Patria, martie 1926 (Anul 8, nr. 47-71)

1926-03-02 / nr. 47

Cluj, Marti 2 Martie 1926 2 LEI EXEMPLARUL Anul VIII. * Ni­mănul 47 Sus ţara, jos tiranii! Cu începutul acestei săptămâni s’a redeschis Parlamentul aturnat de câteva zile, pentru ca guvernul să-şi poată face în linişte socotelile de retragere. Sca­dent ori nescadent actualele Corpuri Legiuitoare nu vor mai putea avea de­cât durata zilelor, în cari Dumnezeu a făcut lumea. In acest răstimp guvernul clut I Brătianu, venit la putere cu pro­misiuni indescriptibile — fapt, care în mare măsură i-a tolerat întroducerea frauduloasă — va avea încă o singură misiune: să pună in discuţie şi să lase să se voteze legea electorală. Pe urmă se va gândi, dacă nu cumva e prudent, să se pună şi el în retragere, pentru a rut­ega în opoziţie mănoasa recoltă a celor patru ani de cointeresare, singura „operă“ rămasă pe urma lui. Căci de refacere şi de consolidare nici vorbă nu poate fi, cu toa­t reclama debitată zilnic în coloanele oficiosului liberal. Realitatea ne-o dovedeşte din belşug. Să facem numai o comparaţie a situa­ţiei economice şi financiare de la 1922 cu cea de astăzi — sau mai simplu să punem alături preţurile de atunci cu cele de acum­ — şi ne vom da seama, că anii aceştia de belşug şi de fericire pentru „ai noştri“, au fost pentru ţară patru ani de trudă şi de mizerie. * Şi după încheerea unui bilanţ atât de dezastruos se mai găsesc oameni — fireşte din mulţim­a agenţilor de re­clamă ai oficinei liberale — cari să ves­tească posibilitatea rămânerii la cârmă a guvernului actual. E vorba oarte şi cum de repetarea stărilor următoare războ­iului independenţii. Să face însă o in­conştientă confuzie a situaţiei de atunci, cu cea de astăzi. Şi mai ales nu se compară în­deajuns popularitatea de atunci a şefului şi a partidului, cu cea de astăzi. Guvernul lui Ion Brătianu — tatăl, câştigase un război victorios. Cel de astăzi a pierdut un război nepregă­tit —­ victorios nu prin iscusinţa gu­vernului, ci­­prin vitejia fiilor ţării şi printr’un fericit concurs de împrejurări. La 1877 gruparea liberală era simpati­zată de întreagă ţara, în urma operei sale pozitive. La 1926 aceasta grupare nu se bucură decât de un dispreţ ge­neral în urma nefericitei inspiraţii, de a domni prin minciună, diversiune şi ile­galitate. Rezultatul acestei manopere se vede. Cele trei provincii alipite, precum şi marea majoritate a cetăţenilor din ve­chiul Regat desaprobă aceasta politică de împilare, în neşte timpuri, când va­lurile democraţiei şi ale libertăţii po­poarelor sunt tot mai puternice. A se vorbi deci în astfel de împre­jurări de o continuitate a guvernării actuale este în primul rând neconstitu­ţional, după ce mai poate fi imprudent şi chiar periculos­. Şi atunci, cam­ sunt perspectivele vii­torului. Răspunsul ar putea fi foarte simplu într’o ţară, în care s’a aşezat un echilibru constituţional şi unde pre­rogativele cetăţenilor sunt respectate. A măsurat acestui echilibru şi conside­rând şi voinţa expresă a poporului, do­vedită cu prisosinţă la recentele două scrutinuri, o succesiune nu ar putea reveni, decât opoziţiei unite, singura în măsură să restabilească ordinea le­gală, şi să refacă în mod cinstit şi so­lid viaţa economică şi financiară a ţă­rii. Cum însă la noi nu se poate vorbi de un echilibru constituţional, constitu­ţia fiind suspendată şi înlocuită cu dic­tatura şi starea de asediu, se prea poate, ca viitoarea alcătuire de guvern, să fie o surpriză pentru toată lumea. Nu avansăm nimic, ci facem simple i­­poteze de credinţă. Intr’o ţară cu mo­ravuri politice ca ale noastre, orice combinaţie e posibilă. Dictatură, guvern de generali sau neutru, al unei noul combinaţiuni libe­­rale, ţărănesc sau naţional curat, ba chiar şi averescan fărâ propte ar pu­tea răsări într’o bună zi, fără ca lumea politică să se mire prea mult. Că ce rezultate va avea o astfel de întronare, lucrul n’are importanţă. In asemenea materie nu se fac nici­odată calcule prealabile. Necesară este deocamdată fiinţa guvernului nu şi planul lui de acţiune. Un astfel de plan se poate face în decursul stăpânirii, căci nici­o­­dată socoteala de acasă nu se potri­veşte cu cea din târg. Ori un plan făcut în pripă şi fără nici o bază este şi aşa modificat, corectat­ sau desfiin­ţat chiar de evenimente. Şi atunci pen­tru ce o osteneală zadarnică ? * Prin urmare în formaţiunea noului gu­vern, alcătuită sub forţa stării de ase­diu, orice combinaţie e posibilă. cu însă şi constituţională şi nici corespun­zătoare vederilor şi prerogativelor Co­roanei. Regele nu poate chema la gu­vern decât pe cei indicaţi de ţară şi de evenimente. Ori în împrejurările ac­tuale aceste condiţii se îndeplineşte nu­mai opoziţia unită, care, admiţând ex­plicaţiile şi destăinuirile „Viitorului“ n’ar fi tocmai unită. Nu vom discuta aci tăria sau slăbi­ciunea unirei celor două grupări demo­cratice. Facem numai constatarea, că se pun inzistenţe desperate, pentru a ză­dărnici aceasta unire. Inzistenţele ace­stea nu sunt noui. Originea lor e veche şi corespunde cu dorinţa îndârjită a co­rifeilor liberali, de a-şi ataşa la gru­parea lor partidul naţional ardelenesc, pe care îl judecă şi astăzi ca o forţă indestructibilă, chemată într’o zi sau alta să încurce răn iţele ocultei libe­rale. De aceea se pun inzistenţe pentru acapararea lui, se ţes intrigi, se fac diversiuni, se pornesc ameninţări chiar împotriva acestui partid, doar l-ar pu­­tea remarca sau în cazul cel mai rău destina sau desfiinţa. Până în prezent acţiunea aceasta disperată a liberalilor a fost zădărni­cită de intransigenţa ardelenilor. Des­­membrarea produsă sub averescant a fost de scurtă durată. După încheierea regimului blocul ardelenesc s’a refăcut aproape în întregime. Sub liberali ten­taţia a fost şi mai slabă. Nucleurile lor sunt astăzi în discompunere pretu­tindeni şi încercarea de proselitism a dat greş cu toate promisiunile făcute. S’a dovedit încă odată, că solidaritatea ardelenească nu poate fi înfrântă. O ţară cu un trecut şi cu o tradiţie a­parte nu se poate lăsa condusă de neşte exploatatori, cari nu-i înţeleg nici rostul, nici menirea. Acelaş lucru se observă şi în Basarabia şi în Bucovina. Vechiul Regat încă tinde să se eman­cipeze de sub jugul unei tirănii oligar­­hice, care i-a întârziat progresul şi i-a tăiat legăturile cu civilizaţia apusului. Pentu triumful democraţiei asupra a­­cestei tirănii, am dori o colaborare a tuturor forţelor democratice în guvernul de mâne. Căci dacă ea nu se va rea­liza, oligarhia bancară va înregistra noui succese, în paguba ţării şi a pro­­păşirei ei. De aceea în momentele acestea de încordată învălmăşală, nu putem decât să facem apel la sentimentele patrio­tice ale tuturor cetăţenilor, dornici de întronarea unei vieţi liniştite şi active, zicându-Ie: Sus ţara, jos tiranii! afirmaţiunile sale asupra popularitaţei partidelor din opoziţie. . Acestea — spune ziarul liberal — „protestează violent împotriva guvernu­lui, care intenţionează să facă şi ale­geri judeţene“ şi „învinuesc comisia parlamentară pentru reforma electorală pentru că voieşte să introducă în noua lege principiul repartizarei mandate or proporţional cu numărul de voturi ob­ţinut de diferite partide“ Concluzia ? Partidelor din opoziţie le este teamă de contactul cu corpul electoral, deci nu au popularitate ... Nici nu se putea un raţionament mai bine închegat. „Viitorul“, însă, uită că partidele din opoziţie au protestat şi împotriva fixării alegerilor comunase", şi nu din lipsă de popularitate. Au protestat împotriva sfidărei arun­cată de dl Brătianu ţării, dar au pri­mit bucuros contactul cu corpul elec­toral şi au biruit, dovedindu-şi cu pri­sosinţă popularitatea. Protestele acestor partide împotriva intenţiunei guvernului de a face şi ale­­gerile judeţene sunt cu atât mai în­dreptăţite cu cât s-a dovedit în alege­­rile comunale popularitatea lor. Convocarea colegiilor judeţene ar fi o nouă agresiune, pe care partidele demo­cratice şi cu popularitate nu o pot îngădui. Cât despre nouile modificări intro­duse în proectul legei electorale asupra repartizării mandatelor, protestul partide­lor din opoziția democratică este cea mai temeinică dovadă a marei lor popularități. Dacă ar fi altfel, adică dacă aceste, partide nu s’ar bucura de încrederea masselor electorale, ele ar trebui să fie mulţumite că prin noua lege electorală■ a dlui Brătianu li se asigură în gu­vernarea viitoare o zestre parlamentară, care să le ferească de riscurile impo­­pularităţei Căci fără îndoială modi­ficările impuse de guvern în textul noului proect, nu au alt scop decât de a asigura unui guvern impopular pu­tinţa majorităţilor parlamentare. Iată ce se poate spune despre po­pularitatea partidelor democratice, şi manifestaţi în vie dictatoriale ale dlui Brătianu nu fac decât să le întărească această popularitate, care este reală şi în­deajuns dovedită. Judeţe fără opoziţie Guvernul, prin organele, care vor trebui să fie exemplar pedepsite, ale unei adm­nistraţii neoneste, a descoperit, chiar şi în vechiul Re­gat, judeţe unde opoziţia nu există, cel puţin la ţară, şi uzal patatul a­­legerii există fără alegere. Ştiam că în Vasluiu s’a lucrat cu o deosebită energie de două par­tide : de dd. Mironescu şi Cihodaru, de dl Bosniel-Paraschivescu pen­tru noi, de generalul Raşcanu pen­tru averescani. E bine, m’am înşe­lat. In nici o comună din aed judeţ opoziţia n’a putut opune o listă uneltelor ţărăneşti ale liberalilor, care au fost de drept alese. Cât ne-am trudit în valea Telea­­jenului. Credeam să fi ajuns la un capăt. Ei nu, nici aici! Din mar­­genea Ploeştilor până sus în munte, ţărănimea a rămas credincioasă a efectului liberal, şi astfel şi aici s’au instalat consiliile comu­nale do­rite de guvern. Sau altfel avem a face cu ex­­croci demni de celulele temniţelor. („Neamul Românesc ) N. Iorga. Popularitatea partidelor din opoziţia democrată Sunt numai două zile de când „Vii­torul“ a încercat să dovedească, cu un extraordinar lux de argumente că, gu­vernul actual este un guvern de sacri­ficiu şi că, deci, lpsa lui de populari­tate se datoreşte exclusiv legislaţiei alcătuită în cei 4 ani, pentru a proteja interesele Statului, de multe ori în con­­flict cu interesele populaţiei. Populari­tatea partidelor democratice din opozi­ţie — adăuga el — are la bază însăşi promisiunea că noul guvernare va în­griji mai mult de interesele populaţiei, nesocotind pe acelea ale Statului. Prin urmare popularitatea acestor partide ar fi o gravă complicitate între ele şi popor, un fel de conjuraţiune pusă la cale împotriva Statului. In numărul de ieri, totuşi, „Viitonul“ s’a răsgândit şi încearcă să-şi corecteze Solidarizarea ungurilor cu politica part. maghiar Alegerile comunale au arătat, în sfârşit, adevăratele sentimente ale pliticianilor ce conduc destinele partidului maghiar şi credinţa u­­nora, că aceşti minoritari aşteaptă îndreptarea stărilor de la noi, de la venirea unei democraţii sincere şi cinstite, s’a spulberat în vânt. Am învăţat, că partidul maghiar, având în frunte conducători înve­chiţi şi feudali este, dintre toate partidele din ţară, poate cel mai apropiat sufleteşte de politica me­dievală a partidului liberal şi de sistemele brătieniste. „Massele ungureşti au fost solidare la alegeri“ — repetă zilnic presa partidului maghiar. De ce n’am recunoaşte şi noi că aceste ziare au în parte dreptate? De fapt, ungurii n’au votat cu noi decât în câteva oraşe, unde s’a pu­tut forma mai uşor o opinie pu­­bică mai răsărită şi independentă. In marea lor majoritate massele un­­gureşt au votat cu liberalii, un lucru ce nu trebue să-l înfrumseţăm şi pe care avem datoria să-l ţinem minte. Atitudinea politică a masselor ungureşti dovedeşte — în primul rând — că ungurimea din Ardeal n’are educaţia politi­c presupusă de mu­ţi şi nu reprezintă o conşti­inţă luminată şi o vedere clară a situaţiei politice din ţară. Aceiaşi solidarizare a masselor cu pol­tica partidului maghiar mai dovedeşte că maghiarimei din Ar­deal nu­­ pasă prea mult de viito­rul acestei ţări, pe care este dispusă să-l jertfească cu uşurinţă chiar şi în schimbul unor favoruri trecă­toare, neesenţiale sau personale. Facem aceste constatări dureroase nu din dor de răzbunare. Partidul naţional rămâne credin­cios aceloraşi principii şi oricât de slugarnici s’ar dovedi massele un­gureşti faţă de conducătorii lor în­frăţiţi cu liberalii, noi dorim ca ele să se bucure în România de toate drepturile ce se poate­acorda un Stat civilizat şi o democraţie luminată. Rămâne însă de văzut, dacă mas­sele ungureşti vor ţinea să urmeze şi de-acum politica nefastă a con­ducătorilor feudali de astăzi, duş­manii declaraţi ai viitorului acestei ţări, sau treziţi la realitate, vor a­­răta poporului românesc că au sen­timente de buni vecini şi fraţi şi ca atare, vor refuza orice alianţă cu duşmanii viitorului acestei ţări. Din parlamentul francez —­­Senatul a votat proiectele financiare — Paris. — Senatul francez a votat cu 278 voturi contra 21 ansamblul pro­iectului financiar cu amendamentele pre­zentate de guvern restabilind taxa a­­supra plăţilor. Di Doumer punând ches­tiunea de încredere a afirmat că această taxă a plăţilor constitue nu numai o apărare contra crizei, ci şi un factor e­­senţial al apropiatei asanări financiare. Proiectul va fi trimis din nou la Cameră. * La Cameră s-a votat cu 865 voturi afişarea discursului dlui Briand asupra tratatului Locarno. NOTE In România-Mică şi în România-Mare D’abia azi am aflat — cetind în „Viito­rul“ — că dl Vintilă Brătianu a ţinut ieri la Ateneul din Bucureşti o conferinţă, în­titulată astfel: „Pentru cei mai ti­neri, Ceam văzut în România- Mică şi ce văd în România-Mare.“ Până acum, tot după aprecierile cotidiane ale „Viitorului“, ne sileam să credem, că dl Vintilă Brătianu este un mare finan­ciar, departe de noi, însă, gândul că ar putea fi şi mare conferenţiar, mai ales că ştiam din discursurile sale rostite în adu­narea deputaţilor că nu se prea împacă cu acordurile gramaticale. Şi, fireşte, dacă puteam admite că mi­nistrul de finanţe este mare financiar, deşi îl ştiam chinez în chestiunile financiare, ne era greu să credem că este şi confe­renţiar, fără să stăpânească gramatica. Astăzi, însă, suntem pe punctul să cre­dem, că dl Vintilă Brătianu este totuşi mai mare conferenţiar decât financiar. Iată de ce ne-a părut rău că am aflat aşa de târziu de conferinţa dsale şi asta cu atât mai mult, cu cât i-am fi putut furniza în timp util oarecare material, despre ceea ce se putea vedea în România-Mică şi ceea ce se vede în România-Mare. Nu ştim, încă, cum îşi va fi desvoltat conferinţa ieri la Ateneu, bănuim însă, că dl Vintilă Brătianu s’a ferit să facă poli­tică şi dacă totuşi a făcut, a evitat să vor­bească de partidul liberal. Căci, de bună seamă, întrucât priveşte acest partid, ceea ce am văzut în România­ Mică, vedem şi astăzi. In România-Mică, partidul liberal era asupritorul ţărănimei, nesocotind legile şi drepturile cetăţenilor, pentru a înlesni îmbogăţirea partizanilor. In România-Mare, dl Ionel Brătianu — în­­ ani de guvernare s’a grăbit să facă unificarea acestor moravuri specific libe­rale, şi ceea ce vedem azi, am mai văzut înainte de 1918. Sau poate ministru­ de finanţe, amărât de diversele manifestări ale democraţiei post-belice, în conferinţa sa de ieri îşi va fi adus aminte cu duioşie de vremea când în România­ Mică, guvernul şi partidul libera­l nu prea aveau mult de furcă cu această democraţie, duşmană intereselor liberale ? In acest caz conferinţa dsale trebuie să fi fost o dureroasă exprimare a atâtor regrete, pentru ceea ce a fost şi nu mai poate fi. Pentru agrementele sale sufleteşti îi re­comandăm deci, lectura volumului lui Ca­rol Scrob: „Suspine crude...“ Contestarea alegerilor şi Ungurii Dl Ştefan Ugran refuză propunerea l­beralilor. După cum am anunţat alaltăeri, mi­nuscula grupare liberală locală, în frunte cu dnii N. Bănescu şi Fabius, a hotărât să facă contestaţie împotriva alegerii locale. Intervenţia la par­tidul maghiar Fireşte, liberalii au trebuit să con­sulte şi pe dl Ugrón, cerând aderarea partidului maghiar. Dl Ştefan Ugron, preşedintele parti­dului maghiar însă a declarat că păţi­ţi­­l maghar nu se poate angaja să lupte la o a doua alegerere şi nu do­reşte să expună populaţia Clujului la frământările unei noui campanii elec­torale. De vorbă cu un fruntaş maghiar Un membru marcant al partidului maghiar ne-a dat următoarele lămuriri: „Alianţa cu liberalii — a spus dsa — a fost cea mai cumplită greşală po­litică comisă de partidul maghiar. Pr­in pactul încheiat cu guvernul ne­am atras duşmănia tuturor partidelor democratice din România, am pierdut pentru totdeauna muncitorimea maghiară dela oraşe şi am săpat o prăpastie în­tre intelectualitatea maghiară dela o­­raşe, proporţie ce se va lărgi tot mai mult. Şi ce am primit în schimb? Liberalii nu’s’au ţinut de cuvânt şi ridicola or­donanţă a primăriei din Cluj este mult mai neserioasă, decât să fie discutată intre oameni serioşi. Favorurile de ordin agrar acordate de liberali nu privesc decât pe câţiva şi nu sunt concesiuni politice generale. Aceasta fiind situaţia, este foarte bine că dl Ugren a refuzat cererea li­beralilor din Cluj de a colabora cu ei în vederea contestării alegerii locale. Camera ungară a continuat joi des­­baterile asupra rapoartelor prezentate de comisiunea de anchetă. Deputatul Hegymegi Kiss, din grupul opoziţiei democratice, a expus motivele pentru care minoritatea din comisiunea parlamentară a fost nevoită să prezinte un raport aparte. Cuprinsul raportului Raportul acesta reproşează guvernu­lui că a cunoscut încă din 1923 pla­nurile falsificărilor şi nu a făcut nimic pentru a te împiedeca. Raportul arată tergiversările care au caracterizat acţiu­nea guvernului împotriva lui Windisch grätz şi Nádassy în Decemvrie, înainte de a fi arestaţi. Intre altele raportul menţionează că ministrul de interne, însărcinat să supravegheze pe Nádassy şi Windischgrătz i-a invitat la el acasă, fapt ne­mai­pomenit în toată lumea civilizată. Raportul regretă că arestările s-au făcut numai după cererea Franţei. Raportul insistă apoi asupra caracteru­lui semioficial pe care îl prezenta afa­cerea în ochii celor mai mulţi dintre inculpaţi. Astfel întreg personalul Insti­tutului Cartografic a fost convins să participe la falsificări cu afirmaţia că guvernul se află în dosul lui Windisch­­graetz. Windischgraetz a refuzat să facă declaraţii înaintea comisiunei asupra dedesubturilor politice. Raportul este de părerea că afacerea falsificării de co­roane cehoslovace nu a fost urmărită cum trebuia. Comisiunea parlamentară a refuzat cererea minorităţei de a f chemat la Interogatoriu şi fostul prim­­ministru Bánffy, în legătură cu această afacere. Raportul arată apoi punctele în care guvernul poartă răspunderea, anume încetineala cercetărilor, care a dus până aproape la un conflict cu Franţa, menţinerea lui Nádassy în frun­tea poliţiei după descoperirea falsifică­rei de coroane cehoslovace. Principalul vinovat e Bethlen Raportul încheie arătând, că este cu neputinţă ca guvernul sub care s’au produs asemenea fapte să rămână în fruntea ţării. Răspunderea cade asupra primului-ministru Bethlen, în primul rând, apoi asupra miniştrilor de interne, război şi justiţie. Dacă Bethlen şi gu­vernul său şi-ar fi făcut datoria, Un­garia ar fi fost scăpată de ruşinea fal­­­rificărei. Este deci nevoie ca un guvern strein de această afacere să ia locul guvernului actual. Nádassy a fost ocrotit de contele Bethlen Budapesta.­­ Ziarul „Világ“ publică o serie de documente prin cari se do­vedeşte, că încă din Decemvrie 1923 Nádassy fusese dat pe faţă că a par­ticipat la falsificări de bancnote. In­­tr’adevăr poliţia din Budapesta a con­fiscat 20 de milioane de coroane ce­hoslovace false. Nádossy a predat aceste coroane fal­sificate unui bancher Kuh­n din Buda­pesta, pe care l-a trimis la Praga spre a încerca să le presch­ibe în bancnote bune. Cu banii astfel realizaţi Nádossy intenţiona să continue acţiunea de fal­sificare de bancnote. Bancherul Kuhn a fost prins însă la Praga cu cele 20 de milioane de co­roane cehoslovace false, și fiind judecat a fost condamnat la 10 ani închisoare. „Világ“ arată apoi, că guvernul ce­hoslovac a sesizat pe contele Bethlen despre aceste lucruri în două note di­plomatice. la care guvernul n’a răspuns nimica. Falsurile din Ungaria Raportul minorităţii din comisiunea de anchetă Guvernul este acuzat de tăinuire — Mini­strul de interne complice al falsificatorilor Consumaţiunea alcoolului în România ——* m—~ Războiul mondial a transformat cu totul mentalitatea oamenilor. Cei cari au participat la marea conflagraţie eu­ropeană, au eşit din tranşee mai lumi­naţi, mai conştit de valoarea lor în viaţa socială a unei ţări, dar par’că şi mai viţioşi, înainte de război erau mai puţine crimele, mai mare avântul de muncă şi lupta oamenilor avea par­că un fond mai ideal ca cea de azi. Mentalitatea post-belică a masselor este radical schimbată, ceea ce se ob­servă cu destulă evidenţă in toată ma­nifestarea ei. După război se constată o consuma­­ţiune de alcool mereu crescândă, care ne pune pe gânduri. Se produc la noi în ţară multe băuturi spirtuoase, dar şi cantitatea consumată întrece limi­tele. In deosebi anii 1920-21 —1924 ne dau o cifră enorm de mare. Reproducem după „Buletinul statis­tic No. 4 al României“, un tablou în­tocmit după provincii, care ne lămu­reşte în mod clar asupra consecinţelor grave ce rezultă din nestăvilirea con­­sumaţiunei de alcool. In anul 1920—21 s’a consumat în vecinul Regat 107.154,994 grade­ de ca­­litri; Transilvania 530.185,55; Basara­bia 129 201.93; Bucovina 173 289,80; total: 190 422.722 grade-decalitri. In anul 1924 aceasta consumațiune s’a ridicat mult în unele provincii, în altele iar a scăzut In vechiul Regat s’a­­consumat în a­­cest an 146.543.962 grade-decalitri; Transilvania 236 854 313; Basarabia 30.996 199; Bucovina 58352126 grade­­decalitri; total: 472746600 grade-decalitri Creşterea consumaţiune! este coside­­rabilă mai ales în Ardeal, unde dela consumul din 1920/21 care era de 53 018 555 grade-decalitri s’a ridicat în anul 1924 la cifra de 236.854 313 grade-decalitri, adecă aproape de cinci ori cantitatea din 1920/21. In vechiul Regat observăm o scă­dere treptată, în Basarabia e staţio­nară, pe când în Ardeal şi Bucovina constatăm o urcare surprinzătoare. Ca să fim mai deplin edificaţi a­­supra marelui pericol ce ne ameninţă, vom reproduce încă un mic tablou, ca să vedem, cât alcool se consumă pe cap de locuitor în diferitele provincii. Cantitatea este socotită și aci în grade­­decalitri. In anul 1920/21 s’a consumat In: vechiul Regat 13 5 grade-decalitri; Ar­deal 9­6; Basarabia 43; Bucovina 2­3 grade-decalitri. Cantitatea consu­mată pe cap de locuitor merge în or­dine crescândă în fiecare an şi în fie­care provincie. Recordul îl bate Buco­vina şi Ardealul. Intr’adevăr în 1924 obţinem următo­rul tablou statistic: vechiul R­­gat 18­6; Ardealul 431; Basarabia 10­4 şi Bu­covina 718 grade-decalitri. Nu mai reproducem şi nu mai co­mentăm. Orice român îşi dă seama de­sigur, că suntem în faţa unui duşman pe care însă nu-l poţi alunga cu discursuri, ori cu conferinţe populare urmate de câte o masă copioasă, ci numai prin­­tr-o legiferare temeinică, care va re­duce în mod proporţ­onal cu populaţia numărul debitanţilor şi va îngriji în mâinile cui va depune soartea econo­mică şi morală a populaţiei noastre ru­rale, prin eliberarea fără sistem a li­cenţelor pentru vinderea băuturilor. Este aceasta o problemă, pe care tre­bue să o soluţionăm cât mai curând şi cât mai echitabil posibil. Rezultatele alegerilor în Balotal Piteşti Opoziţia: 1131 v. aleasă. Lberalii: 1093 v. Panciu Liberalii: 186 v. aleasă. Opoziţia: 174 v. Râm­nicu Sărat Naţionali: 702 v. aleasă. Ţărănişti: 529 v. Liberali: 456 v .Cernăuţi Opoziţia­ unică: 6200 v. aleasă. Ţărănişti şi socialişti 3300 v. Lista liberală retrasă. Corabia Opoziţia: 491 v. aleasă. Dizidenţi liberali: 331 v. Liberali oficiali 294 v. Caracal Opoziţia-unită: 950 v. aleasă. Lberali: 208 v. Zastavna A fost aleasă lista opoziţiei. Roşiori de vede Lista opoziţiei-unite aleasă. Adjud Opoziţia: 224 v. aleasă. Cuziști: 193 v. Liberali: 124, Ploeşti Opoziția: 1905 aleasă. Liberalii: 1002. Guzgun A fost aleasă lista opoziției.

Next