Patria, ianuarie 1923 (Anul 5, nr. 5-21)
1923-01-07 / nr. 5
fef. biiüönecá V tun ”323 Serbătorin A I Maniu Preşedintele Udului Naţional II Astăzi se împlinesc cincizeci de ani de la naşterea dlui luliu ■ Maniu. Rari şi fericiţi sunt cei a ieşi a căror pia fa se conto- I peşte cu viaţa poporului pentru care au trăit. Marile izbânzi şi marile bucurii ale lui luliu Maniu sunt una cu bucuriile şi izbânzile câştigate de România în ultimele două decenii. Asemeni suferinţele românismului au fost durerile lui . Serbătorirea acestei curate vieţi, atât de rodnice pentru în- treaga ţară, o vom face pomenind câteva din înălţătoarele clipe [ ale acestui mare suflet românesc. I Dorința unui popor întreg cu prilejul aniversarii e să-i pă-I streze Ceru/ aceeaşi viaţa şi putere de muncă intru apărarea I 1 destinelor naţionele. Creaţia politică ~ 1 *. -—- «» . ~ • • •’ • . ’ Puterea armoniei de 1 AGÂRBUEANU O mare parte dintre oamenii, cari caută să înţeleagă, să tâlcuiască, lăudând sau hulind opera semenilor lor - sunt de credinţa, că opera poate şi trebue să fie judecată fără niutorul ei. Cu alte cuvinte, materialul de studiu e însăşi opera: literară, artistică, socială, politică, ştiinţifică; autorul cu vieaţa lui, cu principiile lui de vieaţă.. .cu felul lui de a trăi, cu bucuriile şi supărările lui, nu are ce căuta în aceasta apreciere. Alţii, mai puţini, spun, că nu se poate, despărţi opera cuiva,—. mani. i1 i Aude cd.t ÎPslişi Pálul învieaţa lui intimă, manifestarea pentru sine însuşi. In baza acestor două teorii, cei dintâi nu admit cercetarea vieţii private a autorului, decât în cadrele unor date pur biografice, pe când cei din urmă căliră să afle izvorul şi tâlcul operei în însăşi desfăşurarea vieţii autorului, trecând cu mult peste cadrele pur biografice. Ni se pare, că adevărul, ca de-atâtea ori, e la mijlocul celor doua teorii. Cei, cari se ridică împotriva cercetării amănunţite a vieţii oamenilor, cari sunt creiatori în diferitele ramuri ale vieţii, vor, mai ales, să le păstreze amintirea în aureola acelor creaţii, să rămână mereu viu numai spiritul din ceasurile lui mari, şi nu şi mâna de pământ de care acest spirit a fost legat, cu toate mizeriile ei. Şi, ni se pare, că instinţa aceasta e dreaptă, negreşind cu nimic împotriva adevărului. Ce-mi va ajuta la înţelegerea operei cuiva dacă voiu căuta intimităţi sau mizerii legate de mâna lui de pământ, de vieaţa lui inferioară? Puterea de bună lucrare în alţii a operei sale, îmi va porunci să-i las posterităţii , cu aureola neştirbită, aşa cum şi-a făurit-o el însuşi în ceasurile de biruinţă a ceea ce a fost mai superior, mai etern omenesc în el. or dacă până aici e admisibilă teoria întâie, de-aici in colo e valabilă cea de-a doua. Dacă nu-i nevoe să cunosc, nici să descopăr mizeriile legate de pământul în care e închis spiritul pentru a înţelege opera cuiva, va trebui să cunosc tot ceea ce a fost legat de acest spirit în trecerea lui prin viaţă, nu numai în ceasurile mari ale creaţiei. Cu alte cuvinte dacă poate să nu mă intereseze ce a mâncat, în ce casă a locuit, cum s’a îmbrăcat sau cum a iubit autorul unei opere, nu pot să trec cu vederea vieaţa lui spirituală, concepţia lui despre lume şi vieaţă, atitudinea sa în încleştarea luptei dintre rău şi bine, dintre drept şi nedrept, dintre moral şi imoral, nu pot să uit ce i-a bucurat şi ce i-a întristat sufletul chiar în vieaţa lui de fiecare zi, tiu numai în ceasurile de creaţie. Nu ' 'l nevoe să cunosc vieaţa lui inteară, dar trebue să ştiu lupta pe care ti s-o intru înfrângerea acestei vieţi, mi-e de-ajuns să cunosc numai din **a lui dacă a aprobat saubajosiinstinctelor ci, dacă e posibil, tre să cunosc lupta dusă împotriva hiar în vieaţa lui de fiecare zi, aceasta pentru marea forţă litere de bine a sincerităţii, şi pen-t j'■ opera omenească, fie artistică, socială, politică, ori ştiinţifică, rezuma pe autorul, omul de fiecare zi, aşa care a conceput, curu a simţit sau cum a dorit vieaţa, deşi voia trece peste actele lui comune. S-a spus, că omul cel mai imoral în viaţa lui privată poate crea o operă de înaltă valoare morală, fie în artă, fie în politică, fie pe alt tărâm al vieţii. Eu nu pot crede. Va putea crea o astfel de operă numai în clipa in care se va fi făcut marea schimbare în sine însuşi; altfel va crea ceva ireal, ceva netrecut prin vieaţă, vre-o fantazie îndrăzneaţă, bună să, buctjce ,lui£fea'. pu resitimp, d«r~pv( Urma o operă părăsită în grabă, uitată, fiind lipsită de forţa adevăratei sincerităţi. ’ , Inîr’o operă, care rămâne şi de care beneficiază semenii tăi, poporul tău, omenirea, ca în orice lucru viu, trebue picuri de sânge, şi aceştia nu-i poţi vărsa decât din viaţă, nu din vis. O singură abatere ar putea fi: când întruchiparea materială a cuiva e atât de şubreda, atât de anormală, încât spiritul, pe lângă orice sforţare, n’are ce face cu ea, nu-i poate porunci. Atunci se pot produce opere binefăcătoare omenirii din felul cum creatorul a dorit vieaţa. •1: * Aşadar, fiind vorba de făptuitorii operelor destinate unui neam întreg, sau chiar omenirii, voiu cerceta şi viaţa lor spirituală de toate zilele, concentrată cu un cuvânt în ceea ce se numeşte caracterul lor, — rezultatul atitudinea lor în faţa vieţii cu toate luptele ei. Şi acestă, repet, pentru sinceritatea cuvântului, sau a faptei lor. Iar sinceritatea îmi trebue, pentru că numai cuvintele şi faptele pornite din ea rodesc in semenii noştri, numai ele au trăinicia vieţii. Ca şi opera literară, ca şi orice creaţia adevărată, marea faptă politică, adecă aceea, care rodeşte în spirite chiar când nu e desăvârşită de autorul ei, chiar când numai sămânţa ei e aruncată, porneşte totdeauna dintrun om al sincerităţii izvorâtă din convingeri adânci, şi din armonizarea vieţii lui spirituale de toate zilele, cu acele convingeri, pe care vrea să le treacă in conştiinţa publică. Zadarnic ar încerca să treacă în con- ştiinţa publică acele convingeri, zadar-nie ar voi cu sinceritate să te treacă, dacă în viaţa lui spirituală de toate zilele le calcă in picioare, işi bate joc de ele. Principiile lui vor rămânea vorbe mari, frumoase, dar vorbe goale şi el un farsor. Mulţimea zăpăcită de aparenţa vieţii îl va urma o vreme, dar repede se va convinge de deşertul acţiunii lui, şi-l va părăsi. Mulţimea aşteaptă viaţă, nu forme goale. Şi, dimpotrivă. Dacă pe terenul deluptă, de apostolic, al vieţii politice, nu scoţi o contradicţie, ci o armonizare a omului privat cu omul public, când ai, pe lângă aceasta, darurile necesare la crearea operei politice, massele vor simţi, că te apropii de ele cu viaţă, şi se vor alipi de tine. Încet, anevoie, din scară in scară, dar nu le vor mai părăsi. Contrarul de la ceea ce se întâmplă cu demagogii, cari cuceresc repede, pentru că tot repede să fie distruşi. Acţiunea politică a lui Iuliu Maniu a pornit din aceasta armonizare a vieţii 2 Lei exemplarul Anul V*ii Numarul 5 spirituale a omului privat cu convingerile omului politic, câştigând chiar întâia luieşire pe terenul de luptă pecetea sincerităţii. El n’a aruncat vorbi mari în arena luptei naţionale, el a adus fapte, şi întâia faptă, cea mai preţioasă e tocmai aceea armonizare, de care vorbeam mai sus. El s’a adus ,pe , sine însuşi aşa cum e, aşa cum s’a putut forma in luptele vieţii, cu acelaşi* caracter în luptele publice, pe care îl are şi în luptele sale private. Din con-x cepţia lui de viaţă a răsărit concepţia sa politică. Şi bine întemeiată trebuie să fie această concepţie de viaţă, în sănătos pământ au trebuit sâ-i crească rădăcinile, dacă-l vedem neclintit pe drumul lui in acţiunea politică. Băeţandrii, dar mai ales farzorii politicei romaneşti cred, că lovesc în luliu Maniu când spun, că nu şi îngrijeşte îndestul forma cuvântărilor politice, sau , că fiind vorba de programul partidului naţional, spune aceleşi principii fundamentale. ţ‘ par, i i ce se rezumă viaţa, ca şi ■ creaţiuniie oamenilor, decât la câteva prdei fundamentale ? Şi luliu Maniu nu I insujt şi nu hişueşte să dea spectal ror r, forme, — pentru aceasta sunt restui sal limbaci in România. El vrea ‘sa creeze o viaţă de Stat sănătoasă, şi «ne cu principiile acestei vieţi. Nu te iustine mereu din mâncărimea’vorbirii, ci din porunca omului din lăuntru, care fad din aceste principii ale vieţii şi vrea să le treacă în conştiinţa mulţimii. Cuvintele vieţii, ale creaţiei politice,oiind greu, ca orice cuvinte cu conţinut adânc. Dar ele au prins de mult dincoace de Carpaţi, la poporul, care a simţit sămânţa vieţii ce o arunca omul politic. Ari tot mai mulţi te înţeleg în tot cuprinsul ţării. Ele îşi vor aduce roadele de-aici incolo pretutindenea. mai câştige cel puţin 85 voturi române — cu orice preţ! S’au dat deci numai 5 bilete de liberă trecere pentru oamenii de încredere ai ro- manului — când guvernul avea sumedenie, ■ cu voie să circule şi printre români. Preşedintele alegerii poartă grele greşeli pe suflet, a pus 10 oameni să aleagă pe un alt luliu Maniu din Făgăraş spre a induce pe români în eroare. La vot însăşi aceşti 10 votează pe Maier. Dacă vreun votant nu spunea însă „Dl luliu Maniu“, votul era scris pe numele fictiv luliu Maniu. Astfel au fost anulate 10 voturi. Șiretenia a fost desvelită din vreme. Atunci prezidentul a poruncit „românii să nu intre decât câte unul.“ Pentru cel mai mic pretext votul român era anulat, 18 alegători români reușeau să voteze în 2 ceasuri — câte 50 ai lui Maier în 10 minute ! In fine pe pretext că în lagărul român nu erau numai alegători, trimete jandarmii ca să numere votanţii. Acum sunt respinşi pe identitate, sau nume prost scrise mulţi (21 din 10). Astfel distruge 58 voturi, 16 din Ohaba că nu erau autorităţile pentru identitate, 9 alţii sunt Împiedicaţi de cordonul jandarmilor să ajungă la vot. Alegerile au ţinut de la 6 dimineaţă la 5 noaptea. Total. Voturi 877 ; Maier 422 ; Maum 455. După ce 10 au fost atribuite pseudomaniului, iar 74 respinse pe pretexte diferite, dr Maier fu proclamat ales ! istoria se repetă In 17 Iunie se prezintă dr. Matiu în comuna Vinţul de jos Spre a aduna dovezile pentru invalidarea acestei alegeri. »Când jandarmeria află că Maniu se găseşteîn Vinţ îl provoacă să părăsească comuna. Jandarmeria il petrecu până la graniţa comunei şi ii comunică cum că va fi arestat -dacă ar reintra în Vinţul de jos. Dl I. Maniu făcu arătare la autorităţile administrative. (Pester Loyd din 16 iunie 1910) * Istoria sfi. repeta cu osebire că la 928 dl Maniu în comuna Teniş a fost escortat de jandarmi români la gara şi că pe când planul ofilos al guvernului maghiar publica adevărul, „Viitorul“ dlui Brătianu tâgâdueşte neruşinat. IULIU MANÎU — Câteva datebiografice — Iuliu Maniu a născut în Şimleul Silvaniei — dintr'o vechie familie românească I în 1873, 8 Ianuarie. Şcoalele medii le-a ter- I minat la colegiul evangelic reformat dinZălau, drepturile la Cluj, Jena și Budapesta. La B.pesta a luat doctoratul, apoi diplomat de advocat . A fost colaboratoru multor ziare româneşti ( Tribuna veche Dreptatea Timişoara, ■ Lupta Budapesta, etc.) A fost profesor de drept la seminarul din Blaj, şi advocatul metrop. şi arh. Tradiţiile lui familiare îl îndrumau la o intensă participare în viaţa publică românească. Din partea mamei sale este nepotul lui Simion Bănutţ care Norin ■discursul rostit la 1848/15 Mai în Blaj i a determinat ţinuta românilor în acel an istoric şi până astăzi a rămas baza politicei naţionale româneşti. De pe timpul când era student la Universitate, a participat la toate conferinţele naţionale. In 1905 în acea conferinţă care a proclamat intrarea în activitate parlamentara a românilor, a fost acceptat programul partidului naţional român pe baza raportului pregătit de el, împreună cu dr Al. Vaida Voevod şi dr A. Vlad.I Glas român în parlamentul fragiliar. (Deja cu ocazia alegerilor generale pentru Cameră din 1905 — a candidat cu programul p. n. r. — dar a rămas în minoritate față de Szőts Pállal, în 1906 a Învins în contra lui Armand Edős cu o majoritate de 207 voturi). Cu totul erau 1004 alegători în cercul Vinţui de jos — In 52 de comune! Distanţa Intre comune era la cele mai apropiate 7 km. şi jum, la altele 30 -40 km., peste 10, la 60 km.de unde trebuiau săi vină alegătorii — pentru lupta românismu-i lui I . „Alegeri ungureşti“ des- crse de Cootus Viator: „ Până la 4 zile un singur candidat Iuliu Maniu, apoi se prezintă un evreu guverna- j mental. V. Munteanu, Hossu, Pop, Nestor, oameni de încredere ai partidului naţional român sunt expulzaţi din cerc de autori- tăţi. (Atunci numai expulzaţi, în zilele de acum au fost arestaţi aceiaşi pentru aceiaşi luptă română.) „Sau dl Maier, sau rămâneţi acasă, zicea guvernul, celor ce nu se angajau mituiţi cu 400 la 1000 coroane .(azi li se fură votul!) Cu toate că lî s’a dat la unii 400 sau 1000 coroane au votat tot cu Maniu. Când administraţia văzu acest lucru a căutat să împiedece pe alegători a veni la alegere. Nici un român bărbat de încredere nu a primit voe să işi aducă votanţii pe când guvernul îi aducea pe ai lui cu ajutorul jandarmeriei. Abea în seara alegerii obţinu dl Maniu drept a vizita alegătorii în 2—3 sate — în timp ce Maier avea la dispoziţie automobile! Cu toate opreliştile alegătorii români veneau! Atunci o nouă tactică: Alegătorii din 30 sate trebuiau să călătorească cel puţin cu o zi înainte de alegere din celelalte 22 sate încă trebuiau să pornească, de la miezul nopţii ca să ajungă la timp. Cercul avea 1004 alegători din care 587 români, 161 saşi şi 221 maghiari. Saşii şi maghiarii se pronunţară pentru guvern. Românii aveau încă o majoritate de 170 voturi. Trebuia guvernul săi I Din viaţa studenţească a lui Iuliu Maniu — Replica — Iuliu Maniu a Intrat în viaţa politică pe 1891 ca student universitar. (Studenţii din Bucureşti şi Iaşi editaseră în acel an un „memoriu“ asupra situaţiei românilor din Transilvania şi Ungaria în franceză şi română). Studenţii maghiari(dela B Acesta şi CîriiiJC.-3 „«•/ .-qtpxnW1 ifiimba magiudră, gernană şi france^ Sub conducerea şi iniţiativa lui Aurel C. Popovici, s’a pregătit de tinerimea română dela Universităţile Viena, Gratz, Budapesta şi Cluj, celebra „Replica junimei academice române“ din Transivania, şi Ungaria la „răspunsul“ dat de junimea academică maghiară „memoriului“ studenţilor universitari din România. Materialul pentru această replică, apărută în Martie 1892 a fost adunat de comitetele organizate la cele patru Universităţi. Iuliu Alaniu a luat o parte activă, desfăşurând mult zel la această lucrare, în cadrele organizaţiei din Cluj. Trecând apoi la Universitatea din Viena, a participat la viaţa „României June“, în 1893 a urmat apoi studiile la Budapesta, unde a avut un frumos rol în conducerea societăţii Petru Maior, fiind şi prezidentul societăţii. Studenţimea română de pe vremuria fost expusă la multe şicane din partea autorităţilor universitare maghiare. .Atât în Cluj, cât şi la Budapesta stu■ denţii români au fost provocaţi indivi-idual din partea rectorului să dezavuezecele cuprinse în replică. Mulţumită solidarităţii admirabile, tineretul nostru holdus de Iuliu Maniu, a rezistat tuturor ameninţărilor şi ispitirilor. Nici armeninţările de eliminare, nici cele crisuprimarea burselor nu au izbutit săprovoace ruperea solidarităţii. Rezultatul a fost, că guvernul maghiar şi autorităţile universitare nu au putut denega respectarea tăriei de convingere şi de caracter a tinerimei române, încetând orice procedură de urmărire în contra studenţimei. Iuliu Maniu şi-a făcut studiile între asemenea împrejurări, depunând toate examenele şi luând cu distincţie doctoratul şi diploma de advocat. Memorandul La 7 Mai 1894 — s’a început celebrul proces al Memorandului. Tinerimea universitară română, între ai cărei conducători Iuliu Maniu ocupa un loc de frunte, cu luni de zile înainte de pertractarea finală, a pregătit o mişcare mare poporală. Proclamaţii au fost răspândite în zeci de mii de exemplare în toate ţinuturile locuite de români. Pe lângă aceasta cu săptămâni înainte de începerea procesului, aproape toţi studenţii români de la Universităţile din Austro-Ungaria alergând acasă au făcut o propagandă intensă în popor din sat în sat. Rezultatul a fost că în ziua de 7 Mai peste 20.000 de ţărani din toate părţile Ardealului şi Banatului, s’au prezentat la Cluj, drumul acuzaţilor (comitetil partidului naţional) de la hotel „Hungaria“ Calea Regele Ferdinand — pânâ la „Reduta" orăşănească — azi strada Memorandului, a fost un triumf. Inriata mulţime! năimi pomenite care întîîhpina cu strigăte de „să trăiască, pre meraorandiştii noştri, autorităţile J| • u.v «fi cedai ărepiuA ds « fA MtynM* rimea -i Hnmniei române, msleeme din aceşti tineri purta la bu ’tonieră ca semn românesc delvaisul — floarea reginei, Carmen Sylva... Pentru întregul românism între martirii cauzei române, întemniţaţi la Vaţ şi Seghedin şi între cercurile politice din Bucureşti — legătura era susţinută de mai mulţi tineri universitari în fruntea cărora se găsea Iuliu Maniu. Astfel a ajuns de pe atunci în contact cu oamenii de seamă ai vechiului Regat. Din 1897 a fost ales membru în comitetul partidului naţional român. Deşi unul dintre cei mai tineri membri, cuvântul lui era hotărâtor de câte ori trebuia să se ia o deciziune mai importantă. Cu tactul şi înţelepciunea lui a priceput să susţină armonia şi înţelegerea frăţească intre membrii comitetului. Dela 1903 devenind mai energică lupta partidului naţional, în toate judeţele s’au ţinut an de an numeroase adunări poporale, Iuliu Maniu cu tovarăşii lui contimporani a determinat această nouă fază a luptei naţionale. Datorită pregatirei conştiinţei cetăţeneşti a mulţimei din conferinţa naţională ţinută la 10 Ian. 1905 în Sibiiu — partidul naţional român a hotărât participarea la alegerile generale pentru Cameră. Cu toate că Iuliu Maniu căzu la acea alegere, in scurtul timp cât a durat activitatea nou alesei Camere, inspiaţiilor date de dânsul se datoreşte strânsa colaborare a puţinilor deputaţi români şi slovaci. Urmând în Mai 1906 alegeri generale nouă, au reuşit cincisprezece candidaţi români în frunte cu Iuliu Maniu. Aceşti cincisprezece împreună cu şapte slovaci şi patru sârbi au alcătuit partidul naţionalist în Camera din Budapesta. Rezistenţa naţională Cei mai mulţi dintre nou aleşii deputaţi erau vechi cunoscuţi şi prieteni din timpul studiilor universitare.1) Astfel colaborarea lor armonică era dintr-un început asigurată prin comunitatea de voinţă în toate chestiile care priveau interesele obşteşti ale neamurilor reprezentate de ei. Modestia care’lcaracterizează pe Iuliu Maniu l’a înduplecat să refuze tot timpul cât a fost membru în Camera din Budapesta primirea unei funcţii şi titlul în cadrele organizaţiei naţionaliste nemaghiare. Un program politic Cu toate acestea Influenţa lui era nemărginită pentru că adevăratul condu____ *) La Iniţiativa nfarelui bărbat Asval C. Popovci, studenții români, slovaci, germani Intrachtedase cn felurite prilejuri o triturate câștigaseră prietenie și solidaritate naționali. 12 pagini.