Patria, iulie 1923 (Anul 5, nr. 140-163)

1923-07-22 / nr. 156

Cluj, Duminecă 22 Iulie 1828 ^ LEI EXEMPLARUL Anul I. M Numărul 156 k-j fit A ^ ' m a. %•* Si M tarii - ai nimănui Ia vreme ce pr'n tonte administraţiile se vinde portretul dlul Brătianu cu triate tara da făuritor al Ron ânM-Mjrl* și cu preţ i de mai trăite Zed da iei — tara atiă cu uimire s' graazft nu numai că Staiul nu f?' pl-t ste ddocila cate muncitori dar șl — oribilă şi r­ăşteoasă p­ita — datoriile morale ce avea faţă de oj tulii au răm­as neplătde. Şi poate sărac da ei mei dau mai muit să se amintească precum că cine au fost făuritorii României­ Mari! Părinţii lor au căzut la Trtucaia sau nu una dn acele gale lupte ce se pomenesc atât de pompos — şi, din când în când, d n oasele cela' sute de mH sunt aşezate câteva Sab o crcco,... Orfanii v’ctorie! orfa di ţării lm* bogîţite ca de do,­ă ori mai multă moş'e decât Rimânte cea veche — nu au prim­i nici un a jutor 1 lată trei sote d. m l de orfani pe care îl vede In fiecare dlm'nestâ nu­mai Tatăl din coruri. S’a spus de atâ­tea ori că eroii sunt nemuritori............. Şi cei trei sute de mii un an potec ş! nu au hilue de cinci ani de z le în care tot mai des 30 ţin pa ăd ş' d s-CQUbîi. Numărul milionarilor a crescut spăi­­mântător, dar ulei un impozit pe brusca bogăţie diforită vremurilor nu a venit să despăgubească măcar pe cei car! îa război au pierdut totul. Orfanii nu votează Dacă ar fi Putut avea dreptar! electorale ca rarn­ităţile, — soarta lor poate era alta tntr’o ţa­r îa care totul se rezolvă electoral. . Dar or­fanii dvs! sunt o majoritate sânt minori şi nu au nici măcar drep­tul de a vota pentru tatăl lor. Şi aşa au rămas o mizerie — uitaţi de făuritorii cei cu gloria, cum au cam fost uitaţi şi părinţii lor. O, şi­rate sticle de şampane nu steu desfundat pornind de la război înnob­e — câţi ciorapi de mătase, câţi câini de lux şi flori importate, şi parfumai suave şi ţigări de foi a o fură dr tei bacrdi, câte bunătăţi mi s’au revărsat pe fericita noastră ţară, de vreme ce orfanii umblă în trenţe şi îşi scarpină pe pieptul lor micuţ păduchii de care au suferit şi părinţii tor în tranşee — şi râla lor simplă, care e cu atât mai sfântă cu cât atâţia bogaţi au râia în* inimă. Se vede că aşa e viaţi pe lumea asta. Unii îşi clădise palate — alţii nu mai au drept de a trăi nici în grop*. In privinţa asta vă amintiţi poate a fi cetit prin ziare, că autorităţile au izgonit din zona tranşeelor nu de mult — cârduri de orfani ce îşi găin­eră acolo adăpost ca animalele în gropile udate de sângele părinţitor lor Nu aveau drept să locuiască nici aco­p. ter primăria Clujului cam în vremea când se muşamaliza o contragestare de vite — a luat ,îaadabila"(?) mă­sură de a izgoni d­e muchia dealului h­alt câteva zeci de familii ce în lipsă de locuinţe îşi săpaseră gropi în care dormeau. Se împroprietăresc mulţi bogătaşi. Legea ar putea uşor prevede, că de la o limită d- avere orice cetăţean să fie obligat a creşte un copil al ţării Sta­tistici arată îmulţirea prostituatelor — oare suflete de mamă că nu mai fie ? Ce sunt sentimentele de dragoste de ţară ca rare să laudă atâţi ş! atâtea — când or­fani au rămas absolut lipsiţi de ajutor. O aşa zisă Societate se înfiinţase pentru el, dar deşi societatea a dat brichete şi are automobile, nu are pâine pentru orfani! Primeşte Sute de milioane lei ! Din trei sute cincizeci de mii copii a prins vre-o nouă mii şi copiii aceştia sunt siliţi să lucreze dulgherie şi ţesătorie — mai rău ca slugile, ca robii. Căci nu lăudata bogăţie a ţârii — ce alta puteau ajunge copiii celor morţi pentru ţară — dacă nu robi şi cerşe­tori­ Unii la Galeţi au fegri după ce furaseră pâinea lor. Majestate, Măria Ta, dă poruncă: sutele de m­i de steaguri ce e impusă lumea să cumpere deja anumiţi fabri­canţi să nu mai fie podoabe bătute de vânt şi apoi mâncate de molii — ci fiecare cumpere mai bine pâ­iză albă pentru cămăşi mici. E mai eftin şi Măria Ta ai să Te bucuri mai adevărat. Şi învaţă pe sa­puşli Tăi cum să dea, căci mulţi au nevoie să Îl se arde şi asta. In ţara frumoasă îa care în trei Sute de zile ale anului ss în amp­ă mai­­unit de bel sete de fraude de milioane — fi Cel care sa împiedece hoţia şi care mai cu seamă face dreptate. De cio­i ani au incetit să bită opt sute de mii de inimi — şi trei sute de mii de inimi care aşteaptă in­trig şi în nerecunoştinţa să isprăvească discursuri — şi să înceapă datorita ani nara — atâta de puţină cât poate da o ţară ce Îşi zice bogată. CRONICA ar.! Atentat -• împotriva culture!. Am anunţat la unul dintre numerele noastre trecute despre adunarea evreilor orto­doxi din România şi moţiunea votată de această adunare care a avut loc la Oradea-Mire. Ziarul „Uj Kelet” politica acum un memoriu care a fost adresat M­­isteru­­lui Instu­s un­i publice şi prin care”se cere anularei dispoz­­iuii privitoare la instrucţiunea obligatoare pentru elevii evrei şi în zilele de Sâmbătă: scris, desen etc. Ziarul evreic, numeşte această dis­poziţie „un atentat împriva culturii" şi cere desfiinţarea ei. * Spionaj în Iugoslavia. Din Belged se telegrafiază: S'a descoperit o afa­cere senzaţională de spionaj prin ares­tarea in Zigrab a unei tinere femei numită Dan­ka A­­drou­d, care a măr­turisit că a dus persanei în I­alte un număr oarecare de documente. In urma acestor declaraţi au fost arestaţi vreo 20 de complici dintre cari câţiva of­ţeri activi în armată şi de origină croată. * Comunitate de interese ungaro­­italiană. „Idra Naţionale” d’li Roma publică declaraţii­le -pe cari ie-a făcut ministru­ de externe al Ungariei unui redactor al ei, „Tib­oal latero şi extern al Ungă­­rii, a spus ministrul de externe, sr fi mai luminos, dacă şi în trecut am f avut de lucru cu un guvern italian atât de loial şi de prevâzîtor ca cei de azi .. Simpatiile pe cari ni le a mani­festat şi până acum guvernul italian ne impres­onează adânc şi întăresc nădej­dea că cu vremea relaţiuniie noastre prieteneşti vor deveii cât mai strânse.“ 0 Politica economică a dnui V. Bră­­tianu. Dl inginer Casassovici ş­tie în „Argus*: pianul dial V. Bretanu a fost s­implu de tot: economi sălbateca, apoi o comprimare a preţurilor produ­selor interne, comprimare tot sălbat­că, ţară ce streinătatea convinsă de ge­nialitatea planuului economic va ca­pi­­­tala în recalcitranţa ei faţă de v­loarea leului şi va determina o ereste a leu­lui la nivelul celui din interior, care după cum crede dl V. Brătianu este mai bine apreciat şi are o valoare de achiziţie mai mare . . . toată această politică economiia bazată deci numai pe faimoasa concepţia a efortului ,p un noi înşine, şi a îgherărei streinătăţii. Numai că socotirile m­iistrului de finanţe sa dat greş Comprimarea p­e­­ţurilor interne, urmărită cu o tenaci­tate extraordinară de dl ministru Sassu, nu a avut de efect de­cât micşorarea producţiei, căci preţurile au continuat să crească încontinuu, numărul indice tratând o scumpire ia dbia de cârd a venit a tratat reg­e la putere. Led d­e streinătate în loc sa capituleze a mai scăzut cu o treime. Situaţia în loc si se îmbunătăţească s’a mai în­răutăţit, iar oprirea bruscâ a emisiu­nilor a cu­­ niştere la o cumplită criză economică, care răstoarnă toate preve­dirile din­ V. Brătianu in ce priveşte naţionalizarea ţinuturilor ai pita precum şi punerea în valare a bogăţiilor na­turale, iar scumpetea mereu cres­ândă, cerând cheltueil neprevăzute, răstoarnă orice echilibru bugetar. In stiaţa aceasta dl mlaistre de finanţe şi-a dat seama că nu mai poate să se prezinte la toamnă In faţa par­­lamentului şi pentru a cruţa căderea regimului dela putere şi îi a relas timp înmormântarea gloriei­­ sale de mare financiar, a căutat o diversiune, pis­ând In streinătate ia căutarea capita­lului internaţional. Cât de mic va fi succesul ministu- Iui de finanţe, şi orice ministru într’o raită peste hotare poate să aducă ceva, dl ministru V. Brătianu va avea de acum posibilitatea să spună ţărei şi nu Parlament, că In refacerea economică trebue să avem răbdare că de acum au început să vină şi capitalurile stre­ine cari vor colabora la refacerea căilor ferate, vor pune in valoare bo­găţiile noim­ale etc. etc, dar trebue să avem pentru toate acestea răbdare şi mai ales să ne sacrificăm. iată cum maschează dl ministru de final,ţa insuccesul dsale în politica economică şi cum caută să salveze aparenţ­­e.* Regulamente universitare. Z­arul „Adevâru­l“ anunţă că ministerul instruc­ţiunii a anulat diferitele regulamente pentru intrarea studenplor la Universi­tate hotărând ca regulamentele precum și comisiunile examinatoare și data exa­­menelor de admitere vor fi alcătuite de minister. Guvernare fără popor? Inspirat de cercurile conducătoare de la Bucureşti, oficiosul guvernului intră firea“, după ce a epuizat întreg mate­rialul inedit asupra lui Şagun­a, a dat la iveală această ultimă descoperire, ne­cunoscută istoricilor până acum . Şa­­guna a lucrat fără popor, tot ce a fă­cut marele arhiereu pentru neam, nu a pornit dda popor, ci contra poporului Ca şi faţă de celelalte afirmaţii „isto­rice* ale presei liberale, ne-am forţat şi faţă de aceasta, ca să-i găsim înte­­rniirea, în documentele şi studiile pu­blicate până acum asupra lul Şaguna. In zadar! Documentele tac, monogra­fiile sunt mute■ iară­ am parcurs mo­nografia dlui Lupaş, — intrată defi­nitiv şi în conştiinţa marelui public, cu ocazia comemorărei, — dar nici aici n'am găsit nimic. Deci, cu o legitimă supuşenie de necunoscători în materie de politică şi istorie ardelenească, ne adresăm la competenţii noştri adversari şi-l rugăm să ne spună şi nouă, unde, când şi cum a lucrat Şaguna fără po­por, impunând poporanii, — într’un cuvânt, în mod autocrat ? Ar fi un ser­viciu făcut în mod gratuit şi bietei isto­riografii ardeleneşti. Dar până la primirea arestul ră­spuns revelator, — care, frică ne este că va râmenea tot inedit, ca şi afirma­ţiile presei liberale, — noi, în lipsa de alte izvoare, Indicăm unul singur, de unde a putut porni această afirmaţie , la Bonescu ei comp. Leon. Sursa istoricilor liberali este insă şi concepţia de guvernare a liberalilor. Cu mintea pe vremea votului cenzitar şi cu inte­resul într’un cerc financiar cât se poate de restrâns, liberalii atribue lui Şaguna metoda şi concepţia lor de guvernare, ca să-şi găsească în faţa A­rdealului o justificare ■­ istorică a furtului de urne. Dacă Şaguna, pe care voi, ardelenii îl iubiţi aşa de mult, a procedat contra poporului­, făcăndu-l binele cu sita, — de ce v'ar mira şi de ce nu aţi găsi legitim ca şi dl­­ Brătianu să guver­neze Ardealul contra voinţei ardelenilor şi sâ-l dea o Constituţie pe care el nu o vrea ? Iată raţionamentul — cum să-i zicem ? ~ Indirect al liberalilor, când caută să se furişeze cu toate păcatele, la adăpostul neprihănitei personalităţi a marelui mucenic naţional. Şi atunci înţelegeţi de ce liberalii se forţează, tot istoric, să.. demonstreze că Şaguna n’a aparţinut partidului naţional­, — de unde ? Şaguna este­ un precursor al dlui Vâro­anu ! Ca şi ceara care se topeşte la apa­riţia luminei, tot aşa şi liberalii, a fost destul să caute a se alinta în rând cu Ş­iguna, ca să vedem acest spectacol: darea pe faţă, mărturisirea indirectă, a autocratismului de care este animat partidul liberal. A guverna fără popor, contra popo­rului, o! nu a fost concepţia lui Şa­guna — lăsaţi morţii să doarmă! Con­cepţia este tradusă■' în faptă de guvernul dlul B-ătlanu■ M LA PUNCT Mare consternare în familia şobolanilor, din cauza unei recente invenţii a unui medic american. E vorba despre stârpirea microbului minciunii prin injecţii. Şobolanii, cari domnesc numai prin minciună sunt dispuşi sa­­ declare pe american bolşevic şi sâ-l interneze la Ji­lava, sau să-i cointereseze in vr’o afacere liberală in sch’arbul neutralizării faimoa­sei Invențiuni. NOTE O misionară a păcei Doamna Elena Dr. Râmniceanu este secre­­tara generală a „Uniunii mondiale a femeii pentru concordia internaţională*, o societate, care numită mai bine de trei milioane de mem­bre în ziua de astăzi, înfiinţată in 1995, în Geneva. S- a propus „U­niunea* aceasta si con­­tribue­ ca să se microreze puterea vorbelor­­ecrasată în ssloanele „mondene*, la „jour'-urile dos -.dar şi domnişoarelor, .jour'-uri, cari — de r-rlte ori —■ alimentează focul, care pâl­pâie tn spuză. Vrea să „stârpească râul creiat de -rri* înţelegere, spirit d« solidaritate, fră­ţietate, prin ajutor reciproc, p­in ajutorarea co­piilor şi mamelor, prin reconstrucţia morală şi creşterea socială a tineretului, prin stima faţă de drepturile altora, prin convingerea că răz­boiul este o tragedie, scump plutită de atâtea milioane de vieţi tinere, pierdute pe câmpurile de luptă. Secretara generală e neobosită. O misionară în cel mai nobil înţeles al cuvântului Vorbeşte franţuzeşte, englezeşte, nemţeşte şi fireşte , româneşte, în adunări convocate în ţările Eu­ropei tânjind« Aleargă din Denevo, unde ţine, In aula Universităţii, conferenţe în franţuzeşte, cu proiecţiuni luminoase despre România, la Berlin şi la Minchen, cu precidenţa­­Uniunii", franceza dna D’Arois — vorbeşte in Budapesta, în faţa unui auditoriu compus din contese şi alte doamne din elită, în frunte cu dna Appo­­nyi, ca să ia mai apoi parte la o adunare a­­Uniunii creştine internaţionale, a femeilor, în Bucuraşi­ sau să ţ­ină , tot acolo, o confe­­renţă la fundeţiunea Carol, în româneşte. Ia­şii a. c. a vorbit şi în Sibiiu. A fost o sărbătoare sufletească pentru auditoriu. Cu o logică impecabilă, cu o vervă remarcabilă şi eu amit, mait bun-sfast a căutat să trans­­plante această doamnă de adevărată­­elită* a societăţii ideile sănătoase aie „Uniunii* în mitjloul publicului adunat. Cu o sinceritate no­bilă ne-a expus sbuciumul sufletesc prin care a trecut societatea din care face parte, etapele prin cari a fost silită să treacă: batjocura, — apatia şi —• msi apoi închegarea rândurilor în­­tr’o falangă compactă Conferenţiara posedă marele dar ai oratoriei. Încât ar putea-o invidia, dacâ poste avea ioc invidia, un profesor univesitar, atât pentru fe­lul de predare, cât şl pentru adâncirea prob!.­­sitelor-Şisturile de macrovîd­ică au fost bine alese şi comunicate într’o formă lnsât vor fi dat de gâ-.dit sutator de asculuitori dn Sibiiu, ClsnS*­dioara şi Mediaş, unde a vorbit de astădată. Ce bine ar fl ca dra­g sî şl scrie şl răs­ fun­­de-iscft conferenţele! , de dorit ca misionara aceasta să fia pri­mită pre În­tîndenea —deci şi la noi, în Ar­deal — cu cea mai mare căldură, fiindcă ple­dează cu atâta vervă pentru o soluţionare via­bilă, nobilă a crizei actuale sufleteşti, încât nu­mai bine poate să se nască pe urma conferin­ţelor acestora, cari dau merinde de gândit, înalţă sufletele şi sprijinesc pe cei slabi. Cei ce îşi bat joc de ţelurile puse de o uniune ca cea a „Uniunii mondiale a femeii* — oricât s’ar p­ornni — n’au ce pune în locul medicinei recomandate de ea. 3­i fim mulţumiţi dacă avem şi noi o astfel de misionară desinteresată la „Uniunea“ din Geneva. Frământări liberale Conflictul între tineri şi bătrâni Ministrul domeniilor, dl A. Cons­tantinescu, a rostit la Brăila un nou discurs, cu prilejul unei serbări locale, în care a adus laude dinambice şefa lui partidului liberal, dnu­ I. Brahanu. „Am slujit steagul şi pe cel care 11 ţine azi, fără a l terfeli vreodată prin praf şi nd­ro­u, — a spus dl Cons­tantinescu- — Sunt fericit să /.cnstat rolul lui, funcţiunea iui socială ş! forţa ce o reprezintă în istoria ţSrii româ­neşti. Am fost ş! voi fi ca acceaş cre­dinţă In jurul iui“ . . . Conn Aleea n’a avut întotdeaana aceste idei şi credinţe despre şefi partidului. Plecarea lui în streinătate, înainte cu vreo trei luni, a fost chiar o consecinţă a divergenţelor acute din sânil cabinetului şi întoarcerea lui, în toiul conflictului dintre mteiştri Mâr­­zescu şi Văitoiana era socotită de mulţi ca începutul unei sciziuni defi­nitive în sânul part­iului liberal. Conu Alecu avea să pună capăt intrigilor din pastid şi va da tot sprijinul omu­lui său de încredere generalul Vâl­­toianu. Dar, ca prin minune, conu Alecu s’a domolit. N’a provocat nici un con­flict pe chestiunea Văloianu-Mu­zescu. Dimpotrivă, cu prilejul întroducerii nou­lui episcop de Roman a rostit un dis­curs in care, accentuând solidaritatea liberalilor bătrâni faţă de «saltul li­beralilor tineri, s’a identificat întru toate cu şeful. Conu Alecu s -a dat seama, in momentul din urmă, că a îmbătrânit şi el şi că viitorul este s­­zarvat altor generaţii mai tinere. Un conflict intern, care ar duce la dimi­sia givernul n!, n’ar avea ca urmare Înlocuirea şefului prin el, conu Alecu, ci înlocuirea întregii conduceri a par­tidului prin elementele tinere. De aceea, toţi trebuie să rămâ­n credin­cioşi şefului, toţi bătrânii carii nu mai au ce spera dela o revoluţiune pre­toriană. Acesta este şi rostul discursu­lui dela Brăila. Există, într’adevăr, un germene de descompunare în sânul partidului libe­ral, dar fermentul care accelerează procesul nu porneşte de la dl Cons­­tantinescu, — nu mai porneşte da la el. Tinerii liberali sunt nemulţumiţi. Prea puţin rol li se dă în viaţa parti­dului şi viaţa publică­ Toate avanta­­jile ce decurg din presiunea puterii de Stat sunt ale mnei mâni de oameni cari au adunat şi până acum nenu­mărate averi şi nu pot fi săturaţi. Ambiţiile generaţiei tinere, între cari sunt câţiva oameni de valoare, nu au fost satisfăcute. Conducerea partidului nu se dă seama de necesităţile timpu­­lui şi menţine partidul încadr­e n­oide ale unui conservatism in­vechit, primejduind încăş existenţa partidului. O schimbare se impune, spun tinerii. Dar această s­himbare ar însemna în­lăturarea bătrânilor. Şi bătrânii au îndrăgit puterea şi nu vor să plece. Ei se solidarizează ca să poată să rămână­ Aceasta este expli­cația atitudine! nouă a dlui Corstan­­tinescu. Conflictul ruso-bulgar Delegatul Crucii Roşii ruse, dl Ko­retzki, a trimis Ministerului de externe bulgar o scrisoare prin care declară, că conform ordinelor primite de la Mos­cova, îşi încheie misiunea privitor la repatrierea refugiaţilor ruşi din Bulga­ra şi anunţă că la începutul lunei Au­gust părăseşte Bulgaria cu întreg per­sonalul delegaţiunei. Această decizie a Crucii Roşii ruse este motivată prin faptul că de câtăva vreme ea a în­tâ­mpinat obstacole sistematice în exe­cutarea misiunei şi că unii dintre mem­brii săi din provincie ar fi fost perse­cutaţi,­arestaţi şi maltrataţi. Scrisoa­rea termină cu declaraţia că în astfel de condiţiuni activitatea delegaţu­ei devină imposibilă. Ministerul afacerilor streine a răs­puns în scris că guvernul bulgar de­parte de a voi să împiedice misiunea umanitară cu care a fost însărcinat reprezentantul Crăcii Roşii ruse, este gata să facă tot posibilul pentru reuşita acestei misiuni. Cabinetul bulgar s’a gândit b­ar ca să nege chestiunea re­patrierii ruşilor aflători in Bulgaria cu aceea a întoarcerii miilor de cetăţeni bulgari cari de ani de zile sunt reţi­­­nuţi în Rusia, cu toate demersurile re­petate ale guvernului bulgar. Sngura condiţie pa care guvernul bulgar o pune misiunii Crăcii Roşii ruse este ca aceasta să îşi păstreze în mod exclu­siv caracterul ei umanitar, iar organele ei să se abţină deja orice amestec în afacerile interne ale Bulgariei. EFEMERIDE Statul ca mijlocitor de căsătorii Singhzul M Ludovici, într’o carte a sa a­­părută de curând, se ocupă plin de îngrijorare cu excedentul femeilor şi priveşte ca un adevârat pericol pentru ţari, înmulţirea sexului frumos în dauna celui tare. Îmbulzeala femeilor la func­ţii pe până mal erl-alalt£icri erau rezervate bărbaţilor, pare a-i enerva rău pe dl Ludovici, pe care şi numele 11 trădează de altfel că rm poartă In vine sânge curat englezesc. Toată starea asta nesuferită de lucruri, o atribue săr­manelor fete bătrâne, ce n’au voit sau n’au putut să se mărite şi tipesc câştigindu-şi pânca în rând cu bărbaţii. Autorul cărţii de care am amintit mai sus, nu se araţi deloc galant; nu ochii lui, tipul fecioarei Îmbătrânite, un genere luat, e o ruşine pe care Statul tre­bue să o înlăture. Te rog iub te cetitor sau cetitoare, să nu te sperii, crezând poate că dl Ludovici un apol­­gai-i pornire propune Statului stârpirea femei­lor râmase nemăritate, aceasta — s'a dat el bine seama — ar fi un lucru cam riscat, cî In­vita Statul să ia măsuri şi să facă tot posibilul pentru măritarea ior. Cu aceasta, dl Ludovici a tăcut da s'gur să l-se rede nepoliteţa faţă de bătrâne şi în loc sft-i blesteme acestea se vor trezi azi-mâne binecuvântându-i, dacă pla­nurile lui se vor realiza. Pe lângă sarcina ce-i revine Statului de a sprijini ca tot chipul pe părinţi să găsească pentru finele lor b rbaţi potriviţi, autorul cârţii se adresează şi consulatelor cerându-le o mână de ajutor în această chestiune, care — după dânsul —■ e tot atât de ardentă ca şi aceea a muncitorilor fără lucru. Grija consulatelor ar 1i să ducă fate în colonii, an de an un număr o trenare şi să le mărite; pe d® altă parte, gu­vernul ar trebui să interzică cetăţenilor englezi a se căsători cu femei streine. Cu cât exce­dentul femeilor într-o ţară — zice el — e mai mare, cu atât se rectr ateste mersuri mai ur­gent, şi instate de toate închiderea graniţelor pentru femei tinere, cari vin din alte ţâri şi sucesc capul băr­baţilor, măritând­u-se apoi după el. Aşteptăm să vedem ce-o zice la toate ace­stea guvernul englez — că ce vor zice femeile n® putem uşor închipui: ARISTARC & COMP. Exproprierea pădurilor jaful din Maramureş D­sconsiderarea legii reformei agrare şi desinteresarea faţă de interesele vitale ale poporului de la sate, a devenit lege gene­rală in Maramureş. Statistica culturilor ne arată că, în cele şapte luni, cat timp lu­crările agricole sunt oprite, ocupaţiunea poporului nu poate fi decât Industria cas­nică de lemn. Natura şi referinţele locale determ­nă Îndeletnicirile, in loc ca poporul „budunar* să cutreere lumea cu „tsbinul in spate* sr fi de preferat ocuparea Iul la vatră, căci vag.bondarea prin lume il proletarizează, Il deprinde cu moravuri uşoare şi I risipeşte câştigul. O industrie puternică de casă — fără păduri acomo­date cttam­ate — nu se poate ni­sipul. Şi aici lipseşte Interesul şi bunăvoinţa. Iar pădurile sunt după subsol cele mai âvunte avuţii încolţite de politicianismul fraudulos. Aici puterea uimitoare a banului nu cunoaşte norme legale ori obstacole de neînvins. Exproprierea composesoratului nobililor din Vişeul­ de sus şi formarea pădurei co­munala cura­t’au făcut executările prin comisiunea de ocol dă mult de gândit. Până acum avizul şi părerea Ocolului şi regiune­ silvice, erau sfântă scriptură, pă care sa bazau hotârâiiie. De astă dată ar­bitrarul comisiunei, care numai de formă există, iese într’un mod prea evident la supralţi. Composesoratul din Vişeul­ de sus nu a fost împărţit, nu este luat la eleacul acelor averi comune, cari sunt a se con­sidera ca şi sis­te. Composesoratul există, nu a trecut In posesiunea privată a com­­posesorilor, părţii® tacă nu sunt definitiv statolite ba nici proporţia indreptăţirei la folosinţă nu este definitiv şi general fixată. Averea nu a fost măsurată, nu a fost împărţit*, nici predate duoft desfiinţarea comunităţii, care ests tn funcţie. Repre*­zentantul forestier In zadar a produs hotă­râri definitive şi ordonanţe categorice In privinţa aceasta. Din cele 24.420 jug. cad. cât fac ave­ri l» comune composesorale ale membrilor, încă, Ep­o pa­tibus indivisispădurea surdă și singura „salbă* — este da 9803 jug. cad• Restul sunt alte culturi, mai a!«s pășuni. 5000 jug cad. sunt ră­­zuituri a căror drept de proprietate prin posesiune utilă și uzucapiune, do­muH a tre­cut In mâini private și a încetat d« a fi avere comună. 8000 jug. cad.- sunt averile pri­vate cari la facerea Cărţilor funduare şi a cadastrului au fost declarate ca compose­­sorul, ca să nu fi® impusa cu dart. Ace­stea încă trebuesc scăzute din averea co­mună. Ar rămăne 11.240 jug. cad tere­­nul composesori, în afară de discuţie, din care ar fi sa se formeze păduri co­munale pentru­ Vişeul-de-sus cu 4000 famijii şi Vişeul-de-jos. Dacă socotim — cum trebue să socotim, cu aplicarea ar­ticolului 33 din reforma agrară lotul tip de pădure de 7 jug. cad, atunci nici Vişeul de sus nu poate fi îndestulat cu toate pădurile privite socotind locul după capul de familie. Şi, ca să nu fie de loc pădure comu­nală, comisiunea locală, condusă de min­tea poetului decadent « Veţi*«, a lăsat la 91 de composesori 9998 jug. cad., din cari Statul are 4848 jug. cad., Baronul Gwedel 2424 jug. cad etc., lat surupă­­turite şi hâdul da împâdurării — iar impropriu pentru acest scop — ar fi să fie prefăcut în păduri comunale pentru Vişeul-de-sus şi Viţeul de-jos. Amintesc, că nici aşezările nu s’au fă­cut, nici Impărţirea şi te cuprinde mirarea, cum de le lasă singura pădure celor de de speculatori, cari cu mijloace fraudu­loase au cumpărat „rea sperata“, care nici azi nu se ştia: undei şi cât este? Vicepreşedintele organiziţiei judeţiene a liberalilor, deven­­ graţie protestel­ului Al. Constantinescu din du­rente modest de poştă potentat local, a­tacul cu cei 91 de speculatori contract ca, dacă le succeda să exopereze concesiunea de exploatare a singurei păduri a composesonlor atunci, din materialul lemnos va primi ca ono­rar dl Alexandru Barbu 25u[#. Exploatarea nunul așa s’ar putea dacă comisiuurie locale ar fi djcila și înțelegătoare. Comisiunea de ocol s’a executat, compronizând dreptul şi logica. Urmează cea jum­eţiană — ande dl Protopopescu este bteeva­tor. Delegaţii şi Statul au apelat, privind curioşi la hotărârea comisiunei judeţene, unde cei interesaţi dau dese târcoale. Executările reformei agrare trebuisc revizute din oficiu, vinovaţi exemplar pedepsiţi, căci nu putem compromite viitorul celui mai valoros element ro­mânesc. Fp.

Next