Patria, iulie 1923 (Anul 5, nr. 140-163)
1923-07-22 / nr. 156
Cluj, Duminecă 22 Iulie 1828 ^ LEI EXEMPLARUL Anul I. M Numărul 156 k-j fit A ^ ' m a. %•* Si M tarii - ai nimănui Ia vreme ce pr'n tonte administraţiile se vinde portretul dlul Brătianu cu triate tara da făuritor al Ron ânM-Mjrl* și cu preţ i de mai trăite Zed da iei — tara atiă cu uimire s' graazft nu numai că Staiul nu f?' pl-t ste ddocila cate muncitori dar șl — oribilă şi răşteoasă pita — datoriile morale ce avea faţă de oj tulii au rămas neplătde. Şi poate sărac da ei mei dau mai muit să se amintească precum că cine au fost făuritorii României Mari! Părinţii lor au căzut la Trtucaia sau nu una dn acele gale lupte ce se pomenesc atât de pompos — şi, din când în când, d n oasele cela' sute de mH sunt aşezate câteva Sab o crcco,... Orfanii v’ctorie! orfa di ţării lm* bogîţite ca de do,ă ori mai multă moş'e decât Rimânte cea veche — nu au primi nici un a jutor 1 lată trei sote d. m l de orfani pe care îl vede In fiecare dlm'nestâ numai Tatăl din coruri. S’a spus de atâtea ori că eroii sunt nemuritori............. Şi cei trei sute de mii un an potec ş! nu au hilue de cinci ani de z le în care tot mai des 30 ţin pa ăd ş' d s-CQUbîi. Numărul milionarilor a crescut spăimântător, dar ulei un impozit pe brusca bogăţie diforită vremurilor nu a venit să despăgubească măcar pe cei car! îa război au pierdut totul. Orfanii nu votează Dacă ar fi Putut avea dreptar! electorale ca rarnităţile, — soarta lor poate era alta tntr’o ţar îa care totul se rezolvă electoral. . Dar orfanii dvs! sunt o majoritate sânt minori şi nu au nici măcar dreptul de a vota pentru tatăl lor. Şi aşa au rămas o mizerie — uitaţi de făuritorii cei cu gloria, cum au cam fost uitaţi şi părinţii lor. O, şirate sticle de şampane nu steu desfundat pornind de la război înnobe — câţi ciorapi de mătase, câţi câini de lux şi flori importate, şi parfumai suave şi ţigări de foi a o fură dr tei bacrdi, câte bunătăţi mi s’au revărsat pe fericita noastră ţară, de vreme ce orfanii umblă în trenţe şi îşi scarpină pe pieptul lor micuţ păduchii de care au suferit şi părinţii tor în tranşee — şi râla lor simplă, care e cu atât mai sfântă cu cât atâţia bogaţi au râia în* inimă. Se vede că aşa e viaţi pe lumea asta. Unii îşi clădise palate — alţii nu mai au drept de a trăi nici în grop*. In privinţa asta vă amintiţi poate a fi cetit prin ziare, că autorităţile au izgonit din zona tranşeelor nu de mult — cârduri de orfani ce îşi găineră acolo adăpost ca animalele în gropile udate de sângele părinţitor lor Nu aveau drept să locuiască nici acop. ter primăria Clujului cam în vremea când se muşamaliza o contragestare de vite — a luat ,îaadabila"(?) măsură de a izgoni de muchia dealului halt câteva zeci de familii ce în lipsă de locuinţe îşi săpaseră gropi în care dormeau. Se împroprietăresc mulţi bogătaşi. Legea ar putea uşor prevede, că de la o limită d- avere orice cetăţean să fie obligat a creşte un copil al ţării Statistici arată îmulţirea prostituatelor — oare suflete de mamă că nu mai fie ? Ce sunt sentimentele de dragoste de ţară ca rare să laudă atâţi ş! atâtea — când orfani au rămas absolut lipsiţi de ajutor. O aşa zisă Societate se înfiinţase pentru el, dar deşi societatea a dat brichete şi are automobile, nu are pâine pentru orfani! Primeşte Sute de milioane lei ! Din trei sute cincizeci de mii copii a prins vre-o nouă mii şi copiii aceştia sunt siliţi să lucreze dulgherie şi ţesătorie — mai rău ca slugile, ca robii. Căci nu lăudata bogăţie a ţârii — ce alta puteau ajunge copiii celor morţi pentru ţară — dacă nu robi şi cerşetori Unii la Galeţi au fegri după ce furaseră pâinea lor. Majestate, Măria Ta, dă poruncă: sutele de mi de steaguri ce e impusă lumea să cumpere deja anumiţi fabricanţi să nu mai fie podoabe bătute de vânt şi apoi mâncate de molii — ci fiecare cumpere mai bine pâiză albă pentru cămăşi mici. E mai eftin şi Măria Ta ai să Te bucuri mai adevărat. Şi învaţă pe sapuşli Tăi cum să dea, căci mulţi au nevoie să Îl se arde şi asta. In ţara frumoasă îa care în trei Sute de zile ale anului ss în ampă maiunit de bel sete de fraude de milioane — fi Cel care sa împiedece hoţia şi care mai cu seamă face dreptate. De cioi ani au incetit să bită opt sute de mii de inimi — şi trei sute de mii de inimi care aşteaptă intrig şi în nerecunoştinţa să isprăvească discursuri — şi să înceapă datorita ani nara — atâta de puţină cât poate da o ţară ce Îşi zice bogată. CRONICA ar.! Atentat -• împotriva culture!. Am anunţat la unul dintre numerele noastre trecute despre adunarea evreilor ortodoxi din România şi moţiunea votată de această adunare care a avut loc la Oradea-Mire. Ziarul „Uj Kelet” politica acum un memoriu care a fost adresat Misterului Instus uni publice şi prin care”se cere anularei dispoziuii privitoare la instrucţiunea obligatoare pentru elevii evrei şi în zilele de Sâmbătă: scris, desen etc. Ziarul evreic, numeşte această dispoziţie „un atentat împriva culturii" şi cere desfiinţarea ei. * Spionaj în Iugoslavia. Din Belged se telegrafiază: S'a descoperit o afacere senzaţională de spionaj prin arestarea in Zigrab a unei tinere femei numită Danka Adroud, care a mărturisit că a dus persanei în Ialte un număr oarecare de documente. In urma acestor declaraţi au fost arestaţi vreo 20 de complici dintre cari câţiva ofţeri activi în armată şi de origină croată. * Comunitate de interese ungaroitaliană. „Idra Naţionale” d’li Roma publică declaraţiile -pe cari ie-a făcut ministru de externe al Ungariei unui redactor al ei, „Tiboal latero şi extern al Ungării, a spus ministrul de externe, sr fi mai luminos, dacă şi în trecut am f avut de lucru cu un guvern italian atât de loial şi de prevâzîtor ca cei de azi .. Simpatiile pe cari ni le a manifestat şi până acum guvernul italian ne impresonează adânc şi întăresc nădejdea că cu vremea relaţiuniie noastre prieteneşti vor deveii cât mai strânse.“ 0 Politica economică a dnui V. Brătianu. Dl inginer Casassovici ştie în „Argus*: pianul dial V. Bretanu a fost simplu de tot: economi sălbateca, apoi o comprimare a preţurilor produselor interne, comprimare tot sălbatcă, ţară ce streinătatea convinsă de genialitatea planuului economic va capitala în recalcitranţa ei faţă de vloarea leului şi va determina o ereste a leului la nivelul celui din interior, care după cum crede dl V. Brătianu este mai bine apreciat şi are o valoare de achiziţie mai mare . . . toată această politică economiia bazată deci numai pe faimoasa concepţia a efortului ,p un noi înşine, şi a îgherărei streinătăţii. Numai că socotirile miistrului de finanţe sa dat greş Comprimarea peţurilor interne, urmărită cu o tenacitate extraordinară de dl ministru Sassu, nu a avut de efect decât micşorarea producţiei, căci preţurile au continuat să crească încontinuu, numărul indice tratând o scumpire ia dbia de cârd a venit a tratat rege la putere. Led de streinătate în loc sa capituleze a mai scăzut cu o treime. Situaţia în loc si se îmbunătăţească s’a mai înrăutăţit, iar oprirea bruscâ a emisiunilor a cu niştere la o cumplită criză economică, care răstoarnă toate prevedirile din V. Brătianu in ce priveşte naţionalizarea ţinuturilor ai pita precum şi punerea în valare a bogăţiilor naturale, iar scumpetea mereu cresândă, cerând cheltueil neprevăzute, răstoarnă orice echilibru bugetar. In stiaţa aceasta dl mlaistre de finanţe şi-a dat seama că nu mai poate să se prezinte la toamnă In faţa parlamentului şi pentru a cruţa căderea regimului dela putere şi îi a relas timp înmormântarea gloriei sale de mare financiar, a căutat o diversiune, pisând In streinătate ia căutarea capitalului internaţional. Cât de mic va fi succesul ministu- Iui de finanţe, şi orice ministru într’o raită peste hotare poate să aducă ceva, dl ministru V. Brătianu va avea de acum posibilitatea să spună ţărei şi nu Parlament, că In refacerea economică trebue să avem răbdare că de acum au început să vină şi capitalurile streine cari vor colabora la refacerea căilor ferate, vor pune in valoare bogăţiile noimale etc. etc, dar trebue să avem pentru toate acestea răbdare şi mai ales să ne sacrificăm. iată cum maschează dl ministru de final,ţa insuccesul dsale în politica economică şi cum caută să salveze aparenţe.* Regulamente universitare. Zarul „Adevârul“ anunţă că ministerul instrucţiunii a anulat diferitele regulamente pentru intrarea studenplor la Universitate hotărând ca regulamentele precum și comisiunile examinatoare și data examenelor de admitere vor fi alcătuite de minister. Guvernare fără popor? Inspirat de cercurile conducătoare de la Bucureşti, oficiosul guvernului intră firea“, după ce a epuizat întreg materialul inedit asupra lui Şaguna, a dat la iveală această ultimă descoperire, necunoscută istoricilor până acum . Şaguna a lucrat fără popor, tot ce a făcut marele arhiereu pentru neam, nu a pornit dda popor, ci contra poporului Ca şi faţă de celelalte afirmaţii „istorice* ale presei liberale, ne-am forţat şi faţă de aceasta, ca să-i găsim înterniirea, în documentele şi studiile publicate până acum asupra lul Şaguna. In zadar! Documentele tac, monografiile sunt mute■ iară am parcurs monografia dlui Lupaş, — intrată definitiv şi în conştiinţa marelui public, cu ocazia comemorărei, — dar nici aici n'am găsit nimic. Deci, cu o legitimă supuşenie de necunoscători în materie de politică şi istorie ardelenească, ne adresăm la competenţii noştri adversari şi-l rugăm să ne spună şi nouă, unde, când şi cum a lucrat Şaguna fără popor, impunând poporanii, — într’un cuvânt, în mod autocrat ? Ar fi un serviciu făcut în mod gratuit şi bietei istoriografii ardeleneşti. Dar până la primirea arestul răspuns revelator, — care, frică ne este că va râmenea tot inedit, ca şi afirmaţiile presei liberale, — noi, în lipsa de alte izvoare, Indicăm unul singur, de unde a putut porni această afirmaţie , la Bonescu ei comp. Leon. Sursa istoricilor liberali este insă şi concepţia de guvernare a liberalilor. Cu mintea pe vremea votului cenzitar şi cu interesul într’un cerc financiar cât se poate de restrâns, liberalii atribue lui Şaguna metoda şi concepţia lor de guvernare, ca să-şi găsească în faţa Ardealului o justificare ■ istorică a furtului de urne. Dacă Şaguna, pe care voi, ardelenii îl iubiţi aşa de mult, a procedat contra poporului, făcăndu-l binele cu sita, — de ce v'ar mira şi de ce nu aţi găsi legitim ca şi dl Brătianu să guverneze Ardealul contra voinţei ardelenilor şi sâ-l dea o Constituţie pe care el nu o vrea ? Iată raţionamentul — cum să-i zicem ? ~ Indirect al liberalilor, când caută să se furişeze cu toate păcatele, la adăpostul neprihănitei personalităţi a marelui mucenic naţional. Şi atunci înţelegeţi de ce liberalii se forţează, tot istoric, să.. demonstreze că Şaguna n’a aparţinut partidului naţional, — de unde ? Şaguna este un precursor al dlui Vâroanu ! Ca şi ceara care se topeşte la apariţia luminei, tot aşa şi liberalii, a fost destul să caute a se alinta în rând cu Şiguna, ca să vedem acest spectacol: darea pe faţă, mărturisirea indirectă, a autocratismului de care este animat partidul liberal. A guverna fără popor, contra poporului, o! nu a fost concepţia lui Şaguna — lăsaţi morţii să doarmă! Concepţia este tradusă■' în faptă de guvernul dlul B-ătlanu■ M LA PUNCT Mare consternare în familia şobolanilor, din cauza unei recente invenţii a unui medic american. E vorba despre stârpirea microbului minciunii prin injecţii. Şobolanii, cari domnesc numai prin minciună sunt dispuşi sa declare pe american bolşevic şi sâ-l interneze la Jilava, sau să-i cointereseze in vr’o afacere liberală in sch’arbul neutralizării faimoasei Invențiuni. NOTE O misionară a păcei Doamna Elena Dr. Râmniceanu este secretara generală a „Uniunii mondiale a femeii pentru concordia internaţională*, o societate, care numită mai bine de trei milioane de membre în ziua de astăzi, înfiinţată in 1995, în Geneva. S- a propus „Uniunea* aceasta si contribue ca să se microreze puterea vorbelorecrasată în ssloanele „mondene*, la „jour'-urile dos -.dar şi domnişoarelor, .jour'-uri, cari — de r-rlte ori —■ alimentează focul, care pâlpâie tn spuză. Vrea să „stârpească râul creiat de -rri* înţelegere, spirit d« solidaritate, frăţietate, prin ajutor reciproc, pin ajutorarea copiilor şi mamelor, prin reconstrucţia morală şi creşterea socială a tineretului, prin stima faţă de drepturile altora, prin convingerea că războiul este o tragedie, scump plutită de atâtea milioane de vieţi tinere, pierdute pe câmpurile de luptă. Secretara generală e neobosită. O misionară în cel mai nobil înţeles al cuvântului Vorbeşte franţuzeşte, englezeşte, nemţeşte şi fireşte , româneşte, în adunări convocate în ţările Europei tânjind« Aleargă din Denevo, unde ţine, In aula Universităţii, conferenţe în franţuzeşte, cu proiecţiuni luminoase despre România, la Berlin şi la Minchen, cu precidenţaUniunii", franceza dna D’Arois — vorbeşte in Budapesta, în faţa unui auditoriu compus din contese şi alte doamne din elită, în frunte cu dna Apponyi, ca să ia mai apoi parte la o adunare aUniunii creştine internaţionale, a femeilor, în Bucuraşi sau să ţină , tot acolo, o conferenţă la fundeţiunea Carol, în româneşte. Iaşii a. c. a vorbit şi în Sibiiu. A fost o sărbătoare sufletească pentru auditoriu. Cu o logică impecabilă, cu o vervă remarcabilă şi eu amit, mait bun-sfast a căutat să transplante această doamnă de adevăratăelită* a societăţii ideile sănătoase aie „Uniunii* în mitjloul publicului adunat. Cu o sinceritate nobilă ne-a expus sbuciumul sufletesc prin care a trecut societatea din care face parte, etapele prin cari a fost silită să treacă: batjocura, — apatia şi —• msi apoi închegarea rândurilor într’o falangă compactă Conferenţiara posedă marele dar ai oratoriei. Încât ar putea-o invidia, dacâ poste avea ioc invidia, un profesor univesitar, atât pentru felul de predare, cât şl pentru adâncirea prob!.sitelor-Şisturile de macrovîdică au fost bine alese şi comunicate într’o formă lnsât vor fi dat de gâ-.dit sutator de asculuitori dn Sibiiu, ClsnS*dioara şi Mediaş, unde a vorbit de astădată. Ce bine ar fl ca drag sî şl scrie şl răs funde-iscft conferenţele! , de dorit ca misionara aceasta să fia primită pre Întîndenea —deci şi la noi, în Ardeal — cu cea mai mare căldură, fiindcă pledează cu atâta vervă pentru o soluţionare viabilă, nobilă a crizei actuale sufleteşti, încât numai bine poate să se nască pe urma conferinţelor acestora, cari dau merinde de gândit, înalţă sufletele şi sprijinesc pe cei slabi. Cei ce îşi bat joc de ţelurile puse de o uniune ca cea a „Uniunii mondiale a femeii* — oricât s’ar pornni — n’au ce pune în locul medicinei recomandate de ea. 3i fim mulţumiţi dacă avem şi noi o astfel de misionară desinteresată la „Uniunea“ din Geneva. Frământări liberale Conflictul între tineri şi bătrâni Ministrul domeniilor, dl A. Constantinescu, a rostit la Brăila un nou discurs, cu prilejul unei serbări locale, în care a adus laude dinambice şefa lui partidului liberal, dnu I. Brahanu. „Am slujit steagul şi pe cel care 11 ţine azi, fără a l terfeli vreodată prin praf şi ndrou, — a spus dl Constantinescu- — Sunt fericit să /.cnstat rolul lui, funcţiunea iui socială ş! forţa ce o reprezintă în istoria ţSrii româneşti. Am fost ş! voi fi ca acceaş credinţă In jurul iui“ . . . Conn Aleea n’a avut întotdeaana aceste idei şi credinţe despre şefi partidului. Plecarea lui în streinătate, înainte cu vreo trei luni, a fost chiar o consecinţă a divergenţelor acute din sânil cabinetului şi întoarcerea lui, în toiul conflictului dintre mteiştri Mârzescu şi Văitoiana era socotită de mulţi ca începutul unei sciziuni definitive în sânul partiului liberal. Conu Alecu avea să pună capăt intrigilor din pastid şi va da tot sprijinul omului său de încredere generalul Vâltoianu. Dar, ca prin minune, conu Alecu s’a domolit. N’a provocat nici un conflict pe chestiunea Văloianu-Muzescu. Dimpotrivă, cu prilejul întroducerii noului episcop de Roman a rostit un discurs in care, accentuând solidaritatea liberalilor bătrâni faţă de «saltul liberalilor tineri, s’a identificat întru toate cu şeful. Conu Alecu s -a dat seama, in momentul din urmă, că a îmbătrânit şi el şi că viitorul este szarvat altor generaţii mai tinere. Un conflict intern, care ar duce la dimisia givernul n!, n’ar avea ca urmare Înlocuirea şefului prin el, conu Alecu, ci înlocuirea întregii conduceri a partidului prin elementele tinere. De aceea, toţi trebuie să rămân credincioşi şefului, toţi bătrânii carii nu mai au ce spera dela o revoluţiune pretoriană. Acesta este şi rostul discursului dela Brăila. Există, într’adevăr, un germene de descompunare în sânul partidului liberal, dar fermentul care accelerează procesul nu porneşte de la dl Constantinescu, — nu mai porneşte da la el. Tinerii liberali sunt nemulţumiţi. Prea puţin rol li se dă în viaţa partidului şi viaţa publică Toate avantajile ce decurg din presiunea puterii de Stat sunt ale mnei mâni de oameni cari au adunat şi până acum nenumărate averi şi nu pot fi săturaţi. Ambiţiile generaţiei tinere, între cari sunt câţiva oameni de valoare, nu au fost satisfăcute. Conducerea partidului nu se dă seama de necesităţile timpului şi menţine partidul încadre noide ale unui conservatism invechit, primejduind încăş existenţa partidului. O schimbare se impune, spun tinerii. Dar această shimbare ar însemna înlăturarea bătrânilor. Şi bătrânii au îndrăgit puterea şi nu vor să plece. Ei se solidarizează ca să poată să rămână Aceasta este explicația atitudine! nouă a dlui Corstantinescu. Conflictul ruso-bulgar Delegatul Crucii Roşii ruse, dl Koretzki, a trimis Ministerului de externe bulgar o scrisoare prin care declară, că conform ordinelor primite de la Moscova, îşi încheie misiunea privitor la repatrierea refugiaţilor ruşi din Bulgara şi anunţă că la începutul lunei August părăseşte Bulgaria cu întreg personalul delegaţiunei. Această decizie a Crucii Roşii ruse este motivată prin faptul că de câtăva vreme ea a întâmpinat obstacole sistematice în executarea misiunei şi că unii dintre membrii săi din provincie ar fi fost persecutaţi,arestaţi şi maltrataţi. Scrisoarea termină cu declaraţia că în astfel de condiţiuni activitatea delegaţuei devină imposibilă. Ministerul afacerilor streine a răspuns în scris că guvernul bulgar departe de a voi să împiedice misiunea umanitară cu care a fost însărcinat reprezentantul Crăcii Roşii ruse, este gata să facă tot posibilul pentru reuşita acestei misiuni. Cabinetul bulgar s’a gândit bar ca să nege chestiunea repatrierii ruşilor aflători in Bulgaria cu aceea a întoarcerii miilor de cetăţeni bulgari cari de ani de zile sunt reţinuţi în Rusia, cu toate demersurile repetate ale guvernului bulgar. Sngura condiţie pa care guvernul bulgar o pune misiunii Crăcii Roşii ruse este ca aceasta să îşi păstreze în mod exclusiv caracterul ei umanitar, iar organele ei să se abţină deja orice amestec în afacerile interne ale Bulgariei. EFEMERIDE Statul ca mijlocitor de căsătorii Singhzul M Ludovici, într’o carte a sa apărută de curând, se ocupă plin de îngrijorare cu excedentul femeilor şi priveşte ca un adevârat pericol pentru ţari, înmulţirea sexului frumos în dauna celui tare. Îmbulzeala femeilor la funcţii pe până mal erl-alalt£icri erau rezervate bărbaţilor, pare a-i enerva rău pe dl Ludovici, pe care şi numele 11 trădează de altfel că rm poartă In vine sânge curat englezesc. Toată starea asta nesuferită de lucruri, o atribue sărmanelor fete bătrâne, ce n’au voit sau n’au putut să se mărite şi tipesc câştigindu-şi pânca în rând cu bărbaţii. Autorul cărţii de care am amintit mai sus, nu se araţi deloc galant; nu ochii lui, tipul fecioarei Îmbătrânite, un genere luat, e o ruşine pe care Statul trebue să o înlăture. Te rog iub te cetitor sau cetitoare, să nu te sperii, crezând poate că dl Ludovici un apolgai-i pornire propune Statului stârpirea femeilor râmase nemăritate, aceasta — s'a dat el bine seama — ar fi un lucru cam riscat, cî Invita Statul să ia măsuri şi să facă tot posibilul pentru măritarea ior. Cu aceasta, dl Ludovici a tăcut da s'gur să l-se rede nepoliteţa faţă de bătrâne şi în loc sft-i blesteme acestea se vor trezi azi-mâne binecuvântându-i, dacă planurile lui se vor realiza. Pe lângă sarcina ce-i revine Statului de a sprijini ca tot chipul pe părinţi să găsească pentru finele lor b rbaţi potriviţi, autorul cârţii se adresează şi consulatelor cerându-le o mână de ajutor în această chestiune, care — după dânsul —■ e tot atât de ardentă ca şi aceea a muncitorilor fără lucru. Grija consulatelor ar 1i să ducă fate în colonii, an de an un număr o trenare şi să le mărite; pe d® altă parte, guvernul ar trebui să interzică cetăţenilor englezi a se căsători cu femei streine. Cu cât excedentul femeilor într-o ţară — zice el — e mai mare, cu atât se rectr ateste mersuri mai urgent, şi instate de toate închiderea graniţelor pentru femei tinere, cari vin din alte ţâri şi sucesc capul bărbaţilor, măritându-se apoi după el. Aşteptăm să vedem ce-o zice la toate acestea guvernul englez — că ce vor zice femeile n® putem uşor închipui: ARISTARC & COMP. Exproprierea pădurilor jaful din Maramureş Dsconsiderarea legii reformei agrare şi desinteresarea faţă de interesele vitale ale poporului de la sate, a devenit lege generală in Maramureş. Statistica culturilor ne arată că, în cele şapte luni, cat timp lucrările agricole sunt oprite, ocupaţiunea poporului nu poate fi decât Industria casnică de lemn. Natura şi referinţele locale determnă Îndeletnicirile, in loc ca poporul „budunar* să cutreere lumea cu „tsbinul in spate* sr fi de preferat ocuparea Iul la vatră, căci vag.bondarea prin lume il proletarizează, Il deprinde cu moravuri uşoare şi I risipeşte câştigul. O industrie puternică de casă — fără păduri acomodate cttamate — nu se poate nisipul. Şi aici lipseşte Interesul şi bunăvoinţa. Iar pădurile sunt după subsol cele mai âvunte avuţii încolţite de politicianismul fraudulos. Aici puterea uimitoare a banului nu cunoaşte norme legale ori obstacole de neînvins. Exproprierea composesoratului nobililor din Vişeul de sus şi formarea pădurei comunala curat’au făcut executările prin comisiunea de ocol dă mult de gândit. Până acum avizul şi părerea Ocolului şi regiune silvice, erau sfântă scriptură, pă care sa bazau hotârâiiie. De astă dată arbitrarul comisiunei, care numai de formă există, iese într’un mod prea evident la supralţi. Composesoratul din Vişeul de sus nu a fost împărţit, nu este luat la eleacul acelor averi comune, cari sunt a se considera ca şi siste. Composesoratul există, nu a trecut In posesiunea privată a composesorilor, părţii® tacă nu sunt definitiv statolite ba nici proporţia indreptăţirei la folosinţă nu este definitiv şi general fixată. Averea nu a fost măsurată, nu a fost împărţit*, nici predate duoft desfiinţarea comunităţii, care ests tn funcţie. Repre*zentantul forestier In zadar a produs hotărâri definitive şi ordonanţe categorice In privinţa aceasta. Din cele 24.420 jug. cad. cât fac averi l» comune composesorale ale membrilor, încă, Epo patibus indivisispădurea surdă și singura „salbă* — este da 9803 jug. cad• Restul sunt alte culturi, mai a!«s pășuni. 5000 jug cad. sunt răzuituri a căror drept de proprietate prin posesiune utilă și uzucapiune, domuH a trecut In mâini private și a încetat d« a fi avere comună. 8000 jug. cad.- sunt averile private cari la facerea Cărţilor funduare şi a cadastrului au fost declarate ca composesorul, ca să nu fi® impusa cu dart. Acestea încă trebuesc scăzute din averea comună. Ar rămăne 11.240 jug. cad terenul composesori, în afară de discuţie, din care ar fi sa se formeze păduri comunale pentru Vişeul-de-sus cu 4000 famijii şi Vişeul-de-jos. Dacă socotim — cum trebue să socotim, cu aplicarea articolului 33 din reforma agrară lotul tip de pădure de 7 jug. cad, atunci nici Vişeul de sus nu poate fi îndestulat cu toate pădurile privite socotind locul după capul de familie. Şi, ca să nu fie de loc pădure comunală, comisiunea locală, condusă de mintea poetului decadent « Veţi*«, a lăsat la 91 de composesori 9998 jug. cad., din cari Statul are 4848 jug. cad., Baronul Gwedel 2424 jug. cad etc., lat surupăturite şi hâdul da împâdurării — iar impropriu pentru acest scop — ar fi să fie prefăcut în păduri comunale pentru Vişeul-de-sus şi Viţeul de-jos. Amintesc, că nici aşezările nu s’au făcut, nici Impărţirea şi te cuprinde mirarea, cum de le lasă singura pădure celor de de speculatori, cari cu mijloace frauduloase au cumpărat „rea sperata“, care nici azi nu se ştia: undei şi cât este? Vicepreşedintele organiziţiei judeţiene a liberalilor, deven graţie protestelului Al. Constantinescu din durente modest de poştă potentat local, atacul cu cei 91 de speculatori contract ca, dacă le succeda să exopereze concesiunea de exploatare a singurei păduri a composesonlor atunci, din materialul lemnos va primi ca onorar dl Alexandru Barbu 25u[#. Exploatarea nunul așa s’ar putea dacă comisiuurie locale ar fi djcila și înțelegătoare. Comisiunea de ocol s’a executat, compronizând dreptul şi logica. Urmează cea jumeţiană — ande dl Protopopescu este bteevator. Delegaţii şi Statul au apelat, privind curioşi la hotărârea comisiunei judeţene, unde cei interesaţi dau dese târcoale. Executările reformei agrare trebuisc revizute din oficiu, vinovaţi exemplar pedepsiţi, căci nu putem compromite viitorul celui mai valoros element românesc. Fp.