Patria, ianuarie 1923 (Anul 5, nr. 5-21)

1923-01-07 / nr. 5

fef. biiüönecá V tun ”323 Serbătorin A I Maniu Preşedintele­­ Udului Naţional II Astăzi se împlinesc cincizeci de ani de la naşterea dlui luliu ■ Maniu. Rari şi fericiţi sunt cei a ie­şi a căror p­ia fa se conto- I peşte cu viaţa poporului pentru care au trăit. Marile izbânzi şi­­ marile bucurii ale lui luliu Maniu sunt una cu bucuriile şi izbân­­­­zile câştigate de România în ultimele două decenii. Asemeni­­ suferinţele românismului au fost durerile lui­ . Ser­băt­orirea acestei curate vie­ţi, atât de rodnice pentru în-­­ treaga ţară, o­ vom face pomenind câteva din înălţătoarele clipe [ ale acestui mare suflet românesc. I Dor­in­ța unui popor întreg cu prilejul aniversarii e să-i pă-I st­reze Ceru/ aceeaşi viaţa şi putere de muncă intru apărarea I 1 destinelor naţionele. Creaţia politică ~ 1 *. -—- «» . ~ • • •’ • . ’ Puterea armoniei­­ de 1 AGÂRBU­EANU O mare parte dintre oamenii, cari caută să înţeleagă, să tâlcuiască,­­ lăudând sau hulind opera semenilor lor - sunt de credinţa, că opera poate şi trebue să fie judecată fără niutorul ei. Cu alte cuvinte, materialul de studiu e însăşi opera: literară, ar­tistică, socială, politică, ştiinţifică; autorul cu vieaţa lui, cu principiile lui de vieaţă.. .cu felul lui de a trăi, cu bu­curiile şi supărările lui, nu are ce căuta în aceasta apreciere. Alţii, mai puţini, spun, că nu se poate, despărţi opera cuiva,—. mani­­. i1 i Au­­­de cd.t ÎPslişi Pálul în­­vieaţa lui intimă,­­ mani­festarea pentru sine însuşi. In baza acestor două teorii, cei din­tâi nu admit cercetarea vieţii private a autorului, decât în cadrele unor date pur biografice, pe când cei din urm­ă căliră să afle izvorul şi tâlcul operei în însăşi desfăşurarea vieţii autorului, trecând cu mult peste cadrele pur biografice.­­ Ni se pare, că adevărul, ca de-atâtea ori, e la mijlocul celor doua teorii. Cei, cari se ridică împotriva cercetării amănunţite a vieţii oamenilor, cari sunt creiatori în diferitele ramuri ale vieţii, vor, mai ales, să le păstreze amintirea în aureola acelor creaţii, să rămână mereu viu numai spiritul din ceasurile lui mari, şi nu şi mâna de pământ de care acest spirit a fost le­gat, cu toate mizeriile ei. Şi, ni se pare, că instinţa aceasta e dreaptă, negreşind cu nimic împo­triva adevărului. Ce-mi va ajuta la înţelegerea operei cuiva dacă voiu căuta intimităţi sau mizerii legate de mâna lui de pământ, de vieaţa lui in­ferioară? Puterea de bună lucrare în alţii a operei sale, îmi va porunci să-i las posterităţii , cu aureola neştir­bită, aşa cum şi-a făurit-o el însuşi în ceasurile de­­ biruinţă a ceea ce a fost mai superior, mai etern omenesc în el. or dacă până aici e admisibilă teoria întâie, de-aici in colo e vala­bilă cea de-a doua. Dacă nu-i nevoe să cunosc, nici să descopăr mizeriile legate de pământul în care e închis spiritul pentru a înţelege opera cuiva, va trebui să cunosc tot ceea ce a fost legat de acest spirit în trecerea lui prin viaţă, nu numai în ceasurile mari ale creaţiei. Cu alte cuvinte dacă poate să nu mă intereseze ce a mâncat, în ce casă a locuit, cum s’a îmbrăcat sau cum a iubit autorul unei opere, nu pot să trec cu vederea vieaţa lui spirituală, con­cepţia lui despre lume şi vieaţă, ati­tudinea sa în încleştarea luptei dintre rău şi bine, dintre drept şi nedrept, dintre moral şi imoral, nu pot să uit ce i-a bucurat şi ce i-a întristat su­fletul chiar în vieaţa lui de fiecare zi, tiu numai în ceasurile de creaţie. Nu ' 'l nevoe să cunosc vieaţa lui inte­­ară, dar trebue să ştiu lupta pe care ti s-o intru înfrângerea acestei vieţi, mi-e de-ajuns să cunosc numai din **a lui dacă a aprobat saubajosii­­­nstinctelor ci, dacă e posibil, tre să cunosc lupta dusă împotriva hiar în vieaţa lui de fiecare zi, aceasta pentru marea forţă lit­ere de bine a sincerităţii, şi pen-t j'■ opera omenească, fie artistică, socială, politică, ori ştiinţifică, re­zuma pe autorul, omul de fiecare zi, aşa care a conceput, curu a simţit sau cum a dorit vieaţa, deşi voia trece peste actele lui comune. S-a spus, că omul cel mai imoral în viaţa lui privată poate crea o operă de înaltă valoare morală, fie în artă, fie în politică, fie pe alt tărâm al vieţii. Eu nu pot crede. Va putea crea o astfel de operă numai în clipa in care se va fi făcut marea schim­bare în sine însuşi; altfel va crea ceva ireal, ceva netrecut prin vieaţă, vre-o fantazie îndrăzneaţă, bună să, buct­jce ,lui£fea'. pu resitimp, d«r~pv( Urma o operă părăsită în grabă, ui­tată, fiind lipsită de forţa adevăratei sincerităţi. ’ , Inîr’o operă, care rămâne şi de care beneficiază semenii tăi, poporul tău, omenirea, ca în orice lucru viu, tre­bue picuri de sânge, şi aceştia nu-i poţi vărsa decât din viaţă, nu din vis. O singură abatere ar putea fi: când întruchiparea materială a cuiva e atât de şubreda, atât de anormală, încât spiritul, pe lângă orice sforţare, n’are ce face cu ea, nu-i poate porunci. Atunci se pot produce opere binefăcă­toare omenirii din felul cum cre­a­­torul a dorit vieaţa. •1: * Aşa­dar, fiind vorba de făptuitorii operelor destinate unui neam întreg, sau chiar omenirii, voiu cerceta şi vi­aţa lor spirituală de toate zilele, con­centrată cu un cuvânt în ceea ce se nu­meşte caracterul lor, — rezultatul ati­tudinea lor în faţa vieţii cu toate luptele ei. Şi acestă, repet, pentru sinceritatea cuvântului, sau a faptei lor. Iar since­ritatea îmi trebue, pentru că numai cu­vintele şi faptele pornite din ea rodesc in semenii noştri, numai ele au trăini­cia vieţii. Ca şi opera literară, ca şi orice creaţia adevărată, marea faptă politică, adecă aceea, care rodeşte în spirite chiar când nu e desăvârşită de autorul ei, chiar când numai sămânţa ei e arun­cată, porneşte totdeauna dintrun om al sincerităţii izvorâtă din convingeri adânci, şi din armonizarea vieţii lui spirituale de toate zilele, cu acele con­vingeri, pe care vrea să le treacă in conştiinţa publică. Zadarnic ar încerca să treacă în con-­ ştiinţa publică acele convingeri, zadar-­­nie ar voi cu sinceritate să te treacă,­ dacă în viaţa lui spirituală de toate zi­lele le calcă in picioare, işi bate joc de ele. Principiile lui vor rămânea vorbe mari, frumoase, dar vorbe goale şi el un farsor. Mulţimea zăpăcită de apa­renţa vieţii îl va urma o vreme, dar repede se va convinge de deşertul ac­ţiunii lui, şi-l va părăsi. Mulţimea a­­­­şteaptă viaţă, nu forme goale.­­ Şi, dimpotrivă. Dacă pe terenul de­­luptă, de apostolic, al vieţii politice,­­ nu scoţi o contradicţie, ci o armonizare a omului privat cu omul public, când ai, pe lângă aceasta, darurile necesare la crearea operei politice, massele vor simţi, că te apropii de ele cu viaţă, şi se vor alipi de tine. Încet, anevoie, din scară in scară, dar nu le vor mai părăsi. Contrarul de la ceea ce se întâmplă cu demagogii, cari cuceresc repede, pentru că tot re­pede să fie distruşi. Acţiunea politică a lui Iuliu Maniu a pornit din aceasta armonizare a vieţii 2 Lei exemplarul Anul V*­ii Numarul 5 spirituale a omului privat cu convin­gerile omului politic, câştigând chiar întâia lui­eşire pe terenul de luptă pe­cetea sincerităţii. El n’a aruncat vorb­i mari în arena luptei naţionale, el a a­­dus fapte, şi întâia faptă, cea mai pre­ţioasă e tocmai aceea armonizare, de care vorbeam mai sus. El s’a adus ,pe , sine însuşi aşa cum e, aşa cum s’a pu­tut forma in luptele vieţii, cu acelaşi* caracter în luptele publice, pe care îl are şi în luptele sale private. Din con-x cepţia lui de viaţă a răsărit concepţia sa politică. Şi bine întemeiată trebuie să fie a­­ceastă concepţie de viaţă, în sănătos pământ au trebuit sâ-i crească rădăci­nile, dacă-l vedem neclintit pe drumul lui in acţiunea politică. Băeţandrii, dar mai ales farzorii po­liticei romaneşti cred, că lovesc în luliu Maniu când spun, că nu şi îngrijeşte îndestul form­a cuvântărilor politice, sau , că fiind vorba de programul partidului naţional, spune aceleşi principii funda­­mentale. ţ‘ par, i i ce se rezumă viaţa, ca şi ■ creaţiuniie oamenilor, decât la câteva prdei­ fundamentale ? Şi luliu Maniu nu I insujt şi nu hişueşte să dea specta­­l ror­ r, forme, — pentru aceasta sunt restui sal lim­baci in România. El vrea ‘­sa creeze o viaţă de Stat sănătoasă, şi «ne cu principiile acestei vieţi. Nu te iustine mereu din mâncărimea’vorbirii, ci din porunca omului din lăuntru, care fa­­d d­in aceste principii ale vieţii şi vr­ea să le treacă în conştiinţa mulţimii. Cuvintele vieţii, ale creaţiei politice,­­oiind greu, ca orice cuvinte cu conţinut adânc. Dar ele au prins de mult din­­­­coace de Carpaţi, la poporul, care a simţit sămânţa vieţii ce o arunca omul politic. Ari tot mai mulţi te înţeleg în tot cuprinsul ţării. Ele îşi vor aduce roadele de-aici incolo pretutindenea. mai câştige cel puţin 85 voturi române — cu orice preţ! S’au dat deci numai 5 bilete de liberă trecere pentru oamenii de încred­ere ai ro-­ manului — când guvernul avea sumedenie, ■ cu voie să circule şi printre români. Preşedintele alegerii poartă grele greşeli pe suflet, a pus 10 oameni să aleagă pe un alt luliu Maniu din Făgăraş spre a induce pe români în eroare. La vot însăşi aceşti 10 votează pe Maier. Dacă vre­un votant nu­ spunea însă „Dl luliu Maniu“, votul era scris pe numele fictiv luliu Ma­niu. Astfel au fost anulate 10 voturi. Șire­tenia a fost desvelită din vreme. Atunci prezidentul a poruncit „românii să nu intre decât câte unul.“ Pentru cel mai mic pre­text votul român era anulat, 18 alegători români reușeau să voteze în 2 ceasuri — câte 50 ai lui Maier în 10 minute ! In fine pe pretext că în lagărul român nu erau numai alegători, trimete jandarmii ca să numere votanţii. Acum sunt respinşi pe identitate, sau nume prost scrise mulţi (2­1 d­in 10). Astfel distruge 58 voturi, 16 din Ohaba că nu erau autorităţile pentru iden­titate, 9 alţii sunt Împiedicaţi de cordonul jandarmilor să ajungă la vot. Alegerile au ţinut de la 6 dimineaţă la 5 noaptea. Total. Voturi 877 ; Maier 422 ; Maum 455. După ce 10 au fost atribuite pseudo­maniului, iar 74 respinse pe pretexte dife­rite, dr Maier fu proclamat ales ! istoria se repetă In 17 Iunie se prezintă dr­­. Mat­iu în comuna Vin­ţul de jos Spre a aduna do­vezile pentru invalidarea acestei alegeri. »Când jandarmeria află că Maniu se găseşte­­în Vinţ îl provoacă să părăsească comuna. Jandarmeria il petrecu până la graniţa co­munei şi ii comunică cum că va fi arestat -dacă ar reintra în Vinţul de jos. Dl I. Maniu făcu arătare la autorităţile administrative. (Pester Loyd din 16 iunie 1910)­­ * Istoria sfi. repeta cu osebire că la 928 dl Maniu în comuna Teniş a fost escortat de jan­darmi români la gara şi că pe când planul ofi­los al guvernului maghiar publica adevă­rul, „Viitorul“ dlui Brătianu tâgâdueşte ne­ruşinat. IULIU MANÎU — Câteva date­­biografice — Iuliu Maniu a născut în Şimleul Silva­­niei — dintr'o vechie familie românească I în 1873, 8 Ianuarie. Şcoalele medii le-a ter- I minat la colegiul evangelic reformat din­­Zălau, drepturile la Cluj, Jena și Budapesta.­­ La B.­pesta a luat doctoratul, apoi diploma­t de advocat . A fost colaboratoru multor ziare româ­neşti ( Tribuna veche Dreptatea Timişoara, ■ Lupta Budapesta, etc.) A fost profesor de drept la seminarul din Blaj, şi advocatul metrop. şi arh. Tradiţiile lui familiare îl în­drumau la o intensă participare în viaţa pu­blică românească. Din partea mamei sale este nepotul lui Simion Bănutţ care Norin ■discursul rostit la 1848/15 Mai în Blaj i a determinat ţinuta românilor în acel an­­ istoric şi până astăzi a rămas baza politi­cei naţionale româneşti. De pe timpul când era student la Uni­versitate, a participat la toate conferinţele naţionale. In 1905 în acea conferinţă care a proclamat intrarea în activitate parlamen­tara a românilor, a fost acceptat programul partidului naţional român pe baza raportu­lui pregătit de el, împreună cu dr Al. Vaida Voevod şi dr A. Vlad.I Glas român în parlamentul fragiliar.­­ (Deja cu ocazia alegerilor generale pen­tru Cameră din 1905 — a candidat cu programul p. n. r. — dar a rămas în mi­noritate față de Szőts Pállal, în 1906 a În­vins în contra lui Armand Edős cu o ma­jori­ta­te de 207 voturi). Cu totul erau 1004 alegători în cercul Vinţui de jos — In 52 de comune! Di­stanţa Intre comune era la cele mai apro­piate 7 km. şi jum, la altele 30 -40 km., peste 10, la 60 km.de unde trebuiau săi vină alegătorii — pentru lupta românismu-i lui I .­­ „Alegeri ungureşti“ des-­ cr­se de Cootus Viator: „ Până la 4 zile un singur candidat Iuliu­­ Maniu, apoi se prezintă un evreu guverna- j mental. V. Munteanu, Hossu, Pop, Nestor,­­ oameni de încredere ai partidului naţional­­ român sunt expulzaţi din cerc de autori-­ tăţi. (Atunci numai expulzaţi, în zilele de­­ acum au fost arestaţi aceiaşi pentru aceiaşi luptă română.) „Sau dl Maier, sau rămâneţi acasă, zi­cea guvernul, celor ce nu se angajau mi­tuiţi cu 400 la 1000 coroane .(azi li­ se fură votul!) Cu toate că lî­ s’a dat la unii 400 sau 1000 coroane au votat tot cu Maniu. Când administraţia văzu acest lucru a căutat să împiedece pe alegători a veni la alegere. Nici un român bărbat de încre­dere nu a primit voe să işi aducă votanţii­ pe când guvernul îi aducea pe ai lui cu ajutorul jandarmeriei. Abea în seara alege­rii obţinu dl Maniu drept a vizita alegătorii în 2—3 sate — în timp ce Maier avea la dispoziţie automobile! Cu toate opreliştile alegătorii români veneau! Atunci o nouă tactică: Alegătorii din 30 sate trebuiau să călă­torească cel puţin cu o zi înainte de ale­gere din celelalte 22 sate încă trebuiau să pornească,­ de la miezul nopţii ca să ajungă la timp. Cercul avea 1004 alegători din care 587 români, 161 saşi şi 221 ma­ghiari. Saşii şi maghiarii se pronunţară pentru guvern. Românii aveau încă o majo­ritate de 170 voturi. Trebuia guvernul săi I Din viaţa studenţească a lui Iuliu Maniu — Replica — Iuliu Maniu a Intrat în viaţa politică pe 1891 ca student universitar. (Studenţii din Bucureşti şi Iaşi edi­taseră în acel an un „memoriu“ asupra situaţiei românilor din Transilvania şi Ungaria în franceză şi română). Stud­enţii maghiari(dela B Acesta şi C­î­riiiJC.-3 „«•/ .-qtpxnW1 ifiimba magiudră, gern­ană şi france^ Sub conducerea şi­­ iniţiativa lui Aurel C. Popovici, s’a pregătit de tine­rimea română dela Universităţile Viena, Gratz, Budapesta şi Cluj, celebra „Re­plica junimei academice române“ din Transi­vania, şi Ungaria la „răspunsul“ dat de junimea academică maghiară „memoriului“ studenţilor universitari din România. Materialul pentru această replică, a­­părută în Martie 1892 a fost adunat de comitetele organizate la cele patru Uni­versităţi. Iuliu Alaniu a luat o parte activă, desfăşurând mult zel la această lucrare, în cadrele organizaţiei din Cluj. Trecând apoi la Universitatea din Viena, a participat la viaţa „României June“, în 1893 a urmat apoi studiile la Budapesta, unde a avut un frumos rol în conducerea societăţii Petru Maior, fiind şi prezidentul societăţii. Studenţimea română de pe vremuri­­a fost expusă la multe şicane din par­tea autorităţilor universitare maghiare. .Atât în Cluj, cât şi la Budapesta stu­­■ denţii români au fost provocaţi indivi-­idual din partea rectorului să dezavueze­­cele cuprinse în replică. Mulţumită so­lidarităţii admirabile, tineretul nostru h­oldus de Iuliu Maniu, a rezistat tutu­ror ameninţărilor şi ispitirilor. Nici a­­rm­eninţările de eliminare, nici cele cri­­suprimarea burselor nu au izbutit să­­provoace ruperea solidarităţii. Rezultatul a fost, că guvernul ma­ghiar şi autorităţile universitare nu au putut denega respectarea tăriei de con­vingere şi de caracter a tinerimei ro­mâne, încetând orice procedură de urmărire în contra studenţimei. Iuliu Maniu şi-a făcut studiile între asemenea împrejurări, depunând toate examenele şi luând cu distincţie docto­ratul şi diploma de advocat. Memorandul La 7 Mai 1894 — s’a început cele­brul proces al Memorandului. Tineri­mea universitară română, între ai cărei conducători Iuliu Maniu ocupa un loc de frunte, cu luni de zile înainte de pertractarea finală, a pregătit o mi­şcare mare poporală. Proclamaţii au fost răspândite în zeci de mii de exem­plare în toate ţinuturile locuite de români. Pe lângă aceasta cu săptămâni îna­inte de începerea procesului, aproape toţi studenţii români de la Universităţile din Austro-Ungaria alergând acasă au făcut o propagandă intensă în popor din sat în sat. Rezultatul a fost că în ziua de 7 Mai peste 20.000 de ţărani din toate păr­ţile Ardealului şi Banatului, s’au pre­zentat la Cluj, drumul acuzaţilor (com­i­tetil partidului naţional) de la hotel „Hungaria“ Calea Regele Ferdinand — pânâ la „Reduta" orăşănească — azi strada Memorandului, a fost un triumf. Inriata mulţime! năimi pomenite care întîîhpina cu strigăte de „să trăiască, pre meraorandiştii noştri, autorităţile J| • u.v «fi cedai ărepiuA ds « fA MtynM* rim­ea -i Hnmniei române, msleem­e din aceşti tineri purta la bu ’­tonieră ca semn românes­c delvaisul — floarea reginei, Carmen Sylva... Pentru întregul românism între martirii cauzei române, întem­niţaţi la Vaţ şi Seghedin şi între cer­curile politice din Bucureşti — legă­tura era susţinută de mai mulţi tineri universitari în fruntea cărora se găsea Iuliu Maniu. Astfel a ajuns de pe atunci în contact cu oamenii de seamă ai ve­chiului Regat. Din 1897 a fost ales membru în comitetul partidului naţio­nal român. Deşi unul dintre cei mai tineri membri, cuvântul lui era hotă­râtor de câte­ ori trebuia să se ia o de­­ciziune mai importantă. Cu tactul şi înţelepciunea lui a priceput să susţină armonia şi înţelegerea frăţească intre membrii comitetului. Dela 1903 deve­nind mai energică lupta partidului na­ţional, în toate judeţele s’au ţinut an de an numeroase adunări poporale, Iuliu Maniu cu tovarăşii lui contimpo­rani a determinat această nouă fază a luptei naţionale. Datorită pregatirei conştiinţei cetăţeneşti a mulţimei d­in conferinţa naţională ţinută la 10 Ian. 1905 în Sibiiu — partidul naţional ro­mân a hotărât participarea la alegerile generale pentru Cameră. Cu toate că Iuliu Maniu căzu la acea alegere, in scurtul timp cât a durat activitatea nou alesei Camere, inspi­aţii­lor date de dânsul se datoreşte strânsa colaborare a puţinilor deputaţi români şi slovaci. Urmând în Mai 1906 alegeri generale nouă, au reuşit cincisprezece candidaţi români în frunte cu Iuliu Maniu. Aceşti cincisprezece împreună cu şapte slo­vaci şi patru sârbi au alcătuit par­tidul naţionalist în Camera din Buda­pesta. Rezistenţa naţională Cei mai mulţi dintre nou aleşii de­putaţi erau vechi cunoscuţi şi prieteni din timpul studiilor universitare.1) Astfel colaborarea lor armonică era dintr-un început asigurată prin comunitatea de voinţă în toate chestiile care pri­veau interesele obşteşti ale neamurilor reprezentate de ei. Modestia care’l­­ca­racterizează pe Iuliu Maniu l’a înduple­cat să refuze tot timpul cât a fost membru în Camera din Budapesta pri­mirea unei funcţii şi titlul în cadrele organizaţiei naţionaliste nemaghiare. Un program politic Cu toate acestea Influenţa lui era nemărginită pentru că adevăratul condu­­____ *­­) La Iniţiativa nfarelui bărbat Asval C. Po­pov­ci, studenții români, slovaci, germani Intrac­hteda­se cn felurite prilejuri o triturate câștiga­seră prietenie și solidaritate naționali. 12 pagini.

Next