Patria, iulie 1924 (Anul 6, nr. 136-160)

1924-07-22 / nr. 152

Cluj, Mark­ 22 Iulie I.9M EI EXEMPLARII! Amml VL HiMm­l 152 Acaparare şi cinism Nu s’au uitat încă furioasele Campanii pe cari presa liberală le a dus Împotriva guvernului averes­­can pe motivul incapacităţei econo­mice, nici desele adunări ale aşa zisului „Cerc de studii“ de sub conducerea dlui Vintilă Brâtianu, unde se spunea că se plămădesc soluţiunile salvatoare pentru ţară, ajunsă în făgaşul desorganizării. Fără nici un scrupul în alegerea mijloacelor, partidul liberal se de­creta pe sine singura organizaţie politică ce ar putea prezida la refa­cerea economică şi la asanarea fi­nanciară. Şi, pentru ajungerea sco­pului urmărit, care în realitate nu era altul decât înstăpânirea la gu­vern, nu s’a dat înapoi nici de cea mai­­meschină intrigă și nici dela cea mai cinică violentare a opiniei publice, care a culminat prin re­voltătoarele furturi de urne. Asemeni pasărilor de pradă cari se reped asupra victimelor fără de apărare, organizaţiile mai mult s’au mai puţin oculte ale partidului libe­ral s’au năpustit asupra bogăţiilor ţării şi printr’o ţesătură infernală de cointeresări, naţionalizări şi acum în urmă comercializări, au oprit în foc toate izvoarele de producţie, pentru a le abătea cursul către băn­cile şi instituţiile partidului. S-a văzut atunci cum guvernul, care trebuia să fie păzitorul averei publice şi particulare, a făcut cele mai mari ilegalităţi şi fraude pentru ca să aservească economiceşte în­treaga ţară intereselor de partid, astfel ca prin dominaţiunea econo­mică să ajungă indirect la domina­ţiunea politică a celui mai puţin po­pular, a celui mai urât dintre toate partidele existente astăzi în Româ­nia. De aproape trei ani asistăm la consecinţele nefaste ale acestei gu­vernări silnice, de aproape trei ani asistăm la prăpăstuirea sigură spre care este împinsă ţara, cu nepăsa­rea călăului care priveşte agonia victimei la ale cărei suferinţe se desfată. Toate ramurile de activitate eco­nomică sunt sau paralizate complet, sau au o activitate atât de redusă, încât nu mai corespund nici pe de­parte scopurilor pentru cari au fost creiate. Şi, în acest timp, guvernul nu face altceva decât, să-şi ridice noul citadele de partid, de unde să poată opera în voe chiar atunci când nu va mai avea în mână situ­aţia privilegiată şi imorală. Industria, care de la unire înce­puse să ia un avânt deosebit prin înfiinţarea de întreprinderi ,noui , desvoltarea celor vechi, este aproape de ruină,­o ruină provocată intenţio­nat de guvernul liberal, pentru a pu­tea fi acaparată cu mijloace cât mai reduse de partidul al cărui repre­zentant este. Şi, pe măsură ce acea­stă acaparare este îndeplinită, po­pulaţia şi Statul suferă restricţiile şi specula cea mai scandaloasă. Comerţul este de asemea sugru­mat prin reducerea creditului nece­sar prin creiarea forţată a crizei numerar, provocându-se îngreu­­iarea şi nesiguranţa operaţiunilor, iar prin aceasta aservirea acestei clase sociale — comercianţii — instituţiilor bancare ale partidu­lui. Ca urmare nu putea fi alta decât înlăturarea concurenţei cin­stite şi înstăpânirea celei mai neo­menoase speciile, care nu este alt­ceva decât un jaf organizat şi pa­tronat de guvernul liberal. Paralizate şi acaparate în mare parte industria şi comerţul, schim­barea repetată a regimului vamal de­­import-export, după interesele partizanilor şi a organizaţiilor lor acaparatoare, dezorganizarea inten­­ţionată şi favorizată a transporturi­­or, restrângerea mai mult decât su­portabilă a creditului şi forţarea cri­zei de numerar, aceasta este activi­tatea economică de aproape trei ani a guvernării liberale. Dacă mai adăugăm neîncrederea străinătăţii, refuzul categoric a ori­cărei colaborări a capitalului de pe­ste graniţe, ceea ce a provocat nu numai boicotarie ci chiar o ură la­tentă faţă de noi, avem în întregime situaţia penibil de grea în care ne aflăm. Şi, în timp ce prăpăstuirea se apropie de abisul de unde nu mai este întoarcere, în timp ce suferin­dele şi răbdarea populaţiei jefuite oficial şi neoficial a ajuns la dez­­experare, guvernul liberal mai are ncă cinizmul de a mai rămânea la conducerea ţărei, unde s’a înstăpâ­nit prin intrigă, teroare şi fraudă. Reacţiunea va veni însă şi va fi cu atât mai aspră cu cât va veni mai târziu şi vinovaţii vor plăti cu atât mai greu cu cât vor plăti mai târziu. CRONICA ZILEI Conflictul romăno-american. Gu­­vernul şi-a dat iar­ş un petic. Conflic­tul între noi şi americani din cauza capitalurilor streine Investite aci s’a a­­gravat şi e vorba de o rechemare a ministrului american.­ Guvernul nostru uită, că o luptă ta­re cei şi regii dolarilor ar ieşi nn de avorul nostru. Pentru că noi avem sute de mii de muncitori la America, cari câştigă sima frumoase de bani acolo, cu cari işi refac gospodăriile de acasă şi in cazul când conflictul va deveni acut se va înrăutăţi desugur şi situaţia acestor muncitori. Mai bine o pace strâmbi, decât o , adecatft dreaptă. O sărbătoare frumoasă Preoţimea din tractul Cojocnei, În­sufleţită de serviciile adusa bisericei de sf. Sa protopopul Hsţlegana la de­curs de o jumătate de veac, s’a hotă­­ât să sărbătorească această frumoasă activitate, aducând in ziua de Joi din această săptămână prinosul ei de re­­cunoşt­iţă harnicului şi faimosului p­o­­presbiter. I. P. S. Sa M­tropolitul Blajului­ va trimite la această Înălţătoare aniver­sare pe canonica­ Sâmpăleana şi pe protopopul A. C. Domşa Toţi preoţii tractata! s’au îmbiat să ia parte la sărbătorirea vrednicului lor conducător şi părinte, care Împlineşte la acelaş timp frumoasa vârstă de 78 de ani. Protopopul Haţlegina poate privi cu mândrie şi cu satisfacţie mtreg şi operă a vieţii sale. Ca preot a fost un demn slujitor al bisericei, căreia i-a închinat vitreaga sa activitate. Ca român ară­mia în toate vremurile şi buna şi rele ca sufletul curat şi nu s a abătut nici­odată dela calea sfântă a Încredere! In viitorul neamului. Ca părinte a avut marea bucurie, de a creşte la căminul său şapte feciori, dându-le o educaţie aleasă. Doi dintr’ânşii au ajuuns prin meritele lor la b­alta aliaţe de profe­sori universitari, unul la drept, celalalt la medicină. Rari oameni s’au bucurat in viaţi de un har mai bogat, de o mulţumire su­fletească mai mare, cu protopost Ha­­ţeganu. Meritele dânsului sunt cu atât mai mari şi mulţumirea cu atât mai justifi­cată, cu cât şi-a putut îndeplini no­bila lui misiune aci 1* doi păţi de Metropola msgbb­rismald din Ardeal. Aci in apropierea acesta! viespar de duşmani potrivnici oricărei emancipări v.dahe, de unde porneau Băgaţi Înve­ninata In toate direcţiile, pentru ucide­rea fiinţei noastre etnice. Protopopul Haţ­eganu a primit ca re­semnare toate acestea iovituri, dar n’a su­combat sub a scorţîşul lor. O jumătate de veaci Ce enorm de lângă cale pe an teren atât de spinos, cum era Ardea­lul nostru altădată ! Dar cu atât mai mare e satisfacţia Da, suntem gata Ca toată supărata, ce o cauzăm ofi­ciosului dinastiei Brâtianu, suntem stllfi să repetăm. Da, suntem gata să luăm puterea, ti in acelas timp suntem fi pregătiţi pen­tru o astfel de răspundere. Intăt pentrucă tara este cu noi şi nu avem nevoie să furăm voturile. Al doi­lea pentrucă streinătatea ne simpatizează cu mult mai mult, decât îşi închipuit actualii guvernanţi. Ne iubeşte şi pen­tru patriotismul nostru nefăţărit şi ne­precupeţit, cât şi pentru importanţa, ce ştim să o acordăm legăturilor noastre cu streinii, de cari nu putem trăi izolaţi. Noi nu cumpărăm patriotismul după greutatea buzunarelor ocoliţilor politici. La noi se pot afirma meritele, ori de ce culoare politică ar fi, iar nu protejaţii.­­ Al treilea, pentru că ori­cât ar căuta, „ Viitorul" să persifleze activitatea noa­stră şi destoinicia oamenilor noştri po­litici, meritele acestora in viaţa publică nu 11 le pot anihila. Nu vom şti desigur nici naţionaliza, nici comercializa şi nu vom cunoaşte nici misterele tuturor cointeresărilor, dar vom fi în tot cazul mai buni părinţi al patriei decăt dinastia Brâd­enilor, cari confundă ţara cu o moşie proprie. Observaţiile referitoare la încoronare le-am lămurit de mult. Pentru uituci repetăm: încoronarea o face poporul iar nu guvernul, in mod samavolnic. In ce priveşte regionalismul Iarăşi ne am spus părerea în nenumărate rân­duri şi ţara întreagă ştie ce însemnează regionalismul nostru. * Viitorul" are tot interesul, să bată mereu apa în piuă. Opinia publică şi-o fi aducând ea a­­minte de publicaţiile franceze trimise în steinătate, pentru luminarea streinătâţîi asupra stărilor de la noi. Dar aceeaşi opinie publică cunoaşte subminarea ţării făcută de Brud­ent in Franţa pentru a-şi justfica oareşccum lovitura de Stat din 1922. Cât despre directorul „Luminei” amestecat în tratativele de fuziune, e bine să nu se întindă aşa prea mult, căci se poate rupe de la o vreme. Dl Stere, este ştiut şi-a făcut edu­caţia politică la şcoala actualilor săi detractori, pe cari l-a servit după co­mandă, atât in vechiul Regat cât şi dincoace de muriţi. Şi atunci acuzaţiile stereotipe, ce ni se aduc, se sparg, ca nesta beşiri de să­pun, oridecăreori sunt ventilate. Şi no­tăm, s­mt ventilate des ds tot, in lipsă de auis Idei serioase. Ca astfel de învinuiri şi ridicole şi altunde liberalii nu se vor putea men­ţine la putere. Deşi sunt o grupare veche, cu practică în manuarea fondu­rilor publice şi au o organizaţie finan­ciară recunoscută, ei se vor distinge din propriile lor păcate■ Pentru că ţara are nevoie de oameni, care să se inte­reseze de ea, ţar­­a de afaceri parti­culare. Guvernul trebuie să fie al ţării, iar nu al cointeresărilor. Poporul nu mai poate răbda în guvern, care face speculă pe pielea lui. Or ţara, ori a­­facerile. Amândouă aceste îndeletniciri nu pot fi tolerate, pentru că se resping una pe alta. Iată de ce noi suntem gata, pentru că ne zace la inimă interesul ţării, iar nu al gheşeftarilor. astăzi, când atrafitând atâtea greutăţi, a putut ii şi la liman cu sufletul nepă­tat, cu Inima curată. Preoţi®ea din tractui Cojocnei n’are decât să păşească cu încredere pe dru­murile bătute cu eroism şi virtute de harnicul ei şef. Amiatim totodată cu deosebită sa­tisfacţie, că sărbătoritul de astzi a a­­vut in toate vremurile cele mai demne sentimente românist şi ca stare a fost şi este un crediocios soldat al partidu­lui naţional, căruia i-a dat cu priso­sinţă concursul atât in luptele purtate odinioară, cât şi în importanta mistana, ce o are astăzi. Nici o promisiune nu l-a pătat abate, dala Încredere?, ce e are in steagul a­­cestui partid. Ş­­atanei, după ce avem In faţa noastră fu­sta demnă, şi bărbă­toasei a sărbătoritului cu caracterul lui de bronz, cu frumosul lui mfinunchig de fapte cinstite pentru binele bisericii şi al româniemnlui, nu putem decât, eu felicităm preoţimea din tractul Cojos­­nei, pentru demnitatea iniţiativei luate. Din parte-nu suntem fericiţi, că ni­ se dă prilejul să trimitem veneratului pro­­topresbrter cele mai călduroase urări de bine. tatra mulţi ani! „Ateneul Român-Tătăraşi“ din laşi, la Cluj Primirea la gară d­in Piaţa Unirel — Discursurile — Banchetul oferit de primărie — Ziua I şi ziua II Cluj­! s’a pregătit din timp ca să primească In mod demn pe fraţii mol­doveni, car­ în cactaul Ateneului Tătă­­r­aşi aproape 500 la număr au pornit al viz­­eze Ardealul. Zilele acestea sa fost zile de Infr­ăţire sufletească, oaspe­ţii moldoveni fiind primiţi ca braţele deschise la capitala Ardealului, de veola credem că Vor dace smintiri plă­cute, tot aşa cam vizita lor ne lasă şi apară sentimentele cela mai frumoasa. Sâmbătă la orele S7i d. m. trebuia si sosească trenul excursioniştilor. La ora fixată multă lume din Cluj aştepta sosi­rea oaspeţilor. Intre Alţii am remarcat prezenţa dlor general Atanasia, primar Utrisa, dl Dima, Popescu-Voiteşti, Şte­­f­nescu-Goangă, dl subprefect S­ma, Stieescu Popa, dr. Cabi, şi Întreg co­mitetul de primire domni, doamne şi domn’şoare. Sosirea Treant a întârziat aproape o oră, la care timp cei de la gară au avet oca­­ziare să-şi improspereze amintirile de pe timpul refugiului, când In Impreju­rări vitrege au fost prim­ţi atât de ospi­talier de către Ieşeni. Peste puţină vreme apare trenul ex­cursioniştilor. Două locomotiva puter­nice «dac trenul decorat cu flori şi ra­muri verzi. Muzica reg mentalui 88 in fanează cântece naţionale, la cari ră­spunde muzica excursioniştilor din tre­nai iacă la mişcare. Capete curioase apar prin toate ferestrele trenului, tineri aproape fără ex­epţie în port naţional, preoţi bătrâni, dintre ieşenca drăgălaşe şi cu ochii sclipitori de fericire. Înainte de a sa opri trenul mulţi coboară şi se îmbrăţ­iează cu pretinii ce-i aşteptau la gară. Ieşeni sau refugiaţi de pe vre­muri, munteni sau ardeleni. Fiecare la­­treabă câte ceva, toată iumea povesteşte InU’o atmosferă de prietenească seni­nătate. Salutul Clujului Excursioniştii mulţi la număr, abia încap pe peronul gărei. In faţa sălei de primire dl primar Utal­a rosteşte un discurs de primire foarte simţit, Inna­mile oraşului. Dsa «rată sentimentele de fericire pe cari le simt ardelenii In momentul ce văd Intre el­ea fraţi­­lor moldoveni Nu vor cita la moment sacrificiile pe ceri le-au făcut pentru noi atât pe elm­enii de luptă cât şi acasă, unde au a­­dăpostit cu atâta ospitalitate pe refu­giaţii, copii ai Ardealului. Ca sentimente de recunoştinţă şi de frăţească dragoste îşi desch de Crajul braţele, pentru a st coage la piept ex­cursioniştii moldoveni. Ardelenii sânt fericiţi şi găsesc că li s’a făcut o cin­ste deosebită prin faptul că sunt cerce­taţi la ei acssl. Primesc cu imită bi carie pe moldoveni şi speranţa că le­găturile sufleteşti Intre fraţi şi prin a­­cfliSiă excursions sa cimentează, eta­jai vă zice: „Bine aţi venit!* — în­cheie dl primar şi cuvintele seta sânt acoperite ds apiaazele oralele celor şi p­ezeeţi. Dl subprefect Sima ia pe urmă cu­vântul şi ia numele ş­eiul3!­adamistra­­ţiel zice tsn: bine aţi venit oaspeţilor, su'gurându-i de întreg Sprijinul admi­nistraţiei, care le va sta la ajutor pen­tru a vizita taste frumuseţile judeţului. Spre oraş Iatr’un convoi «^sfârşit excursioniştii porcesc pe mină în oraş. In fruntea lor Muzica şcoalei normale din kş! cu directorul şcoalei, dl Tod­eriu, pe urmă muzica regimeatului 83, corul Şteale! normele de fate din Iaşi, stea­gul tricolor al Ateneului In jirul că­ruia încep să se grupeze oaspeţii şi cei ce i-au primit. Oaspeţii, marea lor istorlista pur­tând costume mţionale frumoase, sa făcut o impresie deostbtă, admirat­ fiind pe toată calea până in piaţa Uni­rii, unde convoiul sa opreşte la jurul unei tribune Împodobită cu ramuri verzi şi ca steaguri tricolore, ridicată de membrii comitetelor. In afară de membrii comitetului de recepţie, iau foc pe tilbană di­nfilm, preşedintele Atecesilsi Tâtăraşi, preotul iSitabel di Starabutin, dl Todirescu, directorul şcoa­­lei normale de băieţi din laşi, etc. Cuvântarea dlui general Anastasiu In numele comitetului de recepţie dl general Anastasia ia cuvântul şi intr’un d­ecurs entasissraât spune oaspeţilor an „bine-aţi venit“. Dl general relevă cu multă căldură toate frumuseţile Moldovei, marile ei amintiri istorice şi acel caracteristic „vino Încoace“, care o face sa fie îndrăgită de fastă lumea. Gestul moldovenilor de a fi ven­t In Ardeal este un pas spre Înfrăţirea sufleteasca a românilor de pretutindeni, lucru spre csra trebuie să tindem cu toţii. „Bin­eiţi ven't"-ul dial general Anastasia a fost primit cu aplauze en­­tusiaste de oaspeţii moldoveni. Cuvântarea dlui prof. Bogdan-Duicfl. Dl prof. naiv. Bogdan-Du’că ia pe urmă cuvântul sr&tând că ardelenii au o deosebită simpstie pentru moldoveni, simpatie ce datează de multă vreme. »Credeţi fiecare cuvânt, nimic nu este minciună ce vi se spune — zice dl prob Bogdan-Dalcă, — nu este nimic prefăcut Ven­ul Ictre Eo! cu acelsş sentiment du iubire şi daţi d­e spiritul dvoastre, care ni este da prisos sol.* Pe urmă, dl profesor arată admiraţia ardelenilor pentru literatura framossâ a moldovenlor, pe care eu Început să o adâncească setos. „Primirea dvoastre — încheie vorb­ farul — cate una din acele puţine zile de fericire, cari au fost date poporului ardelean. Ardealul vă rămâne recunoscător pentru inima şi sufletul ce­i aduciţi." Alte cuvântări Dl Ştefan Mateş vorbeşte pe urmă relevând fatal di înfiâţire sufletească al tscarsismiior di fetal acesta şi ne­cesitatea acestei Înfrăţiri între populaţia dferitelor provincii româneşti. Dl Nicolae Bogdan preşedintele sec­­t­ei din Cirj­a Asociaţie! salută pe armă pe oaspeţi. Arată rolul identic al am­belor societăţi culturale, de a ridica cultarabiceşta poporul românesc, ca prin această să poată ocupa ce foc potrivit intre popoarele din Apaş. Munca acea­sta lesă a­ând nevoie şi de o intanţ­re sufletească sinceră necesită multă ib­­negaţie şi cei ce au ambiţiuni perso­nale nu o pot desăvârşi. Găseşte că deopotrivă moldovenii ca şi ardeleni­ pentre a nu fi copleşţi au nevoie de o muncă culturală Intensivă. Dl V. Evlan vorbeşte In numele Sta­talei Negustoresc Dl Buta preşedintele societăţii stu­denţilor ştiinţe vo­bişîe îi numele stu­denţilor universitari. Dl R. Tufu­, căpdaîî 11 rezerva, a sa­lutat de excesrs'onlş'i In nomele Asocia­­ţiei ofiţerilor de rezervă. „Sindicatul ziariştilor români din Ar­deal­ a strălucit printr’o absenţă totali dela această Inălţîtoare sârbîtoare deşi avea datoria să participa, prin repre­zentantul lui sutetizat, mai mult decât oricare sită organizaţie de b­easlă. Dar, nu ne mirăm — neilind la primul caz ci numai constatăm. Discursul dlui Ifrim Di­­frim preşedintele Ateneului-Tătă­­raşi ia pa urmă cuvântul şi Impresio­nat spune: „Abia de 2 sita au călcat pe pământul Ardealului cei 500 de excursionişti mol­doveni şi sifletele lor sent copleşite de sentimente frumoase şi impresii. Ascultâid In gară cuvântarea plină de căldură a dlui primar şi ala vorb­­ari­lor de pe acesatâ tribună, noi abia pu­tem­ reda In cuvinte seat mentale noa­stre. Priveam assastă Piaţă a Unire! şi mă gândeam, dacă nu vis». Gândul mea se Înapoia su 15 «şi când la cel dintâi congres ab­denţeee se întâlneau la Iaşi studenţii deps tot pământul ro­mânesc. Am avat «tinda cinstea de a da glas sead­mesteior studenţeşti gân­­dinda-rsă la Ardealul atât de scump nouă. In dorul căruia eram cresc*!*. Visai asara esteta deplînit; tntr’adevăr nu visăm, dar vremurile sunt aşa mari. Întrucât nu Ie pstem latdege, căci in­­tr’adevăr santem cea !Mai fericită gene­raţie cere a trăit pa pământul româ­nesc, pentrucă ce sânt suferinţele tre­­cutului pe lângă fericirea de a trăi primii Llorri pe pământul acesta? Am plecat din comunele Îndepărtate ale Basarabia­ şi Moldove!, cu acelaş dar de a vedea Arderi^, Brl am fost excursionişti, Szi saatem pelerini. Ns-sm plecat fraut«» la mormâatul iei Mbil- Vitesz??­, unde prioţi ardeleni, bissra­­beni şi moldoveni împreună au făcut serviciu religios. Frssmoîael* asefttlmssti pa cari Ie fatalaim toate părţi* şi cari ateii căl­­duroase cari ne primesc din partea ar­delenilor ni fac să binecuvântăm clipa in care am plecat să cercetăm aceste plaiuri. Sufletele ne sunt pline de bu­curie şi mândrie că sistem moldoveni, pentru cari dvoastre aveţi cuvinte atât de frumoase. După un ideal împlinit ne rămâse altul, pentru că popoarele nu pot trăi fără ideal. Ne-a rămas idealul unităţii sufleteşti. Pentru acest ideal ne închi­năm noi şi crez o trezire tot mai largă a conştiinţelor româneşti, pentru ca Bft atingem şi acest ideal*. Cuvintele dlai Ifrim au fost primite cu aplauze entuziaste ale ascultătorilor. Recepţia Inchetada-ae începe plasarea excursioniştilor pers şcoli, căminari şi catarme. Ziua 11 Duminecă d'mineaţa excursionişti! ss întâi , esc in P­aţa Unire!, de aude pleacă la grop vizitând toate instituţiile mai fasemiste ale oraşului nostru şi luând parte la serviciul divin la bserica or­todoxă. La ora 1 Primăria a dat un bsnebat In onoarea oaspeţilor, In ch­oş­­col din parc. Câteva sute de excursio­nişti au luat parte la banchet intr’o atmosferă de seninătate, participând şi dl ministru Angh­easca, care a sosit pentru deschiderea expoziţiei şcoalelor de arte şi meserii. S’a u trist mai multe toasturi, Intre car! dl Augustescu, pe urmă dl Stoica deputat de O h*’, preotul Strabsl şi dl primar Utelea. După terminarea ban­chetului s’a fachs o lio­ă vâslă, parti­cipând toată lumea d­ia mic la mare. După terminarea mesei, excursioniștii in grupați, au continuat vizitarea p­a­­sata". Festivalul de la Teatrul Naţional Execuţiile corului „Muzicescu* — Conferinţa despre marele succes­­ al României la expoziţia de pictură din Veneţia — Manifestaţia moldovenilor pentru maestru Dima Anestă a avut loc la Teatrul Naţio­­nal Şezătoarea artistică-culturală aran­­jată de Ateneul Popular­ Tătăraşi din laşi. Simpaticii mo­dovesi, cari cntreierind oraşele mal du seamă din Ardeal o fac din dorul de-aşî cunoaşte fraţii şi din celaît dor tot atât de mare, de-aşi deschide cu sinceritate sufletul lor cald pentru a-l cunoaşte voi, nt^ia dăruit eri o seară din cele mai plăcute Pu­­blicul etajan, la rtndu-i, a rispins cu dragostea ce li se cuvenea, prezentân­­du-se îa număr frumos, cum — fie-mi iertată mirtarisirea — publicat dia Clar n’o face asta ca orice prilej. Deci, fr­aţii moldovean să ia aminte, că sala arhiplină a fost cea mai puternici do­­sadă de dragoste şi simpatie adusă iar de românii Clujului. Programul artistic Programul bogat, poate prea bogat, ţinând seama că membrii Ateneului sunt cumai la Începutul turneului lor, a purtat de la inceput până la sfârşit acea notă plăcută de sinceritate şi na­­turaliţă ceva sufletaas ban şi cald, ce-i caracterizează pe fraţii moldoveni. S’a cântat „Trăiască Regele" de că­tre coral „Gavriil Mczfaessn* snbtaon* ducerea abilă a dini prof. Vâsl­e Po* povici. Au urmat apoi câteva cântece de Vida şi Msiicesce, Dima, T. Popo­­vici şi alţ­i executate ca tastă fiaeţa ce reclamă muzica noastră poporali. Coral Mazirescu a dat dovada anula din cele mai disciplinate coruri, fiind un punct de forţă un program ţi-un tovarăş dean In drumsil de propagandă culturală al Atesesisi. Marele succes al României la ex­poziţia de pictură din Veneţia Confer­inţa ocazională a ţfapt-o dl profesor ‘I. Ştefăntscu, bine conoscut ca specialist In arta plastici. Depăşe­asa a arătat cam se poate face propa­gandă culturaia ptia societăţi ca cea condusă da dl Prim,­­ adsa o veste auditoratai, care a fost o adevărată re­velaţie pentru tarnen rosânească. Aşa spune cam a luat iniţiativa ca si fie şi România reprezentată la expoziţia in­ternaţională as­piitivă de la Veneţia. Povesteşte greutăţile întâmpinate In ţară, pe drum când transporta tablou­rile româneşti, apoi In Italia unde Ro­mânia a ocupat cel mai modest locsol* iQouvaassit­ess pagina im­ ajr

Next