori atât de fanatici ai datoriei. — lucirea da ţar­ă n’a putut şi nu va putea niciodată împiedeca pe cineva de a vedea relele din ea Dimpo­trivă , ma­rea de }ara cea mai elementară ne impune, oriunde am fi, datoria de a ve­dea răul. Altfel cum ar fi înlăturat ? Prin politica ochelarilor tran ’»firii ? Cred cei dela „înfrăţirea" că americanii noştri sunt intr’a­­devăr aşa de naivi ? Le atragem cu multă bunăvoinţa atenţia că prin metoda aceasta de intimidare nu vor reuşi să închidă gura americanilor. Le dăm însă un alt sfat : să scumpească hârtia din Ohio. CROVÎC­A ZILEI ! Fraţii Vârtoianu?... O polemică­ acerbă a început între doi generali Zizi-Cantacuzino şi Al. Văitoianu, fra-­­ele ministrului de interne. Polemica i se dă cu armele cele­­mai murdare şi ameninţă să fie proporţiile unui scaun, dar răsunător. Dl general Zizi-Canta­­cuzino într’o scrisoare deschisă cere imediata dimisiune a dlui ministru de interne, căci altminteri va publica do­cumente şi acte cari vor provoca un enorm scandal public şi nu vor atinge­­numai familia Văiutianu ci şi alte fa­milii sus puse . . . Deschideţi ferestrele să între­bier Curat! mit! Pentru abonaţii noştri Hârtia au scumpit-o cămătarii gân­dirii, speculatorii neruşinaţi care urmă­resc sugrumarea presei din Ardeal şi a întregei presa independents. Acestui infam scop îi mai ajută şi faptul că guvernul a mărit taxele poş­tale punând un real impozit pe gândit in România întreagă. Şi acestea sunt numai o parte din greutăţile uriaşe cu care avem de luptat. Rugăm pe abonaţii noştri să îşi plă­tească abonamentul care e de 240 lei. întârzierea plătirii abonamentului ne împiedecă a face rezerve de hârtie pentru scumpetea mereu crescândă — cu cât actualul guvern târeşte ţara în prăpastie, prin jaf şi fără de lege. e robie financiară După întoarcerea sa din streină­tate dl ministru de finanţe în declaraţiile fă­cute ziarului Viitorul preciza că „pentru consolidarea bunurilor de tezaur a fost atras de oferta extrem de f­avorabilă ce î s’a făcut din partea financiarilor, cu cari a intrat imediat în tratative, reuşind să obţină un aranjament fericit pentru Stat. A refuzat atunci să dea vre­un amănunt asupra condiţiunilor în care urme să se facă această consolidare a datoriei noastre externe. Nu puteam interpreta ezitarea dlui Vintilă Brătianu de a da publicităţii con­diţiunile înţelegerii consolidării, decât aşa cum am interpretat-o atunci şi a­­nume: rezerva dlui Brătianu asupra a­­cestui cel mai important pune din ac­ţiunea sa în streinătate era un indiciu sigur că nici vorbă nu putea fi de un aranjament favorabil Statului. Altfel ce i-ar fi împiedecat să arate amănunţit contractul încheiat? Bănuiala noastră s’a verificat curând. In seziunea ordinară a parlamentu­lui convocat în acest scop, ministrul de finanţe a prezentat proectul de lege care ratifică convenţiunea con­solidării bonurilor de tezaur. Prin sur­prindere şi fără să fi fost la efispozi- ţia parlamentarilor spre a fi studiată, legea a trecat ca de obiceiu, cu ordin de sus, încercările câtorva majoritari de a protesta împotriva acestui si­stem, care anulează orice posibilitate­­de control al parlamentului asupra­­puterii executive, au rămas izolaţii şi ,fără nici un rezultat, legea a fost vo­­­tată. Ea”constitue un atentat la ind­e­­­pendenţa noastră financiară . Controlul streinilor prin patrioticul­­ oficiu al băncilor „naţionale” asupra tuturor veniturilor Statului nu este de­cât o robie, care va stânjeni în mod permanent toate operaţiunile de refa­cere în interior. Condiţiunile acestei convenţi­uni sunt dezastruoase pentru Stat. Iată de ce dl Vintilă Brătianu a ezitat să le dea publicităţei la înapo­ierea sa din străinătate. Avea n­evoe ca afacerea să se aranjeze repede şi prin surprindere, ceea ce s’a şi făcut. scandalul dela Tribuna­lul din Braşov Din Braşov ni se scria: Az a sosit aci dl I. Botez, con­silier de Curte de apel, cu însărcina­rea de­ a ancheta scandalurile de la Tribunalul din Braşov şi conflictul baroului avocaţilor din Braşov cu ju­decătorul şef de ocol Şoferu. Ancheta se urmează cu asistenţa preşedintelui­ Tribunalului Safrescu şi a decanului­ baroului avocaţilor dl Eugen Me-j­ţia­nu ! Ancheta ordonată azi nu este ceai dintâiu anchetă şi n’avem nici o în-­ credere că cel pus în fruntea minis-j tarului de justiţie va şti să tragă­ consecinţele ce se impun din rezulta­tele anchetei. Vor fi pedepsiţi vino­vaţii? Nu credem că guvernul frau­delor îşi va urmări agenţii electorali şi protectorii agenţilor săi electorali.* Sau poate mutarea judecătorului * de instrucţie Gheorhe Niculescu de la­ Braşov la Odorheiu este o pedeapsă ? Ilegalităţile sunt oare legate de loci şi dacă judecătorii vizaţi au săvârşit, ilegalităţi la Braşov pot fi trimişi în altă parte unde n’au săvârşit încă nimic ? Trăim în epoca celei mai scârboase comoţiuni liberale. Clubul liberal s’a închis —... UUUK !— După ce dl V. Brătianu și-a trecut] prin clubul liberal din Dealul Mitro-\ poliei proedele financiare prin care­ crede că a asigurat, prosperitatea ma-­ terială a partidului şi a organiza­ţiilor economice-financiare liberale pe câteva decenii, fratele dsale, dl I. Brătianu, a declarat închisă sesiunea extraordinară a clubului. Din partea ... alegătorilor de la Ludoş, a căror voinţă a fost falsificată la alegeri, a vorbit dl I. Mateiu, directorul învăţă­mântului din Ardeal, căruia preşe­dintele electoral îi declarase că-l poate considera „cel mult rămas în balotaj". Dsa a laudat dinastia Brătianu şi şi-a făcut astfel datoria. Nimic de zis asupra faptului că nici un ardelean liberal nu şi-a ri­dicat cuvântul împotriva proeetelor li­berale, cum nu aveau mandat, decât prin fraudă şi falsificare, ei nu aveau dreptul să vorbească. Nici n’au cu­tezat să spună un cuvânt „deşi erau atâtea feţe bisericeşti de faţă, când s’a înaintat, anticonstituţional proectul de lege prin care se atenta la distru­gerea financiară economică a Ardea­lului. Dar nici ceilalţi deputaţi liberali n’au cutezat să pună o singură între­bare, să ridice o chestiune în legă­tură cu proectele financiare ale dnui V. Brătianu. Lucrurile s-au petrecut exact ca la orice şedinţă a clubului liberal. Şefii, după ce au vorbit de majorităţi com­plet solidare, şi-au exprimat, pur şi simplu, voinţa şi membrii clubului au aprobat-o. Căci, într'adevar, se poate închipui ca, proecte de legi care angajază ţara cu întreaga ei desvoltare pe decenii întregi, să fie trecute printr'un parla­ment adevărat fără să fie studiate, fără să fie discutate ? Prin insuş felul acesta de „legi fe­rate" partidul liberal şi guvernul său au dovedit completul lor dispreţ faţă de formele constituţionale şi parla­mentare, şi nu înţelegem pentru ce a mai fost nevoe de mesagiu de des­chidere şi închidere, când între aceste două mesagii, nu s'a petrecut nimic în mod constituţional şi parlamentar? Sau doară mesagiile au ajuns să nu aibă la noi decât rostul de a acoperi operaţiile clubului liberal? Parlamentul liberal Dl luiiu Maniu despre hotărârile Corpurilor Legiuitoare liberale Dl luluiu Manui preşedintele parti­dului naţional­ român întrebat de­­sa redactor al nos-ni asupra proectelor de legi discutate de Corpurile Legiuitoare liberale a răspuns urm Hoar­e: — Corpurile Legiuitoare actuale nu sunt ale ţarei­ Ele sunt ale partidului liberal adunate cu mijloace neperm­ise şi în mod ilegal prin guvernul d­lui Brătianu adus la putere în mod ne­­parlamentar. Legalitatea lor şi a hotărâţilor ce vor aduce nu o re­cunoaştem. Vom lupta cu toata, ho­tărârea şi nu mă indoise. Cu, deplin succes, pentru înlăturarea acestui guvern și dizolvarea Corpurilor Legiuitoare liberale, Parlamentul care va răsări din alegeri legale și libere va revizui toate hotărârile acesuui parlament. Nu ne îngrijorează, deci, prea mult, nici obligamentele oneroase pe care acest parlament e aplicat să le con­­­tracteze pe spatele ţarei, nici actele lor interesate şi de persecuţie în contra instituţiilor culturale, sociale şi eco­nomice din Ardeal şi Banat, la care se pretează. Ele vor dăinui ai mult până va dăinui acest simulacru de par­lament. Din ceea ce cunosc până azi, văd că aşa numita „consolidare“ a bonu­rilor de tezaur pare a fi un succes al bancherilor din streinătate şi o umilire a autoritatei de Stat faţă de Institute particulare. In ce priveşte revocarea finan­­ţărei reformei agrare de Es­­ti­unea Agrară, ea inse­amnă încălcarea hotărârilor Meredin Sf .t Naţio­­­nal din Sibiu, sancţionăte de M.­­S Neg­ele, nesocotirea unor con­tracte şi angajamente de natură­­ de drept privat şi o adevărată prsecuţiune a intereselor naţio­­nal-economice ale Ardealului şi­­ Banatului. Este o zahă din lanţul nesfârşit de „mari lovituri“ prin care par­­tidul liberal vrea să sugrum­e ori­ce viaţă sănătoasă şi proprie în Ardeal şi Banat. Domn­­a reuşi. I­ MBU PiiaCT Se acordă un mare dar ofiţerilor: — Dreptul de a se însura fără zestre. — I Pe când Insă şi dreptul de a trăi — dintr’o soldă omesîoasă ? * Patronii restauratori şi-au dat mai zilele trecute un copios banchet stro­pit din belşug cu şampanie, lată un fericit prilej de-a urca din nou preţuri« pentru scoaterea „pârlelii“ cil ban­chetul. N* Consolidarea datoriei noastre ex­terni este atât de puternică încât avem foarte multe şanse să rămânem veşnic datori străinătăţii, tocmai din cauza, solidităţii *a consolidării »au — cum s’ar zice — din cauzal _consolidită­­ţii* ci. In schimb consolidarea este foarte solidă pentru băncile liberale şi pentru cei câţiva Cămătari străini. M&aG&seO'Unai gPEMKRtlME â*ar cocostârcii In cercurile zoologice s’a observat în ultimii ani o foarte mare dispariţie a cocostârcilor. Sute şi m­ii din pasările acestea cari parftst­.se toamna plaiurile noastre nu se mai întorc înapoi. Directorul unui institut zoologic ger­man dr O. Rabes ocupându-se c­u chestia aceasta a dat următoarea lămurire: In anumite anotimpuri cocostârcii noştri­­ pot fi văzuţi în cete mari pe stepele Massal din Africia, în apropiere de lacul Victoria, precum şi în alte şesuri mai spre sud. Că in adevăr sunt aceştia cocostârcii ţărilor noastre se ştie cu siguranţă de­oarece s’a găsit la ei inele sau mici bucăţi de metal cari indicau oraşul şi ţara de unde­ au fost plecat. Aceste pasări căptoare străbat uneori şi mai departe, până la ţara Basuto în capătul sudic al Africei. Acolo însă se prăpădesc multe dintre ele. Lo­cuitorii din acele părţi le vânează şi io mă­nâncă găsind foarte gustoasă carnea lor. Afară însă de aceasta mai, e o altă cauză şi mai mare că cocostârcii noştrii din acele locuri nu se mai întorc. Cei mai mulţi, aceia cari scapă de săgeata vânătorului ntor pe urmă otrăviţi. Guvernul englez, adecă de câţiva ani de zile foloseşte un preparat de arsen pentru stârpirea lăcustelor, care în adevăr a şi nimicit o mare parte din aceste insecte stricăcioase. De­oarece însă cocostârcii noştrii in Africa se nutresc mai mult cu lăcuste, uneori chiar numai cu acestea, mor în număr foarte mare răpuşi de otravă Aceasta e fără îndoială cauza de căpe­tenie că în unele ţinuturi de la noi nu se mai arată cocostârci decât puţini de tot faţă de trecut, iar prin alte locuri chiar de fel. CRIST4RG KT COMP.

Next