Patria, iunie 1922 (Anul 4, nr. 116-139)
1922-06-23 / nr. 133
Cluj, Tineri 23 Iunie 1922 UM LEU EXEMPLARUL Aain IV. # Nufărul 133 Tache lonescu i\teart's lui Tache lonescu pe pământul Seem al Italiei, este un mare doliu naţional- Ea umple inimele de tristeţă în vechiul Regat ca şi în Ardeal, unde marele om politic a dat in trecut un sprijini real şcolilor din Braşov, ca ministru In diferite giverne dinainte de războiu. Puţini dintre oamenii politici în trecut au purtat atâta grijă Românilor subjugaţi, aşa cum a purtatFache Iov,eseu. Suferul lui mare se împărţea de o potrivă pentru Ardeal ca şi pentru Macedonia. ’ Din vasta lui activitatea de om politic, de aproape 40 de ani, trei idei dominante se desprind, care-i luminează biografia : ideea naţională, ideea democratică şi ideea de rasă. Ideea naţională a fost purciulul de plecare şi de orientare in spinosul şi greul drum de străbătut în politica externă, pe când România, datorită alianţelor ei, nu avea libertatea deplină de aniune. Tache Ionescu vedea cum România este împiedicată de a-şi juca rolul ei hotărâtor, din cauza vecinilor hrăpăreţi , care ţineau în loc expansiunea de rasă a neamului românesc. Este uşor de înţeles cu cât elan sufletesc şi cu câte bărbăţie a păşit dânsul la acţiunea de intrare a României în războiu alături de Aliaţi. Numele lui Tache Ionescu va rămânea nepieritor in istoria făuritei României Mari. In el s’a concentrat, politiceşte, pe timpul neutralităţii, uriaşa pornire a poporului spre a trece munţii, el a fost purtătorul de cuvânt al sentimentelor de rasă latină şi al idealului naţional De la 1915 şi până la pacea de la Bucureşti Tache Ionescu a fost advocatul idealului secular. Nu a fost tribună publică, nu a fost ziar, care să încape doctrina pe care o susţinea. Nu numai în analele parlamentarismului, dar în analele literaturei şi politicei româneşti, discursul pe care l-a rostit la Cameră în 1915, — şi pe care l-a intitulat Instinctul Naţional, — va rămânea ca un grandios monument, de frumuseţe artistică ca şi de înţelepciune politică. Doctrina războinică a vechiului Regat ca şi a fiilor din celelalte provincii, care se refugiaseră pe atunci la Bucureşti, a fost şi este cuprinsă în discursul lui Tache lonescu, poate cel mai măreţ, care s’a rostit dela Mihail Kogălniceanu până atunci. Tache lonescu juxta punea alături, de ideea naţională, ideea de rasă latină. El cerea ca România să intre în războiu nu numai pentru interesele ei de neam, dar pentrucă aşa cerea sângele nostru latin. De aceea îndrăsnira a zice că moartea lui Tache Ionescu nu este numai un doliu naţional, dar şi un doliu al latinităţii, al acelei părţi din lume, care s’a unit sub arme, sub îndemnul fiilor ei nobili, cum la noi a fost Tache lonescu.. Prooroc cu vorba şi înfăptuitor cu fapta, la războiul de dezrobire, pe când oştirile mureau fanatizate de doctrina războiului român, Tache lonescu juca un rol decisiv în guvernul dela Iaşi, unde a pus, în raportul dintre noi şi Aliaţi, vasta lui orientare în politica europeană, abilitatea cu care se caracteriza, talentul de orator de raşi şi mai ales releţiile cu diferitele personalităţi streine. Izvorul nesecat din care-şi împrospăta energia politică inepulsabilă, era credinţa în straturile largi şi adânci ale neamului. Din această credinţă a luat naştere în 1907 ideea sa de a da un partid democrat vechiului Regat. Dacă ideea nu a putut fi tradusă în faptă, — aşa cum s'a întâmplat cu ideea naţională şi cu cea de rasă, — este totuşi un mare curaj moral numai proectul de a crea o democraţie românească, într’o vreme cân România era dominată de o clasă oligarhică. Take Ionescu a pus în circulaţie capitalul. Fiu de mic burghez din Muntenia, a scuturat după revoluţia din 1907, jugul claselor avute, care-l ţinuse încătuşat — pe el, ca pe toţi fii, care se ridicau prin talent şi cultură, — şi a îndrăznit să privească făţiş pe cei care-i fuseseră dominatori. Nu a avut tăria şi împrejurările să scuture definitiv jugul oligarhiei; dar în gestul lui prometeic, democraţia viitoare va vedea totdeauna, dacă nu un părinte, cel puţin un înaintaş, un precursor, cum se zice. Uşor i-a fost însă, cu o astfel de mentalitate politică, şi înţeleagă amiciţia «Astre România şi ţările democratice din jurul nostru, pentru a contribui la crearea Micei Antante. Pentru generaţiile viitoare, dacă nu se vor mai potrivi in idealurile politice cu el, va rămânea ca un model de cum trebue să fie un om politic român, în raport cu streinitatea. Date biografice Din Roma ne vine trista ştire că fostul prim-ministru al României Tache lonescu a încetat din viaţă. Defunctul suferise de febră tifoidă şi în ultimul Limf i se mai restabilise. Moartea a fost cauzată de anghina pectorală. Tache lonescu moare în vârstă de 64 de ani. S-a născut în luna octombrie 13 a anului 1856 la Ploeşti. Studiile gimnaziale şi le-a făcut la Bucureşti, iar cele juridice La Paris întors li ţară la 1881 a devenit în curând unul din cei mai mari advocaţi. In 1884 intră în politică, colaborând la ziarul ultra-liberal „Românul" şi fiind ales deputat liberal. In 1885 trece în opoziţie, devenind unul din cei mai ageri oratori ai conservatorilor. Din Noemvrie 1891 şi până la Octomvrie 1895 este ministru al cultelor în ulti- '] mul cabinet Lascar Catargiu, tot mi- nistru al cultelor a intrat şi în cabi- netul G. Gr. Cantacuzino de la Aprilie 1899, schimbând acest departament cu finanțele în 1900. In 1907 a constituit partidul con- ] servator-democrat, al cărui şef a fost. In Cabinetul Titu Maiorescu din 1911 și 1913 care a făcut războiul din Balcani, şi pacea dela Bucureşti, Tache Ionescu a fost ministru de interne. A fost ministru în Cabinetul I. Brătianu de la Iaşi, pe timpul războiului, din 1917— 1918, având şi funcţia de vice-preşedinte de consiliu. Ministru de externe şi vice-preşedinte de Consiliu în guvernul Averescu, căruia i-a urmat ca prim-ministru detail Decembrie până îi 17 Ianuarie 1922. Dintre scrierile juridice şi politice ale dlui Tache Ionescu remarcăm: De la cession des creances (Paris 1883) , De la condition de Tarrant naturel a Rome (Paris 1881) Divorţurile noastre (1883) Dicsursuri parlamentare (1887) La politique étrangére de la Roumanie (1891) Legea clerului (1893) Proect de Lege pentru învățământul secundar şi superior (1893) Chestiunea macedoneană (1897) Discursuri politice (1897—1900) foarte interesante „Amintiri", precum și o lucrare de mare valoare despre războiul României In 1889 a divigrat ziarul Liberte Roumaine", a colaborat la „ Timpul“ și „Conservatorul", iar în ultimul timp a scos ziarul „La Roumaine“ și „Românimea“. Presa francezi despre, Tache lonescu 1 Paris. — Pfes°, franceză te chină ,lungi articole morţii lui Tache lonescu. IZiarul ,Le Tfirtps“ descrie carierastrălucită a lui Tache Iovescu, relevă rolul remarcabil ce l’a avut în timpul’ neutralităţei şi duratei războiului. Ro- mânia pierde în Tache Ionescu unul din bărbaţii cei mai buni a ei şi pe cel mai mare orator, iar Franţa pierde un prietin devotat. Zhrul relevă apel rolul lui Tache Ionescu la crearea Micei Antante şi încheie că numele lui Tache Ion’escu va fi veşnic legat de istoria războiului mondial. * Paris. — „Journal des Debats* scrie, că moartea lui Tache Ionescu provoacă* un mare doliu pentru Franţa. (Ridot)! i Călcătorii de legi Aşa au fost întotdeauna. Nu şi eu călcat numai cuvântul, dar au călcat şi legile, când nu erau pe placul lor. Pentru a desminţi pe acei, cari îşi închipuiau, că legile ţării ,nu se mai calci, ci se trece uşor peste ele, că politicienii liberali, adoptând bizantinismul, vordeveni mai fini în nesocotirea actelor sancţionate de popor şi Rege, liberalii au ţinut să dea dovadă de cra mai mare brutalitate în strivirea leglor, pe cari, în scurta lor guvernare de până acum, le-au cucat cu o sălbatică satisfacţie.. Tocmai pentru a împiedica intervinţia politicianismului liberal, care se practică în vechiul Regst cu neruşinare prin instituţii, aşa zise de Stat, dar cari sunt adăposturi politice liberale, cum a fost Casa rurală şi cum este actuala Casă centrală de împroprietărire, s’a creat în Ardeal de Consiliul Dirigent institutul financiar al Băncii Agrare, ca organ în afară de poltică, care să finanţeze operaţiunile de expropriere şi impropriere. Instituţiunea aceasta, care era chemirta, prin felul său de organizare, reprezintând puterea economică a poporului român din Ardeal, ca facă cu adevărat operă de dreptate socială, eliminând cu desăvârşire politica din programul ei de activitate, nu putea fi pe placul liberalilor, cari, prin Casa centrală a lor de împroprietărire, căutau să-şi întindă afacerile politice şi în părţile aceste ale ţării. Nefiind la guvern, n’au avut putere să calce legea pentru înfiinţarea Băncii agrare, însă au nesocotit cu totul această instituţie, privind-o ca neexistentă de către organele executive ale reformei agrare, cari nu erau decât agenţii deghizate ale politicei liberale. Venind la guvern, prima lor grije a fost să dea lovitura de graţie acelora, cari şi-au putut închipui, că vor găsi scut şi apărare în legile ţării. Călcând legea cu brutalitatea, care este demnă de trecutul ruşinos al partidului liberal, autorii tuturor făpidele- i gilor, trebuie să ştie, că departe de a fi putut strivi o instituţiune de mare viitor, cum este Banca Agrară, dimpotrivă n’au reueşit decât să-şi arate întreaga lor goliciune, demascându-se în faţa poporului nostru din Ardeal, în făptura lor cea mai odioasă. Faţă de poporul din Ardeal însemnează acest ultim atentat al politicei liberale, cel mai disperat act al neputinţei de a stăpâni prin teroare aceste ţinuturi, unde atacurile duşmanilor n’au reuşit decât să oţetească rezistenţa poporului, conştient de drepturile sale. Călcătorii de legi se vor trezi cât de curând, urmaţi în exemplul, pe care-l dau poporului, căci dacă cei chemaţi să respecte legile, singuri ei le calcă în picioare, cine va mai putea opri poporul în pornirea sa de a-şi face singur dreptate. La aceasta de sigur nu s’au gândit liberalii în orbirea lor politică. (forfot,in Partidul naţional român şi moartea lui Tache Ionescu Dl Iuliu Maniu a încredinţat pe dl Mihai Popovici, fost ministru şi pe dl dr. Sever Dan, secretarul partidului naţional, membru în comitetul executiv al partidului, ca să exprime personal conducerea partidului conservator-democrat, condolenţele partidului naţional pentru pierderea ce a îndurat partidul conservator-democrat prin decedarea preşedintelui său Tache lonescu. Iar dnei Tache lonescu i s-a adresat următoarea telegramă de condolenţe : Doamnei Tache lonescu Roma. Partidul naţional român deplânge cu întreg poporul rorânesc prea timpuria accedare a marelui bărbat de Stat Tache Ionescu Marele său talent şi frecventa sa, iubire de neam a asigurat loc de frunte in conducerea vieiei de Stat, iar adânca sa înţelegere pentru rostul neamurilor Ta făcut apostol şi neînduplecat anteluptor al unităţei naţionale. Românii de peste Carpăţi, ale căror dureri şi maurifi, le a înţeles totdeauna, ii vor păstra cu gratitudine, amintiri a, Vă rog să primiţi cele mai adânc simţite condolenţe, Iuliu Maniu. Tăcere din iubire de ţară — Ziarul „înfrăţirea* scrie un articol despre piesa românească din America. „Urmărim de mai multă vreme presa românească din i I America. Apărând într’o lume atât de stri- tină de lumea românească, gazetele româneşti i I din America trebuiau să fie pentru cle câ-t teva zeci de mii de români enigraţi pe me- j leagurile continentului american nu numai 'organe de apărare a intereselor lor în America, ci şi o zilnică neîmprosp.'.tare a ima■ ginei patriei deportate... Dar... fie prin articolele originala, fie prin ceea ce reproduce dupS gazetele noastre, ziarele din Amarica ■ nu fac altceva decât să distrugă în românii ■ emigraţi legătura de iubire cu ţara“. Ş. a.m. d. Urmează o judecare grea şi o aspră ■ osândire din pricina aceasta a presei româeneşti din noul continent. Ce păcat că organele noastre oficiale nu şi pot întinde cen- I zura şi asupra z'arelor americane : de multne-ar fi sosit cu coloane albe. Ce păcat că I liberalii nu por scumpi şi hârtia din Ohio. I de mult ar fi încetat să mai apară mizera- I bilele zisre cari ne compromit în streinătate , ameninţând consolidarea bonurilor de tezaur, „ Că zaree fac un mare rău prin aceea ca intrăm în curent pe emigraţi cu mişcarea culturală de la noi — suntem de acord. Dar Ilogica liberală are tot felul de apucături şi apelează totdeauna la iubirea da patrie când e vorba să nu iese în vileag felul cârmuirei lor. Pentru iubirea de ţară trebue sa ne lăsăm tâlhăriţi, pentru iubirea da ţară trebue să ne ascundem că ni se fură urnele, pentru iubirea de ţară trebue să ne burnirăm rând liberalii junghie convenţiile. Pentru iubirea de ţară românii din America trebue sî-şi închi-ue situaţia de acasă într'o lumini trandafirie. Dar libealii cari sunt aşa de tari în „logica patriotică* comit greşeli ridicole împotriva logicii elementare. S’au întrebat ei vr’odată: oare ce-am fă cut pânâ astăzi din iubire de ţară pentru ca emigraţii americani să vadă aici numai trama'ir»? .înfrăţirea" ceartă pe cinstiţii americani şi-i îndeamnă la politică de struţ, şi-şi vâre capul în nisip în faţa primejdiei. „înfrăţirea“ şi-a ales foarte greşit subiectele de dresaj, 0.eci cei cari au gustat odată din „omenia* Americana sunt cu mult mai puţin docili decât bieţii râmaşi acasă. .înfrăţirea* mai face apoi un compliment dlui lorga pentru frumoasele sale scrisori citre românii din America, nfdâjduiad că această făţărnicie va îndemna pe ilustrul nostru profesor aă dea o lecţie da patriotism redactirilor dela ziarele româneşti de corte Ocean, cari s’au îndepărtat dela datoria lor de a vedea totul prin ochelari albaştri şi ros. Nu înţelegem de câni liberali au devenit nişte adoratori atât de fanatici ai datoriei. — lucirea da ţară n’a putut şi nu va putea niciodată împiedeca pe cineva de a vedea relele din ea Dimpotrivă , marea de }ara cea mai elementară ne impune, oriunde am fi, datoria de a vedea răul. Altfel cum ar fi înlăturat ? Prin politica ochelarilor tran ’»firii ? Cred cei dela „înfrăţirea" că americanii noştri sunt intr’adevăr aşa de naivi ? Le atragem cu multă bunăvoinţa atenţia că prin metoda aceasta de intimidare nu vor reuşi să închidă gura americanilor. Le dăm însă un alt sfat : să scumpească hârtia din Ohio. CROVÎCA ZILEI ! Fraţii Vârtoianu?... O polemică acerbă a început între doi generali Zizi-Cantacuzino şi Al. Văitoianu, fra-ele ministrului de interne. Polemica i se dă cu armele celemai murdare şi ameninţă să fie proporţiile unui scaun, dar răsunător. Dl general Zizi-Cantacuzino într’o scrisoare deschisă cere imediata dimisiune a dlui ministru de interne, căci altminteri va publica documente şi acte cari vor provoca un enorm scandal public şi nu vor atingenumai familia Văiutianu ci şi alte familii sus puse . . . Deschideţi ferestrele să întrebier Curat! mit! Pentru abonaţii noştri Hârtia au scumpit-o cămătarii gândirii, speculatorii neruşinaţi care urmăresc sugrumarea presei din Ardeal şi a întregei presa independents. Acestui infam scop îi mai ajută şi faptul că guvernul a mărit taxele poştale punând un real impozit pe gândit in România întreagă. Şi acestea sunt numai o parte din greutăţile uriaşe cu care avem de luptat. Rugăm pe abonaţii noştri să îşi plătească abonamentul care e de 240 lei. întârzierea plătirii abonamentului ne împiedecă a face rezerve de hârtie pentru scumpetea mereu crescândă — cu cât actualul guvern târeşte ţara în prăpastie, prin jaf şi fără de lege. e robie financiară După întoarcerea sa din streinătate dl ministru de finanţe în declaraţiile făcute ziarului Viitorul preciza că „pentru consolidarea bunurilor de tezaur a fost atras de oferta extrem de favorabilă ce î s’a făcut din partea financiarilor, cu cari a intrat imediat în tratative, reuşind să obţină un aranjament fericit pentru Stat. A refuzat atunci să dea vreun amănunt asupra condiţiunilor în care urme să se facă această consolidare a datoriei noastre externe. Nu puteam interpreta ezitarea dlui Vintilă Brătianu de a da publicităţii condiţiunile înţelegerii consolidării, decât aşa cum am interpretat-o atunci şi anume: rezerva dlui Brătianu asupra acestui cel mai important pune din acţiunea sa în streinătate era un indiciu sigur că nici vorbă nu putea fi de un aranjament favorabil Statului. Altfel ce i-ar fi împiedecat să arate amănunţit contractul încheiat? Bănuiala noastră s’a verificat curând. In seziunea ordinară a parlamentului convocat în acest scop, ministrul de finanţe a prezentat proectul de lege care ratifică convenţiunea consolidării bonurilor de tezaur. Prin surprindere şi fără să fi fost la efispozi- ţia parlamentarilor spre a fi studiată, legea a trecat ca de obiceiu, cu ordin de sus, încercările câtorva majoritari de a protesta împotriva acestui sistem, care anulează orice posibilitatede control al parlamentului asupraputerii executive, au rămas izolaţii şi ,fără nici un rezultat, legea a fost votată. Ea”constitue un atentat la independenţa noastră financiară . Controlul streinilor prin patrioticul oficiu al băncilor „naţionale” asupra tuturor veniturilor Statului nu este decât o robie, care va stânjeni în mod permanent toate operaţiunile de refacere în interior. Condiţiunile acestei convenţiuni sunt dezastruoase pentru Stat. Iată de ce dl Vintilă Brătianu a ezitat să le dea publicităţei la înapoierea sa din străinătate. Avea nevoe ca afacerea să se aranjeze repede şi prin surprindere, ceea ce s’a şi făcut. scandalul dela Tribunalul din Braşov Din Braşov ni se scria: Az a sosit aci dl I. Botez, consilier de Curte de apel, cu însărcinarea de a ancheta scandalurile de la Tribunalul din Braşov şi conflictul baroului avocaţilor din Braşov cu judecătorul şef de ocol Şoferu. Ancheta se urmează cu asistenţa preşedintelui Tribunalului Safrescu şi a decanului baroului avocaţilor dl Eugen Me-jţianu ! Ancheta ordonată azi nu este ceai dintâiu anchetă şi n’avem nici o în- credere că cel pus în fruntea minis-j tarului de justiţie va şti să tragă consecinţele ce se impun din rezultatele anchetei. Vor fi pedepsiţi vinovaţii? Nu credem că guvernul fraudelor îşi va urmări agenţii electorali şi protectorii agenţilor săi electorali.* Sau poate mutarea judecătorului * de instrucţie Gheorhe Niculescu de la Braşov la Odorheiu este o pedeapsă ? Ilegalităţile sunt oare legate de loci şi dacă judecătorii vizaţi au săvârşit, ilegalităţi la Braşov pot fi trimişi în altă parte unde n’au săvârşit încă nimic ? Trăim în epoca celei mai scârboase comoţiuni liberale. Clubul liberal s’a închis —... UUUK !— După ce dl V. Brătianu și-a trecut] prin clubul liberal din Dealul Mitro-\ poliei proedele financiare prin care crede că a asigurat, prosperitatea ma- terială a partidului şi a organizaţiilor economice-financiare liberale pe câteva decenii, fratele dsale, dl I. Brătianu, a declarat închisă sesiunea extraordinară a clubului. Din partea ... alegătorilor de la Ludoş, a căror voinţă a fost falsificată la alegeri, a vorbit dl I. Mateiu, directorul învăţământului din Ardeal, căruia preşedintele electoral îi declarase că-l poate considera „cel mult rămas în balotaj". Dsa a laudat dinastia Brătianu şi şi-a făcut astfel datoria. Nimic de zis asupra faptului că nici un ardelean liberal nu şi-a ridicat cuvântul împotriva proeetelor liberale, cum nu aveau mandat, decât prin fraudă şi falsificare, ei nu aveau dreptul să vorbească. Nici n’au cutezat să spună un cuvânt „deşi erau atâtea feţe bisericeşti de faţă, când s’a înaintat, anticonstituţional proectul de lege prin care se atenta la distrugerea financiară economică a Ardealului. Dar nici ceilalţi deputaţi liberali n’au cutezat să pună o singură întrebare, să ridice o chestiune în legătură cu proectele financiare ale dnui V. Brătianu. Lucrurile s-au petrecut exact ca la orice şedinţă a clubului liberal. Şefii, după ce au vorbit de majorităţi complet solidare, şi-au exprimat, pur şi simplu, voinţa şi membrii clubului au aprobat-o. Căci, într'adevar, se poate închipui ca, proecte de legi care angajază ţara cu întreaga ei desvoltare pe decenii întregi, să fie trecute printr'un parlament adevărat fără să fie studiate, fără să fie discutate ? Prin insuş felul acesta de „legi ferate" partidul liberal şi guvernul său au dovedit completul lor dispreţ faţă de formele constituţionale şi parlamentare, şi nu înţelegem pentru ce a mai fost nevoe de mesagiu de deschidere şi închidere, când între aceste două mesagii, nu s'a petrecut nimic în mod constituţional şi parlamentar? Sau doară mesagiile au ajuns să nu aibă la noi decât rostul de a acoperi operaţiile clubului liberal? Parlamentul liberal Dl luiiu Maniu despre hotărârile Corpurilor Legiuitoare liberale Dl luluiu Manui preşedintele partidului naţional român întrebat desa redactor al nos-ni asupra proectelor de legi discutate de Corpurile Legiuitoare liberale a răspuns urm Hoare: — Corpurile Legiuitoare actuale nu sunt ale ţarei Ele sunt ale partidului liberal adunate cu mijloace nepermise şi în mod ilegal prin guvernul dlui Brătianu adus la putere în mod neparlamentar. Legalitatea lor şi a hotărâţilor ce vor aduce nu o recunoaştem. Vom lupta cu toata, hotărârea şi nu mă indoise. Cu, deplin succes, pentru înlăturarea acestui guvern și dizolvarea Corpurilor Legiuitoare liberale, Parlamentul care va răsări din alegeri legale și libere va revizui toate hotărârile acesuui parlament. Nu ne îngrijorează, deci, prea mult, nici obligamentele oneroase pe care acest parlament e aplicat să le contracteze pe spatele ţarei, nici actele lor interesate şi de persecuţie în contra instituţiilor culturale, sociale şi economice din Ardeal şi Banat, la care se pretează. Ele vor dăinui ai mult până va dăinui acest simulacru de parlament. Din ceea ce cunosc până azi, văd că aşa numita „consolidare“ a bonurilor de tezaur pare a fi un succes al bancherilor din streinătate şi o umilire a autoritatei de Stat faţă de Institute particulare. In ce priveşte revocarea finanţărei reformei agrare de Estiunea Agrară, ea inseamnă încălcarea hotărârilor Meredin Sf .t Naţional din Sibiu, sancţionăte de M.S Negele, nesocotirea unor contracte şi angajamente de natură de drept privat şi o adevărată prsecuţiune a intereselor naţional-economice ale Ardealului şi Banatului. Este o zahă din lanţul nesfârşit de „mari lovituri“ prin care partidul liberal vrea să sugrume orice viaţă sănătoasă şi proprie în Ardeal şi Banat. Domna reuşi. I MBU PiiaCT Se acordă un mare dar ofiţerilor: — Dreptul de a se însura fără zestre. — I Pe când Insă şi dreptul de a trăi — dintr’o soldă omesîoasă ? * Patronii restauratori şi-au dat mai zilele trecute un copios banchet stropit din belşug cu şampanie, lată un fericit prilej de-a urca din nou preţuri« pentru scoaterea „pârlelii“ cil banchetul. N* Consolidarea datoriei noastre externi este atât de puternică încât avem foarte multe şanse să rămânem veşnic datori străinătăţii, tocmai din cauza, solidităţii *a consolidării »au — cum s’ar zice — din cauzal _consolidităţii* ci. In schimb consolidarea este foarte solidă pentru băncile liberale şi pentru cei câţiva Cămătari străini. M&aG&seO'Unai gPEMKRtlME â*ar cocostârcii In cercurile zoologice s’a observat în ultimii ani o foarte mare dispariţie a cocostârcilor. Sute şi mii din pasările acestea cari parftst.se toamna plaiurile noastre nu se mai întorc înapoi. Directorul unui institut zoologic german dr O. Rabes ocupându-se cu chestia aceasta a dat următoarea lămurire: In anumite anotimpuri cocostârcii noştri pot fi văzuţi în cete mari pe stepele Massal din Africia, în apropiere de lacul Victoria, precum şi în alte şesuri mai spre sud. Că in adevăr sunt aceştia cocostârcii ţărilor noastre se ştie cu siguranţă deoarece s’a găsit la ei inele sau mici bucăţi de metal cari indicau oraşul şi ţara de unde au fost plecat. Aceste pasări căptoare străbat uneori şi mai departe, până la ţara Basuto în capătul sudic al Africei. Acolo însă se prăpădesc multe dintre ele. Locuitorii din acele părţi le vânează şi io mănâncă găsind foarte gustoasă carnea lor. Afară însă de aceasta mai, e o altă cauză şi mai mare că cocostârcii noştrii din acele locuri nu se mai întorc. Cei mai mulţi, aceia cari scapă de săgeata vânătorului ntor pe urmă otrăviţi. Guvernul englez, adecă de câţiva ani de zile foloseşte un preparat de arsen pentru stârpirea lăcustelor, care în adevăr a şi nimicit o mare parte din aceste insecte stricăcioase. Deoarece însă cocostârcii noştrii in Africa se nutresc mai mult cu lăcuste, uneori chiar numai cu acestea, mor în număr foarte mare răpuşi de otravă Aceasta e fără îndoială cauza de căpetenie că în unele ţinuturi de la noi nu se mai arată cocostârci decât puţini de tot faţă de trecut, iar prin alte locuri chiar de fel. CRIST4RG KT COMP.