Patria, iunie 1923 (Anul 5, nr. 114-139)

1923-06-10 / nr. 122

Cluj, Duminecă 10 iunie 1323 LFI EXEMPLARUL Anul V. * Numărul 122 ■ şi Biserică ortodoxă Biserica dominantă este de fapt Biserică dominată de Stat După vechea Constituţie biserica orto­doxă română avea calificativul de biserică dominantă, ca una ce cuprindea în sânţu­ său majoritatea absolută a cetăţenilor ve­chiului Regat. Calificativul de biserică do­minantă a fost menţinut şi din „constituţia“ Clubului liberal, impusă ţării prin cunos­cutele mijloace de regim absolutist. La un mom­nt dat ,se părea că titlul de „dominant“, ar f fi la primejdie şi fiu va intra în noua Constituţie; ştim că cle­rul ortodox a dat stând o luptă violentă pentru menţinerea acestui litiu, crezând că are de a birui o resistenţă serioasă. Dar guvernul a cedat imediat şi ma­­jorităţile liberale au fost din capul locu­lui pentru păstrarea acelui prerogativ Credem că du n’ar fi început clerul or­todox să protesteze împotriva calificaţi valul simplu de „întâietate“, ce se pre­vedea pentru biserica ortodoxă după În­tâiul text al proectului de Constituţie, în­suşi guvernul ar fi pus la cale majorită­ţile să facă propunere pentru menţinerea vechiului calificativ de „dominant“. Motivul il cunoaşte la noi toată lumea. Nu faptul că guvernul ar ţinea într’ade­­vâr mai mult la o confesiune creştină de­cât­­la alta­­ a determinat să păstreze nota de „dominata* pentru biserica orto­doxă, ci împrejurarea că rămânând cu acest calificativ biserica de Stat va fi într’adevăr nu o biserică dominantă ci o biserică dominantă de Stat. Int adevăr bărbaţii politici români cu rol hotărâtor tn partidele noastre sunt cei nai mulţi fără confesiune, căci sunt lip­siţi de o credinţă positivă. Dacă­­ ai căuta totuşi Intr’o comunitate mal mul sau mai puţin religioasă, i-ai afla mai de grabă la rândurile franc­ma­sacriei decât in a­­cele ale ortodoxismului, din care respec­­tează şi păstrează totuşi, pentru ochii lu­­mii, formele externe. Nu gândul de-a favoriza o credinţă, pe care politicianii români ar fi crezut-o de adevărată, i-a determinat să primească cu atâta uşurinţă păstrarea unui preroga­­tiv medieval, ci­­simplul fapt că având biserica de Stat, Statul va rămânea cu desăvâ­şire stăpân în ea ca şi în trecut. Guvernul liberal vedea în biserica de Stat un nou mijloc de supremaţie poli­tică, aşa după cum a fost şi întrecut în vechiul Regat. Toată lumea cunoaşte la noi rolul umi­litor la care Statul a degradat biserica ortodoxă română, făcându se absolut stă­pân în ea, numind şi destituind pe arhie­reii după cum cereau interesele de partid reducând la rolul de propagandişti poli­tici pe servitorii unei instituţiuni cu ro­sturi atât de sublime pe pământ, şi atât de hotărâtoare în viaţa unui popor. Ca biserică dominantă în vechiul Re­gat biserica ortodoxă nici când nu a fost întrebată de Stat cum îşi împline­şte înalta ei misiune de regenerare mo­rală, de muncă culturală în eonul poporu­­lui, dar a fost veşnic trasă la răspun­dere pentru felul cum şi-a îndeplinit ro­lul politic impus de cutare partid des­puiere. Da aci au urmat adâncile perturbaţiuni în viaţa internă a bisericei ortodoxe ro­mâne, de aici desorientarea generală şi din gustul celor mai alese feţe bisericeşti. * Toate semnele de azi arată, că Statul ro­mân şi în special guvernul liberal vrea să mai ţină biserica ortodoxă română în aceeaşi situaţie de robie politică, făcând din bise­rica dominantă o biserică dominată, în­­genunchiatâ şi* ridicul­aată de Stat. In expunerea de motive a proiectului pentru noua Constituţie, di Di33es.n1 a vor­bit de biserică şi de credinţă într’un fel, care a revoltat pe cei mai distinşi repre­zentanţi ai bisericei ortodoxa, a vorbit de la înălţimea omului absolut indiferent faţă de religie, aşa, încât era cu totul evident, că numai consideraţii de ordin pur politic au determinat pe legiuitorul­­­beral să sta­bilească rolul bisericii ortodoxe în viaţa de Stat român. Singur preocuparea de ordin politic, pentru a lăsa Statului mână liberă în biserică, a făcut să nu fie adoptată ho­târârea de unire de la Alba-Iulia cu privire la egalitatea confesiunilor religioase pe te­­ritorul Statului român. Mulţi români ortodoxi, mai ales din nouile teritorii am fost plăcut impresio­naţi de graba cu care guvernul a con­simţit să menţină prerogativa religiunii ortodoxe. Dar azi ne dăm seama cu toţii de adevăratele sentimente ale gu­vernului liberal faţă de aceasta bise­rică. De Curând s’a făcut alegeri pentru vr­o 7 locuri vacante sau nou create de episcop­. Am văzut că îa toate aceste alegeri clerul ortodox n’a avut nici un cuvânt, şi că guvernul şi-a nu­mit prin ridicola Instituţie a aşanumi­­tului „mare colegiu electoral“, pe par­tizanii şi exponenţii săi poliţei. Cu prilejul ultimei alegeri de episcop, a acelu­i de Argeş, săvârşită Marţi în 6 iunie, regula generală s-a repeţit încă odată. Întreg clerul susţinea pe un arhie­reu pentru scaunul de Argneş. In con­sfătuirea clerului s’au ridicat glasuri hotărâte Împotriva felului cum guver­nul se amestecă în chestiunile Interne ale bisericei ortodoxe. Mitropolitul pri­mat a declarat că nu se poate spune dorinţe! guvernului, că postul de epi­scop­­ considerat ca un post politic. In această declaraţie se resumă În­treaga atitudine a guvernului, a Sta­tului român, faţă de biserica­­domi­nantă". El o vrea dominată de Stat şi nu dominantă în Stat. Cu prilej al alegerii de Marţi am avut imp­eria că b­serica noastră ortodoxă şi a dat seama perfect de situaţia umi­litoare la care e ţinută, şi că o puter­nică acţiune pentru independenţa ei se va porni cu o putere necunoscută mai înainte. CRONICA ZILEI Văitoianu va sparge şandra­maua!... In şedinţa de joi a Ca­mer­ei, dl O. Racoviţă, deputat de Uşi, a amintit că într’o şedinţă precedentă a cerut explicaţii dlui ministru de in­terne asupra preţurilor excesiv de mari ce se iau la hoteluri. Şi cum dl ministru de interne n’a răspuns, dl Racoviţă roagă acum pe insuş ministrul-preşe­dinte să cerceteze pentru care anume motive se permite specula la hoteluri. Interpelarea deputatului liberal de Iaşi a fost sgomotos aplaudată de-o parte a majorităţii, care cunoaşte de­desubturile chestiunii şi ştie că dl Mal­tezeanu, deputat şi ginerele dlui Văito­­ianu, este unul dintre cei mai mari ac­ţionari ai societăţii marilor hoteluri din România. Dl general Văitoianu a venit numai mai târziu la şedinţă şi aflând despre acest atac a spus enervat unui grup de aderenţi: —­ Voi sparge şandramaua! Armonia liberală este perfectă. » Scotus Viator — cenzurat. Din Sătmar ni se scrie: „Ziarul unguresc local „Friss Újság" a înregistrat şi el ştirea, ca publicistui erglez, Salon Watson a fost ales cetăţean de onoare al oraşului Cluj. Ziarul unguresc a reprodus şi discursul, prin care dl Watson mulţumeşte pentru această onoare, — adecă, mai bine zis, ziarul un­guresc a încercat numai să reproducă dis­cursul, pentru că a intervenit di emaur şi l’a suprimat în Întregime. . . * * Partid liberal ardelenesc? Ziarele din Bucureşti sunt informate, că deputaţii liberali din Ardeal şi Banat se vor grupa Intr’un partid liberal ardelean, care va co­labora numai cu partidul liberal central, dar nu va mai fi la ordinele lui arbitrare. Şeful mişcării acesteia este dl Leonte Moldovan dela Brăila. .Timpul“ scrie In privinţa aceasta: „Putem afirma astăzi, că cel puţin una din aceste disidenţe se va alcătui în curând. Ea va avea la conducere pe unul din ma­joritarii cei mai influenţi, un ministeriabil, care a de fapt şeful liberalilor dintr’unul din porturile dunărene. De altfel acest im­portant fruntaş liberal a mai făcut dificul­tăţi guvernului şi cu prilejul legii chiriilor, şi în alte împrejurări. Dsa va fi secondat în conducerea acestei disidenţe da doi deputaţi moldoveni, care leau dat tot concursul, chiar anticipat, şi nu numai pe cale parlamentară, în lupta întreprinsă de dsa împotriva legii dlul Fio­rescu. Se pare de asemenea, că se va ralia a­c­estei disidenţe încă un deputat cu trecere, unul din fruntaşii baroului bucureştean, care s’a ilustrat şi dsa printr’o polemică cu ministrul de justiţie, cu prilejul unei legi prezentată de acest ministru, şi al cărei raportor era tocmai advocatul, de care e vorba.“* Declaraţiile din­ dil. Vaida-Voevod Un redactor al ziarului „Brassoi La­pok“, venind la Cluj cu prilejul petrecerii aici a dlui Sifon Watson, a avut prim­­ul să vorbească şi cu dl AL Vaida Voi­vod. Dl Vaida şi-a început convorbirea cu redactorul ungur prin declaraţia ca azi numai acele acţiuni politice pot avea o însemnătate care ţintesc la înlăturarea gu­vernului liberal. Pentru acest scop s’a produs acţiunea comună a partidului na­ţional cu cel ţărănesc fără să se fi pâ­­râsit insă nici cel mai neînsemnat punct din hotărârile dela Alba Iulia. Despre drepturile minorităţilor dl Vaida a spus: „Cât mă priveşte pe mine, eu nu mi-am schimbat nici odată convingerile şi con­cepţiile in această chestiune; dar trebue constatat câ în chestiunea minorităţilor dela 1918 încoace s’au făcut atâtea con­cesiuni din interese momentane de tac­tică, materiale sau particulare, încât au putut clătina bazele hot­ărârilor de la Alba­­lulia. In ce priveşte aranjarea chestiunii mi­norităţilor, ea atârnă ca de o condiţie primordială de aşezarea vieţii de Stat pe baze constituţionale şi legale, fare urme de falsificare. Până nu se va reveni la această aşezare constituţională şi legală, până când în locul constituţionalismului anarhizează viaţa de Stat sistemul min­ciunilor şi al tragerii pe sfoară, iar în locul legalităţii tronează capriciile ha­nd­ul plac, nu poate fi vorba de rezol­varea cinstită şi sinceră a chestiunii minorităţ­lor etnice. — Ce se mai plâng minorităţii? continuă dl Vaida, — căci iată soastea românismului fie în Basarabia, fie în Ardeal, e mai tristă însă decât a mi­norităţilor etnice. Rog să vă gândiţi că ungurii, saşii şi evreii încă nu au fost puşcaţi, nici după sentinţă judecătorească, sub pre­textul bolşevismului, în vreme ce în Basarabia românii sunt sistematic pri­goniţi, bătuţi şi împuşcaţi. Redactorul aduce vorba despre si­­tuaţia politică generală. Dl Vaida însă continuă : „Saşii, în baza pactului încheiat au câştigat favoruri pentru biserica lor.­­ în vreme ce biserici avute — şi nu de-ale noastre — au luat milioane de la Stat pentru servicii politice, biserici româneşti sunt nevoite ca prin cerşi­torie, să ajungă la micii ajutoare. Susţinerea şcoalelor istorice din Blaj au necesitat un împrumut de peste un milion de lei şi consumarea fundaţiuni­­lor rămase din trecut, fiindcă guvernul nu şi a făcut datoria de­ a veni în aju­torul bisericii unite, cu toate promisiu­nile făcute. Catedrala gr. crt. din Cluj, în urma indolenţei guvernului, care nu acordă sprijinul material necesar nu p­oate fi clocită Şi acest fapt este un îndemn suficient că atunci câ­nd vorbim de situaţiunea grea a minorităţilor din Ro­mânia să recunoaştem că sub guver­narea liberală n­oi fiii poporului româ­nesc nu se pot mândri cu o soarte mai bună decât soartea oriărei mino­rităţi neromâneşti. — Te rog să întreb! profesorii liceu­lui superior român d­e Braşov, la aceşti muncitori intelectuali cu un tre­cut atât de frumos, cari în vechea Ungarie îndepliniau o misiune naţio­nală, dacă ei, fiii naţiunii dominante, se bucură de mai multe privilegii sau se luptă pentru existenţă în condi­ţ uni mai favorabile decât colegii lor de la liceele săseşti? Redactorul ungur face o întrerupere. Dela unguri s­­­au ce-au el mai scump şi mai sfânt: şcolile. Şi un­gurii nu vor decât înţelegere şi drep­turi ... „Azi nu se poate vorbi de înţelegere şi de drepturi — a continuat dl Vaida. Azi trebuie să ducem o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva guvernului actual şi a sistemului lui de guvernare, dacă voim să scăpăm ţara de perire. Azi, iat­ cei ce doresc drepturi şi dreptate în a­­ceastă ţară, de ei fii ai minorităţilor sau Romăni, trebuie să şi dea măria pentru înlăturarea volniciei liberale. Să mergem mai departe, la ce priveşte funcţionarii, ziarul „Brassói Lapok“ ar putea face un mare serviciu în interesul liniştirii opiniei publice ungureşti, dară ar alcătui o statistică comparativă despre situaţiunea funcţionarilor recrutaţi dintre românii ardeleni, aruncaţi pe drumuri şi funcţionarii recrutaţi dintre minorităţile oprimate s’ar constata atunci câţi români şi câţi unguri au ajuns în pragul nean­tului. Vă repet din nou că nu este vorba de oprimarea minorităţilor, ci de o snab­e liberală care vine de sus şi pe urma căreia sufere deopotrivă toţi cetăţenii Ro­mâniei. Astăzi, minorităţile n’au dreptul să se plângă, pentru că dată fiind soartea românimi­ se pot consola în semnul unei comune sorţi triste." Mnaeaem O victimă a poli­ticianismului — De ce s’a înscris dl Călugăreanu în partidul liberal ? — DS profesor universitar dl Călugăreanu s’a înscris tn partidul liberal. A fost silit să se înscrie. De ce și cum? Bugetul anului 1923 întocmit de dl VintiU Brâtianu desființează In mod de­­finitiv catedra ocupată de dl profesor Câ­lugăreanu la Universitatea din Cluj Suma de 3 milioane de lei, promise de guver­nele precedente pentru înfiinţarea unui institut de fiziologie pe lângă Universi­tatea din Cluj, nu s-a dat şi nici nu s a luat în buget. Dl Călugăreanu, jignit cu drept cuvânt de această attudine a guvernului, a pre­zidat întrunirea profesorilor, universitari în care s’a votat moţiunea de neîncredere la politica culturală a guvernului. Dl Câ­lugăreanu a prezidat această întrunire, el a stăruit să se discute atitudinea ostilă a guvernului faţă de Universitatea din Bu­cure­şti şi el a făcut propunerea de ne­încredere. S’a întâmplat ceva după votarea acestei moţiuni? Probaţii, pentru că procesul ver­bal al întrunirii, iscălit de dnii profesor dr V. Stanciu, ca grefier, dr . Puş­ariu, dr Tr. Pop, dr I. Haţiegan ca membri verificatori, proces verbal in care se cu­prindea moţiunea — n’a mai fost publi­cat şi la stăruinţele dlui Călugăreanu par­tea aceasta a fost suprimată din procesul verbal. Şi-acum dl Câlugăreanu se înscrie în partidul liberal. A fost silit să se înscrie, ca să poată continua să facă ştiinţă Cea mai nouă victimă a politicianis­mului. NOTE Biblicul Elias­ ­^Ziarele scriu mult de câteva zile despre­­cea mai mare danie ce s‘a făcut cândva la noi pen­tru cultură; e vo­ba de testamentul lui Jr.q ies M. Elias, prin care se lasă pentu scopuri cul­turale și filantropîce o av­ere de aproape un miliard da lei. Academia română va admini­stra după dorinţa nobilului donator toată acea­stă imensă avere. Jaqres Elias a ştiut de bună seamă că ni­m­­nea nu va putea administra comorile lăsate mai bine decât această instituţie, care şi un tre­cut a dovedit o admirabilă, cirittră chiv­rni­­seală. Se vor face camb­udi pentru studenţi lângă Universităţile din ţară, laboratoare pen­­tu cercetări savante, se vor da ajutoare pen­tru muncitorii intelectuali, se vor ridica b­alio­teci, nu numai în Capială ci pretutindeni. Ne reamintim câ studenţimea noastră cere­a nu de mult un miliard de la Stat pentru înd­eptarea tuturor relelor pe teren cultural. Suma nu ni se părea exagerată pentru nevoile culturii, o găseam­ însă cu totul fantastică pentru puterile noastre de Stat ieşit din războiu şi în plină cr zi financia­r. Iitâ Insă că în tmp ce stu­denţimea îşi pierdea răbdarea, se desface testa­mentul lui Elms: suma dăruită era tocmai cea dorită de imaginaţia fără măsură a tineretul , întâmplarea seamănă cu o poveste, şi dacă n'am­ citito zilnic în gazete nu crede că e vorba de fapta minunată a unui sfânt patriarh din vechiul testament. In dania lui El­as se trădează o superioară înţelepciune solomoniă şi-un cuget cu adevărat biblic. Nu ne am uira deloc să citim într‘o zi că nesfârşita vale a Victoriei din Spitală s‘a umplut de oi şi o capre, turmele e care sfântul Elias ie-a dăruit celor săraci. Atmosferă de înaltă bunătate a testamentului lăsat s'ar coasplecta p'toresc. D vremea d­e urmă am citit şi despre rite­ranii pentru studenţ'me, când de-un trilion de lei, când de opt, — făcute de om­eni în viaţă cari niciodată nu ştii ce urmă^sc cu darurile lor făgăduite, dar neîmplinite. Fapta lui Elias e a unuia care a trecut pragul vieţ­i, ea ni se înfăţişează deci cu pec­hea eternităţii, ea e aureola ce se aşează peste o viţă sfârşită cu­ un gest mare şi simplu de stăpânitor de nenumă­rate turme pe malurile lord micui. In marginea acestui testament tebuie să ridici psalul în stil tot atât de simplu ca cd al damei săvâr­șite. Binecuvânta să fie fapta ta în veci, deapu* ram­ lăudat fii pentru cugetul tftu. .Părăsind România... înainte de-a părăsi pământul ospi­­tal er al ţării noastre, dl R W. S­ton Watson (S­otul Viator) a avut am­bi­litatea de-a ne comunica unele d­at­e impresiile sale cu caii pleacă de la noi şi ce se crede în Anglia despre pre­zentul şi v­ânnul României. Dl Seton Watson nu a spus: „Opinia publică din Anglia este insuficient, informată nu nu­mai despre România, ci în ge­neral despre întreaga Europa sud-estică, deşi azi şi în Anglia se manifesta fa­pt de ea mult mai mare interes decât înainte de războiu. In ce priveşte pe cei cari totuş ştiu ceva despre România, pot să afirm cu siguranţă, că se poate constata un sentiment per­sonal de simpatie p­etru români, din care se desprinde credinţa, ca România, date fiind corndi­­ţiunile ei geografice favorabile, poate să de­vie în curând un raiu pe pământ, un raiu în mi­niatură. Din nenorocire, însă, nu putem să nu vi­nem contrastul dintre splendidele posibiltăți ale viito­rului și real­it­ă­țile deplorabile ale situațiunii politice prezente. Sub sistemul actual de guver­nământ nu poate să existe o reală stabilitate politică și fără stabilitate politică nu se poate vorbi de­ o sinceră încredere din partea lumii din afară. Şi în­credere este baza reală a orică­rui credit. Să nu fiu rău în­ţeles. După părerea mea, dificultăţile mari ale României provin din fap­tul, că țara ace­asta se găseşte întro fazi de transiţie şi că pentru moment grupările şi par­tidele politice au ajuns între două pietri. Eu cred, că se poate De R. W. Seton Watson spune cu toată sinceritatea, că nu există in Europa modernă o clasă stăpânitoare, care de bună voie să fi făcut concesiuni atat de însemnate nouilor curente de democ­raţie cum a făcut clasa stăpânitoare românească, da din nenorocire clase­le n­u d in favo­rul carora s’au făcut aceste re­forme nau fost până acum în stare să-şi consolideze puterea şi au d­ovedit o anumită lipsă de experienţă politica, care a încurajat toate elementele reac­ţionare din ţară sa dea un ul­tim desperat asalt pentru men­ţinerea privilegiilor lor. Rezultatul momentan este o anarhie administrativă şi poli­tică şi o încercare de a înăbuşi vocea adev­nată a poporului şi, ce ace este şi mai ră­u, tend­n­ţa de­ a denunţa drept revoli­sionari sau bol­epişti pe to i cei ce do­resc sincer şi prefa­c democra­ţia în realitate. Eu sunt cel din urmă care să crează in lozinci demagogice de partid, dar eu nu văd in România decât două al­ternative : sau un adevărat gu­vern parlamentar întemeiat pe alegen libere şi pe o interpe­tare cinstită a regulamentului Came­rei,­­ sau apoi revenirea la un absolutism pe faţă Iar cum re­venirea la alxolu­ism­­este o evi­dentă imposibilit­te, nu numai in urma condiţiunilor generale europene şi a situaţiunii din Rusia, ci şi în urma sentimen­telor constituţionale ale Coroa­nei,­­ cealaltă alternativă este unica pos­bilitate practica. După părerea mea, însă, ni­meni n’ar putea afuma­, câ ac­tualul reg.mu corespunde acestei def­iniţii. D­o cu­siv pe Care şi-l pot per­m­­ite „lep­­­talii“ ardeleni până vor vedea că­ nu tulbură pe şeful guvernului. Intr'un ast­fel de caz şi dl Moşoiu şi dl Cosma vor fi repede pâroş­­i şi se va ing­osa cercul in jurul dlui B­ătturiu. N’a putut fi pe vremuri, o fracţie a averescniilor arde­le­ni, deşi­ „amninţa“ de multe ori să se producă, deşi aleşii ie­riund ai naţiun­i puteau fi cu urnii mai independenţi de guvern derăt cei de acum A se vorbi de o fracţ­e a liberalilor ardeleni e curată invvitare Aleşii urne­lor furate n’au putinţa met­ind pri- Iinţa de a se revolta, de a se gân­di la revoluţii de palat. De dani ani nu fac altceva decât executa orbeşte porun­cile stăpânului şi creatorului tor, a gu­vernului. Ei ştiu că la cel mai mic semn de independeţă — pot zbura să nu se mai întoarcă. • D monstrat a lor binevoitoare pe l­ângâ dnii Moşoiu şi Cosma? Poate le a cerut a însuşi givernul în dorinţa de a rămânea.. neremaniat. Poate dl B­ătianu ar întâmpina dificul­tăţi la remanie e şi atunci.. gruparea „ardelenea­sa“ de azi e bine veni­t in jurul dlor M­­oiu şi Cosma p­remierul va spune :C­e săi d-harc? Ni ve­deţi de ce pandantul?, se bicu­ă?’ Opin­a publică să ţie liniştită : nu ched uni de ordin obştesc a chestiuni pur personale sunt cele ce determină creiatea de *­ a­tium“ liberale- Naivităţi Fracţia liberalilor ardeleni? De câteva zile unele ziare aduc stă­ruitor ştiri des pe „fracţia liberalilor ardeleni*, care s’ar fi constituit sub patronajiul miniştrilor Cosma şi M­o­şoiu. Se afirmă în aceste ziare că libe­ralii ardeleni ar avea de gând să se pună carul în pielii şi să oprească politica dezastruoasă de până acum patronată de centru în provinciile de dincolo de Carpaţi. Un lucru­­ adevărat din toate a­cele svonuri, anume că înşişi „depu­taţii“ ardeleni au lăsat să se divulge astfel de svonuri. Ba în şedinţa de Miercuri, când generalul Moşoiu a a­pă­ut la tribuna Camerei pentru a de­pune câteva proiecte de legi pentru credite extraordinare — o parte a ma­jorităţii sau ovaţionat. Erau „parlamentarii“ din Ardeal şi Banat. Pentru cei ce cunosc prea puţin încă spiritul de „independenţă“ al parlamen­tarilor eşiţi din urnele nopţii vom ex­plica, pe scurt, pentru ce se răspândesc aceste svonun şi petru ce s manifesta­ţiile pentru miniştri „ardeleni“. Se ştie că guvernul liberal va îi re­maniat. Era să se producă remanierea nt ’un fel nedorit de primulministru când dimisionaseră dna Mârzescu ş Văitoianu. Intre miniştri cari trebue sa plece după porunca şefului sunt si cri dori.. ardeleni, dnii Cosma şi M­oşoiu Cam remanierea, amânată menu, e vorba să se producă irevocabil îndată după închiderea Parlamentului, miniştri ameninţaţi cu debarcarea cearcă să facă puţină presiune asupra şefului Ce argument mai ponderos ar putea arăta decât ca se grupează in jurul lor „parlamentarii" ardeleni? Aşa dar e cu totul naiv a se crede că liberalii ardeleni stor fi săturat de regimul bo­şevismului de sus şi stor fi hotărât ca, grupăndu-se, să... scape nouile provincii de ciuma liberală. Ca lucruri de interes obştesc nu şi-au bătut şi nu-şi vor bate cap d­l cu pri­mejdie Dar a face cerc în jurul a lor doi miniştri uardeleni“­ e un lucru in-' FIWERM.A FU'U’T „E’evul“ D­uca s’a prezentat la un nou examen. . politic, In şedinţa de a 7 Iunie a Camerei. I itr o b­est s ne de speciali­tate, privind propaganda în strembnare, a răspuns lament­at. „Elevul“ Duca a mai rămas un *n repetent In legătură cu propaganda în 3‘reină* tate, dl gene al Mosc­u­­- adânc îndu­rerat de s­tuaţia membrnă a colegului său de la externe — a luat hotă­r ca să în­fiinţeze un birou de propagandă la Par­s, unde va trimite pe 2-3 între muţii sai şefi de cabine. Generalul e bun... camarad.

Next