Patria, iunie 1924 (Anul 6, nr. 114-135)
1924-06-01 / nr. 114
Cluj, Duminecă I Ion; Hotărârea, di principiu, a fuziunii partidului naționalromân cu partidul țărănesc Comitetul executiv al partidului național român împreună cu parlamentarii partidului întrunindu-se în București la 29 și 30 Mai, pe baza raportului prezentat de președintele partidului, dl Iuliu Maniu, după temeinice discuții, din care s'a constatat în mod unanim utilitatea politică a fuziunii partidului național român și a partidului țărănesc într'un singur și unitar partid, a aprobat principiile convenite de conducătorii ambelor partide în conversațiunile lor particulare și cari vor forma baza fuziunii acestor două partide. In consecință, s'a hotărât luarea contactului oficial între aceste două partide pentru a stabili definitiv condițiunile și modalitățile după care va lua ființă fuziunea. Biroul partidului a primit mandatul ca să ia contact imediat în acest scop cu conducătorii partidului țărănesc și să convoace comitetul central al partidului și comitetele provinciale pentru a hotărî în această chestiune, sub rezerva aprobării congresului partidului care va fi convocat la timpul său. •Delegația partidului țărănesc a adus hotărâre în acelaș sens. Societățile studențești regionale întrunirea de Duminecă a societății studențești „Moldova întregită", care s’a ținut într’una din sălile Universității din Cluj, nu trebuie să treacă neobservată. Scopul pe care și l-a propus ea de a întreprinde în Moldova, Bucovina și Basarabia, combaterea sifilisului, tuberculozei și alcolsmului, este unul din programele de activitate imediată, a cărei lipsă se simte dealungul țării. Cel trei bube de pe laturea rurală a trupului național, se discută se... studiază. Medicinii noștri au ajuns departe; ei ne teoretizează eugenica, ne vorbesc chiar de „politica biosocială". Nu tragem la îndoială că toate sunt bune și frumoase, mai ales când sunt făcute de medicii cu experiență practică îndelungată și cu deplină seriozitate, căci, din nenorocire, se ivesc și dintre cei reclamațți, cari ne vorbesc despre „sângele neamului" din vârful peniței. Avem nevoe de medici cari să simtă ce vorbesc, cari să nu se îmbete cu teorii ciupite de de prin revistele streine de popularizare, — și avem nevoe de medici practici, cari să acționeze în așa fel încât să facă ridicoli pe ideologi. Ori, acțiunea studenției de la „Moldova Întregită“,din fericire, ne oferă un admirabil exemplu al celor ce dorim noi și al celor de care se simte imediată nevoie. Sub inspirația profesorului Moldovanu, studenții moldoveni aflători la Unversitatea ardeleană, vor putea întreprinde în Moldova acțiunea însănătoșirii satelor, vor putea asocia la ei pe localnici și vor aduce la toamnă cu ei la Cluj o experiență vrednică și de atențiunea celor mai bătrâni și de imitat din partea celor de-o vârstă cu ei. Cu acest aspect al vieței studențești se pune în discuție, din punct de vedere mai general, problema veche a activității extra-studențești și problema nouă a socetăților studențești regionale. Despre cea dintâiu nu mai este nevoe să ne ocupăm: preșa, studenții, profesorii, au discutat-o în toate felurile, ea e pe deplin lămurită, — așteaptă numai să fie înfăptuită. Societatea moldoveană ne dă un exemplu în această privință și o desmințire categorică afirmațiilor răutăcioase că studenții se țin numai de politică, de . . . tulburări — ca să întrebuințăm un eufimism, — când ar avea altceva de făcut. Studenților le stă în putință să desmintă continuu, arătând că naționalismul lor din orașul universitar, se traduce acasă în faptă. Dar nu tot așa de lămurită este problema societăților regionale studențești, cu toate că ele testă în ciuda tuturor celor ce se indiinează la auzul cuvântului regionalism. In timpul iernei am înregistrat în orașul nostru petrecerile studenților bucovineni, olteni (țara Bârsei), sălăgeni și alții. Dela țăran și până la student, secondat de profesorul universitar conregional, în firea noastră etnică trăește o particularitate geografică distinctă, fragmentată pe ținuturi istorice și chiar pe văi sau curgeri de ape. Este o prelungire atavică a unui suflet milionar, care, în pofida tuturor elucubraților civilizației streine, trăește și se solidarizează cu sine. Soldații la regimente, după cum își zic leat, își zic județ în Muntenia și Moldova. Acest regionalism trebuie cultivat, trebuie păstrat și transmis din generație în generație ca o zestre spirituală menită a ne înrădăcina pe locul nostru strămoșesc, de pe care, asemănător arborelui cu pădure,*1, să nu se știe niciodată dacă pădurea este arborul izolat sau arborul e pădurea întreagă. Studențimea, în care sfârâie mai tare și în care se receptează mai exact pulsațiile istoriei noastre misionare de popor dacic, a înțeles de minune porunca geografiei naționale când și-a descentralizat rândurile pe regiuni naturale. Ea consfințește regionalismul moral de care nu ne putem lepăda niciodată , însă ea este chemată să-i imprime pecetea efectivității. Rămâne ca ea să și aleagă mijloacele prin care să se întâlnească, de la toate Universitățle, pe aceeaș regiune și în acelaș scop. Iar ca mângâiere, în afară de împăcarea ei cu conștiința neamului, coincidând una cu alta în ritmul național, studențimea va mai avea și pe aceea că și-a circonscris termenul de muncă, conștientă de îndreptul că în locul unui ideolog prost de oraș, tot mai bine este un om practic de regiune. Regina Maria la Plymouth Recepții în onoarea Suveranei României Londra. — M. S. Reg’na Maria a României se află la Plymouth, unde e oaspete lordului și d nei Astor. M. S. e întovărășită de sora Sa principesa Beatrice. La sosirea la Galdhall, M. S. Regina a primit o adresă de bună venite, care a fost prezentată într-o casetă de aur. g LEI exemplarul Acapararea avuțiilor din Ardeal Discursul dlui I. Lapedatu la discuția legei pădurilor comunale In ședința Camerei din 28 Mai, dr loan Lapedatu deputat al partidului națonal a vebit la discutia proectul de lege pentru instituirea pădurilor cu manak, arătând neajunsurile și marile nedreptăți ce se aduc populației din Ardeal. m Dacă profetul acesta — a spus dsa — cu o concepție atât de greșită l-a fi adus dl Vintiă Brâtanu, nu era nimic surprinzător. Dl ministru de finanțe a excelat in sistemul nedreptăților și jignirilor față de Ardeal. A ținut această provincie două ani într'un sistem de impozite mai grele decât în vechiul Regat, și a disființat, prin legi — firește — drepturile Iapsnste ale funcționarilor ardeleni, lege nedreaptă și abază, pe care chiar înalta Curte de Casație a trebuit s’o declare anticonstituționala. Sentimentele cial Vintilă Brătianu față de Ardeal sunt, insă, împărtășite de toți conducătorii partidului liberal Pariiul pădurilor comunale este numai una din multele dovezi de reaua voință cu care guvernul cial Ionel Brătianu a privit interesele Ardealului. Asa că — credem noi — venind dele dl Vintiă Brătianu sau dela oricare alt membru din prvernul actual, aceste nedreptăți faf de Ardeal, nu tu surprind. In ceta ce privește protelul, care se discută, dl Ion Lapedatu a atâțat ci prețul de expropiere al pădurilor, în Ardeal rămâne cel din 1913, un piu derizoriu, pe când în restul țârei va fi prețul de azi Relativ la suprafețele de expropriat in Ardeal sunt de 3, 5 și 7 jugării. cap de familie, iar in restul țârei vor fi 3000 m. p. 5000 și un hectar sifiecare casă. Insuficient In ambele cazari. In vechiul Regat e mai puțin, ce să fie cruțați proprietarii, plătiți ată de bine. Contractele de exploatare pe teritoriile expropriate în Transilvania se anulează fără nici o despăgubire, când în restul țarei aceste contracte se respectă și se continuă exploatarea. Administrarea pădurilor comunale trebie să rămână ca și până acum tot pe seama comunelor proprietare, bineînțeles, sub controlul Statului La sfârșitul cuvăntărei dl Lapedatu a reamintit decorațiunile făcute în ajun la Senat de an distins om politic asupra scopului urmărit de liberali, și care este acapararea avuțiilor Ardealului și aservirea politică a populațiunei acestei provincii, prin pauperizarea ei .Având legea comercializării — a încheiat dl Lapidata, adunându-se bănui ministeriale — nimic nu vă împiedică să luați avutarie Ardealului, dar nu-l înstreinați sufletul prin legiuiri și măsuri nedrepte, păgubitoare și abuzive\ PUNERI LA PUNCT Și dă ca sigură dimisîa dial general Mârdărescu munhtru de războiu. Pentru intrigul guvern e nevoe o nouă catastrofă ca cea de la Pirotehnic spre a urma exemplul ? AmÎ VI. * Numărul 114 Băgări de seamă ortografice îndrumările dlui Sextil Pușcariu In „Societatea de mâine“ dl Sextil Pușcariu a stabilit unele norme ortografice care e bine să se cunoască în straturi cât mai largi. La început, în introducere, unde a pus principiul „fonetism moderat“, dsa a constatat nesiguranța în provinciile alipite și lipsurile broșurei Academiei Române (1904). Pe baza acelei broșuri profesorul Ștefan Pop a publicat un Dicționar Ortografic din care e destul să cităm felul cum ortografiază, academic, cuvântul nou la genetic femenin, nouăi, nouălor, pentru ca să se vadă că, în multe privințe, ortografia Academiei a căzut în desuetudine. Dl Pușcariu stabilește să se scrie cu litere mari: numele lunilor, zilelor din săptămână și ale sărbătorilor ; prescurtarea punctelor cardinale, însă cu literă mică nord, apus, orient, miază-noapte; numele proprii compuse; numele de popoare când sunt substantive și titlurile de cărți ca și firmele. Geneticele și ditivele femenine în ei și ii, după dl Pușcăria nu se pot fixa: „ne găsim, în privința aceasta, astăzi, în plin proces de desvoltare." Privitor la substantivele terminate în ie, genitivul este în iei, ex. soției. La atât se mărginește îndrumarea autorului, în conformitate cu canonizarea Academiei. Nici nu se poate mai multă prudență când ținem seama de spiritul arbitrar din trecut care voia să se impună cu sila acolo unde domnește o libertate neîngrădită decât de simțul armoniei Ni se pare că din aceleași motive ale aflării și respectării armoniei în colectiv, cari prezidează ca să scriem șeful gării și nu al „gârei”, este decisă și soarta unor verbe de conjugarea a II, trecute la a III. I se pare nearmonic unui scriitori să scrie a putea rămânea sau a putea ținea, — și sonul verbului al doilea este îndulcit după asprimea celui dintâiu, scriind: a putea rămâne și a putea ține. Gramaticii — când nu sunt grămătici — au să țină seama și de considerațiile estetice ale limbei. In privința accentului. Introdus tot de Academie, dl Pușcariu păstrează aceeași moderațiune, admițând „facultatea de a-1 întrebuința de câte ori simțim nevoia să ocolim omonimele sau omografele ce ar putea împiedica exacta înțelegere a textului.“ O observație capitală, referitoare mai ales la Ardeal, pe care o face dl Pușcariu în ultimul său articol, este scrierea lui s și nu z. E o adevărată stricare a limbei luarea acestei ultime litere în locul celei dintâiu,și nu numai odată suntem cuprinși de revoltă când cetim în scrisul unui advocat, unui preot sau chiar al unui profesor: maiestate, alcolism, consumație, etc., etc. .. Dacă „intelectualii“ sunt incurabili, tipografii sunt deadreptul vinovați când schimbă de la ei cele două litere, — ceea ce se întâmplă foarte des, îndrumările dlui Sextil Pușcariu merită să fie urmate. Rol. Jocul de bursă ! — O nouă depreciere a leului — Ne obișnuisem «11 vedem stabilizat leul rostra la bsrna din Paris in jurul cotei de 9 franci și la Zürich In jurul cotei de 3 fr. elvețieni gata de lei. Situație destul de albă pentru moseta tărei noastre, dar cel puțin irita o stare pe loc, un popas de odihnă, deșteptând speratța într’o însănătoșire Înceată dar temeinicia situației noastre economice și mai ales financiare. Această nîdjdema mai bine ni s’a Isat acum, când am văzut prăvăli adu-se iar in jos, destul de nostru slăbit de putere, vertiginos, leul la momentul când od has credeam că-l va mai latrema, *pre a-și putea continua arcușul cel grea. Rezultatul jocului mii noi li basss din Paris și Zürich este, că n’a resimțit Îndată târgul nostru de măr* furi. Vreau să zic, că, de câte ori alunecă i jos leul, viața se scumpește le țara noastră, dar niciodată n’au suferit scăderi prețurile mărimilor atunci, când se ridica de jos și se urca iar leul. Pentru Industriași, negustori, precum și pentru profesioniști și muncitori jocul acesta de baraj, care îngreunează consecvent trilul, n’are deloc Inconveniente, ci mai de grabă li se oferă prilejul de i-și spori anii veniturile și de-sși mări alții Numai salariații Statului, pretențiunile, funcționarii profesorii, militarii, scriitorii, pensionarii etc., cari au venituri fie și limitate astfel, ca să nu întreacă venitul celui mai de rând muncitor, duc la un adevăr greul vieței. Și cum aceste clase de consumitori formează pătura conducătoare a poporului nostru, care n’a putut încă naționaliza comerțul, industriile și meșteșugurile, — este lesne de înțeles, că pe urma m’zerlei, ce redară populația românească de la orașe, formată din clasele cu venituri limbate, a trebue să «ofere mult și diferitele servicii publice, școlile, biserica și armata. Ori, problema aceasta devine atât de vitală, că nu poate fi trecută ușor cu vederea. In țara noastră Încă nu s’a ridicat până acum nimeni cu destulă autoritate, ca să ia apărarea elementului românesc la orașe, unde este pus în slujba Statului și a neamului, fără a i se darsi posibilitatea unei exstanțe onorabile. Din cauza scumpirei exesive a traiului pătura socială românească la orașe se găsește Într’o stare de inferioritate nepermisă fiți de elementele streine, ce dețin la mânile lor puterea economică a țărei. Prin deprecierea realul se rrgreunează numai viața poporului nostru, încât locul de bursă, ca prilej bine venit pentru scumpirea mărfurilor, trebue privit ca operă a streinilor împotrivi Intereselor de viață ale neamului nostru-Conducătorii țîrei noastre dageaba mai Încearcă să prezinte situația economică ca fiind pe cale de a deveni normală, când toate semnele ne arată, că ne groim pe drumul prăpastie. Pentru asicarea finanțelor noastre nu este destul să se sporească dările și veniturile bugetare, ci trebue să te înceapă o gospodărie cinstită ca elemente in slujba Statului, cari să poată trăi la adăpost de tentațiuni, păzind averile țârei, iar nu coptr balnci la jifuri și hoți, cari ne-au discreditat cu total numele in afară de granițe. Carpatin. Statisticele accidentelor de muncă Raportul asupra metodelor de statistică a accidentelor de mună preparat de Biroul întâinițional al Muncii In vederea conferinței interneționale a statistienilor, care a avut loc la Geneva In Noembrie 1823, a fost publicat da curând. Stațintirile accidentel de muncă surt ntU« pentru două motive principale. In primul rând de dau informații asupra naturei și cauza accidentelor, informații care servesc pentru prevenirea acestor accidente. Ele permit apoi stabilea unei scări a Indemnizațiilor. Aproape toate Statele industriale au inturnit în chestia accidentelor de muncă, urmărid, pe de o parte, ca muncitorii sau familiile lor să primească o despăgubire pentru pierderea de salar suferită, — aceasta pe cale de legislație asupra accidentelor de muncă, — și pe de altă parte, ca accidentele să fie reduse la staitul minim, grație regulamentelor de atelier și inspecției muncii. Raportul la chestiune arată până la ce punct diferențele care există intre legislațiunile și regulamentele administrative naționale sunt o piedică serioasă pentru stabilirea statisticilor internaționale în această materie. El mai arată că statisticile accidentelor de muncă ar trebui să indice cel puțin industriile în care s’au produs, cauzele principale, durata invalidității, gravitatea rănirii, natura și sediul ei (partea corpului atinși). Informațiilni precise asupra tuturor acestor puncte sunt necesare pentu a permite fiecărui Stat să ia în acelaș timp măsuri pentru evitarea accidentelor și pentru indemnizarea muncitorilor și a famiilor lor, într-un mod echitabil, pentru paguba suferită. Pentru a stabili comparațiuni la materie de risc de accident la diferitele industrii sau de la o țară la alta. Informațiile Indicate mai sus nu sunt suficiente. Este nevoe, pe lăngă aceasta de a Indica fregvența accidentelor; numitul acestora nu depinde numai de numărul muncitorilor (Continuare pe pagina II-a). EFEMERIDE Cu aeroplanul la Polul Nord Amundsen, marele prieten al regiunilor de ghiață, face de multă vreme pregătiri pentru atingerea polului Nord cu aeroplanul. Greutățile sunt mari și multe, dar curajosul explorator, crede să le biruie și acum ca’n alte rănduri. E vorba — dacă nu se va amâna cum va — ca plecarea să fie din Pisa, deja la 3 iunie, adecă săptămâna viitoare. Aci așteaptă gata de plecare trei aparate de sburat. Toate trei vor pleca deodată din Pisa spre Spitzbergen, iar de acolo vor lua direcția spre Alasca, iarăși toate deodată. Drumul până la Alasca e cea mai grea parte a expediției, deoarece din cauza distanței celei mari (cam 8300 ktm), aprovizionarea cu benzină a aparatelor de sburat e foarte anevoioasă. Iată cum a rezolvat Amundsen problema aceasta grea: Fiecare aero lan duce cu sine benzină pentru 16 ore de zbur. Programul a făcut așa: Aparatele, după patru ore de la plecarea lor din Spitzbergen vor ateriza. Unul dintre aparate va preda atunci din benzina i și celorlalte două, la fiecare o cantitate egală care să le ajungă pentru trei ore de sbor, iar cu restul de benzină ce nu va rămânea, acest aparat se va întoarce înapoi la Spitzbergen. Cele două vor pleca mai departe, și după alte opt ceasuri de sbor vor ateriza din nou. Unul din aeroplane și va ceda atunci toată benzina celuilalt (benzină deci de 7 ceasuri) și va rămânea acolo unde a aterizat. Pilotul aeroplanului lăsat în părăsire, va urca unicul în aparat, care e sortit să ajungă la țintă. Piloți celor trei avioane sunt: locotolph Diwlson, locot. Larsen și Italianul LoccatelH. Clteși trei se au deja în Pisa Comanda o are Amundsen. Afară de el mai călătorește un aviator norvegian și un reporter al ziarului „Chicago Tribune”. ARISTARCA t COMP. Unde să mergem? Că’dubla din ce în ce mai stăruitoare ale acestui sfârșit da Ma’a, ii fac și pa cei mai nehotărâți să și pună întrebarea: Unde să mergem? Sunt trei categorii de oameni. Aei cami de pe un an pe altul fac planuri hotărând locul, băile sau acțiunea climaterică unde au să petreacă vara viitoare. Fie că sunet nevoie ori nu simt, acești fericiți ai pământului se duc pentru că vreau să se ducă și mai ales, pentru că pot să se ducă. Pe ei nu-i împiedecă nimic dela acest plan, cum nui tripledă nii dela site multe bani sunt, vreme cei mai mi Iți au, de aceea pot z cede tot liniștiți la sfârșitul unui sezon de băi: „In vara viitoar e mergem la Karlsbad“, sau „mergma la Baden“, etc. etc. — Categoria aceasta iși alege de obicei tot acele stațieni bili,eare, cari pică In afară de granițele țării noastre, nu pentru că ar fi mai bune acelea, ci pentru că erei ei că e mai elegant așa. A doua dategorie sunt oamenii nevoiași, cari încă cercetează băile, nu pentru ca să se distreze, ca cei dintâi, ci ca sa-și mai scoată boala din lup, să poată birui încă un an munca și greul vieții. Acești ne ă*jiți își trag bucățica de la gură la cursul unui an Intrig și sa lipsesc de multe lucruri, adesea necesare, pentru ca să și poată pune de-o parte sumulița trebuincioasă și sa piere vara undeva. — Și acum urmează categoria a treia : atei cari nu stau nici cu sănătatea prea prost, ca să aibă neapărată nevoie de o schimbare de stat și nu stau prea bine nici cu buzunarul ca să le dea inima îndemn la astfel de planuri. Aceștia — și-a mulți la număr, credeți că — sunt ferm hotărâți, ca atunci când se va Întrece soarele cu gluma, să coboare roletele la geamuri făcând umbra cât mai deasă pos bit și să ii să ia față de oameni numai seara târziu, când se va potoli căldura. Aceasta Insă e o hotărâe eroică, pe care o țin chiar numai aceea ce n’au și n’au Încotro, acela cărora poate oficiul nu se tngădue să plece de-aczil — sau finanțele. Cel mai muțt, biruiți de căldurile nesuferite iși calcă repede pe hotărâre și atacând mica rezavi de bani, ce fusese destinată pentru alte scopuri, se Întreabă acum : Unde să mergem ? Există In țara noastră atâtea locuri de cură, unele cunoscute bine, altele mii puțin. Sânt isvoare cu adevărat făcătoare de mînuni, cari lăsate în pătâginire astăzi nu mai pot atrage publicul, nici chiar pe cei mai puțin pretențioși pacienți. Sunt comori nepredute, cum s’a scris și mil zifile trecute la ziarul nostru fiind vorba despre stațiunea climaterică a Geoagiului, comori cari dacă ar fi exploatate cum trebie, ar aduce foloase în minte de cum sduc azi. Șt’m că «pietatea de hdrologie medicală și climatologe, înființată acum doi ani, lucrează neobști in această direcție și să sperăm că într’un viitor cât mai apropiat, rezultatele binefăcătoare ale acestei munci se vor simți. O stațiune balneară fără instalațiuni potrivite, fără confort, nu’ș’ pori? ajunge azi scopul căruia îi este Inchnatl. Ș păcat ca bonurile cel le-a dat n tura sa nu de utilizezi Intr’o măsură cât mai mire pentru binele țării și al cetățenilor. Semne îmbucurătoare încăp Insă a se ivi și la noi. Când extr’ă înțelegere la oameni și dorința de a înfăptui ceva bun, capitalul trebuincios se face și el. M’am convins despre aceasta vizitând zilele trecute, cu ocazia unei excursiuni, băile de la Lipova. Le cunoșteam de alte dăi. Insă renovările făcute, clădirea marelui hotel, toată Instalația modernă pentru care cu s’a cruțat nici bani nici osteneală, le dă un aspect cu totul nou și atrăgător. In credinți că facem un serviciu publicului, dim amănuntele ce urmează. Băile Lipova sunt situate pe malul bănățean al Mureșului, la punctul unde acesta ieșind din Ardeal. Intră lau un bazin larg, din care se deschid mai multe văi. Băile sunt situate pe linia principală București—Arad lângă gara Radna, care este și gară de oprire pentru expresul oriental. De la gara Radna, situată în capătul nordic al podului peste Mureș, treci la Lipova, unde așteaptă trenul bailor, care transportă pe vizitatori până în centrul băilor. La Lipova există oficiu de P. T. T., Telefon Interurban în localul băilor (nr. 26) Direcțunea băilor face ofeu de mijlocire între poștă și vizitori. Acestora le stă la dispoziție sală de lectură, muzică permanentă, popicărie acoperită.Continuate pe P*CD* U*M