Patria, martie 1923 (Anul 5, nr. 43-69)

1923-03-22 / nr. 61

LEU EXEMPLARUL Usui Joi 22 Martie 1^28 Anul V. ^ Numărul 61 Răspunderea Su­veranului Opoziţia unită şi presa citează pe Suveran şi datoria pe care o are de a interveni, în lupta dintre ţară şi li­berali. Am auzit şi vom mai auzi lec­­ţiunele oligarhiei de dinasticism­ făţar­nic, ca să nu amestecăm numele Suve­ranului în lupta dintre partide. Lec­­ţiunea aceasta ar fi cu temelii, dacă lupta ar fi, într’adevăr, localizată între două partide, aşa cum se localiza pe vremuri între conservatori şi liberali. Dar are cineva cutezanţa să afirme că lupta de la Bucureşti este o luptă ca pe vremuri, dată exclusiv cu scopul de a pune mâna pe putere? Pe vremea aceea nici nu era nevoe de atâta luptă: convenţiunea era moştenită din guvern în guvern, cine să plece, cine să vină. Pe vremea aceea când oligarhia din opoziţie simula o mişcare de stradă, oligarhia de la guvern simula şi ea paza cu o companie, cu un batalion sau cel mult cu un regiment. Astăzi a fost nevoită oligarhia să desfăşure pe străzile Capitalei, nici mai mult nici mai puţin, decât un corp de armată. Singură această cifră dovedeşte pe de-o parte ce forţă reprezintă opoziţia, iar pe de altă parte, că liberalii nu se mai luptă cu un partid, ci re luptă — au curajul încă să se mai lupte! — cu întreaga ţară. De aici, deci, din uriaşa transfor­mare a raportului dintre opoziţi şi gu­vern, de aici, din delimitarea precisă a forţelor celor două tabere, rezultă datoria Suveranului de a interveni. Su­veranul nu mai este chemat să inter­vină în conflictul dintre două partide. Suveranul este chemat să intervină în lupta sângeroasă dintre opinia publică, reprezentată de la Matei Cantacuzino până la Ion Mihalache, şi partidul ad­un­at la guvernarea ţărei. Dar pentru un monarh care cum­u­­lează In persoana lui trecutul ca şi prezentul, mai există o raţiune care-l obligă să iasă din pasivitate: este, am putea zice, raţiunea istorică. Re­gele Ferdinand a moştenit, când s a suit pe tron, mecanismul constituţio­nal din timpul domniei Regelui Carol Acest mecanism constituţional, struc­tura şi funcţionarea legalitatei în Ro­mânia de sub domnia primului nostru Rege, trăesc — fără înconjuri — în opera satirică a lui Caragiale. Cara­­giale ne face să râdem de noi, tot aşa cum în Rusia, Gogol cu Revizorul a stârnit râsul de stările de râs de acolo, — dar şi de plâns. Râsul lui Gogol sa prefăcut astăzi în plânsul Rusiei, care şi plăteşte scump de c­iţiva ani, starea de râs dinainte de război. Alecanismul constituţional de sub domnia Regelui Carol este în vigoare şi după unire, caută să se Introducă constituţional şi sub domnia Regelui Ferdinand. Regimul legal de sub Re­gele Carol a fost zugrăvit şi tragi­c, el a smuls pagini dureroase dela toţi oa­menii noştri mai distinşi, mărturii care ne strigă astăzi în ureche, dela tot ce neamul nostru a dat mai superior. Acest regim a fost zugrăvit dureros, judecata lui drastică a parvenit până la noi dela un Petre Carp, dela un Mihail Kogălniceanu, dela un Mihail Eminescu, dela Titu Maiorescu, şi dela Regele Carol însuşi. [Ce­­este publici­stica noastră politică timp de o jumă­tate de veac, ce sunt memoriile Rege­lui Carol, dacă nu condamnarea regi­mului constituţional, aşa cum a func­ţionat sub domnia primului Rege ro­mân ? Iată, prin urmare, în faţa căror ori­­g­ii politice ale României­ Mici, se afla Regele Ferdinand în România­ Mare, când punea Coroana pe cap la Alba­­Iulia. Un monarh nu poate nesocoti această metodă ştiinţifică, investigarea trecutului pentru pregătirea viitorului, atunci, când îşi ia răspunderea istorică a domniei unui popor. Este metoda care dă raţiunea istorică a transformă­rilor sociale, — la noi numai dorite.. Şi de aceea Regele Ferdinand avea datoria, în sensul celor de mai sus, să-şi răspundă la întrebare: sub dom­nia Regelui Ferdinad se va pe­petua regimul legal de sub domnia Regelui Carol ? (Pentru că această întrebare n'au vrut să şi o pună Romanovii, care se delectau la piesa lui Gogol.) Regele Ferdinand, stăpân pe spiritul ţărei, se afla totuşi strivit, la idealismul său po­litic, de descendenţii celor care crea­seră regimul de sub domnia Regelui Carol. Această întrebare şi această constatare şi-au pus-o nouile provincii —­aportul cu care Regele Ferdinand, putea, Ei, să strivească oligarhia trans­misă de sub Regele­ Carol. Această constatare şi această întrebare mână a­­stăzi pe străzile Capitalei, o mulţime care numai cu un corp de­ armadă poate fi oprită să nu meargă la palat ca să întrebe pe Regele Ferdinand, dacă în­­gădue ca rămăşiţele oligarhiei să per­petueze şi în România-Mare, regimul condamnat în România­ Mică, până şi de înţeleptul Rege Carol Să admitem ipoteza că Suveranul va rămâne până la sfârşitul luptei, în si­tuaţia de Domn care nu vrea să inter­vină în conflictele politice. Să admitem că această Constituţie se va vota, se va promulga, cu iscălitura Suveranului. Ei! dar pe urmă? Înseamnă că Regele Ferdinand şi a subscris singur răspun­derea în faţa istoriei, că ceea ce a fost Regele Carol silit să primească, Regele Ferdinand a primit de bună voe. Procesul constituţionalismului român, pe care Regele Carol l-a lăsat des­chis moştenitorului său, ca să-l lichi­deze cu concursul transformărilor isto­rice, ar însemna că Regele Ferdinand îl închide, în protestarea ţărei, şi că oligarhia se pregăteşte să mai înscrie în istoria patriei un capitol la fel cu cel din ultima jumătate de veac trecut. Şi, slavă Domnului! sub noua domnie nu au lipsit de fel sfetnicii care să fie la înălţimea înaintaşilor şi care cu ajutorul lor, să facă atentă Coroana asupra pericolului în care se vâră din mu ţara. Dacă dnii Iuliu Maniu, Alex. Vaida sau Ion Mihalache ar putea fi bănuiţi de subiectivism, mai rămân în această ţară oameni ca Matei Can­­tacuzino, Iancu Flondor sau Toma Stelian, care nu sunt conducătorii nici unui partid. Răspunderea Regelui este îndoit de mare faţa de aceea pe care a avut o Regele Carol, pentru că oricum Suve­ranul se află în faţa unui trecut de experienţe, într-o ţară mărită şi cu o ţărănime şi intelectualitate care stau gata să libereze Coroana de sub o­­brocul oligarhiei. In patriotismul lor sincer, în dinasticismul lor necondiţio­nat, această ţărănime şi această inte­lectualitate, din nouile provincii ca şi din vechiul Regat, mai aşteaptă încă să vadă din partea Regelui Ferdinand gestul suveran. CRONICA ZILEI Constituţia bătăuşilor. — Gestul ginerelui ministrului de interne, de­zertorul Maltezeanu, care a lovit in mod laş pe dl Moldovan, deputat al partidului naţional, a fost initat in şedinţa de Luni a Ce­merei cu ocazia inchiderei discuţiei a­supra luărei in consideraţie a Constituţiei. In timp ce opoziţia părăsea incinta, che­storii şi unii membri din majoritate s’au repezit as­pra dlui Munteanu, deputat al partidului naţional, l’au înghesuit între pu­pitre şi au Început sâ-1 lovească. Cu mare greutate dl Munteanu a fost scos din mâi­nile bătăuşilor de dnii Sever Bocu şi Brandsch. După ce au furat urnele, au schingiuit pe alegători, deputaţii numiţi de dl Văito­­ianu maltratează şi pe adevăraţii reprezen­tanţi ai poporului. * Răsplata . .. Printre nouile avan­sări în armată sunt acelea la gradul de general de divizie şi, nu s’au făcut decât trei Intre aceştia figurează şi dl general Ştefănescu Ştefan, comandantul jan­darmeriei şi al celebrului maior Mihai. Guvernul liberal nu pierde nici o oca­zie ca să şi plătească datoriile elec­torale. * Balada caşcavalului, — o zi e liber la import caşcavalul, în altă zi e prohibit. Măsura asta luată de mini­strul caccavaturilor e tipică pentru o serie întreagă de permise. E, putem să o spu­nem acuma după o îndelungă observaţiune, sistemul de politică economică al guvernu­lui. Ciudat sistem, cu care se face brânză de către unii favoriţi, dar care totuşi nu face decât să zdruncine şi mai rău şi va­luta şi producţiunea. Caşcavalul începe să miroase mai urât decât brânza căreia în Ardeal îi se zice Guguman. Chiar să nu fie gugumanie, totuşi miroase a potlogărie faptul, că asemenea măsuri raţionate pro­duc îmbogăţiri la anumiţi speculanţi. Punem în legătură faptul legislaţiei caş­cavalului cu anumite manopere identice ce după ziarele din Bucureşti ar fi pornit tot de la ministerul de industrie şi comerţ, ca să scadă la bursă anumite acţii de subsol, ce trebuiau vândute scump şi răscumpărate ieftin de bănci liberale. l^Când astfel stau lucrurile cum le arată presa bucureşteană nu ne mai îndoim, că în caşcaval au intrat viermi şi şobolani. In curând vom citi în „Viitorul" un ar­ticol despre naţionalizarea caşcavalului. De ce a împiedecat manifestaţia Dl Brătianu nu e în stare să se explice In şedinţa de Miercuri dl Bră­­tianu a afirmat că va da explicaţii asupra abuzurilor ce a comis în­cercând să împiedece manifestaţia cetăţenilor. Dl Iuliu Maniu a observat că dl I. Brătianu nu poate să guverneze decât cu ajutorul spângilor. Dl Brătianu a replicat: Ceea ce vă nemulţumeşte die Maniu e fap­tul că nu vă aflaţi pe banca mini­sterială. — Dv ştiţi bine die prim-ministru a răspuns dl I. Maniu, că atunci când am tratat să facem împreună un guvern, eu v’am declarat că în nici un caz nu primesc să fiu mi­nistru. — Această afirmaţie nu cores­punde adevărului, a îngăimat în­cercând să se apere dl Brătianu. — Eu cred, a afirmat din nou dl Maniu, că şi peste vârtejul lupte­lor politice, adevărul trebue să pri­meze şi sunt foarte mirat că pri­­mul-ministru îl tăgădueşte. Iată în sfârşit destăinuit de în­suşi dl Brătianu, gândul ascuns. aşa împiedecă manifestaţia ca să rămâie ministru ba crede că dl I. Maniu ar fi făcut la fel. Toată ţara însă ştie că dl I. Ma­niu a refuzat nu odată ministeria-­ tul, mulţumindu-se în loc de ono-­ ruri şi cointeresări, cu muncă grea’ şi dezinteresată. „Ţărani flămânzi şi goi“ E interesantă atitudinea ziarului „ Vii­torul“ faţă de grandioasa manifestaţie a poporului de la întrunirea de Dumi­necă ş­ mai ales felul cum discută pro­vocările şi sălbăticiile comise de auto­rităţi din ordinul generalului Văicoianu. Aşa de pildă, „această încercare avor­tată de manifestaţie de dizordine“ — spune „ Viitorul“ — „na avut nici pe departe proporţiile pe care unele ziare Încearcă să io dea“. Fireşte, o manifestaţie la care parti­cipă 30.000 de cetăţeni, este o „mani­festaţie avortată“. Cât priveşte proporţia ei, nu poate fi la înălţimea exigenţelor „Viitorului“, câtă vreme n’au fost de­cât 10—12 răniţi şi nici un mort. Ne-am învăţat de mult să cunoa­ştem măsura aprecierilor presei liberale în chestiunile de manifestare a popo­rului. Dacă s’ar fi înregstrat măcar un număr de victime ca cel de pe vre­mea răscoalei din 1907, manifestaţia de Duminecă putea fi luată în consi­deraţie. Dar aşa, fără nici un mort, e intr’a­­devăr „caraghios“ şi „ridicol“. Pentru aceasta, însă, de vină nu e decât dl general Văitoianu, care ar fi putut ordona ca salva trasă în aer să fi fost trasă în plin. Şi acum iată cum începe „ Viitorul“ reportajul asupra celor petrecute Du­minecă­ .Opoziţia turbulentă, compromisă ţi înfrăţită (de pumnii trădătorului Mal­­itaeanu. N. R.) în lupta din Parla­ment, a început ieri acţiunea de stradă „Încă de la orele 7 dimineaţa, au fost aduşi în sala „Dacia“ câţiva tm­axu t­laniBu­zi şi g­oi, adunaţi de prin satele din jurul Bucureştilor...“ etc. Ei, bravo! Nici nu se putea un mai zdrobitor reportaj pentru... opoziţie ! Am­ vrea totuş să ne precizeze inte­ligentul reporter, care e pricina că ţă­ranii satelor din jurul Bucureştilor sunt „flămânzi şi goi“ ? Nu cumva au fost înflămânziţi şi desbrăcaţi de cămătarii partidului libe­ral, cari de atâta amar de vreme spor iază întreaga fă anime a vechiului Regat. De altfel credem şi noi că printre zecile de mii de cetăţeni au fost mulţi ţărani flămânzi şi goi, cărora „ Viitorul“ ■e aruncă dispreţul lui împrumutat de la fruntaşii oligarhiei liberale. Dar tocmai aceşti ţărani flămânzi şi goi justifică acţiunea opoziţiei demo­crate. Pentru ei, şi împotriva celor cari i-au înflâmânzit şi i-au desbrăcat, duc lupta fruntaşii partidelor din opoziție. De aceea vor trebui să triumfe. Ce trebue să facă studenţii de Marin Ştefănescu In două articole, publicate zilele trecute in ziarul „Patria“, îmi exprimam Îngrijo­rarea ca nu cumva studenţii, in actuala if mişcare, să se lase ispitiţi de vre­un spirit anarhic. La aceasta mi­ s’a răspuns în scris şi oral, că adevăraţii studenţi îşi duc lupta patriotică luminându-se de la pro­fesorii lor, dar că unii dintre noi la zic una, alţii alta, şi că ei nu ştiu pe cine să asculte. Şi sunt mulţumitor de acest ră­spuns, şi îmi simt datoria de a-mi spune şi mai în întregime gândul. Studenţii să ştie că, afară poate da ex­trem de puţine cazuri, noi, profesorii, sun­tem cu toţii de părere, că mişcarea este profund legitimă în fond, ca idee, dar că trebue precizată metoda. Noi creem ca, paralel cu această acţiune, ei să-şi ducă viaţa regulată la cursurile universitare. Nu să înceteze, ci să se redeschidă şi mai cu viaţă şcoala. Căci, pentru a-şi atinge ţelul urmărit, studenţii trebue să se organizeze. Şi adevărata lor organizaţie se făureşte nu într’o atmosferă deosebită de aceea a Uni­­versitâţei, adesea chiar protivnică acesteia, ci la lumina ştiinţei Studenţii sunt In a­­celaşi timp cetăţeni şi fii ai şcoalei. Iar problema ce se pune, nu este faptul simplu al unei zile trecătoare. Ea este un fenomen complex, care cere ani de muncă stărui­toare, care cere metodă, care cere organizaţie. Nu este vorba numai de evrei, ci de tot ce este strein în ţara noastră. Şi nu este vorba de a propovădui ura împotriva oricărui strein, ci de a respecta pe cine ne respectă, şi de a repune în ordine pe cine ne pricinueşte desordine. In cât deodată cu acţiunea de apărare directă împotriva streinilor vrăş­maşi, trebue ca să ne şi luminăm noi pe noi înşine în chestiunile ce ating vitalitatea patri­ei. Şi apoi suntem datori ca să ne ei­iminăm poporul. Să-i propovâduim neîn­cetat poporului nostru, — prin vorbă şi prin faptă, — întărirea românismului. Să se dezvolte economiceşte, şi să se înalţe moraliceşte. Să ne străduim ca el să prindă gustul cititului, şi să cunoască mi­nunatul suflet românesc. Să întemeieze o industrie românească şi un comerţ româ­nesc. Şi să strecurăm tot mai adânc în fiinţa lui dragostea de muncă, şi de cinste, şi de demnitate. Or, toate acestea nu se fac prin strigătele răzvrătelnice ale câtorva zile încărcate de tulburări. Ea este opera vremei şi a metodelor grave. Eram la Paris în ziua mobilizărei din 1014. Şi i-am vă­zut pe francezi plecând pe front nu cu strigătul „la Berlin, la Berlin“, ca în 1870, ci cu gravitatea de a muri sau de a în­vinge. Se ştie jalea Franţei dela 1874.. Şi este vie in mintea noastră a tuturora Franţa glorioasă din 1918. In zadar deci ne am răzb­oi noi Înarmaţi nu­mai cu strigăte întoarse sporadic spre streini. Ci în acelaşi timp trebue să ne şi întărim metodie noi pe noi înşine. Altfel, duşmanii ne-ar copleşi prin însăşi slăbiciunea noa­stră. Insă dacă lupta noastră împotriva streinilor o ducem paralel cu însăşi pro­pria noastră înălţare, atunci mergem sigur spre izbândă. Dar, încă odată, aceasta nu este izbucnirea trecătoare a unei clipe, ci munca stăruitoare, care cere timp, şi me­­todă, şi vastă organizaţie. Lozinca noastră deci să fie: Să ne organizăm, şi să ne organizăm la lumina ştiinţei. Eu, după cum ara spus-o de atâtea ori, am o credinţă dusă până la religiozitate în marele destin al României Dar mai cred, că acest destin se va împlini numai dacă noi vom avea conştiinţă de el, şi ne vom jertfi lui prin muncă, prin cinste, prin cultură. Trebue să ducem lupta pentru ro­mânism nu numai prin instinct, ci şi prin raţiune ; şi nu numai într­o direcţie, ci pe toate feţele sale ; şi nu numai prin anu­mite mijloace, ci cu toate puterile; şi nu numai la răstimpuri, ci nu toată viața noastră. PlîlERI LA PUNCT O telegramă din sursă liberală Spune, că opoziţia ar fi aruncat fiole sulfu­roase în c­ameră, pentru a împiedeca ţinerea şedinţei. Adevărul este, că vicepreşedintele Camerei jovialul protopop Pizo a con­sumat în noaptea precedentă la Alca­­zar câteva porţii de tachine de fasole, ceea ce a tulburat atmosfera şi aşa de­stul de infectată a Camerei. • In America a fost concediat un funcţio­nar pentru că a luat mită cinci dolari. In România­ Mare pentru un pol încă se lasă pe drumuri orice slujbaş. Stabilitatea funcţiei este asigurată numai de la o sută de mii lo sus. CONSTITUANTA ROŞIE — Documentul No 2 — Am protestat în atâtea rânduri, ca pactul fundamental, care să chiamă Constituţie, să fie impus ţării ca opera unui singur partid. Am fost generoşi în protestul nostru . . . Seria de documente, ce publicăm, despre felul cum a fost fi­­ută .Con­stituanta“ va lămuri pe oricine, ci „Constituţia“, ce are să fie votată da către aceasta „Constituantă" nu este opera unui singur pa­tid. Ea este opera unui singur­­ individ. A unui Individ, care a făcut o adevărată mobilizare generală, sau, mai la drept, a militarizat ţara întreagă, pentru ca o mână de criminali ordinari, să „aleagă Constituanta“ ţării româneşti întregite, sub scu­tul şi paza jandarmeriei şi a scumpei noastre armate. Fireşte, că această ceată aleasă prin crimă şi compusă în bună parte de criminali amnistiaţi, nu poate, decât să voteze cu ochi închişi „Co­nsti­­tuţia“ individului, care i-a creat, şi care se chiamă Ionel I. C. B­ătianu. Publicând al doilea document, trebue să spunem cu mândrie, că cea mai mare parte a armatei şi jandarmeriei — îndeosebi cei ieşiţi din popor — au refuzat să se supună rolului de călăi al libertăţii, ce li s a încredinţat. Să dea bunul Dumnezeu, ca gestul celor bravi, să aducă mântuirea neamului sbuciumat. SEVER DAN. 15 Februarie 1923. Reamintesc tuturor, că jandarmeria, prin legea ei de organizare specială, este chemată să veghieze, în comunele rurale la menţinerea ordinei, siguran­ţei publice şi executarea legilor. Această misiune capătă o importanţă covârşitoare mai cu seamă în îm­prejurările de faţă când acţiunile ascunse şi de reacredinţă pornie de la rău­voitorii ţării găsesc un mediu favorabil, şi când sub masca propagandei electo­rale se pot foarte uşor ascunde toţi acei ce agită şi conspiră în contra sigu­ranţei Statului. (Ca în documentul No I. — Red.) Aceşti instigatori propovăduesc sub formă de propagandă electorală deghi­zată ideile lor incendiare, adeseori atacă chiar: Coroana, armata, forma de guvernament a Statului, iar sătenilor le spun, că li se vor lua pământurile înapoi, ori că vor fi obligaţi să le plătească cu preţuri înzecite, făgăduindu-le scutiri de biruri şi împroprietăriri gratuite. (Se observă şi aci, că acest ordin este redactat de aceiaşi mână, ca documentul No. 11 Red) O atfel de falsă propagandă electorală fiind făcută numai pentru a se aţâţa spiritele întrun anumit scop, constitue un pericol pentru înlăturarea căruia trebuesc luate măsuri energice. In acest scop ORDON A) Pe timpul campanei electorale 1. Deşi Întrunirile sunt libere, totuşi Jandarmii-şefi de posturi vor căuta să ştie din timp, ori de câte ori se ţin întruniri pe teritorul comunei lor, la cari vor asista — în mod obligătoriu — şi dacă aud că se propagă idei la fel cu cele arătate mai sus, cari aţâţă spiritele şi pot da naştere la acte ce periclitează ordinea şi siguranţa Statutului, vor interveni aplicând prevederile codului penal şi celorlalte legi în vigoare. 2. Partrulările de zi şi noapte ale jandarmilor de la posturi vor fi inten­sificate şi indreptate pe toate direciunile (in special localităţile izolate) cu care ocazie vor căuta să afle persoane streine de localitate şi scopul adevărat al venirei lor. Pe aceştia îi vor urmări cu precaţiune şi discret pentru a desco­peri pe acei ce ar avea intenţiunea să facă instigaţiuni. B) Pe timpul alegerilor. 1. In conformitate cu Art. 53 al. 3. din legea electorală ofiţerii şi trupa jandarmeriei sunt apăraţi de penalitate (jandarmeria este încurajată oficial sa comită crimele din documentul No 1, punându-­ se în vedere scutirea de penalităţi! t oribil! — Red.) în caz când nu votează. 2. Jandarmii vor continua să şi indeplinească atribuţiunile lor privitoare la or­dinea şi siguranţa publică, în conformitate cu legile în vigoare şi prevederile ordi­nului de faţă. 3. Asistenţa militară pe lângă birourile electorale se dă de către trupele gar­nizoanelor de reşedinţă a judeţelor şi nu Intră prin urmare nu atribuţiunii jandar­meriei. (???) 4. Vor fi mărite efectivele posturilor din comunele ce constitue centre de vo­tare, astfel ca să asigure ordinea în localitate. Aceste posturi vor fi puse sub co­manda unui ofiţer subaltern sau cel puţin plutonier major, anume hotărâţi de companie,­­aleşi pe sprânceană. ( Red ) In conformitate cu prevederile legii elec­torale. Preşedintele centrului de votare este şeful poliţiei pe întreg teritorul comu­nei şi pentru acest motiv pe tot timpul alegerilor este în drept in materie de poli­ţie să ia dispoziţ­­ni şi jandarmii sunt datori si le execute. Jandarmii dela aceste posturi nu vor face paza în jiul localului de vot. Aceasta in conformitate cu prevederile legii, revenind trupelor anume destinate, se vor conforma intd dis­­poziţiunilor ce vor fi luate de către preşedintele respectiv pentru poliţia în loca­litate sau chiar pe întreg teritoriul comunei. 5. Pe timpul alegerii la reşedinţele compăniilor şi plutoanelor se vor găsi în permanenţă prezenţi of­erii cari, vor fi în conţinu şt în strânsă legătură cu prefecţii şi administratorii de plasă. Pe tot acest timp este cu desăvârşire interzis a se primi şi tran­smite rapoartele telefonice decât numai personal de ofiţeri, şefii de secţii şi posturi titulari. C) Dispoziţiuni generale. 1. Orice eveniment în legătură cu ordinea şi siguranţa publică va fi adus imediat la cunoştinţa administratorilor de plasă şi prefecţilor. 2 Dela data primirei ordinului de faţă şi până la terminarea alegeril­or rapor­tul zilnic telefonic va fi dat de două ori pe zi şi anume Intre 8—9 şi 17—18 şi imediat când s’ar intâmpla un eveniment important. 3. In fiecare seară la ora 18 pe lângă raportul de evenimente dator să Îna­inteze regulamentul în mod obligatoriu fiecare comandant de companie va raporta direct comandantului pe calea ceia de a găsi mai nimenta (telegrafia, cifrat, tele­­fonic, sau prin curier special) după caz, evenime­ntele importante din județe petre­cute în decurs de 24 ore. In cazul când nu au avut loc evenimente importante se va raporta „linişte". Comandanţii de companie vor fi făcuţi personal răspunzători in cazul cand vor rămânea evenimente importante neraportate sau vor fi raportate mai târziu. Atrag atenţia tuturor că în asemenea ocaziune este pusă la încer­care vi­gilenţa şi pregătirea pentru serviciu a jandarmilor. In împrejurările de faţă jandarmul trebue să fie mai nedormit şi mai vigilent ca oricând şi pentru acest motiv pretind de la toţi ofiţerii şi trupă muncă încor­dată, atitudine demnă şi energie acolo unde trebue. Pe baza ordinului de faţă comandanţii de regimente vor lua mă­suri de detalii, iar comandanţii de companii şi plutoane vor face şcoală cu jandarmii, atât ei personal cât şi prin şefi de secţie pentru a se asigura o executare perfectă. Acest ordin intră în vigoare dela data primirei. Până la terminarea alegerilor comandanţii de brigadă, de regimente, ajutori şi comandanţi de batalioane vor fi în continuă mişcare pentru a se încredinţa de felul cum s’a executat serviciul şi s’au luat măsuri repezi de indreptare acolo unde se va simţi nevoe primind reclamaţiunile unde vor fi şi vor lua măsuri conforme cu cazul.

Next