Patria, iulie 1926 (Anul 8, nr. 140-165)

1926-07-01 / nr. 140

Cluj, Joi 1 Iulie 1926 B­ILIBU Anul VIII. * Numărul 140 Director: IOAN AGÂRBICEANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CLUJ, STR. REGINA MARIA 11 ANUNŢURI DUPĂ TARIF PRI­MEŞTE ADMINISTRAŢIA ŞI AGENŢIILE DE­ PUBLICITATE TELEFON REDACŢIA: IZ­ 81 Intre Anglia şi soviete Conflictul anglo-rus se agravează din zi în zi. După vorbirea extrem de vio­lentă a lordului Churchil, guvernul a publicat Intr’un volum o lungă serie de documente cari dovedesc amestecul bol­şevicilor ruşi în chestiunile interne ale Anglie). In deosebi propaganda şi aju­torul financiar care a susţinut ultima grevă generală. Opinia publică engleză a rămas ex­trem de agitată în faţa acestor docu­mente oficiale, care confirmă întru toate acuzele susţinute de dl Churchil, când a afirmat că fără amestecul bolşevici­lor, s’ar fi putut înlătura izbucnirea grevei. însuşi dl Macdonald, şeful partidului laburist englez şi-a arătat satisfacţia pentru publicarea acestor documente, pentru că prin de se spulberă acuza unora că partidul muncitoresc englez ar avea legături oficiale cu internaţio­nala a treia din Moscova. De altfel dl Macdonald, pe vremea când a fost­ prim-ministru, a dovedit că partidul laburist englez nu numai că nu are legături cu bolşevismul, ci e duş­manul declarat al acestuia. Sub guver­nul lui s-au luat întinse măsuri pentru combaterea propagandei bolşevice în Anglia. Agitaţia opiniei publice engleze s’a resimţit puternic in ultima şedinţă a Cameri comunelor. Chestiunea ameste­cului şi a propagandei bolşevice a fost adusă în şedinţă şi a produs o adevă­rată furtună, cum rar s’a obişnuit în parlamentul englez Un deputat guvernamental a provo­cat guvernul să expulseze din Anglia toate organizaţiile economice ruse, şi să rupă orice legătură diplomatică cu Sovietele. .Rusia vrea acum să străpungă An­glia pe la spate cu un pumnal de aur", a spus deputatul conservator, făcând aluzie la ajutorul bănesc dat de bol­şevici greviştilor de la minele de căr­buni din Marea Britanie. Se ştie că dl Churchil, în vorbirea sa recentă, a declarat că a fost o mare greşală că Anglia şi-a deschis porţile pentru a primi pe ruşi. Aluzia era, e­­vident, şi la reluarea legăturilor diplo­matice cu Sovietele. Azi e constatat că în toate ţările cari au reluat aceste legături, diploma­ţii ruşi au venit cu un întreg convoiu de propagandişti, cari s’au pus numai decât pe lucru pentru a bolşeviza lu­mea muncitoare. Dar în Anglia, ca şi In alte ţări cari au reluat legăturile diplomatice cu Ru­sia, Sovietele n’au trimis numai perso­nalul diplomatic, ci, sub pretextul re­luării legăturilor comerciale, s’au for­mat diferite organizaţii economice, cari la aparenţă lucrau pentru aranjarea im­portului în Rusia, dar în realitate fă­ceau şi ele propagandă comunistă. După publ­carea actelor oficiale, care cuprind date despre propaganda bol­şevică în ultimii ani, opinia publică en­gleză a rămas adânc revoltată şi imensa ei majoritate a vorbit prin rostul de­putatului guvernamental, care a pre­tins, in ultima şedinţă a Camerei Co­munelor ruperea legăturilor diplomatice cu Sovietele şi expulzarea din Anglia a tuturor corporaţiunilor economice ru­seşti. Cât de popular e curentul pentru a­­ceastă despărţire de Rusia o vădeşte împrejurarea că deputaţii partidului la­burist n’au combătut propunerea celui majoritar, ci s’au mulţumit să arate că ruperea legăturilor diplomatice cu Ru­sia ar fi un act pripit de dușmănie. Atmosfera din Camera Comunelor a devenit atât de încărcată, încât însuși dl Chamberlaine, ministrul de externe, a aflat de necesar să ia cuvântul. Dsa a declarat că dacă Anglia ar rupe acu­m legăturile diplomatice cu Sovietele, faptul acesta ar provoca mari perturbaţiuni în Europa. Ministrul de externe englez n’a putut să-şi continue vorbirea în linişte. O parte a cuvântă­rii lui nu a mai putut fi auzită, iar ora­torul care a luat cuvântul după el a trebuit să renunţe, căci larma devenise aşa de mare in Parlament, încât pre­şedintele a fost nevoit să suspende şe­dinţa. * Din cele spuse mai sus se vede lim­pede că relaţiunile dintre Anglia şi Ru­sia se Înăspresc din zi in zi. Desmin­­ţirea oficială a Sovietelor că guvernul rus nu are nici­­un amestec in ajutora­rea greviştilor din Anglia, dar că ele nu pot opri internaţionala a treia să ajute pe muncitorii din alte ţări, nu numai că nu a liniştit opinia publică şi cercurile conducătoare engleze, ci le-a confirmat în convingerea că Sovietele nu vor să abzică de idealul lor de a provoca revoluţia m­ondialâ. Răspunsul guvernului englez a fost publicarea documentelor oficiale, iar o­­pinia publică s-a manifestat prin cere­rea deputatului conservator de a rupe legăturile diplomatice cu Rusia. Toată lumea ştie că Sovietele şi in­ternaţionala a treia sunt unul şi acelaşi lucru. Propaganda bolşevică in d­feri­tele dominouri engleze a început în­dată după incheerea păcii. Dar ea s’a izbit de puterea poporului englez de acasă, care. in toate straturile sale so­ciale a detestat bolşevismul. Atunci Rusia sovietică şi-a schimbat tactica de luptă şi a cercat să atace Anglia la ea acasă, voind să-i „împlânte pe la spate pumnalul de aur“. Cu extraordinar de mari mijloace băneşti, pe cari le adună luând pânea de la gura muncitorilor ruşi, Rusia bol­şevică cearcă să comunizeze muncito­rimea engleză, pentru ca să distrugă forţa de rezistenţă a Marei Britanii. Nu mai poate fi nici o îndoială că lupta, pe moarte pe viaţă, a început intre bolşevismul rus şi Anglia demo­cratică. Aceasta luptă nu va putea fi atenuată decât prin renanţarea Sovie­telor de la ţinta de­ a revoluţiona lumea întreagă. Azi Sov­etele nu dau nici o dovadă că ar avea aceasta Intenţiune. Sau de­­preciază puterea de rezistenţă a An­gliei, sau sunt prea încrezătoare încă în puterea lor de­tructivă. Un lucru este cert de pe acum: An­glia e în gardă, şi viitoarele ei acţiuni diplomaţi­e vor avea ca primă ţintă paralizarea propagandei sovietice prin noui alianţe care să meargă până la pregătirea forţei armate care la mo­mentul dat să poată începe ofensiva împotriva bolşevismului rus. Senatorii de drept Dreptul dlui Şt. C. Pop de a i se recunoaşte calitatea de senator In şedinţa de Luni a Senatului s’au discutat validările senatorilor de drept. Luând cuvântul, în legătură cu cererea dlui Şt. C. Pop de a i se recunoaşte calitatea de senator de drept, ca fost prezident al istoricei adunări a Unirei dela Alba-Iulia, dl prof. Mironescu senator (part. naţional) a arătat că s’a făcut o eroare regretabilă; lucrul trebue judecat. Oratorul anunţă că va vorbi pe larg de această chestiune cu ocazia validărilor. Partidul liberal rezervându-şi monopolul senatorilor de drept, comisiunea a adus împotriva dlui Şt. Cicio Pop argumentul că dsa ar fi fost vice-preşedinte al adunării, iar preşedinte defunctul Gheorghe Pop de Băseşti. In realitate Pop de Băseşti, preşedinte de onoare, a deschis numai desbaterile tre­când preşedinţia efectivă dlui Şt. Cicio Pop. Manifestaţii sângeroase con­tra tratatelor italo-iugoslave Belgrad. — Cu ocazia ratificării con­­venţiunilor italo-jugoslave s’au produs câteva manifestaţiuni contra ratificării, mai ales la Split şi Sarajevo în faţa consulatului italian. Sunt câţiva grav răniţi din altele tabere. Partidul naţional şi maghiarii Primim următoarea scrisoare: Domnule Director! Ziarele maghiaro­ averescane publică articole tendenţioase în legătură cu o pretinsă dezavuare a interviewului meu din „Brassói Lapok“. Adevărul este, că partea întâi a interviewului a fost dic­tată, iar partea a doua a fost o con­vorbire. In a doua parte se găsesc câteva de­claraţii redate cu exagerări. Astfel este declaraţia privitoare la hotărârile de la Alba-Iulia. In cursul convorbirei am spus, că vom sta de vorbă cu oricine, deci şi cu partidul liberal — cu oricine va da partidului naţional mână liberă în Ar­deal şi Banat. Am mai spus, că nu mai suntem dis­puşi să aducem jertfe pentru hotărârile de la Alba-Iulia, în ce priveşte minori­tăţile, după ce ele însele refuză a aduce jertfe. încolo, bineînţeles, hotărârile de la Alba-Iulia, cari au un cuprins mult mai larg decât problema minori­tară, rămân temelia credinţei şi lup­telor noastre, ale tuturor românilor ar­deleni şi bănăţeni, cam­ de şapte ani ducem o viaţă plină de riscuri şi de renunţări, numai ca să vedem în sfârşit o Românie europenizată, mulţumită şi respectată, aşa cum a fost ea văzută şi dorită in marea adunare de la Alba- Iulia. Părerile exprimate în „Brassói La­pok“ sunt ale mele şi numai ale mele, dar, nădăjduesc, că ele vor deveni în curând ale partidului naţional. Precisiuni voi da în Parlament. Primiţi, vă rog, etc. Sever Dan Parlamentul Declaraţiuunea Partidului Naţiunii Cetită de dl Mihai Popovici, la Cameră In şedinţa de Duminecă a Camerei, dl Mihai Popovici a cetit în numele partidului naţional următoarea decla­­raţiune: „Constituţionalismul întemeiat pe sis­temul parlamentar presupune echilibrul sănătos al puterilor din Stat şi armonia dintre Coroană şi Naţiune în ce priveşte problemele de­­ stat, şi forţele poli­tice necesare pentru rezolvarea lor. Coroana are drepturi indiscutabile de a-şi numi guvernul, dar trebue să exa­mineze opinia publică a ţărei şi balanţa de încredare a cetăţenilor faţă de for­ţele politice cari pot să fie luate în considerare la rezolvirea crizei de guvern. Fiind Coroana scoasă din discuţie şi scutită de orice răspundere, pentru măsura în care s-a examinat această opinie publică, răspunde ministrul care a contrasemnat decretul de numire a noului guvern. Regimul liberal în urma greşelilor şi slăbiciunea sale, lipsit fiind de spri­jinul opiniei publice, a trebuit să se retragă. Prin Decretul Regal din 30 Martie 1926, contrasemnat de dl I. I. C. Brătianu a fost numit preşedinte al guvernului dl Averescu, iar prin Decre­tul Regal de aceiaşi dată, contrasemnat de dl general Averescu, a fost numit întreg guvernul, nu în baza indicaţiuni­­lor opiniei publice, nici în baza rapor­turilor de forţă şi chiar în contra acestora. Nerespectarea indicaţiunilor corpu­lui electoral Câtă vreme la toate schimbările de guvern din ultimul timp, numirea nou­lui guvern se motiva cu indicaţiile cor­pului electoral în legătură cu viaţa parlamentară, de astă dată, acest obi­cei s’a omis cu totul, şi nu fără motiv.­­ Partidul poporului avea 6 parlamen­tari, partidul naţional 66, partidul ţărănesc 48. In alegerile parţiale par­tidul averescan dobândise cu ajutorul şi presiunea ilegală a guvernului două mandate, iar partidul naţional 7. Indicaţia electorală şi manifestaţiile publice erau hotărât contra partidului poporului. Era deci evident, jacă Parti­dul poporului este incapabil a-şi com­pune o majoritate parlamentară cu mij­loace legale şi drepte. Partidul poporului lipsit de orien­tări şi un crez politic Era evident că dubla t­ădare politică, care era la baza compunerei actualului guvern nu putea să întărească, ci nu­mai să slăbească situaţia guvernului în opinia publică, şi că această ilegalitate politică fără precedent în trecutul po­litic al ţărei noastre, va produce un adânc resentiment faţă de încercarea de guvernare a partidului poporului lipsit de credinţe politice şi de orientări pre­cise de guvernare. Cine a voit acest guvern, a trebuit în mod fatal să voiască deci şi necesi­tatea voinţei populare. Cine a recoman­dat acest guvern, a recomandat tot­odată şi nesocotirea constituţionalismului parlamentar şi a recomandat şi ilegali­tatea şi brutalitatea, înfierarea abuzurilor in consecinţă, devotat unui constitu­ţionalism parlamentar curat şi credin­cios programului şi hotărârei sale de a întrona în această ţară un regim de le­galitate, de libertate şi dreptate, parti­dul naţional protestează cu toată indig­narea împotriva modului cum guvernul actual şi-a recrutat majorităţile sale par­lamentare, înfierează cu ultima energie abuzurile nemaipomenite ale administraţiei făcute la ordinele directe ale guvernului. Amestecul jandarmeriei şi magistra­­turei în alegeri Indrăsneala de a transforma jandar­meria ţărei în instrument de recrutare a parlamentarilor majoritari abătând-o astfel de la rolul unic, de a menţine or­dinea legală şi a veghea asupra vieţei şi avutului cetăţenilor, partidul naţio­nal o califică drept un act de inconşti­enţă politică cu urmări dezastruoase pentru ordinea de Stat. Ridică protestul său, pătruns de o îndreptăţită îngrijorar­e, împotriva uşu­rinţei criminale cu care guvernul lipsit de încrederea populară, impus ţărei şi călăuzit numai de preoc­uparea de a-şi creia majorităţi cu orice preţ, a ame­stecat nu numai jandarmeria, dar a în­cercat să amestece şi armata ţării în odioasa s­a campanie electorală între­buinţând-o împotriva cetăţenilor şi pe­riclitând astfel coheziunea instituţiei chemate să apere şi să asigure hotarele României de azi. Condamnă inconştienţa cu care gu­vernul uitând de cel mai elementar bun simţ şi stăpânit numai de gândul de a înfrânge hotărâta rezistenţă a naţiunii, a încercat să implice in spasmurile sale electorale, durere, în multe locuri cu succes până şi magistratura privând astfel pe cetăţeni de singurul reazem al apărărei şi cărzăşuirei libertăţilor in­dividuale şi publice. Recunoştinţă magistraţilor integri In această situaţie merită toată re­cunoştinţa magistraţii cari îri chip e­­roic au ştiut să reziste acestor fel de tentaţiuni şi să-şi facă datoria de paz­nici şi împlinitori ai legii. Cartelul cu minoritarii Ca acelaşi indignare şi profund în­grijorat de urmări, partidul naţional osândeşte guvernul pentru uşurinţa cu care, de dragul succesului electoral, s’a asociat cu conducătorii actuali ai par­tidului maghiar, potrivnici consolidării Statului nostru şi vrăjmaşii cei mai dârji ai democraţiei, dând astfel motiv acestui partid să afirme că guvernul a izbândit numai graţie concursului mino­rităţilor şi deschizând drum liber unei politici pentru o agitaţie vrăjmaşe inte­reselor noastre de Stat. Intr’adevăr, fără concursul acestor grupări politice minoritare, guvernul nu ar fi reuşit să obţină acea primă ma­­joritate pe care o acordă legea electo­rală liberală, lege antinaţională şi anti­democratică. Obţinerea acestei prime se datoreşte, după calculele indiscutabile, cari s’au făcut numai acestor grupări minoritare neîncopciate în răspunderea guverna­mentală. Partidul naţional şi minorităţile Partidul naţional este pentru participarea cât mai largă a m­inorităţilor la viaţa noa­stră de Stat şi contribuţia lor la con­solidarea şi prosperitatea ţării, dar nu poate admite ca guvernul să întrebuin­ţeze problema minoritară ca preţ pen­tru târguieli şi rezultate electorale care influenţează însăşi directivele vieţei noa­stre de Stat. Guvernul faţă de alegătorii români Acest succes electoral este cu atât mai trist cu cât pentru a-l obţine gu­vernul a uzat, pe lângă umilirea alegă­torilor români şi de mijloacele cele mai extreme de teroare a acestora, mer­gând până la uciderea alegătorilor ro­mâni, cari rezistau la această politică dezastruoasă. Gloanţele jandarmilor ro­mâni la porunca guvernului român, au stins vieţi româneşti in Ardealul atât de mult maltratat. Majoritatea nu reprezintă naţiunea înfierând toate aceste abuzuri şi pro­­cedeuri anti-naţionale, partidul naţional conştient de chemarea sa de a înlocui un sistem politic putred cu unul, înte­meiat pe morală, pe cinste şi pe res­pectarea legei şi sigur de încrederea desăvârşită pe care i-o acordă naţiunea, considerăm mandatele majorităţei par­lamentare iniţial viciate şi însăşi majo­ritatea lipsită de îndreptăţirea morală de a vorbi în numele naţiunei şi deci lipsită de prestigiu şi autoritatea şi de­clară că va duce alături de forţele na­­ţional-democr­atice, lupta în comra gu­vernului şi a majorităţilor,­eşite din fraudă, până la isbânda finală a scopu­rilor sale“. „Ligeî Congresul Culturale“ la Blaj Conferinţa dlui Prof. N. Iorga — Dezba­terile zilei a doua — Serbările zilei a treia — De la trimisul nostru special — — Ziua I. (continuare) — Duminecă la ora 5 d. m. congresiştii se adună în sala de gimnastică. Apari­ţia dlui Iorga pe scenă e un prilej nou de aplauze zgomotoase la adresa preşe­dintelui Ligii. Conferinţa dlui prof. N. Iorga Savantul istoric se ocupă cu problema metodei istoriei românilor. Cum să fie scrisă istoria poporului român pentru ca să îmbrăţişeze toate ţările locuite de ro­m­âni, împărţită pe deosebitele for­maţii de ţări, pe indomnii,a per epoce sau privind poporul românesc aşa cum este, şi a fost un întreg în ciuda tuturor gra­niţelor cari l’au despărţit. Nu, nici unul dintre metodele vechi nu mai este astăzi îndreptăţit. Ba întrebuinţând una din aceste me­tode cu exces de zel ai putea cădea în înveselitoarea greşală a unui istoric mai tânăr, astăzi înalt demnitar al... să­nătăţii ţării, care pentru a şti ce întin­dere să dea istoriei fiecărei provincii, a stabilit un raport între numărul pagine­­lor pe provincii şi între întinderea te­ritoriului şi numărul locuitorilor. Me­toda aceasta este adâoc greşită. Istori­cul trebue să plece din culme de ener­gie in culme de energie, din culme de creaţie în culme de creaţie indiferent în care provincie este aceasta. Atunci isto­ricul a reuşi să înfăţişeze viaţa reală a veacurilor apuse, în înfăţişările ei cele mai caracteristice, istoria va trebui să înfăţişeze culmile de creaţie, în faţa cărora evenimentele de a doua mână din alte provincii se şterg. Şirul acestor culmi continuând în cursul deceniilor peste toate ţările, isto­ria astfel scrisă va cuprinde povestea întregului popor şi va înfăţişa In între­gime sufletul lui. Istoria aceasta pentru cititor va fi Izvorul unei mari mulţu­­miri sufleteşti. Festivalul Seara la orele 9 a avut loc un festi­val, Dna Aca de Barba a cântat cu cunosenta duale artă bucăţi din „Tru­badurul'' şi „Balul mascat“, acompa­niată de dl Heltman, prof. de muzică", „ Quartetul Iacob Mureşanu“, înjghe­bat la Blaj, compus din dnii Heltman, luliu Mureşan, Cherebeţlu profesori şi Sas, elev cl. VIII., a executat o suită a compozitorului Iuliu Mureşan. Com­poziţia cât şi execuţia au stârnit admi­raţia tuturor. După aceasta s’a execu­tat uvertura din Balada Erculeanului a prea cărând uitatului compozitor al nostru Iacob Mureşanu, ale cărui opere aşteaptă în umbra manuscrisului zice mai bune, când tipărite, vor putea do­vedi talentul celuia ce le-a scris. Dra Sili Munteanu, elevă de conser­vator a declamat cu o rară putere de interpretare și de exprimare a senti­mentelor mai multe poezii. Festivalul s’a încheiat în aplauze în­delungate. DL NICOLAE IORGA REDACTOR RĂSPUNZĂTOR ! MIHAIL EMA PROCOPIU ABONAMENTUL: PE UN AN . . . .480 Lei PE JUMĂTATE AN . 240 Lei PE UN SFERT DE AN 130 Lei LUNAR..........................60 LE IN STRAINATATE, PE UN AN . . . 2000 LE PE JUMĂTATE AN . 1000 Lei Dezbaterile congresului Ziua II. Luni dimineaţa la orele 90, a înce­put a doua şedinţă a congresului. Pe scenă au stat, în afară de mem­brii Biroului Legii, şi preşedinţii de secţii. Dl Nicolaie Iorga deschide şedinţa cu cuvinte, calde la adresa Blajului. Apoi continuă: „Ne găsim într’un moment de criză a vieţii noastre morale, de slăbire a acelor puteri morale fără care Statul român întregit, încunjurat în afară de atâtea ori şi mâncat înlăuntru de duş­mănii ascunse, nu se poate desvolta, — ca să nu zic şi mai mult şi mai greu decât aceasta. Generaţia matură simte o bolnavă nevoie de satisfacţii inedite şi, dacă nu le poate găsi, se lasă in prada acelor descurajări prin care se otrăveşte sufletul unui neam. Lăcomia neînfrânată o împinge la des­­binări necontenit nouă, aşa de dese şi aşa de multe, încât s’ar părea că mer­gem spre un indescifrabil furnicar de patimi personale în care nu poţi conta pe nicio colaborare şi nu te poţi spri­jini pe nicio prietenie. Se va pomeni cândva cu indignare isolarea în care au fost lăsaţi adesea oamenii cei mai buni ai unei generaţii care nu cuprinde, fără îndoială, prea multe puteri. Iar tineretul se avântă înainte de vreme către aceleaşi mulţămiri de or­dine grosolan materială, dincolo de care socot că nu mai este nimic. Mă­rimea şi fericirea o văd în afară de el, în bietele zdrenţe de putere şi rămă­şiţe de bogăţie pentru care păgâneşte ne scoatem ochii înaintea conlocuito­rilor noştri cari zimbesc, şi nu fără dreptate. Se poate stânjeni prin ceva această nebunie cartagioasă, care pângăreşte caracterele încă neformate după ce co­boară de pe piedestalele lor oamenii care-şi câştigaseră înainte de oara ca­pitulărilor morale un loc de frunte în recunoştinţa naţiei ? Cred că da. In adânc zac mari puteri încă nea­tinse. Să nu le conrupem! La intrarea în şcolile înalte atâţia tineri au în ei materialul moral din care se fac eroii. Să nu le risipim comoara! Oamenii fără nume întrec azi cu mult ca va­loare etică pe aceia ale căror nume, stau în vitrina zilnică a vanităţilor. Nici nedreptatea, unei sărăcia n’au putut se­cătui tesaurul de idealism care a fost regă­zestrea ţărilor ieşite acuma din turn­e politice nefireşti. Orice asociaţie bazată pe principii care nu mai sunt de modă trebuie să-şi dea partea î­i greaua operă de însănă­­toşare, şi Liga are dreptul să reclame pentru dânsa privilegiul de a ocupa un loc de frunte în această luptă. Neaş­teptând prea mult de la o societate ca acea de astăzi, ea nu poate avea desb­­­uşii. Dar privind în trecut şi gâcind viitorul ea capătă preţioase încurajări pentru munca sa“. Dl Iorga arată apoi activitatea Ligei prin cele trei aşezăminte fundamentale ale ei: cursurile de la Văleni, Şcoala de Misionare, iar de acum înainte şi Aşe­zământul Ferdinand. Raportul secretarului şi cassierului Dl Zaharia Florian secretar genera­­lal al Ligei citeşte raportul asupra a­­nului trecut. Constată înfiinţarea de nu­meroase secţii roui şi învierea multora dintre cele ce în ultimii ani nu au des­­voltat prea mare activitate. Arată că s’a cumpărat o clădire pen­tru Aşezământul Ferdinand, care va găzdui lunar zece învăţători minoritari pentru­ ca aceştia să vină astfel în con­tact direct cu cultura şi viaţa româ­nească. Anunţă începerea clădirea palatului Ligii. Dl Ilie Ardeleanu, din cauza absen­ţei casierului G. A. Scroba, citeşte bi­lanţul. Averea Ligii este de 729.000 în efecte şi 166.000 în numărar. Congresul primeşte raportul. Discuţiunile Au luat cuvântul la discutarea ra­poartelor dna Varonca (Cernăuţi), co­lonel Stoica Slatina, dl Brog (Voi­­nescu). Ultimul orator a arătat piede­­cile ce le pune administraţia activităţii Ligii la sate. Cere să se intervină pen­tru a se uşura această stare de lucruri. Dl I. Dragoslav cere ca Liga să nu-şi uite de românii rutenizaţi din Basarabia, Bucovina şi Maramureş, cari trebuiesc recâştigaţi, prin ajutorul căr­ţii româneşti. Chestiunea Teatrului Popular din Bucureşti, care precum se ştie, este în V« proprietatea Ligei, preocupă pe dnii (Conţinea» pe pagina ii-a.

Next