Patria, iunie 1924 (Anul 6, nr. 114-135)

1924-06-01 / nr. 114

Cluj, Duminecă I Ion; Hotărârea, di principiu, a fuziunii partidului național­­român cu partidul țărănesc Comitetul executiv al partidului național­ român împreună cu parlamentarii partidului întrunindu-se în București la 29 și 30 Mai, pe baza raportului prezentat de președintele partidului, dl Iuliu Maniu, după temeinice discuții, din care s'a constatat în mod unanim utilitatea politică a fuziunii partidului național­ român și a partidului țărănesc într'un singur și unitar partid, a aprobat prin­cipiile convenite de conducătorii ambelor partide în conversațiunile lor particulare și cari vor forma baza fuziunii acestor două par­tide. In consecință, s'a hotărât luarea contactului oficial între a­ceste două partide pentru a stabili definitiv condițiunile și modali­tățile după care va lua ființă fuziunea. Bi­roul partidului a primit mandatul ca să ia contact ime­diat în acest scop cu conducătorii partidului țărănesc și să­ con­voace comitetul central al partidului și comitetele provinciale pentru a hotărî în­­ această chestiune, sub rezerva aprobării congresului partidului care va fi convocat la timpul său. •Delegația partidului țărănesc a adus hotărâre în acelaș sens. Societățile studențești regionale întrunirea de Duminecă a socie­tății studențești „Moldova între­gită", care s’a ținut într’una din sălile Universității din Cluj, nu tre­buie să treacă neobservată. Scopul pe care și l-a propus ea de a între­prinde în Moldova, Bucovina și Ba­sarabia, combaterea sifilisului, tu­berculozei și alcolsm­ului, este unul din programele de activitate imediată, a cărei lipsă se simte de­­alungul țării. Cel trei bube de pe laturea rurală a trupului național, se discută se... studiază. Medicinii noștri au ajuns departe; ei ne teo­retizează eugenica, ne vorbesc chiar de „politica bio­socială". Nu tra­gem la îndoială că toate sunt bune și frumoase, mai ales când sunt fă­cute de medicii cu experiență prac­tică îndelungată și cu deplină serio­zitate, căci, din nenorocire, se ivesc și dintre cei reclamațți, cari ne vor­besc despre „sângele neamului" din vârful peniței. Avem nevoe de me­dici cari să simtă ce vorbesc, cari să nu se îmbete cu teorii ciupite de de prin revistele streine de popula­rizare, — și avem nevoe de medici practici, cari să acționeze în așa fel încât să facă ridicoli pe ideologi. Ori, acțiunea studenț­iei de la „Moldova Întregită“,din fericire, ne oferă un admirabil exemplu al ce­lor ce dorim noi și al celor de care se simte imediată nevoie. Sub inspirația profesorului Mol­dova­nu, studenții moldoveni află­tori la Un­versitatea ardeleană, vor putea întreprinde în Moldova acțiu­nea însănătoșirii satelor, vor putea asocia la ei pe localnici și vor aduce la toamnă cu ei la Cluj o experiență vrednică și de atențiunea celor mai bătrâni și de imitat din partea celor de-o vârstă cu ei. Cu acest aspect al vieței studen­țești se pune în discuție, din punct de vedere mai general, problema veche a activității extra-studențești și problema nouă a so­cetăților stu­dențești regionale. Despre cea dintâiu nu mai este­­ nevoe să ne ocupăm: preșa, stu­denții, profesorii, au discutat-o în toate felurile, ea e pe deplin lămu­rită, — așteaptă numai să fie în­făptuită. Societatea moldoveană ne dă un exemplu în această privință și o desmințire categorică afirmații­lor răutăcioase că studenții se țin numai de politică, de . . . tulburări — ca să întrebuințăm un eufimism, — când ar avea altceva de făcut. Studenților le stă în putință să des­­mintă continuu, arătând că națio­nalismul lor din orașul universitar, se traduce acasă în faptă. Dar nu tot așa de lămurită este problema societăților regionale stu­dențești, cu toate că ele te­stă în ciuda tuturor celor ce se indi­inează la auzul cuvântului regionalism. In timpul iernei am înregistrat în ora­șul nostru petrecerile studenților bucovineni, olteni (țara Bârsei), să­­lăgeni și alții. Dela țăran și până la student, se­condat de profesorul universitar conregional, în firea noastră etnică trăește o particularitate geografică distinctă, fragmentată pe ținuturi istorice și chiar pe văi sau curgeri de ape. Este o prelungire atavică a unui suflet milionar, care, în pofida tuturor elucubraț­ilor civilizației stre­ine, trăește și se solidarizează cu sine. Soldații la regimente, după cum își zic leat, își zic județ în Muntenia și Moldova. Acest regionalism trebuie culti­vat, trebuie păstrat și transmis din generație în generație ca o zestre spirituală menită a ne înrădăcina pe locul nostru strămoșesc, de pe care, asemănător arborelui cu pădure,*1, să nu se știe niciodată dacă pădu­rea este arborul izolat sau arborul e pădurea întreagă. Studențimea, în care sfârâie mai tare și în care se receptează mai exact pulsațiile istoriei noastre misio­­nare de popor dacic, a înțeles de minune porunca geografiei naț­io­nale când și-a descentralizat rân­durile pe regiuni naturale. Ea consfințește regionalismul moral de care nu ne putem lepăda niciodată , însă ea este chemată să-i imprime pecetea efectivității. Ră­mâne ca ea să și aleagă mijloacele prin care să se întâlnească, de la toate Universităț­le, pe aceeaș re­giune și în acelaș scop. Iar ca mângâiere, în afară de îm­păcarea ei cu conștiința neamului, coincidând una cu alta în ritmul na­țional, studențimea va mai avea și pe aceea că și-a circonscris terme­nul de muncă, conștientă de îndrep­­tul că în locul unui ideolog prost de oraș, tot mai bine este un om practic de regiune. Regina Maria la Ply­mouth Recepții în onoarea Suveranei Ro­mâniei Londra. — M. S. Reg’na Maria a Ro­mâniei se află la Plymouth, unde e oas­pete lordului și d nei Astor. M. S. e întovărășită de sora Sa prin­cipesa Beatrice. La sosirea la Galdhall, M. S. Regina a primit o adresă de bună venite, care a fost prezentată într-o ca­setă de aur. g LEI exemplarul Acapararea avuțiilor din Ardeal Discursul dlui I. Lapedatu la dis­cuția legei pădurilor comunale In ședința Camerei din 28 Mai, dr loan Lapedatu deputat al partidului națonal a ve­bit la discutia proectul de lege pentru instituirea pădurilor cu manak, arătând neajunsurile și marile nedreptăți ce se aduc populației din Ardeal. m Dacă profetul acesta — a spus dsa — cu o concepție atât de greșită l-a fi adus dl Vintiă Brâtanu, nu era nimic surprinzător. Dl ministru de fi­nanțe a excelat in sistemul nedreptăți­lor și jignirilor față de Ardeal. A ți­nut această provincie două ani într'un sistem de impozite mai grele de­cât în vechiul Regat, și a disființat, prin legi — firește — drepturile Ia­psnste ale funcționarilor ardeleni, lege nedreaptă și abaz­ă­, pe care chiar înalta Curte de Casație a trebuit s’o declare anti­­constitu­ționa­la.­­ Sentimentele cial Vintilă Brătianu față de Ardeal sunt, insă, împărtășite de toți conducătorii partidului liberal Pariiul pădurilor comunale este nu­­mai una din multele dovezi de reaua voință cu care guvernul cial Ionel Bră­­tianu a privit interesele Ardealului. Asa că — credem noi — venind dele dl Vintiă Brătianu sau dela oricare alt membru din prvernul actual, a­­ceste nedreptăți faf de Ardeal, nu tu surprind. In ceta ce privește pr­otelul, care se discută, dl Ion Lapedatu a atâțat ci prețul de exprop­iere al pădurilor, în Ardeal rămâne cel din 1913, un piu derizoriu, pe când în restul țârei va fi prețul de azi Relativ la suprafețele de expropriat in Ardeal sunt de 3, 5 și 7 jugări­i. cap de familie, iar in restul țârei vor fi 3000 m. p. 5000­ și un hectar si­­fiecare casă. Insuficient In ambele ca­zari. In vechiul Regat e mai puțin, ce să fie cruțați proprietarii, plătiți ată de bine. Contractele de exploatare pe teri­toriile expropriate în Transilvania se anulează fără nici o despăgubire,­­ când în restul țarei aceste contracte se respectă și se continuă exploatarea. Administrarea pădurilor comunale trebie să rămână ca și până acum tot pe seama comunelor proprietare, bine­înțeles, sub controlul Statului La sfârșitul cuvăntărei dl Lapedatu a reamintit decorațiunile făcute în a­­jun la Senat de an distins om politic asupra scopului urmărit de liberali, și care este acapararea avuțiilor Ardea­lului și aservirea politică a popula­­țiunei acestei provincii, prin pauperi­zarea ei .Având legea comercializării — a încheiat dl Lapidata, adunându-se băn­ui ministeriale — nimic nu vă împie­dică să luați avutari­e Ardealului, dar nu-l înstreinați sufletul prin legiuiri și măsuri nedrepte, păgubitoare și abu­zive\ PUNERI LA PUNCT Și dă ca sigură dimisîa dial general Mârdărescu munhtru de războiu. Pentru intrigul guvern e nevoe o nouă catastrofă ca cea de la Piroteh­nic spre a­­ urma exemplul ? AmÎ VI. * Nu­mărul 114 Băgări de seamă ortografice îndrumările dlui Sextil Pușcariu In „Societatea de mâine“ dl Sextil Pușcariu a stabilit unele norme orto­grafice care e bine să se cunoască în straturi cât mai largi. La început, în introducere, unde a pus principiul „fo­netism moderat“, dsa a constatat ne­siguranța în provinciile alipite și lipsu­rile broșurei Academiei Române (1904). Pe baza acelei broșuri profesorul Ște­fan Pop a publicat un Dicționar Orto­grafic din care e destul să cităm felul cum ortografiază, academic, cuvântul nou la genetic fem­enin, nouăi, nouă­­lor, pentru ca să se vadă că, în multe privințe, ortografia Academiei a căzut în desuetudine. Dl Pușcariu stabilește să se scrie cu litere mari: numele lunilor, zilelor din săptămână și ale sărbătorilor ; prescurta­rea punctelor cardinale, însă cu literă mică nord, apus, orient, miază-noapte; numele proprii compuse; numele de popoare când sunt substantive și titlu­rile de cărți ca și firmele. Geneticele și ditivele femenine în ei și ii, după dl Pușcăria nu se pot fixa: „ne găsim, în privința aceasta, astăzi, în plin proces de desvoltare." Privitor la substantivele terminate în ie, geni­­tivul este în iei, ex. soției. La atât se mărginește îndrumarea autorului, în conformitate cu canonizarea Academiei. Nici nu se poate mai multă prudență când ținem seama de spiritul arbitrar din trecut care voia să se impună cu sila acolo unde domnește o libertate neîngrădită decât de simțul armoniei­ Ni se pare că din aceleași motive ale aflării și respectării armoniei în colectiv, cari prezidează ca să scriem șeful gării și nu al „gârei”, este de­cisă și soarta unor verbe de conjugarea a II, trecute la a III. I se pare nearmonic unui scriitori să scrie a putea rămânea sau a putea ți­nea, — și sonul verbului al doilea este îndulcit după asprimea celui dintâiu, scriind: a putea rămâne și a putea ține. Gramaticii — când nu sunt gră­mătici — au să țină seama și de con­siderațiile estetice ale limbei. In privința accentului. Introdus tot de Academie, dl Pușcariu păstrează a­­ceeași moderațiune, admițând „faculta­tea de a-1 întrebuința de câte ori sim­țim nevoia să ocolim omonimele sau omografele ce ar putea împiedica exacta înțelegere a textului.“ O observație capitală, referitoare mai ales la Ardeal, pe care o face dl Pușcariu în ultimul său articol, este scrierea lui s și nu z. E o adevărată stricare a limbei lua­rea acestei ultime litere în locul celei dintâiu,și nu numai odată suntem cuprinși de revoltă când cetim în scrisul unui advocat, unui preot sau chiar al unui profesor: maiestate, alcoli­sm, consu­mație, etc., etc. .. Dacă „intelectualii“ sunt incurabili, tipografii sunt deadreptul vinovați când schimbă de la ei cele două litere, — ceea ce se întâmplă foarte des, îndrumările dlui Sextil Pușcariu me­rită să fie urmate. Rol. Jocul de bursă ! — O nouă depreciere a leului — Ne obișnuisem «1­1 vedem stabilizat leul rostra la bsrna din Paris in jurul cotei de 9 franci și la Zürich In jurul cotei de 3 fr. elvețieni gata de lei. Si­tuație destul de a­lbă pentru moseta tărei noastre, dar cel puțin irita o stare pe loc, u­n popas de odihnă, deș­teptând sperat­ța într’o însănătoșire În­ceată dar temeinici­a situației noastre economice și mai ales financiare. Această nîd­jde­ma mai bine ni s’a Isat acum, când am văzut prăvăli adu-se iar in jos, destul de nostru slăbit de putere, vertiginos, leul la momentul când od has credeam că-l va mai la­­trema, *pre a-și putea continua arcușul cel grea. Rezultatul jocului mii noi li basss din Paris și Zürich este, că n’a resimțit Îndată târgul nostru de măr* furi. Vreau să zic, că, de câte ori alu­necă i­ jos leul, viața se scumpește le țara noastră, dar niciodată n’au sufe­rit scăderi prețurile mărimilor atunci, când se ridica de jos și se urca iar leul. Pentru Industriași, negustori, pre­cum și pentru profesioniști și munci­tori jocul acesta de baraj, care îngreu­nează consecvent trilul, n’are deloc In­conveniente, ci mai de grabă li se o­­feră prilejul de i-și spori anii venitu­­rile și de-sși mări alții Numai salariații Statului, pretențiunile, funcționarii profesorii, militarii, scriitorii, pensionarii etc., cari au venituri fie și limitate astfel, ca să nu întreacă venitul celui mai de rând muncitor, duc la u­n ade­văr greul vieței. Și cum aceste clase de consumitori formează pătura conducătoare a popo­rului nostru, care n’a putut încă națio­naliza comerțul, industriile și meșteșu­gurile, — este lesne de înțeles, că pe urma m’zerlei, ce redară populația ro­mânească de la orașe, formată din cla­sele cu venituri limbate, a trebue să «ofere mult și diferitele servicii publice, școlile, biserica și armata. Ori, problema aceasta devine atât de vitală, că nu poate fi trecută ușor cu vederea. In țara noastră Încă nu s’a ridicat până acum nimeni cu de­stulă autoritate, ca să ia apărarea ele­­mentului românesc la orașe, unde este pus în slujba Statului și a neamului, fără a i se da­rsi posibilitatea unei ex­stanțe onorabile. Din cauza scumpirei ex­esive a tra­iului pătura socială românească la orașe se găsește Într’o stare de inferioritate nepermisă fiți de elementele streine, ce dețin la mânile lor puterea econo­mică a țărei. Prin deprecierea realul se rrgreunează numai viața poporului no­stru, încât l­ocul de bursă, ca prilej bine venit pentru scumpirea mărfurilor, trebue privit ca operă a streinilor îm­potrivi Intereselor de viață ale neamu­lui nostru-Conducătorii țîrei noastre da­geaba mai Încearcă să prezinte situația eco­nomică ca fiind pe cale de a deveni normală, când toate semnele ne arată, că ne groim pe drumul prăpastie­. Pen­tru asicarea finanțelor noastre nu este destul să se sporească dările și veni­turile bugetare, ci trebue să te înceapă o gospodărie cinstită ca elemente in slujba Statului, cari să poată tr­ăi la adăpost de tentațiuni, păzind averile țâ­rei, iar nu coptr balnci la jifuri și hoț­i, cari ne-au discreditat cu total numele in afară de granițe. Carpatin. Statisticele accidentelor de muncă Raportul asupra metodelor de statistică a accidentelor de mun­ă preparat de Biroul întâinițional al Muncii In vederea conferin­ței in­terne­ționale a statist­­ienilor, care a avut loc la Geneva In Noembrie 1823, a fost publicat da curând. Sta­țintirile accidentel de muncă surt ntU« pentru două motive principale. In pri­mul rând de dau informații asupra naturei și cauz­a accidentelor, informații care ser­vesc pentru prevenirea acestor accidente. Ele permit apoi stabil­­ea unei scări a In­demnizațiilor. Aproape toate Statele indu­striale au intur­nit în chestia accidentelor de muncă, urmări­d, pe de o parte, ca muncitorii sau familiile lor să primească o despăgubire pentru pierderea de salar sufe­rită, — aceasta pe cale de legislație asu­pra accidentelor de muncă, — și pe de altă parte, ca accidentele să fie reduse la stai­­tul minim, grație regulamentelor de ate­lier și inspecției muncii. Raportul la chestiune arată până la ce punct diferențele care există intre legisla­­țiunile și regulamentele administrative națio­nale sunt o piedică serioasă pentru stabi­lirea statisticilor internaționale în această materie. El mai arată că statisticile acci­dentelor de muncă ar trebui să in­dice cel puțin industriile în care s’au produs, cau­­zele principale, durata invalidității, gravita­tea rănirii, natura și sediul ei (partea cor­pului atinși). Informațiilni precise asupra tu­turor acestor puncte sunt necesare pentu a permite fiecărui Stat să ia în acelaș timp mă­suri pentru evitarea accidentelor și pentru indemnizarea muncitorilor și a famiilor lor, într-un mod echitabil, pentru paguba su­ferită. Pentru a stabili comparațiuni la materie de risc de accident la diferitele industrii sau de la o țară la alta. Informațiile In­dicate mai sus nu sunt suficiente. Este nevoe, pe lăngă aceasta de a Indica fre­­gvența accidentelor; numitul acestora nu depinde numai de numărul muncitorilor (Continuare pe pagina II-a). EFEMERIDE Cu aeroplanul la Polul Nord Amundsen, marele prieten al regiunilor de ghiață, face de multă vreme pregătiri pentru atingerea polului Nord cu aeroplanul. Greută­țile sunt mari și multe, dar curajosul explora­tor, crede să le biruie și acum ca’n alte răn­­duri. E vorba — dacă nu se va amâna cum va — ca plecarea să fie din Pisa, deja la 3 iu­nie, adecă săptămâna viitoare. Aci așteaptă gata de plecare trei aparate de sburat. Toate trei vor pleca deodată din Pisa spre Spitzber­gen, iar de acolo vor lua direcția spre Alasca, iarăși toate deodată. Drumul până la Alasca e cea mai grea parte a expediției, deoarece din cauza distanței celei mari (cam 8300 ktm), a­­provizionarea cu benzină a aparatelor de sburat e foarte anevoioasă. Iată cum a rezolvat Amund­sen problema aceasta grea: Fiecare aero lan duce cu sine benzină pentru 16 ore de zbur. Programul a făcut așa: Apara­tele, după patru ore de la plecarea lor din Spitz­bergen vor ateriza. Unul dintre aparate va preda atunci din benzina i și celorlalte două, la fiecare o cantitate egală care să le ajungă pentru trei ore de sbor, iar cu restul de benzină ce nu va rămânea, acest aparat se va întoarce înapoi la Spitzbergen. Cele două vor pleca mai departe, și după alte opt ceasuri de sbor vor ateriza din nou. Unul din aeroplane­­ și va ceda atunci toată benzina celuilalt (benzină deci de 7 ceasuri) și va rămânea acolo­­ unde a aterizat. Pilotul ae­roplanului lăsat în părăsire, va urca unicul în aparat, care e sortit să ajungă la țintă. Piloți celor trei avioane sunt: locot­o­lph Di­wlson, locot. Larsen și Italianul LoccatelH. Clteși trei se au­­ deja în Pisa Comanda o are Amundsen. Afară de el mai călătorește un aviator norvegian și un reporter al ziarului „Chi­cago Tribune”. ARISTARC­A t COMP. Unde să mergem? Că’dub­la di­n ce în ce mai stăruitoare ale acestui sfârșit da Ma’a, ii fac și pa cei mai nehotărâți să și pună întrebarea: Unde să mergem? Sunt trei categorii de oameni. A­ei cami de pe­ un an pe altul fac planuri hotă­rând locul, băile sau acți­unea climaterică unde au să petreacă vara viitoare. Fie că sunet nevoie ori nu simt, acești fericiți ai pământului se duc pentru că vreau să se ducă și mai ales, pentru că pot să se ducă. Pe ei n­u-i împiedecă nimic dela acest plan, cum nui tripled­­ă ni­i dela site multe­ bani sunt, vreme ce­i mai mi Iți au, de a­­ceea pot z ce­de tot liniștiți la sfârșitul un­ui sezon de băi: „In vara viitoar e mer­gem la Karlsbad“, sau „mergma la Baden“, etc. etc. — Categoria aceasta iși alege de obicei tot acele stațieni bili,eare, cari pică In afară de granițele țării noastre, nu pen­­tru că ar fi mai bune acelea, ci pentru că erei ei că e mai elegant așa. A doua dategorie sunt oamenii nevoiași, cari încă cercetează băile, nu pentru ca să se distreze, ca cei dintâi, ci ca sa-și mai scoată boala din l­up, să poată birui încă un an munca și greul vieții. Acești ne­ ă*­jiți își trag bucățica de la gură la cursul unui an Intrig și sa lipsesc de multe lu­cruri, adesea necesare, pentru ca să și poată pune de-o parte sumulița trebuin­cioasă și sa piere vara undeva. — Și­ acum urmează categoria a treia : atei cari nu stau nici cu sănătatea prea prost, ca să aibă neapărată nevoie de o schimbare de stat și nu stau prea bine nici cu bu­­zunarul ca să le dea inima îndemn la ast­fel de planuri. Aceștia — și-a mulți la număr, credeți că — sunt ferm hotărâți, ca atunci când se va Întrece soarele cu gluma, să coboare roletele la geamuri fă­când umbra cât mai deasă pos bit și să ii să ia față de oameni numai seara târ­ziu, când se va potoli căldura. Aceasta Insă e o hotărâ­e eroică, pe care o țin chiar numai aceea ce n’au și n’au Încotro, acela cărora poate oficiul nu se tngădue să plece de-aczil — sau finanțele. Cel mai mu­țt, biruiți de căldurile nesuferite iși calcă repede pe hotărâre și atacând mica rezavi de bani, ce fusese destinată pentru alte scopuri, se Întreabă acum : Unde să mergem ? Există In țara noastră atâtea locuri de cură, unele cunoscute bine, altele mii pu­­țin. Sânt isvoare cu adevărat făcătoare de mînuni, cari lăsate în pătâginire astăzi nu mai pot atrage publicul, nici chiar pe cei mai puțin pretențioși pacienți. Sunt comori nepred­ute, cum s’a scris și mil zi­­file trecute la ziarul nostru fiind vor­ba de­spre stațiunea climaterică a Geoagiului, comori cari dacă ar fi exploatate cum tre­bi­e, ar aduce foloase în minte de cum sduc azi. Șt’m că «p­ietatea de h­drologie medi­cală și climatolog­e, înființată a­cum doi ani, lucrează neob­ști in această direcție și să sperăm că într’un viitor cât mai apropiat, rezultatele binefăcătoare ale acestei munci se vor simți. O stațiune balneară fără in­­stalațiuni potrivite, fără confort, nu’ș’ pori? ajunge azi scopul căruia îi este In­­ch­natl. Ș păcat ca bonurile ce­­l­ le-a dat n tura sa nu de utilizezi Intr’o măsură cât mai mire pentru binele țării și al ce­­tățenilor. Semne îmbucurătoare încăp Insă a se ivi și la noi. Când extr’ă înțelegere la­­ oameni și dorința de­ a înfăptui ceva bun, capitalul trebuincios se face și el. M’am­ convins despre aceasta vizitând zilele trecute, cu ocazia unei excursiuni, băile de la Lipova. Le cunoșteam de alte dăi­. Insă renovările făcute, clădirea marelui hotel, toată Instalația modernă pentru care cu s’a cruțat nici bani nici oste­neală, le dă un aspect cu totul nou și atrăgător. In credinți că facem un ser­viciu publicului, dim amănuntele ce urmează. Băile Lipova sunt situate pe malul bă­nățean al Mureșului, la punctul unde acesta ieșind din Ardeal. Intră lau­ un ba­zin larg, din care se deschid mai multe văi. Băile sunt situate pe linia principală București—Arad lângă gara Radna, care este și gară de oprire pentru expresul oriental. De la gara Radna, situată în ca­pătul nordic al podului peste Mureș, treci la Lipova, unde așteaptă trenul bai­lor, care transportă pe vizitatori pâ­nă în centrul băilor. La Lipova există oficiu de P. T. T., Telefon Interurban în localul băilor (nr. 26) Direcț­unea băilor face of­eu de mijlocire între poștă și vizi­tori. Acestora le stă la di­spoziție sală de lectură, mu­zică permanentă, popicărie acoperită.­­Continuate pe P*CD* U*M

Next