Patria, februarie 1926 (Anul 8, nr. 24-46)

1926-02-02 / nr. 24

ClujJ Marți 2 Februari Anul WW. # Nu­mâruî 24 2 I,JS1 BXBMF'l*acJRUJL Răspunsul Ţării — Frontul unic al opoziţiei în alegerile comunale — Sfidarea pe care guvernul liberal a aruncat-o ţării întregi, în ajunul disolvării Parlamentului şi a plecării sale de la putere, prin ţi­nerea alegerilor comunale, a primit singurul răspuns pe care i-l putea da o naţiune conştientă de drepturile sale: creir­ea frontului unic al opo­ziţiei în alegerile comunale. Dacă guvernului i-a mai trebuit o indicaţie politică pentru a se hotărî să părăsească locul de conducere în care se menţine de patru ani împotriva voinţii naţionale, atât de clar şi hotărât manifestată şi în alegerile generale, şi în cele parţiale, precum şi în ultimele alegeri generale pentru Camerile agricole, iată, prin creiarea frontului unic de acum, el are aceasta indicaţie politică. Coalizarea tuturor partidelor de opo­ziţie în vederea aleger­lor comunale, exprimă ea altceva decât voinţa generală a cetăţenilor, duşi la desnădejde de un guvern dictatorial,­­ de a scăpa cu un ceas mai de­vreme de un regim odios şi provo­cator ? Dacă guvernul liberal a voit să scoată din aceste alegeri o indi­caţie pentru unul din factorii constituţionali, el a reuşit să a­bă aceasta indicaţie prin grabnda creiare a frontului unic. Partidele d­e opoziţie reprezentând voinţa ţării liber manifestată, prin creiarea frontului unic au dat dovada de resensul adânc pe care sf darea guvernului l-a pro­dus în massele populare, şi de sentimentele lor faţă de guvern. Va putea guvernul să convingă pe Suveran că frontul unic al o­­poziţiei nu însemnează sentinţa de moarte pe care voinţa naţională a iscălit-o pentru regimul dlui Ioan Brătianu ? Va încerca guvernul prin cunoscutele mijloace să înfrângă şi de data aceasta voinţa naţională, pentru a ajunge la indicaţia politică de care are nevoie în inştiinţele de a şi prelungi rămânerea la putere? Indiferent de rezultatul alegerilor comunale, prin creiarea frontului unic al opoziţiei e dată sentinţa ţării, e dată de pe acum şi indicaţia pentru Suveran. Partidul naţional şi cel ţărănesc, prin condiţiile stabil­­e pentru creiarea frontului unic şi acceptate de partidul averescan şi cel social­­democrat, s’au îngrijit ca indicaţia politică a formării frontului unic să aibă din ziua încheeni lui indicaţia politică pe care o dau marile masse ale alegătorilor. Aceste condiţii acceptate de întreaga opoziţie, ca mandatară a voinţei naţionale liber exprimată, sunt: 1. Abrogarea sau înlăturarea legii pentru reforma administrativă; 2 Nimicirea alegerilor comunale; 3. Tragerea la răspundere şi pedepsirea slujbaşilor cari îşi vor da concursul la falsificarea alegerilor. Indicaţia politică căutată de liberali e dată deci, categoric, îna­inte de ţinerea alegerilor, prin formarea frontului unic al opoziţiei. Ce­tăţenii vor fi cu ochii în patru ca falsurile electorale să nu se poată produce. Cunoscând însă metoda liberală în alegerile de tot felul, cu­noscând terorizarea pe care o deslănțue guvernul în întreg aparatul administrativ, cunoscând uşiţele de eludare a legii administrative,, lă­sate anume în acest scop, precum şi nemaipomenita cutezanţă a unui guvern care strigă din răsputeri ţării întregi: „Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreau pe voi!“, furtul de urne, falsurile şi toate manoperele li­berale în materie electorală, ne aşteptăm să fie puse din nou în lucrare. Dar rezultatul unor alegeri făcute prin astfel de mijloace nu mai poate avea nici o importanţă pentru indicaţia politică. Aceasta e dată prin libera creiare a frontului unic, căci nime nu va cuteza să spună că voinţa tuturor partidelor coalizate nu exprimă voinţa imensei ma­jorităţi a cetăţenilor, sau chiar a totalităţii lor, cu excepţia cointere­saţilor guvernului liberal. Minorităţile şi frontul unic al opoziţiei Frontul unic al opoziţiei române e un act de cea mai mare importanţă politică. El este frontul democraţiei împotriva oligarhiei bancare, el este frontul voinţii naţionale din toate straturile sociale, împotriva unei clase care şi mă­reşte privilegiile şi acaparează avutul naţio­nal prin stăpânie dictatorială, voind să-şi asigure pe vreme îndelungată monopolul guvernării exclusive a întregei Naţiuni. Frontul unic, ca şi acordul de guvernare naţional-ţărănist, însemnează luptă pentru schimbarea regimului dictatorial şi reacţionar de azi, cu unul po­runcit de principiile democraţ­ei. In faţa acestui front unic socotim că şi minorităţile noastre etnice au o datorie categorică: aceea de­ a se alătura lui fără şovăire şi fără amânare. Minorităţile noastre etnice nu se pot isola de lupta democraţiei române dacă voesc introducerea de stări normale, legale şi civilizate în ţara noastră, stări in cari şi drepturile lor juste, recunoscute totdeauna de partidele democratice, să fie asigurate, nu ca o miluire, nici ca rezultatul unor tărgneţi de la partid la partid, ci în legi obligatoare pentru orice guvern şi partid. Sub regimul de ilegalităţi şi dictatorial de azi suferă toţi cetăţenii ţării. Suferinţele şi nedreptăţile nu se pot ridica decât deodată, prin acelaşi regim democratic de care ţara are nevoe urgentă. Minorităţile etnice au datoria să dea o mână de ajutor naţiunii române pentru întronarea acestui regim, singur c­e poate să le fericească şi pe ele ca şi pe noi. A nu înţelege, în clipe hotărâtoare, această datorie supremă credem că ar da dovadă de faptul că conducătorii oficiali ai minorităţilor nu se ştiu aduce de acord cu massele cetăţenilor pe cari îi reprezintă, că sunt lipsiţi de un ve­ridic simţ politic, sau că, în mod conştient, pentru interese de clasă, cari nu acopăr aspiraţiile celor pe cari îi reprezintă, sunt gata să se isoleze de voinţa generală a ţârii, sprijinind oligarhia română Frontul unic al opoziţiei democratice le atrage încă odată atenţiunea con­ducătorilor minoritari la datoria pe care o au în cadrele Statului român, chiar în interesul binepriceput al naţiunilor lor: de­ a nu arunca şi ei o sfidare voinţii naţionale, izolându-se de lupta democraţiei sau chiar luptând contr­a ei, ci de a se încadra in rândurile celor ce luptă pentru o fundamentală schimbare de regim, înlocuind voinţa unei clase cu voinţa naţională, dictatura cu viaţă de Stat real constituţională, arbitrarul şi teroarea cu legalitatea şi dreptul. O biruinţă a guvernului în unele oraşe ale Ardealului şi Ba­natului prin colaborarea minorităţilor etnice, îndrumată în acest înţeles de bărbaţi, cari s’ar dovedi că eu au simţul realităţilor politice, ar îngreuna şi mai mult situaţia conducerii partidului în realizarea hotărârilor de la Alba-Iul­ia, mărind resensul c­reiat în opinia publică românească prin alegerile pentru Camerile agricole, cu prilejul cărora minorităţile l- au dat fapta aşteptată din românii de Ardeal şi Banat. SEMNUL NOSTRU IN ALEGERILE COMUNALE ESTE UN SINGUR PUNCT Declaraţiile dlui Iuliu Maniu După înmănarea textului ce cuprin­dea hotărârile partidului naţional, dl Iuliu Maniu a făcut ziarelor următoa­rele declaraţii: . Partidul naţional şi-a câştigat con­vingerea că partidul liberal se gândeşte la prelungirea — într’o formă sau alta — guve­nării sale şi prin aceasta la stăpânirea definitivă a ţării acesteia şi în sens politic şi în sens economic. Decretarea alegerilor comunale şi ju­deţene şi dedesubtur­ile acestui demers care a sursprins prin îndrăzneala sa toată lumea, dovedeşte pe depln acea­stă presupunere. Partidul naţional a avut de mult convingerea chiar de la începu­tul intrării sale în politica ţă­ii romă­neşti, că de o parte un sistem po­litic reacţionar şi de teroare şi un si­stem economic bancar şi întemeiate pe trusturi duce la catastrofă întregul no­stru aşezământ de Stat şi social, iar de altă pa­re că acest pericol nu se poate înconjura decât prin o concen­trare a acelor forţe democrate şi naţio­nale cari sunt decise a susţine fără şo­văire în serviciul unei ideea’.ogo poliţia moderne, dar potrivite vremurilor şi îm­prejurărilor între cari trăim noi, lupta deci­sivă în serviciul libertăţilor cetăţeneşti, a constituţionalismului parlamentar, a drep­­tăţei sociale şi a unui sistem economic în­temeiat pe principiile moderne de produc­­ţiune şi de valorizare. Această concen­trare am intenţionat-o prin fuziunile făcute până acum de partidul nostru. Aceste fuziuni cu partidul democrat al lui Tache Ionescu, cu paridul basara­bean, bucovinean şi pe urmă cu parti­dul naţionalist al poporului au core­spuns pe d­eplin scopului pe care l-am urmărit şi doream să facem în acelaş scop fuziunea cu partidul ţărănesc, în­cercarea de acum un an şi jumătate, cu toate că congresele ambelor partide hotărâseră această fuziune n’a fost în­coronată de succesul dorit. Imprej­ră­rile însă au rămas aceleaşi aceleaş au rămas şi credinţele noastră şi prin ur­mare struda­nţa de a desăvârşi opera de concentrare democratică. Evident că şi azi o fuziune cu par­tidul ţărănesc ar fi mai corespunzătoare scopului ur­mărit. De aceea am susţinut ideea noastră de fuziune, dar nu e mai puţin evident că pentru cazul dacă par­tidul ţărănesc nu şi-ar însuşi această idee şi o simplă colaborare poate cores­punde cel puţin pentru câtva t­mp, sper şi cred cât de lung, gândirii noastre. De aceia partidul naţional va face toate şf o ţările ca colaborarea de gu­vern cu partidul ţărănesc să se p­refacă fără amânare în fapt. Evident colabo­răr­le pretind de la ambele părţi hotă­râre re­mă şi unele setificii care tre­­buesc să fie în interesul superior al ţării. Suntem hotărâţi şi noi şi partidul ţărănesc să facem aceste sacrificii şi nici o intrigă nu va împiedica realiza­rea acestei concentrări, care înseamnă în mod fatal schimbarea regimului ac­tual atât de odios şi începutul unei gu­vernări întemeiate pe legalitate şi ade­vărată de­mocrație a acestor două par­tide. Către cetăţenii oraşului Cluj! Cetăţeni alegători! Guvernul liberal care a scos ţara de patru ani din legalitate, şi o cârmueşte sama­volnic, fără să cuteze totuşi a eşi cu dictatura pe faţă, aruncă în ajunul plecării de la pu­tere, o ultimă sfidare ţării întregi. Venind la putere fără nici o indicaţie obişnuită într-o ţară constituţională, şi-a bătut joc în alegerile generate de voinţa naţională, înfrângându-o prin furt de urne şi falsuri electorale, pentru a-şi câştiga majorităţi cu care să poată începe marea operă de spoliare a tuturor avuţiilor ţării în folosul unui partid de cointeresare. De patru ani regimul de jaf și de ilegalitate a răspândit opera distrugerii în toate regiunile României, a desorganizat serviciile publice, a împiedecat consolidarea economică a pauperizat provinciile unite, a adus la desnădejde toate categoriile de cetăţeni, a bru­scat sentimentele şi a nesocotit drepturile fireşti ale popoarelor conlocuitoare, a îngreuiat producţia, a scumpit în mod îngrozitor viaţa. Dar, a comercializat în folosul partidului liberal aproape toate bogăţiile ţării. Din prima zi a venirii sale la putere şi-a arătat singurul scop: un partid politic, obişnuit de decenii să stăpânească singur, simţindu-şi pierdută pentru totdeauna simpatia şi încrederea maselor cetăţeneşti sub regimul votului universal, a voit să-şi pregătească stăpânirea exclusivă şi asupra României unite, prin înstăpânirea lui pe toate bunurile ţării. Aceasta a făcut’o sub masca ipocrită a unui patriotism fals, şi cu insinuarea unei competenţe care de patru ani s’a desminţit zilnic. Această ţintă a fost steaua călăuzitoare a guvernului liberal. De aici toate elegalită­­ţile, întreg terorismul, toată goana împotriva categoriilor de cetăţeni cari i s’au opus, împotriva partidelor, a provinciilor, a minorităţilor. Şi acum, urgisit de toată lumea, acest guvern aruncă ţării o nouă sfidare. A hotă­rât să facă alegeri comunale, cu intenţiunea clară de­ a forţa prin orice mijloace biruinţa listelor liberale, pentru a-şi putea pregăti o indicaţie politică de a rămânea şi mai departe la putere.­­ Răspunsul ţării întregi nu a putut fi altul decât cel dat prin creiarea frontului unic de opoziţie împotriva noului atentat liberal. Frontul unic s’a născut din convingerea nestrămutată a democraţiei române că uni­rea tuturor forţelor democratice trebue să dea lovitura decisivă acestui regim nefast. In numele principiilor dela Alba-Iulia, şi pentru o cât mai grabnică înfăptuire a lor, organizaţia din Cluj a partidelor frontului unic, cheamă la lupta decisivă de desrobire a ţării, pe toate partidele care n’au aderat încă la frontul unic, şi pe toţi cetăţenii de bine ai acestui oraş. Cluj, la 1 Februarie 1926. Comitetul electoral al frontului unic din oraşul Cluj. -----————­ Ce sunt „listele cetăţeneşti“? Speriat de acordul de guvernare naţio­­nal-ţări resc, ca şi de frontul unic al opo­ziţei în­ alegerile comunale, guvernul a dat în timpul din urmă îndrumări auto­­rităţilor din oraşele Ardealului şi Ba­natului să propună pentru a fi sprijinite de alegători, aşa zisele „liste cetăţe­neşti“. Guvernul liberal nu a cutezat să ţină alegerile comunale câtă vreme nu a a­­juns la convingerea că listele sale vor fi sprijinite în oraşele Ardealului şi Ba­natului de minorităţile etnice. Cum în cele mai mari oraşe de la noi populaţia românească e în minoritate faţă de mi­norităţile etnice, guvernul lua la sigur că cu concursul lor va obţine biruinţa listelor sale. După formarea frontului unic o­­poziţionist pentru alegerile comunale, guvernul nu se mai simte sigur de a­­titudinia minorităţilor etnice, şi spereaza ca prin „listele cetăţeneşti“ să ajungă in conducerea comunelor baremi cât de puţini aderenţi ai săi. Acesta e întreg rostul „listelor cetăţeneşti“. Intenţiunea guvernului a început însă să fie de­mascată, cum s’a întâmplat la Timi­şoara şi la Braşov. Se înţelege, guvernul spune prin ex­ponenţii săi că chiar propunerea acestor „liste cetăţeneşti“ dovedeşte că el nu intenţionează să dea un caracter politic acestor alegeri. Oficial, miniştri liberali au declarat mereu acest lucru, şi îna­inte de constituirea frontului unic, dar îndrumările şi instrucţiile confidenţiale au fost de altă natură. Numai când le-au ajuns liberalilor struguri prea acri, fiind prea sus, s-au hotărât pentru „liste cetăţeneşti“. Nime­nu­­ atât de mărgenit încât să nu înţeleagă că rostul alegerilor comu­nale, la încheerea unei legislaturi, nu putea avea decât un singur scop: să fie o indicaţie politică în înţelesul că ţara îi vrea pe liberali, şi că, deci, ei pot rămânea şi mai departe la putere. Cum alegerile aceste pot avea o in­dicaţie politică mai ales la oraşe, gu­vernul când a crezut că le are în mână pe minorităţile etnice, a şi hotărât ţi­nerea L­a. Mai mult decât atâta! Cum am ară­tat şi cu alt prilej, oficiosul francez al guvernului „Independenţa Română“ scria în numărul său de la 25 ianuarie 1926 (cităm după „Neamul Românesc“, noi ne mai având la îndemână acel număr): „In actuaele împrejurări aceste ale­geri vor avea, fără discuţie, un carac­ter politic. Nefiind o consultare strânsă de clasă, ca acele de la Camerile agri­cole sau de muncă, aceste alegeri co­munale vor da o inficaţiune asupra orientării politice a ţării“. Această intenţie a guvernului a cu­noscut o şi a simţit o toată lumea. Re­volta generală a ţării a fost determi­nată tocmai de scopul urmărit de gu­­vern. De aceea zada­rie dnii Tătărăscu şi alţi miniştri au venit să spună presei: „Politica n’are ce căuta în aceste ale­geri­, şi că guvernul nu consideră ace­ste alegeri comunale de alegeri poli­tice şi zadarnic autorităţile liberale cearcă azi să momească pe cetăţenii oraşelor cu „liste cetăţeneşti“. Momeala nu mai pare să prindă. Ea e o încercare des­­nădăjduită de-a putea introduce în con­­silile comunale baremi sămânţă de liberali.“* Opinia publică, ştie şi din trecut ce sunt „liste cetăţeneneşti* liberale. Ştiu dela alegerile pentru Camerele agricole când ele, unde s’au pus şi au birtul. Comunicatul frontului unic opoziţionist Discuţiunile de detaliu pentru acordul de guvernare naţional, ţărănist — Semnul nostru în alegeri Delegaţii partidelor naţional, ţărănesc şi al poporului şi anume: dnul M. Po­­povici şi Dumitrescu Brăila, Ed. Mirto şi V. Madgearu, Octavian Goga şi I. Petrovici, au discutat Sâmbătă, condi­ţiile pentru înţelegerea de­ a lupta îm­preună contra guvernului, susţinând o singură listă în alegerile comunale. S’au stabilit mijlo­acele şi tactica e­­lectorală, s’au întocmit în comun in­strucţiunile, cari să fie date organiza­­ţiil­e judeţene respective, din întreaga ţară şi apoi au dat presei următorul COMUNICAT „Faţă de îndrăzneala guvernului Bră­tianu de a încerca încă odată, chiar în a­­junul plecărei sale de la putere, violenta­rea şi falsificarea voinţei naţionale, par­tidul naţional, partidul ţărănesc şi parti­dul poporului, au hotărât să lupte îm­preună în alegerile comunale. Ele se angajează: 1. Să înlăture actuala lege administra­tivă, alcătuind o nouă reformă; 2. Să anuleze rezultatele acestor alegeri cari constituesc o provocaţiune a ţării; 3. Să pedepsească ilegalităţile ce se vor săvârşi în aceste alegeri. In acest scop, partidul naţional, partidul tără esc şi partidul poporului, recomandă organizaţiunilor judeţene să-şi de­a toate silinţele pentru a întocmi liste comune contra guvernului, împreună cu toate for­ţele opoziţioniste ce vor adera la acest apel precum şi cu toate organizaţiile eco­nomice şi s­ciale, cu excluderea organi­­zaţiunilor comuniste.“ S’a instituit o comisiune compusă din dnil: C. Argetoianu şi Mironescu (din partidul naţional) Madgearu şi Mirto (din part. ţărănesc) şi Trancu Iaşi, şi Cuda­ru (din parte poporul) pentru a conduce aplicarea practică a acordului. * Discuţiunile dintre partidul naţional şi partidul ţărănesc, referitoare la acordul de guvern, rămân în continua­r, până la înapperea in Capitală ,a membrilor absenţi ai celor două delegaţii perma­nentă. V­itoarea consfătuire se va ţine, pro­babil, marţi. * SEMNUL NOSTRU IN ALE­GERILE COMUNALE ESTE UN SINGUR PUNCT. au anunţat biruinţa guvernului! Şi mai mult decât atât, teroarea de partid în Camerele agricole eşite din „liste cetă­ţeneşti“ a fost atât de mare, încât ale­­ş­i de site partide au fost astfel des­consideraţi, încât au fost siliţi să-şi de­pună mandatul. Extensiunea Universitară Longevitate-Senilitate Conferinţa dlui prof. Urechie Vineri la ora 6 p. m. a avut loc in sala No. IV a Universităţii, conferinţa distinsului nostru profesor universitar dl Gh. Urechie despre „Longevitate şi senilitate A fost poate cea mai interesantă conferinţă dintre câte a ţinut în acest an „Extensiunea Universitară“. Am vă­zut de astădată între auditori şi un nu­măr de bătrâni neobişnuit de mare la aceste prelegeri ştiinţifice. Căci intr’­­adevăr pe cine nu-l interesează lungi­rea vieţii? Urăm viaţa, ne scârbim de ea, o dispreţuim de atâtea ori, dar niciodată nu ne despărţim de ea bu­curoşi. Şi doar am mers cu toţii îm­pinşi de dorul de a cunoaşte încă ceva din marea taină a vieţii. Problema reîntineririi şi a prelungirei vieţii obsedează azi omenirea în cel mai superlativ grad. Cu toată mizeria pe care o trăesc unii şi alţii, fiecare ar fi bucuros să mai poată adăuga o săp­tămână, o zi ori chiar şi câteva ore vieţii sale plină de necazuri. Dar viaţa omenească — după cum ne spune şi distinsul conferenţiar — este supusă la aceleaşi legi naturale ca orice buruiană din regnul plantelor. Naştem, creştem şi înflorim apoi veştejim şi că­dem ca frunzele toamna. Omul in epoca declinului este ca o floare de toamnă, care îşi scutură roadele şi cade obo­sită, fără viaţă. Bătrâneţa începe când funcţiunea de reproducere încetează. La femei cu îm­plinirea celor 50 de ani, la bărbaţi la fatea de 60 ani. Bătrâneţa se poate divide in trei părţi: presenilitatea, bă­trâneţa propriu zisă sau starea critică şi slăbiciunea. Conferenţiarul enumără apoi câteva din simptomele mai obişnuite la femei şi bărba­ţi in cele trei faze ale bătrâ­­neţei, menţonând că în epoca preseui­­lităţii începe să scadă şi puterea crea­toare a inteligenţei. * Longevitatea începe la 90 ani. Oameni cari trăiesc 90 sau 100 de ani nu sunt tocmai atât de rari cazuri după cum ne închipuim. Şi azi sunt oameni cari tră­iesc o viaţă lungă. Numărul centenari­lor este cât se poate de mare. Longe­vitatea mai mare se găsește insă în (Continuare pe pagina II-a)

Next