Patria, august 1923 (Anul 5, nr. 164-188)

1923-08-01 / nr. 164

Cluj, Miercuri 1 August 1&28 Anni Y, & Numărul 164 M Mica Antantă şi Ungaria — Regenţa, un şantaj european — Cu ocazia­­conferinţei de la Sinaia, Mica Antantă poate constata cu satisfacţie, pre­stigiul de care se bucură la vecinii încon­jurători şi la Marii Aliaţi. In vreme ce ,Marea Antanta“ este o expresie care mai mult aminteşte frăţietatea de arme din război, Mica Antantă prezintă o unitate şi o solidaritate politică, care in Apus a în­cetat de multă vreme. Cu drept cuvânt dl Beats declară că Mica Antantă se bucură de un deosebit prestigiu la Marii Aliaţi. Conferinţa de la Sinaia a venit să-l întărească. Înainte de deschiderea ei, atât Polonia cât şi Ungaria au simţit necesitatea de a discuta la par­lamente poziţiunea fiecăreia faţă de Mica Antantă. Dacă mai adăugăm ce scrie presa bulgară, cu ce interes au urmărit Grecia şi Turcia conferinţa, putem vedea că Mica Antantă a devenit cel mai decisiv factor din Europa Centrală. Şantajul unguresc cu regenţa sa şi dl Seyda, primul ministru polon, la fel şi primul-ministru ungar, dl Bethlen, s a înfăţişat Parlamentului şi a expus punc­­tul de vedere al Ungariei faţă de Mica Antantă. Cum conferinţa de la Sinaia, am putea spune că a avut ca obiect principal problema ungară, declaraţiile dlul Bethlen capătă o deosebită importanţă. In fixarea punctului nostru de vedere cu privire la conferinţa de la Sinaia, pe care am făcut-o In n­rul de Sâmbătă, am arătat că Intre alte probleme care cad în compe­tenţa conferinţei, este şi aceea a fixării formei Statului ungar. Dl Bethlen, după ce a spus că nu este momentul­­pentru soluţionarea problemelor constituţionale“, — deşi cu câtva timp instate, in acelaş Parlament ministrul de externe a vorbit de asemănarea „ constituţională“ dintre Statul uegar şi cel englez! — a declarat că:­­„Guvernul se sprijină pe principiul regalităţii, însă nu este dispus ca prin reforme meschine să faci din regentul provizoriu un fel de preşedinte de Re­publică“. Deci, premierul­ ungar, căutând să se strecoare printre cele trei soluţii: regat­­regenţi-republică, a venit să confirme în­­tru totul afirmaţia noastră că Ungaria vrea să rămână şi pe mai departe cu o formă de Stat nenormală, echivocă, transhtivă. De ce vrea Ungaria să rămân­ă un stareț de provizorat? Pentru simplul motiv că II convine, putându se sustrage dela obliga­ţiunile internaţionale şi dând conţinu ilu­zia de provizorat la popoarele moşteni­toare ale fostei monarhii habsburgice. Apoi Ungaria mai ţine ca astfel să ame­ninţe cu readucerea pe tron a Habsbur­­gilor şi sugerând posibilitatea de răstur­nare a actualei stări de drept. Cu alte cuvinte, Ungaria înţelege ca d­in regenţă să facă un şantej european, lată care este sensul declaraţiilor dlui Bethlen. Ce trebuia să decidă Mica Antantă, — şi ce n’a decis Tocmai plecând dela aceste constatări privitoare la starea anormală din Ungaria, am cerut ca Mica Antantă la Sinaia să hotărască ca cel mult în 6 luni de la lua­rea deciziund, Ungaria să adopte o form­ă de Stat normală, fie monarhie, ca exclu­derea Habsburgilor, fie republică. Ori, în momentul când dl Bethlen declară In­laţi adunărei naţionale că Ungaria va rămâne pe mai departe cu­­regentul provizoriu“, bizuindu-se pe „regalitate" (pe cea habsburgicâ, bine­înțelesi). — Mica An­tantă nu i-a nici-o deciziune la Sinaia. Nici cel puțin nu s'a discutat această problemă. Pentru cate motive? A consi­derat Mica Antantă că forma de Stat a Ungariei este o problemă internă? Dar noi n’am cerut si decidă asupra „proble­melor constituţionale“ de care a vorbit dl Bethlen, acestea-l privesc, ci asupra acelei probleme care stă în dependenţă cu tra­tatul dela Trianon. Acest tratat a fost in nenumărate fe­luri eludat de Ungaria şi va mai fi elu­dat, pentru că guvernele ungare se sprijină pe acel provizorat simpatic dlui Bethlen şi indiferent Micei Antante. Am dori ca Cehoslovacia şi Iugoslavia să se convingă de acest adevăr până la viitoarea şedinţă a Micei Antante ca cel puţin în luna oc­tombrie şi la Belgrad, să ia o decisiune pe care era datoare să o ia acum la Sloaîa, Împrumutul Ungariei, ce declara dl Bethlen şi ce hotăreşte Mica Antanta Odată rămasă nerezolvată problema for­mei de Stat a Ungariei, ni sa pare că toate celelalte probleme privitoare la Un­garia, oricât de favorabil le ar soluţiona Mica Antantă, nu vor uşura, ci vor in­­greuia activitatea ei. Astfel este problema Împrumutului de acordat Ungariei. Din desbaterile şedinţei a doua a conferinţei, rezultă că Mica Antantă a fost sesizată de cererea Ungariei de a i se ridica ipoteca pusă pe averea naţională de­ntre confe­rinţa de pace. După Ungaria, numai aşa s’ar face posibilă contractarea unui împru­mut extern. Di­onich­i s’a opus, iar la sfârşit, în şedinţa a treia, a căzut de acord cu ceilalţi delegaţi, ca ipoteca să fie ridicată, dar cu condiţia instituirii unui control la Budapesta, in sensul ca împrumutul să nu servească la înarmare şi la propagandă. Dar iată că decisiunea dela Sinaia vine intr’o totală contrazicere cu declararile dlui Bethlen. Dsa a condi­ţionat rămânerea la guvern de contractarea împrumutului, care, a declarat premierul ungar, astăzi mai sigur ca acum o lună“- Sigur, in urma soluţiei Micei An­tante. Dar dl Bethlen n’a dat nici o garanţie asupra opririi Inăm­arilor, nici n’a făcut menţiune; iar cât despre propagandă şi societăţile secrete drept ca o sfidare a conferinţei dela Sinaia, premierul ungar a declarat dl, .publicul să nu le atribue mare importanţă. Este o mişcare natu­rală după o contrarevoluţie. Mai mult, dl Bethlen, în auzul Micei Antante, a mai declarat că se desinteresează de ce se va decide la Sinaia: „Imprumutul Ungariei se va putea realiza numai cu protecţia Marilor puteri, cari au tot interesul ca Ungaria să nu cadă pradă Micei Antante*. Deci, politica Ungarie! este clari: cu ori­care din Marile puteri (de ex. Anglia) contra Micei Antante Atunci, de ce graba dela Sinaia de a ridica Ipoteca, da a înfrângă punctul de vedere al dlui Nincîci și de a face binele cu sila Ungariei ? Hotărât lucru : până ce Mica Antantă nu se va convinge că mai întâiu trebue făcută ordine la Budapesta, nici propa­ganda, nici înarmarea Ungariei nu vor înceta, și nici plata despăgubirilor nu se va efectua. Din partea noastră considerăm că guvernul român nu a reprezentat la con­ferinţa dela Sinaia, interesele României, aşa cum impune necesitatea şi că nu s’a folosit de intransigenţa Serbiei, pentru a da o soluţie problemei ungare potrivită cu gravitatea ei. Cat despre rolul guvernului liberal la conferinţa dela Sinaia, ne vom ocupa In mod special In numărul de mâine al ziarului mult spre noi... Chestiunea uniunii per­sonale nu este de actualitate, dar In orice caz ea este foarte interesantă. Azi îi mai stau în cale disposition! sufletești iritante și unele gelozii... * Concentrările de toamnă. Primim următoarele: Marele Stat Major face cunoscut că în luna octombrie se vor concentra pentru instrucţie, toţi căpi­tanii, locotenenţii şi sublocotenenţii de rezervă, proveniţi din fostele arm­ate austro-ungară şi rusă, cari nu au avut mobilizaţi în armata română şi nici concentraţi cel puţin 20 zile. Toţi a­ceşti ofiţeri vor fi concentraţi în o sin­gură serie de la 1980 octombrie. Con­centrarea se va executa de ofiţerii „de Infanterie la şcolile pregătitoare de ofi­ţeri de rezervă (Craiova), Ploeşti-Ro­maxi), iar de către ofiţerii de cavale­rie, artilerie şi geniu la centrele de ins­trucţie respective (Sibiu, Râşnov, Bu­cureşti) Sunt dispensaţi de aceste concen­trări : Ofiţerii cari au 42 ani împliniţi; ofiţerii aflaţi la studii în streinătata; ofiţerii funcţionari ai C. F. dispensaţi de mobilizare şi ofiţerii trimişi de di­ferite autorităţi de Stat cu misiuni ofi­ciale în strănatate. Se atrage atenţiu­­nea că în conformitate cu regulamentul legel ofiţerilor de rezervă, art. 24 ofi­ţerii de rezervă sant obligaţi a avea în bună stare echipamentul de campanie. Acei cari nu posedă, ÎI pot confecţiona prin atelierul corpului de armată cel mai apropiat. cronica zilei Jocul de-a prefecţii. Prefectul-de­­legat al judeţului Mureş-Turda, dl Ssintimiu Mureşan, a fost numit pre­­fect al judeţulu! Cojocna. Sosirea lui de trei săptămâni de zile se tot amână. In locul lui a fost numit prefect dele­gat dl dl Jallaa Peter, actualul pre­fect al judeţului Bihor, care îmi ră­­mâne «deocamdată* tot la Or­adea Marc­in locul dlui Iulian Peter a fost nu­mit prefect al Bihorului dl dl Victor Hodor, actual prefect a! Braşovului, în’locul căruia a fost nemit lua’nte cu câteva tăptimân! căpitanii de jan­darmi Mihail Marinescu, care pe tim­pul alegerilor generale a făcut guver­nului preţioase servicii In legătură cu furtul urnelor . . . Ce rost are acest joc meschin de-a prefecţii? N’a fost Hodor bau îs Bra­şov, dar are să fie bun la Orada ? N’a ştiut să administreze Julian Peter la Ora­de, dar va şti sa administreze la Târgul-Muraşului ? N’a ştiut să se impună dl Septimiu Mureşan la Târ­­gul-Mureşului şi sa va impune la Cluj? Debandada liberală este perfectă.­­ Uniune personală Intre România şi Ungaria. Prelatul Francisc Bisskovici publică în „Cuvântul Banatului“ din Timişsara un articol In care tratează chestiunea unei uniuni româno-sngare sub sceptru român. Dl Blaskovici, scrie Intre alteie: „Pentru desvoltarea eco­nomică a României g’ar deschide per­spective cami mai ni se par un vis fru­mos.. Avantagiile uneî astfel de uni­uni personale nu pot fl puse la în­doială... Chiar și Italia, s’ar apropia mai mult de noi... Iugoslavia poate n’ar vedea-o cu mare plăcere, fiindcă şvabii şi ungurii din sudul Banatului şi chiar din Bacica ar gravita tot mai Talentul şi talantul Se zice că un asin ar fi putut muţi de foame intre două clăi cu fân, ne­ştiind din care să înceapă să mănânce, — şi iar se mai zice, că pe vremuri ar fi existat un om deştept, care şi-a pus copiii la încercare, sa vadă, care este mai copt la minte pentru viaţă. Dân­­du-le fiecăruia câte un talant, unul s’a pus pe Pala­ban şi l-a cheltuit luptăc, al doilea l-a îngropat banul de aur in pământ, ca sâ nu fie şi el ispitit a-i cheltui; iar al treilea, mai deştept de­cât toţi, a speculat talantul în afaceri negustoreşti, făcând dir­ tr'anul mai mulţi, imbogăţindu-se. Acesta era de­sigur cel copt la minte. Poveştile au fără îndoială o bază de adevăr, altfel n'ar fi povestite mai de­parte, trecând istorisirea ca talantul chiar prin graiul divin al Mântuitorului, care a învăţat lumea cum se trăiască. Pentru că adesea vedem chiar fiinţe cu chip de om­enii*atâta lipsite de price­pere, că pot să moară de foame lângă o păne, dacă n- au cuţit s’o înceapă, in căt numai foamea grozavă l-ar putea îndemna la o hotărâre, pt care ar fi luat-o cel deştept şi ţâră să-i vie în ajutor crampele stomacalul­ Despre ţara noastră se spun minuni, în ce priveşte bogăţiile ei,­ dar lumea îndură toate mizeriile, viaţa devine tot mai grea, încât se poate spune că e multă lume muritoare de foame. Şi, în­tocmai ca în povestea cu asinul, popo­rul nostru este privit cu o legitimă ca­­rtostrate, că ar putea s'o ducă aşa de prost într'o ţară atât de bogată. Priceputul nostru ministru de finanţe şi-a luat sarcina, ca sâ explice streină­­tăţei fenomenul acesta economic din ţara, care-l tolerează la conducere. Se repetă anume povestea cu talantul. Ţara e bogată, pentru că ministrul nostru nu vrea sâ-i dezgroape aurul, ce zace în pământ, spre a nu­-l cheltui. Dânsul pre­feră să-şi lase ţara în mizerie decât să facă apel la ajutorul streinătăţei pentru punerea în valoare a bogăţiilor ascunse în sânul pământului. Oare tot aşa au procedat bărbaţii de ■Slat români şi înainte vreme cu bogă­ţiile ţarei? De sigur că nu. A­u fost­­ oameni mai copţi la minte, cari au în­ţeles, că ţara nu poate progresa ţinăn­du-şi comorile îngropate. Şi a trebuit să ducă o luptă aprigă Petre Carp, fost şi el ministru de finanţe la 1895, ca să pună în valoare terenurile miniere ale ţărei. Pe urma politicei economice a acestui ministru, care a pus in circula­ţie talantul, s’au realizat progresele cele mai însemnate. In loc să urmeze dl Vintilă Brâtianu exemplul lui Petre Carp, dimpotrivă îl vedem zădărnicind opera celui mai în­semnat bărbat de Stat de pe vremuri, s punându­ şi în aplicare teoria como­rilor îngropate şi lăsând ţara să lânce­zească în mizerie. A trebuit sâ-i apuce crampele stomacului, ca să se hotărască şi actualul nostru ministru de finanţe pentru"aducerea capitalurilor streine în fără, după ce zugrăvise primejdia lor în culorile cele mai negre. lată pe scurt păţania unui ministru de finanţe, cu talant dar fără talent Progresele industriale Insuficienţa capitalurilor de exploatare Am arătat prin articolele precedente, cum in diferitele întreprinderi indu­­striale din ţara noastră dria un an la altul s’au sporit îndoit capitalurile de investiţiune, şi am arătat piedicile, cari stau încă numeroase în carea avântu­lui, pe care trebue să-l ia aceste între­prinderi ca, de pildă, greutăţile de co­municaţie şi de transport, lipsa de combustibil şi de maşinării, iar mai presus de toate insuficienţa capitaluri­lor de exploatare. Asupra acestei din urmă piedici tre­bue să înzist cu deosebire, căci neîn­­lăturarea eî din vreme poate zădărnici întreg progresul, la care trebue să ne aşteptăm din par­tea societăţilor noastre industriale Aproape toate întreprinde­rile sunt avizate la împrumuturi, pe cari însă nu le pot contracta decât în con­diţii greie. Băncile noastre de credit, precum şi Banca Naţională, sunt nepu­­tincioase in faţa cererilor mari de îm­prumuturi, ce li se adresează din toate părţile ţărei. Industria noastră suferă enorm din cauza lipsei de capitaluri suficiente şi îndreptate an vedem din nici-o parte. O anchetă Industrială în ţara noastră ar lămuri pe deplin atât guvernul, cât mai ales cercurile financiare, asupra măsurilor urgente, ce trebuesc luate pe­tru ca începuturile noastre indu­striale să poată învinge piedicile din calea desvoltării lor şi să le pună la adăpost de concurenţa mărfurilor streine. Este o mare neglijenţă din partea or­ganelor de control ale Statului, că nici până astăzi n’au strâns materialul in­f­ormativ necesar pentru studier­ea mai de aproape a situaţiei, în care se gă­­tesc industriile din ţara noastră. Din pricina aceasta se pot compro­mite întreprinderile cele mai serioase, (.t­ ora 32 lî ae dă sprijinul necesar ia timp, încurajânduse pe de ană parte, poate fără folos, în mod părtinitor In*­treprinderi, cari n’au prea multă tre­buinţa de ajutor. Pe când cele dintâiu îşi văd astfel periclitată insăş exi­stenţa ior, cele din urmă devin prin încurajări nefireşti o povară pentru Stat şi un mijloc de a se îngreuna viaţa locuitorilor, dându se naştere la trusturi, cum este acela pentru fabricaţia zahă­rului, a hârtiei şi alte articole de mare necesitate. Pentru a se neted drumul desvoltă­­rei fireşti a întreprinderilor noastre In­dustriale, trebue să se întocmească din vreme un program serios de încura­jare, ajutându se sporirea şi plasarea producţiunei pentru satisfacerea multi­plelor cerinţe ale consumaţiunei, iar nici­decum­ pentru îngreunarea vieţei noastre economice Statul e dator să se ocupe de aproape şi cât mai din vreme de această pro­blemă mai ales acum, când prin noule aranjamente comerciale cu străinătatea se pot asigura condiţiile de viaţă ale diferitelor ramuri industriale sau se pot aduce pedici noul, de natură să se com­promită pentru totdeauna viitorul. _______ Carpatin. PURI LA POET Ca să facă economii Statului, di ministru Moşolo a hotărât suprimarea biletelor de circulaţie gratuită pe C. F. R. Această suprimare se face, bine­în­ţeles, nu şi pentru oamenii săi de în­credere cari au la dispoziţie carnete întregi.♦ Adunarea Băncei Naţionale a ad­mis participarea cu 30 la sută la fon­darea societăţei Cred tor Industrial. O nouă cointeresare liberală şi un nou mijloc de presiune politică. Sau te faci liberal, sau îţi închid fabrica ! Imediat ce s’a anunţat întoarcerea în ţară a dlui Taucred Deraiere, te­legramele au anunţat şi ele o nouă catastrofă de căi ferate între Ciocă­neşti şi Chirila cu cinci morţi şi 16 greu răniţi. Dl general Moşoiu este foarte mul­ţumit, că alte două deraieri au fost evitate. Este un progres îmbucurător pentru fataliştii de la C. F. R. ♦ Fiind oprit de un agent de circulaţie din Capitală, pentru că mergea cu au­tomobilul cu farurile stinse, dl Fip­­feseu, ministrul de justiţie la ame­ninţat textual: „Te trimit la ocnă“. Aceasta este justiţia Florescu în ţara românească: oamenii de ordine la ocnă şi hoţii de urne în Parlament. Luptele de pe Tisa Cum prezinta bolşevicii înfrângerea lor a­ ii Pentru a dovedi trădarea aristocra­ţiei ungureşti, Böhm publică o scri­soare pe care contele Paul Teleky a adresat-o, cu o zi înainte de ofensiva roşie, generalului francez Charpi. Scri­soarea spune: Domnule Generali „Am onoare a Vă aduce la cunoş­tinţă, pe baza unor informaţiuni din cea mai bună sursă, că la Nord de Seghe­­din, între Dunăre şi Tisa, sunt con­centrate trei divizii bolşeviste în vede­rea unei ofensive, care­ va trebui să înceapă la 20 iulie împotriva frontului român. Dintre aceste trei divizii una este roşie, a doua pe jumătate roşe, pe jumătate albă, iar a treia — divi­zia a 7-a — este de-a dreptul anti­revoluţionară. Această divizie a cerut instrucţiuni de la guvernul din Seghedin ce atitudine să observe în cazul ofen­sivei. Autorităţile competente au dispus ca divizia să execute o mişcare de flanc şi să se întindă spre sud vest în teritoriul dinspre nord dintre Tisa şi Dunăre, să ocupe acolo o zonă de 40-50 k­m. adâncime în faţa liniei demarcaţionale şi să se menţină acolo în orice împrejurări. Dispoziţiuni ne­cesare se vor mai da în cursul opera­ţiunilor. Am onoare a Vă ruga, domnule ge­neral, să interveniţi ca trupele Puteri­lor aliate şi asociate să nu deschidă focul în contra acestei divizii, dacă în cursul mişcărilor ce­­ s'au ordonat s’ar apropia de linia demarcaţională. Inten­­ţiunile acestei divizii se vor cunoaşte şi din faptul că se va mişca spre sud şi vest, în apropiere de Dunăre, şi nu spre est, in direcţiunea frontului român. In caz dacă această divizie ar fi nevoită să treacă linia demarcaţio­­nală, Vă rog să interveniţi ca să nu fie dezarmată ci să i se îngăduie să-şi execute în grupuri mişcarea plănuită. Consideră noi importanţa extraordinară a faptului că este vorba de trecerea la noi a unei divizii întregi, ceea ce poată să pună capăt bolşevismului, mai ales că şi anumite unităţi ale celorlalte două divizii ar urma pilda dstă, — repet în mod stăruitor rugămintea ce V'am adresat o.­­ Segbedin, 19 Iulie. s*. Paul Teleky Informaţiunile privitoare la ofensivă i-au fost comunicate contelui Teleky — spune Böhm — de Julier, şeful statu­­lui-major al armatelor roşii. Trădarea lui Julier a pec­trait spirrea bolşevis mălai, este concluzia lui Böhm. Despre luptele d­ntre trupele roşii , armata română nu pomeneşte nimic roemorfului Böhm, care se mulţumeşte să constate înfrângerea catastrofală bolşevicilor. Ş­eii de la Budapesta au plecat încă în noaptea de 31 iulie spre Cegléd, ca sa se convingă despre rea­litate. In câteva clipe au ajuns la con­ştiinţa, că totul este pierdut. Kun Béla s’a înapoiat numai decât la Budapesta şi încă noaptea a convo­cat un sfat a! comisarilor poporului, In care a raportat despre cete văzute. Situaţia este desperată. Cea maî bună divizie, a 6-a, — compusă din soldaţi ţărani — este şi ca în deplină descom­punere. Românii sunt la Szolnok şi se pare că vor întra în Budapesta fără resistenţă. Kan a propus să fie mobili­zaţi toţi muncitorii a să plece pe front. Weltner, social-democrat, a combătut propunerea lui Kan. Fără armată, nu­­mai prin cete muncitoreşti rău înarmate, nu poate fi oprită armata română bine echipată şi cu morala­ ridicat Trebuie si se pună capăt aventurilor. Dar tre­buie făcut totul pentru a împiedeca in­trarea românilor în Budapesta, fiindcă această ocupare ar avea urmări grave. Românii st de a ar­ora muncitorimea şi ar uşura orga­nizarea teroarei albe, ar jefui averea Statuia! şi ar demonta fabricile, — nu mai este altă scăpare decât re­nunţarea comisarilor poporului şi eperul la Aliaţi. 3 Comisarii n’au ajuns la înţelegere. Kun a telegrafiat, insă, Iul Leşin ru­­gându-1 să pornească o puternică ofen­­sivă împotriva Basarabiei. A doua zi, situaţiunea s’a limpezit. Nu mai exista elev o sttaată bolşe­­vistă. Kon şi tovarăşii săi hotărăsc să diminioneze­­şi să predea puterea unui guvern social-democrat, care să înceapă tratative ca Antanta. Noul guvern să formează mimai de­cât sub preşedinţia lui Peidl, conducă­­torul tipografilor, şi adresează ţării o proclamaţiune prin care anunţă, că sa supun voinţei Antantei. Şefii bolşevismului, în frunte cu Kun, trec in Austria, care le-a asigurat ospi­talitate. Discursul contelui Bethlen ţinut în camera ungară După terminarea discuţiei generale a douăsprezecimilor provizorii, primul-mini­­stru contele Bethlen, a declarat următoa­rele în Camera ungară: „Guvernul urmăreşte realizarea unoi de­mocraţii naţionale, voind să ferească na­ţiunea ungară de sgudu­ri extremiste sau revoluţionare, care, pe de-o parte ame­ninţă cu un antisemitism exagerat, iar pe de altă parte cu un radicalism nechibzuit. In momentul actual lipseşte atmosfera propri­e pentru soluţionarea problemelor constituţionale. Guvernul se sprijină pe principiul regal­ităţii insă nu este dispus ca prin reforme meschine să facă din regentul provizoriu un fel de preşedinte de Republică. Adu­­narea Naţională ar face mai bine să se ocupe cu chestiunile economice, în loc de a discuta probleme de ordin politic. Chestiunea împrumutului extern mani­festă indicii de ameliorare. Totuşi, dacă împrumutul nu va putea fi realizat, nici primul ministru Bethlen, nici ministrul de finanţe Kăllay nu vor încerca continuarea conducerii afacerilor publice pe alte baze financiare. Mica Antantă constă din o serie de tratate reciproce, făcute pentru digerarea ungurilor, cari au devenit supuşii Stu­telor din acea grupare şi pentru a pa­raliza forţele Ungariei în bazinul du­nărean. împrumutul Ungariei se va putea realiza numai cu protecţia Marilor Puteri, cari au tot interesul ca Ungaria sâ nu cadă pradă Micei Antante. Prin muncă încordată vom ajunge să găsim oarecari posibilităţi de a trăi ca Mica Antantă! In această direcţie guvernul a avut dificultăţi mari, de aceea In che­stiunile externe cari sunt atât de dificile, partidele politice n'ar mal­ trebui să-şi fău­rească arme împotriva guvernului“. Noui declaraţii ale pri­­mului-ministru englez Londra — Marţi s’au Miercuri, primul- ministru va face în Camera Comune­lor, declaraţiuni în chestia reparaţiuni­­lor. El va afirma, că Franţa şi Belgia, sunt de acord să nu admită tratative cu Germania, înainte d’a înceta re­zistenţa pasivă în cercarile politice domneste pesi­mism asupra sitratiei. EFEMERIDE De când există fluerul locomotivei La început locomotivele trenurilor nu aveau fluer cu ţipăt strident, cum au azi, ce-i punerii funcţiune vapori, locomotivei, aveau nurual ua fel de trompetă pentru dat signale şi pe care conducătorul trenului o purta atârnată la gât. Instrumentul acesta însă nu putea îi auzit la distanţe mai mari şi în curând s'a dovedit in­suficient pentru a evita o nenorocire, deşi vi­teza trenurilor pe acele vremi era foarte mică. In anul 1833 s-a întâmplat prima catastrofă de tren în Anglia, pe distanţa Leicester—Swa­­dnington, şi aceasta din cauza signalului slab. Catastrofa Întâmplată atunci in Anglia nu se poate din norocire, nici pe departe asemăna cu catastrofa dela Vintiîeanca, sp­e pildă, sau Felix. Doamne fereşte. S’ar fi dat peste cap toată ţara englezului. Nenorocirea s’a redus nu­mai la faptul că trenul a răsturnat o teleagă, în care se aflau 50 pfunzi de unt şi 80 du­zini de ouă. Ouăle se zise că s'ar fi spart toate şi nici untul n'a mai putut fi folosit. A­­ceasta primă „catastrofă* de tren a fa­cat un sgomot grozav. Publicul făcu responsabilă di­recţiunea căilor ferate şi ameninţa dacă, In viitor un astfel de caz s'ar repeta. Directorul trenurilor se adresă atunci lui Gheorghe Ste­phenson, Inventatorul locomotivei, intrebându-1 de nu i-ar fi cumva posibil să adaugă la ma­­şină un instrument pentru dat signal, care să fie pus în funcţiune cu abur. Stephenson co­mandă la un fabricant de instrumente muzicale o trompetă, pe care ataşând-o la maşină dete rezultatele dorite. Guvernul englez a lansat a­­vânci imediat o ordonanţă, prin care se inter­zicea întrebuinţarea maşinilor ce nu erau pre­văzute cu noul signal După trei ani de zile nici acest signal nu i­ s’a părut suficient şi aşa au ajuns să introducâ fluerul cu alew, care a rămas până'n ziua de azi. Se zice că primele fluerături au băgat în groază toată lumea până s’a obişnuit, şi a a­­juns să vadă de unda vin. AR&TARC & COMP

Next