Patria, februarie 1925 (Anul 7, nr. 24-46)

1925-02-01 / nr. 24

ülaj, DumInecă 1 FeBRuArie 1925 DÎRECTOR: IOAN AGÂRBICEANU ÎÎNDACȚÎA'ȘI ADMINISTRAȚIA CLU|, STR. RIOlSSI. MARIA iÎ | -------­| EXEMPLARUL ORGAN AL PARTIDULUI NAȚIONAL ROMÂN RÎȚÎÎ^'ȚARI ’^UPA |TARÎP PRI­­NTE AU '»NÎSTRAȚIA ȘÎ AQRé^íEíí­ÎX| PUBLICITATE TELEFON REDACȚIA! IS—SI Aprecieri oportuniste Era de prevăzut ca din frămân­­­turile produse de apelul dlui Ma­ j iiu, liberalii să canalizeze, ce pot prinde cu undița intrigăriei și a sfo­răriei între culise, în basonul întoc­mit de el de multă vreme cu scopul vădit, de a-și alcătui un partid sim­patic de rotație. In urmărirea cu asiduitate a ace­stui scop ei au pus la cale tot felul de desbinări, tot felul de contuziuni, și conferințe, cum­ sunt ale „Socie­tății de Mâine” de pildă, pentru ca din defecțiunile, ce s’ar produce să-și facă o selecțiune după plac, în vederea combinației, ce-i pre­ocupă. In urmărirea acestei ținte au mers așa de departe, încât nu s’au sfiit a sparge până și severa lor disciplină de partid și a arunca peste bord o fracțiune de nemulțumiți,­­în jurul cărora ar dori să se grupeze cât mai rau îți din naufragiații partide­lor în defecțiune. Odată gruparea înfiripată, s’ar găsi ușor preotul necesar pentru sfeștanie și s’ar găsi și viitorul șef al rotației simpatice în persoana vre­ unui delegat permanent al dlui Bratianu, care s’ar prezenta cu stea­gul și regulamentul patronului în traistă. Partidul național însă a cam stri­cat această socoteală netedă. Ape­lul dlui Maniu a produs o strașnică emoție în sânul tuturor grupărilor, așa încât încheerea simplă a soco­­telei liberale a devenit periclitată. Liberalii văd, că șiretele lor ademe­niri nu vor fi urmate decât de ele­mente dubioase, cu anumite defec­țiuni morale, cari nu vor putea fi ușor impuse la cârmă țării. România nouă are totuși mai multă conștiință politică decât cea veche și nu e de loc dispusă, să accepte la conducere orice mătu­roaie. De aci o nouă dușmănie a „Vii­torului” împotriva P. N. pe care-l consideră ca bariera cea mai rezi­stentă a combinațiilor liberale de dată recentă. Intr’unul din numerele sale din urmă, monitorul brătienist vine cu o acuză proaspătă împotriva noa­stră. Trăgând concluzii meșteșugite de pe urma fuziunii partidului nos­tru cu conservatorii din vechiul Re­gat și cu gruparea dlui Iorga, „Vii­torul" spune cu destul tâlc de ori­entală șiretenie: „Partidul național n’a fost nici­odată și nu poate fi nici astăzi un partid sincer democratic. A­­cest partid a vânturat firma de­mocrației, ca o necesitate de o­­portunism sau de isim­plă dema­gogie, dar structura lui ca par­tid, tendințele și doctrina lui ade­vărată, n’au avut nici­odată un substrat real și sincer democra­tată-ne deci acuzați și de reacțio­narism, în coloanele aceleași ga­zete, unde până mai ieri ne bucu­ram de un renume cu totul opus grațiosităților de astăzi. Cu toată seriozitatea, ce voiește să-și impună foaia brătienistă, noi cei cari îi dam totuși o oarecare importanță, cetindu-l, nu-l vom lua în serios. Noi știm, ce însemnează schim­barea aceasta de material explosiv și suntem siguri, că părerea noa­­­­stră o împărtășește și viziratul par­tidului de la putere.­­ Ținem cu toate acestea să dăm o deslușire celor neorientați asupra simțului nostru democratic, tăgă­­­g­­uit de foaia liberală. Explicația e foarte simplă: cu a Atitudinea noastră în decurs de șapte decenii și străduința noastră în acest interval, de a fixa în guver­narea țării anumite schimbări în sens democratic, cum sunt de pildă votul universal și egala îndreptățire înaintea legilor, precum și o echita­bilă distribuție a drepturilor și în­datoririlor față de Stat, sunt cea mai bună dovadă despre netăgădui­tul nostru simț democratic. Astăzi, ca și în trecut tendința noastră nu poate suferi nicio modi­ficare. Vrem egalitate de drepturi și da­­torințe; vrem respectul legilor din partea tuturor cetățenilor, prin urmare și a liberalilor; vrem întronarea unei administrațiuni cin­stite; vrem înlăturarea abuzur­­lor și fărădelegilor; vrem sanc­țiuni împotriva jăfuitorilor banu­lui public; vrem întronarea re­spectului persoanei și a voinței ce­tățenești; vrem jocul liber al echi­librului constituțional. Iată ce numește .Viitorul* ten­dință reacționară.. Nu vom încerca, desigur, să-i modificăm aceasta nouă învinuire la adresa part, național. Cei inițiați în secretul manopere­lor liberale, își dau seama, că învi­nuirile acestea proaspete sunt nu­mai simple aprecieri oportuniste, lipsite de garanția seriozității. Este o nouă încercare de a tulbura apele, pentru a produce diversiunile de cari au nevoie pentru combinațiile proprii. Conducătorii partidelor democra­tice, cărora li s-a adresat apelul dlui Maniu, vor ști să dea insinuărilor liberale greutatea, ce o merită­ ministerul public să-mi arate ace­iași condescendeță. „Socotesc că pentru opera de purificare a acestei țări, este abso­lut necesar ca întreg procesul fur­tului de urne să fie adus în fața justiției iar nu în discuția unui Par­lament inexistent“. Alegerea dela Dej Declarația dlui Grigore N. Filipescu. D. Grigore N. Filipescu, a făcut următoarea comunicare: „La adresa ministerului de ju­­stție prin care se cere aceste Adu­nări, ridicarea imunității mele am onoare­a vă face cunoscut urmă­toarele: ^Această Adunare nefiind lege constituită nu este Camera țări, deci socotesc că nu beneficez de nicio imunitate parlamentară și nu cunosc comisie de ridicare­ a imunității. „In consecință, m’am pus de două ori la dispoziția procurorului tribunalului din Dej, care a refuzat să ia act de declarațiile mele. Aceste declarații nu puteau fi altele decât acele făcute în Adunarea noastră și anume că în urma sustragerii de dosare și introducerea a patru sute de buletine în urna din Dej, am spart această urnă și am pălmuit pe președintele vinovat. „Dacă refuz să mă prezint în cel mult calitatea să distribuie re­­compense sau mustrări colegilor mei de promoție (compartiment drept comun) onorabilii d-nii Barcă și Calistra, iau act în schimb cu deosebita satisfacție de hotărârea dlui Mârzescu de a ceda la cererea mea deferind cazul justiției. „Țiu însă să se știe bine, 'Înțeleg să fiu judecat, iar nu supus tărâ­­gănelilor judecătorilor de instruc­ție pentru ca procesul să nu aibă loc nici­odată. .Cele două luni care s’au scurs de la m­­ereu incidentului mă fac din nenorocire să cred că guvernul amenință mai ușor decât îndrăs­­nește să reprime un delict al cărui autor moral este el însuși. Nu voi cere nici o amânare, rămâne ca In legătură cu acuzele^« din „Memoriu*^ In interv­enal dat de dl Al. Vaida de a sponta ofi dl Sufan Meteș poate da d«slu f!:l in Irg»turâ c« al?ggna dlui N. Io­ga de pierident al Cataeiei !n tntâlul pada­­ment.‘I .Larfa* pubiică o convorbire cu dl Meter, din care reținem și noi umiS­­­toru! p«s»i­ . La întrebarea corespondentelui „Lin­­'«•1* ; .C«re sunt cauzate căderii dlui V Goldîș dda prezidenția Camerei in 1919 Dl Meteș răspunde: ,0 spun categorie, pentru câderea­ dlui Goldiș la președinția Camerii nu i vi­­novat nici dl Vaida, nici dl Maniu fi evident că­ nici partidul național. T-a trântit uneltirile vechiului politicianism, inteligenta prevăsătoare și recunoscă­toare a deputaților și meritele dlui Iorga. Dl Goga a presionat asupra partidu­­lui național să aducă in guvernul Vaida pe gen. Averescu, in care unii vedeau atunci pe salvatorul țării, ca apoi disol­­vând Camera să facă alegeri nani, și să ajungă cu majoritate­­ zdrobitoa­re par­tidul gen. Averescu la guvern. Genera­lul cu toată popularitatea lui, s­a do­vedit, incă atunci, că e o unealtă a li­beralilor. ,Dl Iorga și a dat imediat seama ce înseamnă apariția generalului Ave­­rescU in guvernul Vaida. Numai atunci fi a­ptat candidatura fără nici o ran­­chtită personală față de dl Goldiș. Cu­noscând toate uneltirile de culisă, dl Iorga voia să împiedice disolvarea Ca­mera constituante și să introducă, prin alegerea sa de președinte o distincție precisă intre drepturile guvernului si prerogativele Camerii. Voia un guvern­* parlament ar si un uuun Parlament-gur­vernamental, cum se practicase pănă a­­tunci după vechiul sistem nenorocit. Prin alegerea dlui Iorga, ca președinte al Camerii, s'a împiedicat înecarea com­pletă a partidului național și țărănesc in aventura politică a generalului Ave­­rescu. Aceasta se vede astăzsi lămurit și mai Mue ea atunci. „Nici o „disciplină de partid' nu îm­piedeca pe deputați de a vota pe dl Iorga, ale cărui merite, cred că recu­noaște fi­ul Ooldiș, sunt incomensura­bil mai mari și mai trainice ca ale dsale, din toate punctele de vedere. Așa că guvernului Vaida nu i s’a dat, „vot de blam'‘, cum afirma „Memoriul* Gol­­diș, pentru că a fost ales dl Iorga, ci s’ar fi „blamat pentru totdeauna guver­nul Vaida, dacă ar fi demisionat, cum cere numitul .Memoriu*, pentru căde­rea dlui Goldiș, fii­ndcă prin aceasta ar fi dat o dovadă tristă, că nu știe să prețuiască superioritatea morală și in­telectuală a celui mai mare român, care dorea sincer ca ardelenii să nu-și compromită dela început capitalul mo­ral și politic.* PBNKBI LA PUNCT Apelul dlui Iur­i Miniu și fuziunea par­tidului naționalist al poporului cu partidul national au pas in mare fierbere pe dl Goga. In fata blocului opoziției, ca să nu­­ s­ mâni izolat, dl G­ga, se zise, va încerca o fuziune cu partidul maghiar, aducând astfel o nouă copfi­mare idiei naționale. Vechea artă NOTH românească Editura Vulura națională trimite publi­­c unui Iubitor de Artă, de superioari c^­­cDțte UhtdcS, o couă carte menită a deveni un de­ Cor a oricarei biblioteci românești. Vechea artă românească. După m­­ântitorul almin Luchian, după Odiseea ața artistic dipfirită și ilustrau, — IncrSul asupra cărora ne-am oprit cu alta plăcere in ziarul nostru, — dopil monumentala ediție in care a apărut „Curtea domnească de Argeș” a Comisionul monu­mentelor istorice, harnica și darnica editură (în Capitală trimite acum publicalui: Vechea artă romănească. Indicând numele Marin Io­­nescu Lămotescu, In fruntea volumului Marta­­r*s­in că ne-a părut intezitoare intreprinderea de-a da. In l­umperea de azi și In­desintr ro­sul general pentru cultură el artă, astfel de volume, si nivonl artistis al cărora, puține apar azi chiar în scheinătate. Dar cu aceeași since­­ritate mărturisim că teama n­oastră nu a fost întemeiată. Volumele de artâ ale Culturii na­ționale trec in minti biblioteci. Și chiar pen­tru intelectualul care nu le poate cumpăra, edi­tarea lor e un câștig artistic, le cercetează, le admiră la un prieten mai norocos, sau în cutare biblioteci publică. Câștigul absolut real pa urma lor e acesta : sparmna mândriei iraționaie documentate, creș­terea conțt’Inț­! despre valoarea aptitudinilor artistice și culturale ale națiunii noastre. Cad tine și câți dintre Intelectualii Ardea­­lulu­i, de pildă, au avut o pilidă idee d­espre comorile de artă de la Curtea domnească de Argeș, din mini­știrile Mol­dovei. Miri teniei și mai ales ale Ba­ovinei? Sau, tot așa câți au avut la noi posibilitatea sa cunoască pe marii noștri pictori ? Prin reproducerile ar­tistice ale ,Luceafiristul“ de pe vremuri ceti­torii noștri ajunseseră să se Insm­isțeas­ă de Golgotesm, și de alți doi-trei­­ actori români. Albumul de fața se adaugă frumos și folo­sitor celor editate mai înainte ”, pare-se, în­chinat, Iasu­și Țării de autoarea care a adunat materialul artistic (credem că l’a adunat,­­ deși nu se dă nici o explicație, afară de nu­mele dnei Maria Ionescu-Lămotescu pus pe volum) Cele 70 de planșe sunt precedate de text închinat Țării, semnat de M. S. Regina Maria, N. Io­ga, M Ionescu și Take Ionescu, în ro­mânește și in versiune franceză. ' Cele dintâi șase planșe reprezintă obiecte din tezauroi­d... Pietroasa, așa că ele pot vorbi numai despre relicviile artei găsite pe pămân­tul României, nu sunt do­cmente ale vechei arte românești. Dar de la a șaptea planșă în­colo întâlnim numai do­mminte ale acestei arte -șa cum s’au păstrat în mănistirile noastre. Toate planșele sunt de-o asperioară execuție tehnică, în heliogravuri. Un­ pact de garanție franco-germ­an ? Londra, — Cores­pondental diploma­tic ăl la! >D lly Taregrach* confirmi ști; ea după care aoel govern german ar fi dispussi fratele erogot ca Era.­ța asepn aaeî pi it de garanț­e directa la de cele doui ț­ri. Aceasta ar fi so­­lstia cei mai bioi și msi eimnna a chest HQ tot iUlg oase renana. Daci s'a' ajunge la o ]stres de înțelegere, n’ar mai fi nevoie nici de protocolul din Qaserji fi nid de alte tratate. Parii. — Ziarile sa arată inservate față de propane ea anal pa t da ga­rt­ol­e Saaco garmm. .Jiarnal a scris că Q­a ma‘ia «r face mii bn« aă *xo­­cote ati.j­lațble tratntalsl dtVe aailies Acest tratz­ i este cai nai b<m pact Dacă aerm­iania contiaoă a­ I combate Io mod alshmniL, na ixist nici an m­odv de a tache'a «mu ait trat*t. ,E­cho de Poitie* s .fie, că d* ă Ger­­mania ar executa articolela 42, 43 ș 44 din hatat — referitoa­r la demi­­tar­zarea Renaniei — problema ar do­­bâ­ndi o­­arift infățișare. Germania tre­­iise să organ­i­iza o zonă d­­m­litarizată de­ frontiera beiguni câ A la fronti­­e­r elvețiană și să se pri­­eza d­e bană voie de raj­­^ache pentr­u o ofensivă mir ta a. ANUL TU * NUMARUL 24 REDACTOR RASPLR4ZATOR : MIHAIL EM PROCOPIU ABONAMENTUL: PE UN AN ... 860 LI PE JUMĂTATE AN . Î80 L«I PE UN SFERT DE AN 100 LEI LUNAR 40 L»î IN STREINATATEl PE UN AN . . . . 2000 LEI PE JUMĂTATE m . 1000 L«J in jurul scrisorii dlui S. Dan Încă înainte­ de a apare în publi­­citate schimbul de scrisori între dnii I. Mihalache și Sever Dan, acesta din urmă a dat câteva lămuriri în ziarul „Keleti Újság” din Cuj, în numărul apărut la Cluj Joi dimi­neața. Presa interesată arată că dl Dan a trimis scrisoarea cunoscută în ca­litate oficială, ca secretar al parti­dului. Dl Dan arată în „Keleti Uj­­ság”, ceea ce și corespunde adevă­rului, că dsa demisionase la 20 Oct 1924, așa că nu putea s’o scrie de­cât ca o persoană particulară, con­ținutul ei neangajând întru nimic conducerea partidului, care nu avea cunoștință de scrisoarea sa adresată dlui Mihalche.« In legătură cu chestiunea de mai sus dl Vaida a făcut următoarele declarații ziarului „Lupta”: — „Nu am nimic de obiectat — ne declară fostul prim-ministru — în contra procedeului dlui M­­a­­lache de­ a publica corespondența sa politică. Din moment ce nu e­­xistă, pentru un partid democratic, tratative secrete, di­n hainehe pu­tea să publice­­ scrisoarea dlui Oan. Altceva însă mă miră și mă sur­prinde, anume tendința de a pune într-o lumină falsă partidul nostru în chesti­unea dinastică. Or, atunci când partidul național a tratat cu partidul țărănesc dl Mihalache va conveni că a primit să fie înscris ca prim punct al pactului de înțe­legere: regimul monarhic. Partidul nostru n’a înțeles însă niciodată să și manifesteze mona­hismul sau prin platitudini sau demonstraț­uni dinastice deplasate , cel puțin cu­rios din partea acelor cari vor să pună la îndo­ală sinepitatea cre­dințelor noastre politice să nu-și pună ei de acord fapta cu vorba, iată un fapt re ent: operația la care a fost supus Suveranul. Fără îndo­ială că cu toții am avut același sentiment manifestat cu discrețiu­­nea cuvenită. Incumba poate șefu­lui guvernului să manifeste în pu­blic bunele Urări pentru Suveran, la cari s’ar fi asociat toată lumea. Guvernul n’a crezut necesar s’o facă. Dar partidul țărănist și a ma­nifestat în Senat în modul cel mai ostentativ și expresiv devotamen­tul său nealterat pentru Dinastie și aceasta cu o ocazie în care toate celelalte partide n’au găsit o­or­­tan s’o facă. Ce deduc din aceasta? Deduc că și part­dul țărănist este de acord cu dl Sever Dan că Suve­ranul trebuie considerat ca un fac­tor constituțional pe care partidele de guvernământ nu o pot nesocoti. Constat numai o deosebire: pe când unele partide înțeleg să și mani­festeze dinasticismul chiar în mod deplasat, altele se mărginesc la o demnă și sinceră protestare a cre­dințelor monarhice*. Afacerea pașapoartelor — Noul dovezi de complicitate a celor mari — la legături cu Interpelarea unui deputat dr V­ctor Moldovan, fixata pe Joia trepati confratele .Romstalan publică un articol informativ, cu noui dovezi de complicitate a Ce­lor arătați și până aaima de vinovat dela tr­­ana perlimen Url. Pentru a se ve­dea și metodele folosite de adversari pen­tru a astupa gura depuniatului nostin, re­producem și noi unele părți din articolul menționat: Șantajul Împotriva diui Moldovanu Cunoscând documentele ce define­an această chestiunee de Cutitel de Blatrila- Năsăud și știind bine că aceste nu pot dispire, cei implicați în panamaua pașa­poartelor și care mai dispun încă de au­­toritate In guvern au pus la cale o apă­rare prin analogie — dacă s’ar putea numi astfel — In fila Camerei. Astfel s’a hotărât ca la documantele produse de dl Victor Moldovanu si se aspandi cu alte acezifii cari eventual s’ar găsi în sarcină dep­u tatălui ardelean. In acest scop doi indi­vizi, unul din el avocat și însuși compromis In afacerea pa­șapoartelor, — au cutreierat tot timpul ace­stei vo­canțe cercul ele­toral al deputatului de B­âtr­ta-Năsăud, pentru a găsi un act inteer care sa mirch­ze vre-o culpi in viața politica și de familie a deputatului Ia chestiune. Domnii aceștia vinovați la trai'Col de Suflets rob­ân'ești Ba me'B până a­olo fn ti, na s’an afiit Bk cotro bă'eară toate jad» itnrKie și Hr­um- siripitite de polifie Dăotra a vedea dică deputatei Mod­ran are ceva la activul Bi­t. N.m.r âad­e’.p­r­ oovlas cit activ tatos d.­patstaial­e corală c» amine, iu renunțat la triata și Jo*nl.a lor I jdiletnicire. Totuși, «i vor com­­para măne Ii fața t br­­aianul flecț*a­­nei și li ne vor damn a a toate coope­­rat folie lor del­ctaoane. Vinovăția dini Arțar Văitoianu S'a ana In nenomirate rândari­ci gentralul A­tu' Văitolanu eSte vinovat princigil­i­l de at unea pașa­ioanelor Mindek a tolerat trahcol ca pașapoar» tel», ba­­n­ă i’a incurajat, Om actul ce vom produce mai joa se va v­dea d­ar noa do vmale dml At­ r Vătraru. Este Vo­ba de ex.ro­­ca l H­ibergher cel ce onaca la cela “xportul de oameni in Brazilia ș Cuba, și care fiind do­rdit că făcea ac­ 8t co** ucrț ds audete român'Ști a loat oprit dda el de aalentăt­ie din O­va. r Mm starsi da intrine la loc ak la mBauTi coat­a aceatul induld ș’ si-1 dea 08 mina Pa bstaiui d'O contra a tnmnia următoarea !«Ugr,mă cifrată șe­­fa'nt Serviciului da i­guranță din Deva. Tdegr­iui se ginește la­ fila 63 a dvairalm Sigiranțet tz în pas si avantrl des el a fost luat de pro­m­o­­rul general din Cluj. Utki acerată ta­­egrami: rf'o­'tinn*,» (w­nstrlnu ti •' F.i jaai:iiixjiJtiBBMBHaaaHBgMBnwBaMg Cum am devenit presblt*^ de Georges CUmtnceau Tr«i­aut s’au smrs de atsocea. Stetesm vM«­a fi» Stfffra înfr^A tură interesantă, când iată, că mi ne anunță „dl Magnier*. Pr­supuneam, că poate să fie directorul .Evenimentului*, care vrea, sa mi vorbesc să, de seses am tăsst, să intre. Perdea ca ușii se desfăcu în două și apăru figura unui bfitrin frumos, curat , roșu la lată, de o ținută ireproșabilă, care înfățișă totuși o oareși­care trăsătură de rezervă binevoitoare. Nu-1 cunoșteam Nește bu­bs­ se slbe, ochi verzu­i, prietinoși lirgerie st­ălucitor de albă, o țicheti ele­gantă, totul vorbea in favorita lui. Mi-am in­chipuit In grabă, vr’un diplomat, care voiește să ia informațiani In F.<­an­s. despre îndrumarea opiniei publice. Era insolit de un tânăr, de bucă seamă secretarial lui. Studoul inaintă mai aproape de mine și d­e cu un atias vesel: „Vreau, si­ mi cer penaisia, de a ține­ pălăria pe cap, pentru că nu mă tem de nimic, decât de gutural*. Înainte, de a­ i da răspunsul, el își aco­peri frumoasa chelie, cu un joben lat­in nirg­ nl. Strivit­l «la tac fi tot simțitor. fă** rea, est țină foarta mult, să mi atunci în­­tr'o Stare mai veseli. Așteptam deci, si înceapă voibi, .Stimate dominule”, facepa cl, .mai în­tâi de toate, triboe sfi­ți malțimesc, ci m’ai primit. De altsum nici nu mă mir deoarece numele meu singur imi dec­i de toate ușile. Cind se anunți, .dl Miger* totti lumea știe, ce Incinmraja asta* N’am putut reține o mișcare de sur­­prindere, care n'a scăpat edul din fața mea. .Figura dtde tmi spons, ci mă cu­­noști*, adause el cu modestie. .E am­ s’­­gur, genersiul baron , și contesa Z m’am asg­rat Inel azi de diminesti, ci sunt persoana cea mai cunoscutl­ d­n Paris Dar destul despre mine. Acum e vo­ba de dta Vo am, sâ nu vizitez nici de mult. Toji prietenii sm­i spunea« de mste ori. Fi­i 0 viziti, este un om cum se cada, o si tie un cântat si stea de vorbă ca dta. D o nenorocire Insă, sunt foarte ocupat. Si­m» Ierți, că n’am putut, să vin mai cunSnd*. 1 *) Din volumul lAosănd din Sinai. Eram aproape gata, si-mi exprim b­iuiree față de viztatorul meu, cănd deodată a­cesta exclamă cu o prietenească Insufle­țire: .Ei, stimabile, spuns-ail cnai isi merge?« Desarmat complet răspunsd la mod ..mecanic, tări si-mi căntăresc vorbele. .saii merge destul de bliK, t­i mul­țumesc.« .Ah, iubitul meu, adiuaș omul meu prieten, strânucind de bucurie.. .sunt feri­­cit, ci and litoral ăsta din gara diale­cta știi, ci sănititea unui om ca dta pentru Franța e neprețuiți. Este Intr'adevar un noroc, bine. Cruți­te, cruti­ți fortéle, ci te afl' Ea sunt totuși convins, că lucre­zi prea­ mult. Ne e ști necesar, avem nevoie de cit*.* Oresiunea aceasta m’a acolo din sărite. Am lăsat totuși să cu^i dipr gura ne­cunoscutului la vina asta de voribe, presu­punând, ci poate fi la mijloc o comfuzie. Așteptam deci să se termine odată aven­tura. Insă afabilul bătrân, o» fi>ța­rad­­easa de o vidita mulțumire, consiari, fără să Să sin falseasci de surprinderea m­a .Vreau, si-ți spun ceva. Un sacru, de care toată­­ mea Uiloaiei, si tină soco­teală și anume, puterea vederii. Cum o Să poată cineva lucra c« Ochii tU, mu cu o­chelari nepoulvți Dti ai o vârstă destul de realistă. De aceea vede­ea diale trebuie, si fi su­bit un lit S june-mi sincer, nu te plângi citeodati din cauza ochi­lor?« Ce e drept, ca de câteva saptimiai vederea Ochh­lor mi se cam slăbise intr’­­adevăr. ---------------------­Vizitatorul meu tasi tace pace­a mi cam eneros Și de cceea m’am smiat repede și am răspuns scurt și grăbit: .Nu, nu mi plâng deloc. Vederea mi a­tacă foarte buni * .Cu atit mai bine", ripostă Incăpâ­ina­­tul vorbitor și rimase liniștit pe scaun. Și apoi nlause repe­de­ .Deci ai ochi așa de chiml. ia privește n­­ el la giuvaerul acesta mititel.« Și tră­­gându și eu elegantă mina dreaptă din mănușa, tml virî cu ei sub nas un pre­țios volumaș Elzevir in cea mai linn le­­gaturi. Abia deschisei crtitcica, când ritmul om a’a și ridicat de pe scaun și pacănd mâna pe brațul meu , se Cti o mustrare plină de compătimire. .., cum m’ai Înșelat. Nu cred­ am și­ mi faci un astfel de afront. Na m’aș fi aș­­e stat la așa ceva din partea citale. Cum? Vrei, să-mi spui, că ai vederea bună ? (Continuați pe nasb­a II-a) 11

Next