Patria, ianuarie 1925 (Anul 7, nr. 1-23)
1925-01-01 / nr. 1
Giri), Jos 1 Sanuarie 19 2 LEI EXEMPLARUL La încheiere» anului politic Oportunism sau apostolat de SEVER DAN Cât făcători de minații politice, câți cumpără bii de suflete, și câți zăpăcitori de mințe, toți s’au ajuns! s$ d«a o ultimă năvală asupra conștiinței cetățenești, vai, cu «to L «adă, după vârtejul «lard»! rlt-boi. Barbííia este o puternică desfășurare de foițe. O desfășurate de fotispice se sfârșește totdeauna cu „rezultate przitive:„ altare prăbiște, gunoi ridicat la saprafiță“, ruine. Barbaria modernă — dezechilibrarea conștiințelor prin ajutrul» poftelor — era pe acitidea Transilvaniei și prîn Transilvania țării întregi. .vele*? suprapoptive rezultate ... pe cari le-a dat in 1920. O neliniște rătăcitoare începea să cuprindă până și pe cei mai tari. Pas de pas ne întâlneam cu intrebarea: oaie mai rea patinîă, o schimbare în ț ara românească ? Stârnirea IndoeSil a fost Întâiul „rezultat pozitiv.** Nimic nu ucide ața de asigur ca îndoiala. Calculul politic a reușit. * A reușt iasă numai pe un restimp. Va fi având rassa noastră și cusururi. Are ÎBaS o admirabilă ins«șire: instinctul politic sănătos. Oricât de „abilă“ saci „genială* a fost strategia năvălitorilor, ardeleanul (și când sic ardinean, mă gândesc la toți cei de dincoace de Carpați) a simțit numai decât cu instinctul lat sănătos, că la fața lui este o primejdie, nu o stea nouă. Totdeauna s- amt o cu« încredere in acest Instinct politic sănătos De aceea tot deauna sm spus, ca poporului român (In toata straturile Hifi i sa poate acorda U bsti&ca positîcâ, chiar și mânie de a avea pracita poUtîcă, itt?! «.*•■! ero cr»*«i «m**«!* " . ora4?, itt Ä Port' îî a mânt SiHe politice rítscului pe cete i în ehoem. Deoatbit de juslincsti prin faptiul, că Instinctul politic al Ardeleanului a înfrânt noua năvală a barbariei moderne — el de el, fără de nici o contraofensivă, fără de nici o contrapropagandâ din partea celor ce credem, lipsiți de abilitie și de frazeologii psudogeniale, că lucrurile se vor schimba și în țara românească. »Și încă în curând ! 1-am ascultat cu răbdare pe toți, l-am ascultat și pe cel ce ziceau: Poîiflia nu e apostolat. Politica este arta amăgelilor și a imbulzeilor. Politica este prerogativa celor fără de obraz. Politica este un mijio: de a repezi „înaintări “ prin tâmâerea tora, și darea de fră* liber alăbiciunilor alslăbiciunilor proprii. Căutați să ajungeți „la putere“ și „la buget“, cu orice, mijoace, dacă vreți să va cheme oameni politici. Nu mai suportăm „opoziția“. Cine nu știe să tragă foloase de pe urma politicei, să nu faca politică In țara românească, la țara românească nu poți să faci poliică europenească Să mai Incluzi odiQ In fața ticăloșiilor, să te m ai dai dracului și tu din când in când, să fi mulțumit dacă in cincea generație vom ajunge și noi o țară a europeană. In concluzie, alte metode și alte căi, căci cu cele de plină azi Ardealul nostru rămâne dedesupt și ceilalți initiä înainte. I am ascultat și pe cellalt. Ba da, politica este apostolat. Politics este arta de-a pune la valoare vânturile cetățenești. Asemenea celor ce o sa apropie de altar, sufletul oamenilor politici trebue să fie curat de păcfte și de măriri deșarte. N’are ce căuta in politică vameșul și farfant, căci biciul de foc îl așteaptă. Numai cel ce își iubește țara și neantul mai presus de sine este îndreptățit să intre în templul politicei. Afară cu oportuniștii.1 Afară cu »săbănog»: $o vedem, care are dreptate. Sântam la sfârșit de an, și la sfârșii de luptă. Se fie bilanțuri, acum. Să nu ne fie teamă a nu l face și noi pe al nostru. E un bilanț activ. * Oportuniștii zic, că politica partidului național este stearpă. De patru ani de zile ea nu dă „roade“, etc. etc. cf.. Drept concluzie ei spun, că trebue să ne decapităm șefii, să ne desființăm palidul și să ne băgăm șlagă la simii, iar drept dovadă ei ne pomenesc „pertractările* interminabile, bizare și înfructuoase. ** Și luăm pe rând cele trei calificative. Apoi altele. Bizare și Interminabile — petbacurile ? Aproape In fiecare caz, nuponidul național le-a început. Alții au alergat după partidul național, căutând să stea de vorbă cu alții să Ua îmadîsi dour declarații, intâi de toate, ci nu o scădere de prestigiu pentru celelalte partide, dacă au inițiat discuții cu cel. Dimpotrivă. Al doilea, că partidul național a aprobat pe deplin d zcțiile pentru o Înțelegere între partidele din opoziție. Acesta e adevărul. Am crezut, că pentru a înlătura de la guvern pe cei fee sunt principala cauză a stărilor nenorocite din țara întreagă, avem la îndemână trei mjjoace pașnice: blocul opoziției sau fuziunea noastră cu partidul țărănesc, sau întărirea partidului nostru, organizândul pe țara întreagă. Toate celelalte combinații nu soluționează situația. Pentru acest scop, nici o sforțare, nici o „pertractare“ nu trebuia să cruțăm. Va veni vremea, când partidului național i se va face un titlu de glorie pentru „pertractările cu toată lumea“, pentru nota de moravuri politice occidentale, ce se cuprinde în aceste „pertractări“. ❖ Dir, se zice, că ele au rămas „infructuoase“. Blocul se fac cunoscut aci «t lucru, care nu se accentuiază Îndeajuns. Partidul național a spus inspirat partidelor din opoziție, că este gata sa ducă lupta împreună cu ele, pentru schimbarea regimului. Indiferent dacă i se asigură succesiunea sau nu, punând o singură condiție, anume, ca cel ce va fi chemat la guvern dintre partidele aliate, să dea garanții că va face alegeri libere; fiecare dintre paradele din opoziție însă a declarat, că nu intră în luptă comună, decât dacă prada ne hripăițește înainta . .. sau, mai diplomatic vorbind, dacă primește garanții, el va avea parte în guvernul, ce urmează, și va primi, precis, cutare și cutare portofoliu, etc. Mai adăugau partidele, ci cer excluderea unuia sau mai multor partide din blocul opoziției. Va strica, nici chiar în acele condiții „orientsla* ts bloc al opoziției întregi, nu n’ar fi putut realiza. Aceasta este cauza adevărată tir „pertractările“ au rămas „infructuoase.* “ * împrejurări Inafară de voința noastră precum și tăcuta, dar desăvârșita biruință a sănătosului instinct politic tn Ardeal, ne arată, lămurit, calea. Nu sinuciderea partidului nostru, ci încredere desăvârșită în noi. Nu aă ne băgăm slugă la dl Averesru, Argetolenu, Stere, sau Iorga (deși cu acest din urmă va trebui să ajungem în curând la un acord) !! recunoștință iubitoare pentru cei ce nu dedicai o viață între?..! binelui obștesc, dacă nu vrem să fim tratați ca unelte. Nu mai ales adorarea alcoadă a frazei bombastice, pline de snfisterie și ipocrizie, care a introoat in Ardeal mediocritatea, lenea și desfrâul, ci judecată limpede, și credința neclintită in virtuțile civice ale rassei românești, care va face și din România un colț de Europă. Se vor cere poate și apostolaie, pentru aceasta. Nu dela toți. Un popor nu face apostolat în totalitatea sj. Dar nici nu își lovișie cu pietre apostolii. III.'iunie din urmă am scris o serie de scrisori unui partea, gaingsia si alunece și di pe panta oportun sinuiu!. In ««dau anta ritmic asupra relațiilor politice di n anii trecuți, Li voi publica, când disciplina de partid tmi va pernite. N'aș vrea să închei aceste gând«!« de sfârșit de *n înainte da a reprodsufi o parte din cea din urmă din acele scrisori: ? „Cred în renafterea Ardealului este un ardelenitmta care va monta întreaga țară românească. Nu va trece mult ți cei ce s'au luat dapi idoli vor vzdes că au fost ințolați. In jurul noullor altare, iariși ne vom gisi adunați cu toți, uotunci va începe schimbarea în tara românească . . pe care dela Ardeal o așteaptă și românul dela Dunăre și cei dela Nistru și cel din țara Folgalaf. Firește, că d vorbim In nunțle Ardealului, nu vorbim în numele casl tefltoriu restrâns, ci In numele unei credinți I superioare !* -r-r:~r~ [ Un nou an de luptă Viața politică a înregistrat un nou an de cârmuire a guvernului liberal, o lung epoca ce continue frământări sterile. Sfârșitul acestui an devudă, zadarnică u, un aspect, identic cu începutul. Nimic nou,nici o sarcină i direcția refacerii. Am putea spune (Wfir) verificându-ne în mod serios conștiința, că nu am înaintat nici c’un pas, nu pe calea refacerii morale și nici pe aceea a refacerii materiale De altcum ambele aceste chestiuni sunt strâns legate nii de asta. Nu ne putem închipui o coordonată materialicește, dacă ea sufere lipsuri subi raportul moral. Dovadă Turcia. . nu există'lúri avansate la un nivel moral, în cari sărăcia să se poată încuiba. Dovadă Danemarca. Aț/i piudas acest nouii' .^tipoi pin tracă de evidențiază mai mult criteriul nostru. Turcia are imense bogății, lipsite de valoare din cauza nivelului ei inferior de morală politică. „ Turcul se bate, turcul te judecă" este un dicton îndeajuns de explicația. Danemarca e săracă. Cu toate acestea morala ei superioară o face să-și ascundă lipsurile, să dacă o viața abundentă. Noi avem de toate. Am putea spune, că la împărțirea bunătăților pe pământ s'a desfăcut socul bogățiilor deasupra țării noastre. Și cu toate acestea nemulțumirea e generată. Nativul este desigur reaua credință a guvernului. Nu este nici incapacitate și nici tipia de cunoaștere a lucrurilor. Este numai era voința. Guvernul actual nu lucrează pe față, cu inima deschisă a tunului sincer , cinstit. Lui îi place întunerecul culiselor, de unde să poată trage sforile intrigilor potrivite, dupt cum ii vine mai bine la socoteală. De aci tot haosul și anarhia ce domnește, in țară. Și o îndreptare nu se poate spera, deoarece baza întregului organism politic deja noi e putredă. Este necesara o curățire radicală a cangrenei, pentru a putea nădăjdui un început sănătos de refacere. Avem în urmă noastră un nou an de stăpânire liberală. O noua și destul de lunga epocă de refacere, ea nn o numește pina guvernamentală. Cercetând însă rezultatele acestei mult trâmbițate refaceri, nu putem decât să constatam cu regret o întreagă serie de refaceri individuale, contrare intereselor obștești și moralei publice. Ori cu astfel de manopere lui se vor putea vindeca rănile de care sufere țara. * Partidul național și-a îndeplinit și in acest an datoria în deplină conștiință. Credincios programului său, acest partid a luptat pentru revendicarea drepturilor poporului călcate în picioare și pentru introducerea unor moravuri democratice în politica țării. Suntem adeérsării abuzurilor, samavolniciilor și ilegalităților, cari au ilustrat și în anul acesta întreagă activitatea guvernului și vom rămânea și în viitor credincioși acținii de radicală transformare a moravurilor, cari stăpânesc viața publică De aceea nu vom veni cu paliative și nu vom da concursul nostru celor ce intenționează, să le aplice. Vrem o democratizare a îndeletnicirilor politice cu păstrarea și promovarea caracterului național al țării. Și mai vrem o unire cu toate elementele democratice sincere, cari lucrează în aceasta direcție. Noi mi dorim ca Romănia întregită să servească ambițiile și interesele unui partid politic, ci dorinți ca țara aceasta blagoslovită de Dzeu cu toate bunătățile și bogățiile, să adăpostească sub aripele ocrotitoare pe toți fii ei cinstiți și vrednici. Naționalismul practicat de liberali prejudiciazâ numai interesele generale ale țării. Sub scutul acestui naționalism fals se adăpostesc și se îngrașe numai cei răi și nesinceri: dușmanii de ieri ai neamului renegații și înstrăinații și dușmanii de mâine, îmbogățiții regimului liberal, legați de soarta țârii numai prin interese personale. Acțiunea noastră tinde să intereseze toate elementele sănătoase și viguroase la viața de Stat și să distrugă parazitismul politic, care oprește normal al organismului Statului.mersul ț•in aceasta credință îngropăm anul si (neutátskyfr* luntăno -jsm.. piuiți cetățenii anstiți, cari cred în refacerea morală a României întregite. Horthy desminte I Vim. — Memoriile împăratului Carol IV. relative la politica angarească bett produs |n circ&ros mai toarte din t|zdi»pesta o asszuris indescriptibilă. |l)deoseb’ parte* privitoare la Întâlnire Istapâritului ca Iorthy, [n circ da J:ra târguiala asupra puterii (Horthy, predau putere», cimi dai ?) i făcutio adusei impresie. In Cartela Ungaria! se știe de elicem, că Horthy, care funcționează ca șef provizoriu el Statala!, are intents să și mobilizezi partiâni! către sfîrșîtul însărcinării sale în vederea cnui aranjament definitiv. Minietz si președinta Bethlen, despre care încă amintește memoria împăratului a declarat agenției angerești de publicitate următoarele: „Din insărcinarea guvernatorului Horthy daclat că cea mai mare parte din convorbirea dintre farraat și guvernator amintita în memoria este pa a investiaee, indeosebi la ce privește partea rostfitoare la aventagiile personala ce le-ar fi citit guvernatorul la schimbul paterii, ieste numai o încercare, dar ponegri I personalitate» lui îndeobște cinstiti“. Desmințirea premiatilui sular nu ieste creastă la cercările interesate. La recvorbrea dintre împărat și Horthy a’resiatat nimeni, așa încât memoriul se poate considera ca adevăr«t. Anal VII. * Numărul 1 An vechiu, an nou L’am*i acera un an din viața Românei-Marile mort căstind ac*ieși nădrjdi, intr’o grabnică și temeinică consoldura a țării noastre, ca cari am inceput fiecare an noa deli unire. Dictatura de partid n’a dat posibilitatea, aici Ia anul frecat, să se restabilească armonia națională prin Intrarea la legalitate și prin revenirea la viața de Stat real și sincer constituționali. Fără aceștia simonie puterile nu» folosite irosea», și ea solidara* Statulul nostru «are ca neputeță. Voința a asolntistă a unui partid politic, chiar când ei ar porni din anele aspirații reala ala neamulu!, nu se mai poate impline nu era votua universal, la mocieratea democratică de azi. Misele mari ale poporului au mai Ingădue să fie silite a urma o direcț une impusă, ci ele sent gata s’o apere pe aceea pe care și o aleg ele voluntar. Pilda tag-lamelei italian, când Însăși Mussolini vine schimbarea legii a dat putares politică electorale, care fascismului, e »rea grăitoare decât să mai fie oavoea Stare! aausra acestei adevăr. Dar la noi partidu! dictatorii, cel liberal, nu are aici a era «la acuză da a porni în acțiunea lui de la anele aspirațiuni reale ale națiunii. El s’a ridicat peste națiune, conar deiiodio de minoră, s’a erigent un tatator al ei, și de trei sai își impune o viața, care te ischefie marea In voința mționară Căci după nimic n’a aspirat poporul român de pretutindenea mai mult ca după legalitate, după dreptate, dupa o patria in care să se știe pășit și apăret de legile țării, In care libertatea personală sâ-i fie în siguranță, ca și avutul «fiu și modun al minei brațelor ane. Idealul de antre politici, pe lângă ler,eailățire de ordin național, trăia și red?ca din aspirațiile lui dso?dintlegul mai mal românesc nnH.. nit»’*». «'uaRroapa ce i sa ont dreptul nimbi ta fecali, biserici, la instanțele administrative și reducătorești, după ca i s’a făcut dreptate în aspirațiile lui de ordn material, mai avea o e’ngură dorință, arzătoare și a ceasta, pentru a fi pe deplin fericit în patria sa, să fie pas mic scaiul legilor, și albi siguranța libertății sale individuale și a drepturilor sale. Pentru a fi deplin mulțumit, tl mai trebuia psin lucru, ceva dala tina înțeles, să fie cârmult, administrat și ma*derat cinstit, frățește. Daci partiduliberat ar fi Înțeles aceasta adâncă și arzătoare aspirație a aer mului românesc de pretutindenii,— de provinciile robie ca și din Argatal nu mai puțin robii din punctul de vedere a rpilcării legilor —• ar fi fost cu neputință ca el al diarona"dere acest postulat fundamental al sufletului roromânesc până la punctul de a falsifica voința națională in alegeri, și de a guverna, de trei ani, marea Împotriva acestei voințe, prin dictatura de patid, sau mai exact, prin dictatura unei pistocrații bancare. Dreptul la pământ, drepturile limbei acordate, n’au pătat să se ce setea națiunnii după drepturile cetățenești, tocmai acele drepturi de caz a fost privată în tecat, și În conștiința cărora s’au trezit puternic toate popoarele odată cu lefintuirea idealelor naționale. Partidul liberal luând ca o mână ceea ce România Mare a dat națiunii ca cealaltă mână, a suflat armeni națională necesară consolidării, săminând disgest și neîncredere tocmai față de factorul principal la noua alcătuire politică, față de puterea de Stat-Din aceasta pornire tot mai distinctă pe două drumuri, — guvernul pe acela al dictaturii potrivnice voinței naționale, iar națiunea pe drumul care duce la asigurarea drepturilor cetățenești pra legiiltate și viață de Stat real consta—'tuționali, — s'a născut și se menținea întreaga criză politică din România. Voința guvernului va acoperi voința națională, și na acoperindu-o, neputând lucra rodnic din annul națiunii, actele lui sunt tot mai mult, actele anarhiei morale. Nu e o apariție neexplicabili că cu cât sa prelungaște guvernarea dictaturii librare, cu atât regimul ne îneacă în tot mai multe panamale, — dezorganizând, în aceeași vreme viața de Stat, în măsură tot mai mare Cine nu poate face o acțiune amătoaaă, se cafandat în mod necesar In ilegalități și acanditai. Dar regimul liberal de acțiune sănătoasă e incapabil, fiindcă dictatura lui înseamnă disprețuirea voinții naționale Sănătate In politica internă și deci, activitate rodnică și consolidare, nu poata urma decât din restabilirea armoniei sufletești a națiunii, prin Intrarea In legalitate, și prin coborârea în practică a unei vieți de Stat adevărat constituțonale. E abssrd să crezi că mai poți cârmui azi ca voința cela mai mare, înțelegând aici pe cotare șef politic. Cel mai mare eanal singur: Națiunea. Ranl veej Avfc ne-a dat lăudabile sforțări alacațiiei de-ași impune voința reintrării din realitate și visați conatltaționali.Varințele de unire ale partidelor democratice, an pornit dl» ac«at prînîM! ^t!T. .. . voința biufc,cT'aia a voran și mai categoric, a’s opus încercărilor dictaturii de a o călca din nou în picioare. Anul non sperăm să se deschidă tn acest semn al opriri fii pe loc a ilegalităților de afarii, și ca nădejdea unei impuneri a conștiinții naționale și cetățenești în așt m fiaață încât unirea partidelor democratice să devie, în sfârșit, o realitate, fiind un Imperativ național. Vadul comercial Pe cine va favoriza ea? O lacună gravă a proiectului. De câtăva vreme se decati și ai se pare se va vota în cărând legea așa numită avadarul comercial, Cina a cerut a erată lege? Negustorii ca localeri luate în chirie, cari își văd pteindinte interesele prin tendința legii ‘hiihior, dar nu mai prelungi contractele pentru prot .111. UnC ringin Un negustor, si la membriî nnlafe prăvălie de 20 ani în cividiai Kez, cToprietarel. Di Șrall ptin vrednicia sa în decurs de 20 ani a creiat un vad comercial In casa lui Kitz și pe b za aceasta care prelungire. Di Katz nu vrea a! Invoacă amlnțenia dreptarul de proprietate. Deci unii chimiișul Cete nu lupți cu Katz, proprietarul. (Numele de mai sea nu sânt căutata înadins, ci le fatalaim la fe are pas in lumea noastră corner (Continuare pe pagina □-■) Greșelile bibliei românești de TEODOR V. PACAȚIAN Frumoasă carte e biblia, cartea cărților, frumoasă și plină de Învățăturii, în ea se găsește istoric, filosofic, poezie, <ie toate- O păcat că omul cam de regulă atunci înele s 1 o cetească mai cu profunzime, când se zimtă cu piciorul binișor apropiat ffc grea pi, în loc să o cetească in tinerețe, pintru ca după perceptele ei să-și întocmească viața scurtă iin lumea aceasta. Din biblie aflăm, că lumea aceasta, de.unii a făcut-o marele ei Creator, tot așa a fost cum o vedem noi astăzi cu uimiți înalți și cu văi adatta, cu dealuri și cu șesuri, cu păduri umiloase și câmpii mănoase, cu tipare, lună, strta și pământ roditor, ,și mai ales cu oameni ca și cei de astâzi, unii buni alții răi (mai mulți răi decât buni) unii iubitori și temători de Dumnezeu, alții hulitori de părintele tuturor, pe cari apoi i-a ajuns pedeapsa Dormuim. Și cum erau oamenii, așa au fost și popoarele. Dela început au fost popoare harnice, cari au progresat mereu ,și au ajuns, ca prin superioritatea lor să pară stăpânire și peste alte popoare, mai inferioare, și au fost popoare, cari s’au lăsat să fie subjugate de altele, petru ca contopi aduse în ele să-și piardă urma. Au fost deci și în vechime ca și astăzi, popoare cari au avut conducere bună, înțeleaptă, și popoare cu conducere slabă. Natural, că popoarele conduse bine, de domnitorii înțelepți, au mers înainte pe calea progresului, iar cele slab conduse au fota înghițite de celelalte. Toate acestea, cetind bit.«ia cu băgare de seamă, se poate aiprinde ușor din ea oricine, fie el an învățat, sau om simplu de tot, petru că biblia e cuvântul lui Dumnezeu . Dumnezeu așa a voit, ca cuv.mbii să-l înțeleagă, și toți aceea, bibliaim ... lumea, in ea nau^ Jm i £| biflic, mi sunt figuri de roman, sau de teatru, figuri închipuite, cari apar pe scenă și dispar de pe scenă, ci persoane cari au trăit, au vorbit, au făptuit, au murit, întocmai ca oamenii din zilele noastre. Sunt agronomi, păstori de oi, de azi ne, de cămile, meșteșugari, oameni cari își aveau mentalitatea lor, credința lor, legile lor, părerea lor despre bine și despre rău, oameni cari vorbeau in limba simplă a țăranului nostru de astăzi, în limba inimei și a naturii. Mai știm apoi din biblie, că totdeauna când poporul a început să se îndepărteze de Dumnezeu și să-l nesocotrească poruncile, i-a trimis Dumnezeu; câte un învăța, câte un proroc, tata e să-l îndrepte de nou pe calea bună și Plăcută Domnului. Și bine a fost, când poporul a ascultat de învățații săi și s’fji întors la calea binelui și a adevărului, rău a fost însă când nu le-a data a^ultare, pentru că mânia Dom UjjAj a irevârsat cu toată tăria și fără D• in reta doua locale frumusețile bibliei era încântat și marele poet german Goethe, care scrie undeva în multele și clasicele sale lucrări, că el totdeauna când se perdea în labirintul fabulelor, istoriei, metafizicei, religiunii, cerea biblia și spune el, „între semințiile acestea de păstori, mă simțesc în plină singurătate, dar în societatea cea mai bună*. Și tot el scrie altundeva, că: „biblia e cu atât mai frumoasă, cu cât mai bine o înțelegem". Ca să zică, biblia nu se citește așa ca un roman,sau ca o gazetă, ci ea trebue studiată. Cetitorul trebue să se aprofundeze cu totul în cele cuprinse în ea, pentru ca să le înțeleagă. Și pentru a le putea înțelege, biblia trebue să fie astfel compusă, să aibă o astfel de textuare, ca orișicine, fie el om învățat, sau țăran simplu, să poată străbate cu înlesnire în toate misterele ei. Biblia noastră românească, durere, nu întrunește această condițiune. E o lectură greoaie, greu de înțeles. Sunt texte în biblie, pe care nici omul învățat nu le înțelege, decât numai după multă bătae de cap. Și mai puțini vor fi aceia cari au răbdarea să stee ceasuri întregi cu ochii ațintiți asupra cite unei proposițiuni, punându-și la mare contribuție creerii, pentru a afla ce înțeles are și ce înțeles poate să i se dce. Să nu ne mire lucrul acesta. Biblia a fost răspândită printre oameni prin traducere. Un popor a luat-o dela altul. Din limba originală, biblia s’a tradus în altă limbă, din aceasta iarăși in alta și așa mai departe, astfel, ca astăzi cam 300 de popoare au biblia în limba lor, dar fiecare tradusă, nu din original, ci din o altă traducere, iar aceea să știe, că nici o traducere, fie ea oricât de bună, nu poate reda exact și în Întregime toate frumsețile originalului, cari cu atât mai vârtos trebue să dispară la traduceri, făcute din alte traduceri, nu din original, in vremile de demult, testamentul vechi al bibliei a fost tradus în grecește de cei mai învățați oameni din Grecia, cari erau perfecți în limba ebraică, ca și în cea greacă, și sunt însemnări din zilele lor, în cari se arată, că mare greutate au avut până au aflat, sau au creat cuvintele cari bavem cât de cât să redem și în grecește frumsețile originalului evreesc. Cum vor fi dispărut deci aceste frutuseți la celelalte multe (Continuare pe pagina I-a) Hbp BL ..............K