Patria, februarie 1925 (Anul 7, nr. 24-46)
1925-02-01 / nr. 24
ülaj, DumInecă 1 FeBRuArie 1925 DÎRECTOR: IOAN AGÂRBICEANU ÎÎNDACȚÎA'ȘI ADMINISTRAȚIA CLU|, STR. RIOlSSI. MARIA iÎ | -------| EXEMPLARUL ORGAN AL PARTIDULUI NAȚIONAL ROMÂN RÎȚÎÎ^'ȚARI ’^UPA |TARÎP PRINTE AU '»NÎSTRAȚIA ȘÎ AQRé^íEííÎX| PUBLICITATE TELEFON REDACȚIA! IS—SI Aprecieri oportuniste Era de prevăzut ca din frământurile produse de apelul dlui Ma j iiu, liberalii să canalizeze, ce pot prinde cu undița intrigăriei și a sforăriei între culise, în basonul întocmit de el de multă vreme cu scopul vădit, de a-și alcătui un partid simpatic de rotație. In urmărirea cu asiduitate a acestui scop ei au pus la cale tot felul de desbinări, tot felul de contuziuni, și conferințe, cum sunt ale „Societății de Mâine” de pildă, pentru ca din defecțiunile, ce s’ar produce să-și facă o selecțiune după plac, în vederea combinației, ce-i preocupă. In urmărirea acestei ținte au mers așa de departe, încât nu s’au sfiit a sparge până și severa lor disciplină de partid și a arunca peste bord o fracțiune de nemulțumiți,în jurul cărora ar dori să se grupeze cât mai rau îți din naufragiații partidelor în defecțiune. Odată gruparea înfiripată, s’ar găsi ușor preotul necesar pentru sfeștanie și s’ar găsi și viitorul șef al rotației simpatice în persoana vre unui delegat permanent al dlui Bratianu, care s’ar prezenta cu steagul și regulamentul patronului în traistă. Partidul național însă a cam stricat această socoteală netedă. Apelul dlui Maniu a produs o strașnică emoție în sânul tuturor grupărilor, așa încât încheerea simplă a socotelei liberale a devenit periclitată. Liberalii văd, că șiretele lor ademeniri nu vor fi urmate decât de elemente dubioase, cu anumite defecțiuni morale, cari nu vor putea fi ușor impuse la cârmă țării. România nouă are totuși mai multă conștiință politică decât cea veche și nu e de loc dispusă, să accepte la conducere orice măturoaie. De aci o nouă dușmănie a „Viitorului” împotriva P. N. pe care-l consideră ca bariera cea mai rezistentă a combinațiilor liberale de dată recentă. Intr’unul din numerele sale din urmă, monitorul brătienist vine cu o acuză proaspătă împotriva noastră. Trăgând concluzii meșteșugite de pe urma fuziunii partidului nostru cu conservatorii din vechiul Regat și cu gruparea dlui Iorga, „Viitorul" spune cu destul tâlc de orientală șiretenie: „Partidul național n’a fost niciodată și nu poate fi nici astăzi un partid sincer democratic. Acest partid a vânturat firma democrației, ca o necesitate de oportunism sau de isimplă demagogie, dar structura lui ca partid, tendințele și doctrina lui adevărată, n’au avut niciodată un substrat real și sincer democratată-ne deci acuzați și de reacționarism, în coloanele aceleași gazete, unde până mai ieri ne bucuram de un renume cu totul opus grațiosităților de astăzi. Cu toată seriozitatea, ce voiește să-și impună foaia brătienistă, noi cei cari îi dam totuși o oarecare importanță, cetindu-l, nu-l vom lua în serios. Noi știm, ce însemnează schimbarea aceasta de material explosiv și suntem siguri, că părerea noastră o împărtășește și viziratul partidului de la putere. Ținem cu toate acestea să dăm o deslușire celor neorientați asupra simțului nostru democratic, tăgăguit de foaia liberală. Explicația e foarte simplă: cu a Atitudinea noastră în decurs de șapte decenii și străduința noastră în acest interval, de a fixa în guvernarea țării anumite schimbări în sens democratic, cum sunt de pildă votul universal și egala îndreptățire înaintea legilor, precum și o echitabilă distribuție a drepturilor și îndatoririlor față de Stat, sunt cea mai bună dovadă despre netăgăduitul nostru simț democratic. Astăzi, ca și în trecut tendința noastră nu poate suferi nicio modificare. Vrem egalitate de drepturi și datorințe; vrem respectul legilor din partea tuturor cetățenilor, prin urmare și a liberalilor; vrem întronarea unei administrațiuni cinstite; vrem înlăturarea abuzurlor și fărădelegilor; vrem sancțiuni împotriva jăfuitorilor banului public; vrem întronarea respectului persoanei și a voinței cetățenești; vrem jocul liber al echilibrului constituțional. Iată ce numește .Viitorul* tendință reacționară.. Nu vom încerca, desigur, să-i modificăm aceasta nouă învinuire la adresa part, național. Cei inițiați în secretul manoperelor liberale, își dau seama, că învinuirile acestea proaspete sunt numai simple aprecieri oportuniste, lipsite de garanția seriozității. Este o nouă încercare de a tulbura apele, pentru a produce diversiunile de cari au nevoie pentru combinațiile proprii. Conducătorii partidelor democratice, cărora li s-a adresat apelul dlui Maniu, vor ști să dea insinuărilor liberale greutatea, ce o merită ministerul public să-mi arate aceiași condescendeță. „Socotesc că pentru opera de purificare a acestei țări, este absolut necesar ca întreg procesul furtului de urne să fie adus în fața justiției iar nu în discuția unui Parlament inexistent“. Alegerea dela Dej Declarația dlui Grigore N. Filipescu. D. Grigore N. Filipescu, a făcut următoarea comunicare: „La adresa ministerului de justție prin care se cere aceste Adunări, ridicarea imunității mele am onoarea vă face cunoscut următoarele: ^Această Adunare nefiind lege constituită nu este Camera țări, deci socotesc că nu beneficez de nicio imunitate parlamentară și nu cunosc comisie de ridicare a imunității. „In consecință, m’am pus de două ori la dispoziția procurorului tribunalului din Dej, care a refuzat să ia act de declarațiile mele. Aceste declarații nu puteau fi altele decât acele făcute în Adunarea noastră și anume că în urma sustragerii de dosare și introducerea a patru sute de buletine în urna din Dej, am spart această urnă și am pălmuit pe președintele vinovat. „Dacă refuz să mă prezint în cel mult calitatea să distribuie recompense sau mustrări colegilor mei de promoție (compartiment drept comun) onorabilii d-nii Barcă și Calistra, iau act în schimb cu deosebita satisfacție de hotărârea dlui Mârzescu de a ceda la cererea mea deferind cazul justiției. „Țiu însă să se știe bine, 'Înțeleg să fiu judecat, iar nu supus tărâgănelilor judecătorilor de instrucție pentru ca procesul să nu aibă loc niciodată. .Cele două luni care s’au scurs de la mereu incidentului mă fac din nenorocire să cred că guvernul amenință mai ușor decât îndrăsnește să reprime un delict al cărui autor moral este el însuși. Nu voi cere nici o amânare, rămâne ca In legătură cu acuzele^« din „Memoriu*^ In intervenal dat de dl Al. Vaida de a sponta ofi dl Sufan Meteș poate da d«slu f!:l in Irg»turâ c« al?ggna dlui N. Ioga de pierident al Cataeiei !n tntâlul padament.‘I .Larfa* pubiică o convorbire cu dl Meter, din care reținem și noi umiStoru! p«s»i . La întrebarea corespondentelui „Lin'«•1* ; .C«re sunt cauzate căderii dlui V Goldîș dda prezidenția Camerei in 1919 Dl Meteș răspunde: ,0 spun categorie, pentru câderea dlui Goldiș la președinția Camerii nu i vinovat nici dl Vaida, nici dl Maniu fi evident că nici partidul național. T-a trântit uneltirile vechiului politicianism, inteligenta prevăsătoare și recunoscătoare a deputaților și meritele dlui Iorga. Dl Goga a presionat asupra partidului național să aducă in guvernul Vaida pe gen. Averescu, in care unii vedeau atunci pe salvatorul țării, ca apoi disolvând Camera să facă alegeri nani, și să ajungă cu majoritate zdrobitoare partidul gen. Averescu la guvern. Generalul cu toată popularitatea lui, sa dovedit, incă atunci, că e o unealtă a liberalilor. ,Dl Iorga și a dat imediat seama ce înseamnă apariția generalului AverescU in guvernul Vaida. Numai atunci fi aptat candidatura fără nici o ranchtită personală față de dl Goldiș. Cunoscând toate uneltirile de culisă, dl Iorga voia să împiedice disolvarea Camera constituante și să introducă, prin alegerea sa de președinte o distincție precisă intre drepturile guvernului si prerogativele Camerii. Voia un guvern* parlament ar si un uuun Parlament-gurvernamental, cum se practicase pănă atunci după vechiul sistem nenorocit. Prin alegerea dlui Iorga, ca președinte al Camerii, s'a împiedicat înecarea completă a partidului național și țărănesc in aventura politică a generalului Averescu. Aceasta se vede astăzsi lămurit și mai Mue ea atunci. „Nici o „disciplină de partid' nu împiedeca pe deputați de a vota pe dl Iorga, ale cărui merite, cred că recunoaște fiul Ooldiș, sunt incomensurabil mai mari și mai trainice ca ale dsale, din toate punctele de vedere. Așa că guvernului Vaida nu i s’a dat, „vot de blam'‘, cum afirma „Memoriul* Goldiș, pentru că a fost ales dl Iorga, ci s’ar fi „blamat pentru totdeauna guvernul Vaida, dacă ar fi demisionat, cum cere numitul .Memoriu*, pentru căderea dlui Goldiș, fiindcă prin aceasta ar fi dat o dovadă tristă, că nu știe să prețuiască superioritatea morală și intelectuală a celui mai mare român, care dorea sincer ca ardelenii să nu-și compromită dela început capitalul moral și politic.* PBNKBI LA PUNCT Apelul dlui Iuri Miniu și fuziunea partidului naționalist al poporului cu partidul national au pas in mare fierbere pe dl Goga. In fata blocului opoziției, ca să nu s mâni izolat, dl Gga, se zise, va încerca o fuziune cu partidul maghiar, aducând astfel o nouă copfimare idiei naționale. Vechea artă NOTH românească Editura Vulura națională trimite public unui Iubitor de Artă, de superioari c^cDțte UhtdcS, o couă carte menită a deveni un de Cor a oricarei biblioteci românești. Vechea artă românească. După mântitorul almin Luchian, după Odiseea ața artistic dipfirită și ilustrau, — IncrSul asupra cărora ne-am oprit cu alta plăcere in ziarul nostru, — dopil monumentala ediție in care a apărut „Curtea domnească de Argeș” a Comisionul monumentelor istorice, harnica și darnica editură (în Capitală trimite acum publicalui: Vechea artă romănească. Indicând numele Marin Ionescu Lămotescu, In fruntea volumului Martar*sin că ne-a părut intezitoare intreprinderea de-a da. In lumperea de azi și Indesintr rosul general pentru cultură el artă, astfel de volume, si nivonl artistis al cărora, puține apar azi chiar în scheinătate. Dar cu aceeași sinceritate mărturisim că teama noastră nu a fost întemeiată. Volumele de artâ ale Culturii naționale trec in minti biblioteci. Și chiar pentru intelectualul care nu le poate cumpăra, editarea lor e un câștig artistic, le cercetează, le admiră la un prieten mai norocos, sau în cutare biblioteci publică. Câștigul absolut real pa urma lor e acesta : sparmna mândriei iraționaie documentate, creșterea conțt’Inț! despre valoarea aptitudinilor artistice și culturale ale națiunii noastre. Cad tine și câți dintre Intelectualii Ardealului, de pildă, au avut o pilidă idee despre comorile de artă de la Curtea domnească de Argeș, din miniștirile Moldovei. Miri teniei și mai ales ale Baovinei? Sau, tot așa câți au avut la noi posibilitatea sa cunoască pe marii noștri pictori ? Prin reproducerile artistice ale ,Luceafiristul“ de pe vremuri cetitorii noștri ajunseseră să se Insmisțeasă de Golgotesm, și de alți doi-trei actori români. Albumul de fața se adaugă frumos și folositor celor editate mai înainte ”, pare-se, închinat, Iasuși Țării de autoarea care a adunat materialul artistic (credem că l’a adunat, deși nu se dă nici o explicație, afară de numele dnei Maria Ionescu-Lămotescu pus pe volum) Cele 70 de planșe sunt precedate de text închinat Țării, semnat de M. S. Regina Maria, N. Ioga, M Ionescu și Take Ionescu, în românește și in versiune franceză. ' Cele dintâi șase planșe reprezintă obiecte din tezauroid... Pietroasa, așa că ele pot vorbi numai despre relicviile artei găsite pe pământul României, nu sunt docmente ale vechei arte românești. Dar de la a șaptea planșă încolo întâlnim numai domminte ale acestei arte -șa cum s’au păstrat în mănistirile noastre. Toate planșele sunt de-o asperioară execuție tehnică, în heliogravuri. Un pact de garanție franco-german ? Londra, — Corespondental diplomatic ăl la! >D lly Taregrach* confirmi ști; ea după care aoel govern german ar fi dispussi fratele erogot ca Era.ța asepn aaeî pi it de garanțe directa la de cele doui țri. Aceasta ar fi solstia cei mai bioi și msi eimnna a chest HQ tot iUlg oase renana. Daci s'a' ajunge la o ]stres de înțelegere, n’ar mai fi nevoie nici de protocolul din Qaserji fi nid de alte tratate. Parii. — Ziarile sa arată inservate față de propane ea anal pa t da gartole Saaco garmm. .Jiarnal a scris că Qa ma‘ia «r face mii bn« aă *xocote ati.jlațble tratntalsl dtVe aailies Acest tratz i este cai nai b<m pact Dacă aermiania contiaoă a I combate Io mod alshmniL, na ixist nici an modv de a tache'a «mu ait trat*t. ,Echo de Poitie* s .fie, că d* ă Germania ar executa articolela 42, 43 ș 44 din hatat — referitoar la demitarzarea Renaniei — problema ar dobândi oarift infățișare. Germania treiise să organiiza o zonă dmlitarizată de frontiera beiguni câ A la frontier elvețiană și să se prieza de bană voie de raj^ache pentru o ofensivă mir ta a. ANUL TU * NUMARUL 24 REDACTOR RASPLR4ZATOR : MIHAIL EM PROCOPIU ABONAMENTUL: PE UN AN ... 860 LI PE JUMĂTATE AN . Î80 L«I PE UN SFERT DE AN 100 LEI LUNAR 40 L»î IN STREINATATEl PE UN AN . . . . 2000 LEI PE JUMĂTATE m . 1000 L«J in jurul scrisorii dlui S. Dan Încă înainte de a apare în publicitate schimbul de scrisori între dnii I. Mihalache și Sever Dan, acesta din urmă a dat câteva lămuriri în ziarul „Keleti Újság” din Cuj, în numărul apărut la Cluj Joi dimineața. Presa interesată arată că dl Dan a trimis scrisoarea cunoscută în calitate oficială, ca secretar al partidului. Dl Dan arată în „Keleti Ujság”, ceea ce și corespunde adevărului, că dsa demisionase la 20 Oct 1924, așa că nu putea s’o scrie decât ca o persoană particulară, conținutul ei neangajând întru nimic conducerea partidului, care nu avea cunoștință de scrisoarea sa adresată dlui Mihalche.« In legătură cu chestiunea de mai sus dl Vaida a făcut următoarele declarații ziarului „Lupta”: — „Nu am nimic de obiectat — ne declară fostul prim-ministru — în contra procedeului dlui Malache de a publica corespondența sa politică. Din moment ce nu există, pentru un partid democratic, tratative secrete, din hainehe putea să publice scrisoarea dlui Oan. Altceva însă mă miră și mă surprinde, anume tendința de a pune într-o lumină falsă partidul nostru în chestiunea dinastică. Or, atunci când partidul național a tratat cu partidul țărănesc dl Mihalache va conveni că a primit să fie înscris ca prim punct al pactului de înțelegere: regimul monarhic. Partidul nostru n’a înțeles însă niciodată să și manifesteze monahismul sau prin platitudini sau demonstrațuni dinastice deplasate , cel puțin curios din partea acelor cari vor să pună la îndoală sinepitatea credințelor noastre politice să nu-și pună ei de acord fapta cu vorba, iată un fapt re ent: operația la care a fost supus Suveranul. Fără îndoială că cu toții am avut același sentiment manifestat cu discrețiunea cuvenită. Incumba poate șefului guvernului să manifeste în public bunele Urări pentru Suveran, la cari s’ar fi asociat toată lumea. Guvernul n’a crezut necesar s’o facă. Dar partidul țărănist și a manifestat în Senat în modul cel mai ostentativ și expresiv devotamentul său nealterat pentru Dinastie și aceasta cu o ocazie în care toate celelalte partide n’au găsit oortan s’o facă. Ce deduc din aceasta? Deduc că și partdul țărănist este de acord cu dl Sever Dan că Suveranul trebuie considerat ca un factor constituțional pe care partidele de guvernământ nu o pot nesocoti. Constat numai o deosebire: pe când unele partide înțeleg să și manifesteze dinasticismul chiar în mod deplasat, altele se mărginesc la o demnă și sinceră protestare a credințelor monarhice*. Afacerea pașapoartelor — Noul dovezi de complicitate a celor mari — la legături cu Interpelarea unui deputat dr Vctor Moldovan, fixata pe Joia trepati confratele .Romstalan publică un articol informativ, cu noui dovezi de complicitate a Celor arătați și până aaima de vinovat dela trana perlimen Url. Pentru a se vedea și metodele folosite de adversari pentru a astupa gura depuniatului nostin, reproducem și noi unele părți din articolul menționat: Șantajul Împotriva diui Moldovanu Cunoscând documentele ce definean această chestiunee de Cutitel de Blatrila- Năsăud și știind bine că aceste nu pot dispire, cei implicați în panamaua pașapoartelor și care mai dispun încă de autoritate In guvern au pus la cale o apărare prin analogie — dacă s’ar putea numi astfel — In fila Camerei. Astfel s’a hotărât ca la documantele produse de dl Victor Moldovanu si se aspandi cu alte acezifii cari eventual s’ar găsi în sarcină depu tatălui ardelean. In acest scop doi indivizi, unul din el avocat și însuși compromis In afacerea pașapoartelor, — au cutreierat tot timpul acestei vocanțe cercul eletoral al deputatului de Bâtrta-Năsăud, pentru a găsi un act inteer care sa mirchze vre-o culpi in viața politica și de familie a deputatului Ia chestiune. Domnii aceștia vinovați la trai'Col de Suflets robân'ești Ba me'B până aolo fn ti, na s’an afiit Bk cotro bă'eară toate jad» itnrKie și Hrum- siripitite de polifie Dăotra a vedea dică deputatei Modran are ceva la activul Bit. N.m.r âade’.pr oovlas cit activ tatos d.patstaiale corală c» amine, iu renunțat la triata și Jo*nl.a lor I jdiletnicire. Totuși, «i vor compara măne Ii fața t braianul flecț*anei și li ne vor damn a a toate cooperat folie lor delctaoane. Vinovăția dini Arțar Văitoianu S'a ana In nenomirate rândarici gentralul Atu' Văitolanu eSte vinovat princigilil de at unea pașaioanelor Mindek a tolerat trahcol ca pașapoar» tel», bană i’a incurajat, Om actul ce vom produce mai joa se va vdea dar noa do vmale dml At r Vătraru. Este Voba de ex.roca l Hibergher cel ce onaca la cela “xportul de oameni in Brazilia ș Cuba, și care fiind dordit că făcea ac 8t co** ucrț ds audete român'Ști a loat oprit dda el de aalentătie din Ova. r Mm starsi da intrine la loc ak la mBauTi coata aceatul induld ș’ si-1 dea 08 mina Pa bstaiui d'O contra a tnmnia următoarea !«Ugr,mă cifrată șefa'nt Serviciului da iguranță din Deva. Tdegriui se ginește la fila 63 a dvairalm Sigiranțet tz în pas si avantrl des el a fost luat de promorul general din Cluj. Utki acerată taegrami: rf'o'tinn*,» (wnstrlnu ti •' F.i jaai:iiixjiJtiBBMBHaaaHBgMBnwBaMg Cum am devenit presblt*^ de Georges CUmtnceau Tr«iaut s’au smrs de atsocea. Stetesm vM«a fi» Stfffra înfr^A tură interesantă, când iată, că mi ne anunță „dl Magnier*. Prsupuneam, că poate să fie directorul .Evenimentului*, care vrea, sa mi vorbesc să, de seses am tăsst, să intre. Perdea ca ușii se desfăcu în două și apăru figura unui bfitrin frumos, curat , roșu la lată, de o ținută ireproșabilă, care înfățișă totuși o oareșicare trăsătură de rezervă binevoitoare. Nu-1 cunoșteam Nește bubs se slbe, ochi verzui, prietinoși lirgerie stălucitor de albă, o țicheti elegantă, totul vorbea in favorita lui. Mi-am inchipuit In grabă, vr’un diplomat, care voiește să ia informațiani In F.<ans. despre îndrumarea opiniei publice. Era insolit de un tânăr, de bucă seamă secretarial lui. Studoul inaintă mai aproape de mine și de cu un atias vesel: „Vreau, si mi cer penaisia, de a ține pălăria pe cap, pentru că nu mă tem de nimic, decât de gutural*. Înainte, de a i da răspunsul, el își acoperi frumoasa chelie, cu un joben latin nirg nl. Strivitl «la tac fi tot simțitor. fă** rea, est țină foarta mult, să mi atunci într'o Stare mai veseli. Așteptam deci, si înceapă voibi, .Stimate dominule”, facepa cl, .mai întâi de toate, triboe sfiți malțimesc, ci m’ai primit. De altsum nici nu mă mir deoarece numele meu singur imi deci de toate ușile. Cind se anunți, .dl Miger* totti lumea știe, ce Incinmraja asta* N’am putut reține o mișcare de surprindere, care n'a scăpat edul din fața mea. .Figura dtde tmi spons, ci mă cunoști*, adause el cu modestie. .E am s’gur, genersiul baron , și contesa Z m’am asgrat Inel azi de diminesti, ci sunt persoana cea mai cunoscutl dn Paris Dar destul despre mine. Acum e voba de dta Vo am, sâ nu vizitez nici de mult. Toji prietenii smi spunea« de mste ori. Fii 0 viziti, este un om cum se cada, o si tie un cântat si stea de vorbă ca dta. D o nenorocire Insă, sunt foarte ocupat. Sim» Ierți, că n’am putut, să vin mai cunSnd*. 1 *) Din volumul lAosănd din Sinai. Eram aproape gata, si-mi exprim biuiree față de viztatorul meu, cănd deodată acesta exclamă cu o prietenească Insuflețire: .Ei, stimabile, spuns-ail cnai isi merge?« Desarmat complet răspunsd la mod ..mecanic, tări si-mi căntăresc vorbele. .saii merge destul de bliK, ti mulțumesc.« .Ah, iubitul meu, adiuaș omul meu prieten, strânucind de bucurie.. .sunt fericit, ci and litoral ăsta din gara dialecta știi, ci sănititea unui om ca dta pentru Franța e neprețuiți. Este Intr'adevar un noroc, bine. Cruțite, crutiți fortéle, ci te afl' Ea sunt totuși convins, că lucrezi prea mult. Ne e ști necesar, avem nevoie de cit*.* Oresiunea aceasta m’a acolo din sărite. Am lăsat totuși să cu^i dipr gura necunoscutului la vina asta de voribe, presupunând, ci poate fi la mijloc o comfuzie. Așteptam deci să se termine odată aventura. Insă afabilul bătrân, o» fi>țaradeasa de o vidita mulțumire, consiari, fără să Să sin falseasci de surprinderea ma .Vreau, si-ți spun ceva. Un sacru, de care toată mea Uiloaiei, si tină socoteală și anume, puterea vederii. Cum o Să poată cineva lucra c« Ochii tU, mu cu ochelari nepoulvți Dti ai o vârstă destul de realistă. De aceea vedeea diale trebuie, si fi subit un lit S june-mi sincer, nu te plângi citeodati din cauza ochilor?« Ce e drept, ca de câteva saptimiai vederea Ochhlor mi se cam slăbise intr’adevăr. ---------------------Vizitatorul meu tasi tace pacea mi cam eneros Și de cceea m’am smiat repede și am răspuns scurt și grăbit: .Nu, nu mi plâng deloc. Vederea mi atacă foarte buni * .Cu atit mai bine", ripostă Incăpâinatul vorbitor și rimase liniștit pe scaun. Și apoi nlause repede .Deci ai ochi așa de chiml. ia privește n el la giuvaerul acesta mititel.« Și trăgându și eu elegantă mina dreaptă din mănușa, tml virî cu ei sub nas un prețios volumaș Elzevir in cea mai linn legaturi. Abia deschisei crtitcica, când ritmul om a’a și ridicat de pe scaun și pacănd mâna pe brațul meu , se Cti o mustrare plină de compătimire. .., cum m’ai Înșelat. Nu cred am și mi faci un astfel de afront. Na m’aș fi așe stat la așa ceva din partea citale. Cum? Vrei, să-mi spui, că ai vederea bună ? (Continuați pe nasba II-a) 11