Patria, august 1926 (Anul 8, nr. 166-190)

1926-08-01 / nr. 166

Cluj, Duminecă 1 August 1926 2 JLJBI JSJSJEU/ÎJPJLJAJR url Anul VIII. * Numărul 166 încadrarea serviciilor publice Cu ocazia discuţiei la Cameră a proectului depus din iniţiativă parla­mentară pentru sporirea diurnelor şi indemnizaţiilor lunare şi a deputaţilor, am arătat în coloanele acestui ziar de câtă favoare se bucură diurniştii sub acest guvern şi cât de vitreg sunt tra­taţi salariaţii bugetari. Pentru cei din­tâi s-au deschis credite extraordinare, celorlalţi nu li se pot plăti nici măcar sporurile prevăzute în bugetul general. Am arătat atunci, că guvernul a cre­­iat numeroase posturi de funcţionari diurnişti, în timp ce hotărî suprimarea a cel puţin 25°/6 din numărul posturi­lor bugetare. Proectul diurnelor pentru deputaţi n’a fost votat, e drept, în forma în care fusese propus. Dir guvernul a admis mărirea îndemnizaţiei lunare, care s’a şi plătit cu anticipaţie pentru tot tim­pul vacanţei. Pentru plata sporului la salariile funcţionarilor publici, însă, casieria centrală nu dispune de fonduri, deşi — cum am spus — suma era pre­văzută in buget. Asistăm, deci, la acest „fenomen" al unei politici financiare cu două aspecte: risipă pe calea creditelor extraordinare şi... „economie" la aplicarea buge­tului.* Creatorul sinecurilor b­getare este dl ministru de interne. In prima săptă­mână a instalării sale la acest departa­ment a numit peste 50 de Înalţi func­ţionari administrativi, cari stau la dis­poziţia revi­sterului dar nu la nimic. Din informaţiunile ce avem un in­spector administrativ diurnist, de pildă primeşte lunar 45.000 Iei, în timp ce colegii lor bugetari, avansaţi în acest post în baza vechime­ şi bucurându-se de drepturile înscrise în statutul funcţio­narilor publici nu primesc nici jumătate din această sumă, ca salariu bugetar, inclusiv indemnizaţiunile de depla­sare. Avem astăzi în ţară un număr egal de inspectori administrativi cu acela al prefecţilor. Deci pentru fiecare prefect de judeţ Statul suportă povara unui in­spector administrativ! Nu se poate spune că guvernul clul general Avere­­scu nu este preocupat serios de chesti­unea economiilor. Nouii inspectori administrativi diur­nişti totuşi, nu pot fi mulţumiţi cu a­­ceastă situaţie­, efemeră, căci nu înţe­leg să-şi lege soarta de aceea a guver­nului. Ca oameni de încredere ai dlui Goga şi mai ales în schimbul serviciilor elec­torale aduse guvernului în timpul ale­gerilor, aceşti înalţi funcţionari admi­nistrativi pretind inamovibilitatea, spre a nu fi expuşi să plece odată cu ministrul care i-a numit. Dl Goga la rându-i nu poate ignora drepturile subalternilor săi devotaţi şi de aceea s’a hotărât să-i căpătuiascâ cu orice preţ. In acest scop a luat di­­spoziţiuni ca toate locurile de inspec­tori administrativi bugetari rămase va­cante prin deces, demisii sau revocări, să fie complectate cu Inspectorii diur­nişti. Iar pentru ca treaba să nu fie pe jumătate, socotind că chiar dacă toate locurile de inspectori administrativi bu­getari ar deveni vacante, tot nu ar a­­junge pentru plasarea celor diurnişti, dl ministru de interne a hotărât să pro­pune Parlamentului în viitoarea sesiune ordinară un proect de lege, prin care să înfiinţează noui posturi bugetare, în... limita necesităţilor, astfel ca locurile partizanilor să fie asigurate. Deocamdată numirile inspectorilor di­urnişti au şi început în locurile vacante. In dispreţul prevederilor statutelor funcţionarilor publici, nouii inspectori administrativi sunt recrutaţi dintre foşti magistraţi revocaţi din serviciu sau a­­vocaţi fără clientelă, al căror singur merit... administrativ a fost iscusinţa de propagandist electoral. Până acum numirile în posturile de inspectori administrativi se făceau prin selecţionarea celor mai destoinici func­ţionari ai Ministerului de Interne şi nu­mai în ordinea vechime). In viitor inspectori administrativ vor fi agenţi electorali, fără pregătire în ale administraţiei. Clientela electorală a dlui Goga vor fi astfel plasata nu după ap­titudini, ci după posibilităţi. Se va pro­ceda la încadrarea diverselor instituţiun şi servicii publice după sistemul com­­plectării listelor de candidare ale gu­­vernului în alegerile generale. De altfel plasarea partizanilor nu se mărgineşte numai în slujbe administra­tive. Ori­unde legea îngădue dl Goga îşi numeşte oamenii de încredere, fără Guvernul e pe cale, de a lua şi el vacanţă. Miercurea viitoare se va ţinea ultimul Consiliu de miniştrii, în care se vor discuta ultimele dispoziţii referi­toare la continuitatea guvernării până la concentrarea din toamnă a titulari­lor. Deocamdată s-au hotărât interima­tele la două ministere. La departamen­tul muncii va lucra în absenţa titularu­lui dl dl Ion Lupaş, ministrul sănătăţii publice, iar la culte în locul dlui Gol­­diş va conduce departamentul dl Petro­­vici, ministrul instrucţiunii publice. O grea chestiune de rezolvat va fi interimatul preşedinţiei Consiliului, care avea să fie încredinţat dlui Garo­­flic, ca cel mai vechiu ministru, care însă din cauza conflictului cu dl Lape­­datu nu mai poate fi indicat în locul de preşedinte al Consiliului, neexistând nici o garanţie, că lucrările vor merge strună. De aceea este probabil, ca in­terimatul preşedinţiei să-l ocupe dl Meissner. Vacanţa guvernului va fi numai de formă. In fond şi între culise se va lu­cra în mod intensiv la consolidarea gu­vernului în vederea unei remanieri, care se simte tot mai necesară. După informaţiile, ce le avem, grupul Goldiş a fost învitat, să se înscrie în partidul poporului, ducând cu el şi pe cei câţiva aderenţi câştigaţi. Dl Goldiş şi dl Lapedatu au refuzat invitaţia. Pri­mul n’a acceptat-o, pentru că vrea să aibă mână liberă în manevrele de toamnă, pentru a sta la dispoziţia libe­ralilor, în caz când aceştia ar mai a­­vea nevoie de dânsul. Se prea poate, ca şeful fripturiştilor, plecând odată în concediu, nici să nu se mai înapoieze, dacă liberalii vor dori-o. Se ştie, că dl Brătianu se opune iscălirii concordatu­lui de către actualul guvern şi în acest sens a şi dat ordin dlui Goldiş, care n’a întârziat să se pronunţe conform dorinţei şefului său ocult. Dacă însă guvernul se va emancipa de sub tutela liberală — ceea ce este posibil — a­­tunci dl Goldiş nu se va mai înapoia la culte şi concordatul va fi iscălit de dl Petro­vici, care s’a arătat dispus să o facă. Al doilea, dl Lapedatu, n’a acceptat invitaţia de înscriere, pentrucă dânsul e omul dlui Vintilă Brătianu şi în aceasta calitate e liberal sadea şi poate oricând părăsi guvernul, pentru a lua loc în fotoliul de director al Băncii Naţionale, de unde plecase. Singur dl dl Lupaş a răspuns afir­mativ, şi s’a înscris în partidul popo­rului, ca fost coleg de şcoală al dlui Goga.* Astfel desmembrat şi subminat şi de certuri intestine, guvernul dlui Averescu va putea lua cu greu lupta cu o opo­ziţie bine organizată. De aceea încă de pe acum se ţes iţele în mod clandestin, pentru a se dărâma şi concentrarea o­poziţiei, sau întărirea ei prin eventuale, fuziuni. Paralel cu acţiunea de submi­nare dusă intre culise de guvern, lu­crează, — de conivenţă sau nu — şi agenţia liberală. Liberalii nu văd cu ochi buni nici întărirea guvernului şi nici a opoziţiei. Dacă totuşi ei ar putea tolera o con­solidare a guvernului, nu s’ar putea niciodată obişnui cu o fuziune naţio­­nal-ţârănistă, care le-ar încurca toate socotelile. De aceea lucrează pe capete în ascuns să nimicească tratativele, care ar putea duce la o înţelegere de fu­ziune între cele două partide democra­tice. Astfel oficina intrigilor liberale con­dusă cu abilitate de maestru de dl Al. Constantinescu a început jocul între culise, voind să atragă partidul naţio­nal în apele sale, fie pentru a-l des­membra, fie pentru a-l încătuşa în în­tregime. Aceeaşi ţintă se urmăreşte şi faţă de ţărănişti, partidul liberal a fost prin tradiţie o grupare de stânga. El încorporase într’o vreme întreagă gruparea socialistă a regretatului Mor­fin. De aceea se şi numea partidul roşu. Astăzi n’ar vedea cu ochi răi, ci dimpotrivă o apropiere a ţărăniştilor sau chiar o fuziune ca dânşii, cu toată critica aspră, ce le a tras-o, când erau la guvern. Nu s’ar sfii, credem, nici de prezenţa dini Stere, fost şi poate viitor intim al dlui Brătianu. Trădările se uită la noi în ţară foarte uşor, mai cu seamă când politica merge strună şi grăsuliul buget îşi varsă mâna sa îm­belşugată în buzunarele celor ce o con­duc. Trădători pot fi burghezii de rând, niciodată însă oameni cu abilităţi poli­tice ca dl Stere, fost liberal sadea şi dânsul pe timpul liberalismului roşu. Deocamdată deci lucrurile sunt la în­ceput. Capitala politică îşi va muta se­diul pela staţiunile balneare, unde va intra desigur în acţiune şi mueretul. Se ştie, că femeile noastre s’au anga­jat în luptele politice mai tare ca sufra­­getele, cu toate că n’au încă drepturi câştigate. Şi sunt mu­lte, cari fac poli­tică cu succes. Bărbaţii trebue să exe­cute ordinul cocoanelor, dacă doresc, să fie linişte în casă. Chiar şi ţărancele îşi au partea lor de influenţă. Se cunosc doar cazuri destul de frecvente de pe vremea recentelor alegeri, când femeea îşi primea seara bărbatul venit de la lucru cu fraze ca aceasta: „Ori votezi cu dl X, ori te opăresc cu apă fiartă“. In curând vom cunoaşte noui amă­nunte din politica de culise a băilor, căci femeile cu admirabila lor limbuţe­­nie nu vor şti păstra secretul nici cinci minute. — să se preocupe de competinţa, de pre­gătirea şi de ocupăţiurile lor anterioare. De curând a fost numit in postul de ataşat de presă la legaţia din Berlin un domn care — după cum prea bine spune „România" — nu are altă „a­­tingere" cu Presa, decât aceea de ceti­tor al „Universului". In definitiv di Goga are o scuză su­premă: dacă di Groza poate fi un bun ministru de lucrări publice, iar preotul Lupaş ministru al... medicamentelor, ce l-ar putea împiedica să considere pe oricare învăţător drept cel mai capabil propagandist di Presă în streinătate? Se va face, deci, o încadrare a ser­viciilor publice după un sistem pur de­mocratic. Se va descomplecta corpul ofiţeresc activ pentru încadrarea admi­nistraţiei, corpul didactic pentru diplo­maţie iar dintre preoţi se vor recruta, de pildă, propagandiştii... sanitari. Este o tristă „selecţiune" ,­a valorilor, care va aduce sigur dezorganizarea tu­turor serviciilor publice şi o gravă scă­dere a prestigiului de care trebue să se bucure funcţionarul public în înde­plinirea însărcinărilor lui legale. Politica sforilor ! Reintegrarea prefecţilor demisionaţi In timpul campaniei electorale doi prefecţi fuseseră siliţi să demisioneze, din cauza abuzurilor săvârşite împotriva candidaţilor opoziţiei, cel de la Buzău şi cel de la Soroca. Ultimul a fost ales deputat, celalt, însă rămăsese... fără ocupaţie, aşa, că dl Goga s’a văzut nevoit să-l reinte­greze în acelaş post. Demisia acestuia a fost, deci, numai o măsură de formă, impusă de partidul liberal, ca satisfac­ţie pentru vexaţiunile suferite de dl dl C. Anghelescu fost ministru­­­beral, în campania electorală din jad Buzău. A fost, sau n’a fost vinovat prefec­tul de Buzău? Dacă a fost, reintegra­rea sa, este pur şi simplu imorală. Va săvârşi noui abuzuri, mai ales când se vede ocrotit de această scandaloasă impunitate. Dacă n’a fost vinovat, dem’sia lui silită constitue dovada cea mai conclu­dentă a umilinţelor cu cari­ul general Averescu înţelege să menajeze „susccep­­tibilităţile" liberalilor. Se vorbeşte, de asemenea, că va fi reintegrat în postul de prefect al jud Vlaşca faimosul colonel M­acoveanu, au­torul agresiunei de la Cameră împotriva unui deputat din partidul naţional. Ştirea pare de necrezut Dacă ea totuşi se confirmă, însemnează că dl Goga este lipsit de cel mai elementar simţ moral. A reuşit să-l scape de urmărirea jus­­tiţie, sacrificând prestigiul Parlamentu­lui, şi dacă acum l-ar reintegra în pos­tul de prefect, ministrul de interne ar arăta că nu se poate dispensa de ser­viciile infractorilor și că incorectitudi­nea rămâne singura virtute a partizani­lor săi. Dl Mussolini deţine încă un nou minister Roma. — Dl Mussolini a fost primit de Rege pentru depunerea jurământului ca ministru al corporaţiilor. Suveranul şi-a exprimat satisfacţia pentru desfă­şurarea mărirei Italiei. Ecoul pactului Rezultatul pactului electoral cu ungurii începe a se anunţa din di­ferite centre ale Ardealului. Nici nu s’a limpezit încă bine atmos­fera răscolită în parlament prin introducerea ceremonioasă a celor 14 reprezentanţi ai oligarhiei ma­ghiare şi iată, că triumful din Ca­pitală îşi are un răsunător ecou în provincie. Blăjinul şi delicatul Barabás Béla, senatorul Aradului, are cu ajutorul baionetelor jandarmului român împotriva bravului apără­tor al intereselor neamului dl Şte­fan C. Pop, a şi avut o ieşire pro­vocatoare în Consiliul comunal al Aradului. La discuţia în chestia teatrului maghiar din localitate dl Barabás a adus acestei instituţii — care sub raport artistic lasă mult de dorit — laude exage­rate. In schimb a criticat cu as­prime trupele volante române, cari după cum se ştie sunt com­­­puse din cei mai de valoare mem­bru­ al scenei Teatrului Naţional din Bucureşti, Craiova şi Cluj. Pentru unguri a cerut ajutoare de la comună şi de la Stat, iar pen­­tru români un regim cât se poate de aspru, ca să le treacă cheful, de a mai da pe la Arad. Pledoaria aceasta — în flagrantă contrazicere cu declaraţiile de lo­ialitate ale dlui Barabás din Par­lament au făcut o impresie tristă asupra unora dintre membri ro­mâni ai Consiliului comunal, cari n’au putut suferi nici ofensa adusă artei române şi nici diferenţiarea de tratament între o trupă şi alta, cerută de oratorul ungur — fireşte în limba maghiară. Am spus — unora dintre mem­bri români — pentru că alţii au a­­probat — cel puţin prin tăcere — declaraţiile dlui Barabás. Intre aceştia a fost şi primarul oraşului dl dl Robu, preşedintele Consiliului comunal, care în tăl­măcirea pe româneşte a vorbirei oratorului ungur a căutat să ate­nueze ieşirea anti românească a acestuia. Cu acest prilej s’a mai întâmplat un caz ca desăvârşire revoltător pentru noi ca Stat independent. Unii dintre consilierii români — nomina odiosa - au predilecţie pentru limba maghiară şi vorbesc ungureşte în consiliu, spre marea satisfacţie a ungurilor, dar spre ruşinea noastră ca neam liber şi independent. Faptele petrecute la Arad sunt un indiciu despre funestele rezul­tate ale pactului, cari desigur nu se vor limita numai la ieşirea se­natorului ungur. Săptămâna trecută s’a ţinut la Liege al patrulea congres al presei latine, sub preşedinţia diui Olimp Gu­lart, ajutor de primar­­şi acestui oraş. Congresul a întrunit în vechea cetate a Valoniei reprezentanţii a peste nouăzeci de jur­nale, aparţinând la douăzeci şi trei de naţiuni la Ine din Europa şi America. In momentul, când Belgia se luptă cu atâta tărie pentru a-şi menţinea si­tuaţia economică, prezenţa în unul din marile sale centre a atâtor delegaţi ai opniei latine avea o deosebită însem­nătate. „Liege, citadela avansată a la­­tinităţii“, cum a caracterizat-o Mauriée de Waleffe, şi-a ţinut de datorie, să a­­rate ziariştilor latini de dincolo de At­lantic stigmatele, cu care au marcat-o atrocităţile războiului. Vizita la C citadela­ din Loncin a fost unul dintre episoadele la­terale cele mai mişcătoare ale congre­sului, şi impresia produsă de ruinele a­­celea glorioase — primul act al dramei din 1914 es­te însfârşit profundi. Ce lecţie mai mare de solidaritate şi ju­stiţie ce subiect mai grandios de medi­­ta­re pentru italieni, spanioli, portughezi, reprezentanţii presei braziliene sau ar­gentine, veniţi pentru a­ exalta misiunea lor de scriitori şi­ de a şi întări conştiinţa de cetăţeni latini ? Tragedia ultimului război este de alt­cum prea aproape de toţi în aceasta parte a Belgiei, pentru ca umbra ei să nu se lase puţin asupra lucrărilor con­gresului. Un salut Regelui Primul act a fost de a se trimite Su­veranului glorios o telegramă aclamată cu unanimitate : „Sire, nu eşti singur. — Latinitatea pe care ai salvat-o în 1914 este în­treagă cu tine." Luc­rările Alături de chestiunile­­pur profesio­nale, diferitele congrese ale presei la­tine, cari s’au ţinut la Liyon, Lisabona şi Florenţa, s’au străduit, de a elucida un număr de chestiuni, interesând re­laţiile între popoarele latine în chestiu­nea schimbului de profesori, echivalenţa diplomelor universitare şi apărarea fil­mului latin, contra celui anglo-saxon. De data aceasta se vor angaja dis­cuţii în jurul scăderii tarifelor telegra­fice şi telefonice determinată de dispa­ritatea schimbului. . Aceasta chestiune va fi dealtcum re­gulată de Soc. Naţiunilor. * S’a adoptat deasemenea înfiinţarea la Paris al unui birou pentru filme pito­reşti, documentare sau romanţioase, reproducând oraşe, peisagii şi obiceiuri din lumea latină. S’a decis fundarea u­­nei biblioteci a popoarelor latine, re­producând în cinci limbi cele mai fru­moase opere ale literaţilor lor. S’a discutat crearea unei Alianţe la­tine având ca scop propaganda prin grai viu. Toate aceste întreprinderi vor fi a­­jutorate cu succes de ţările latine cu schimb favorabil, cari îşi vor afirma astfel îndatorirea faţă de surorile lor mai puţin favorizate. Ingenioasa propunere a dlui Maurice de Waleffe — adoptată de congres — de a se acorda oricărui latin, care că­lătoreşte în ţară latină privilegiul du­blei naţionalităţi, care să­­ confere toate drepturile civile a cetăţenilor ţării — afară de drepturile politice — ar da naştere evident prin realizarea ei la alte dificultăţi. Cronica streină Congresul presei latine Partidul national şi legea spirtoaselor Discursul dlui D. R. Ioaniţescu deputat din partidul naţional în şedinţa Camerei din 13 iulie a. c. Dl D. R. Ioaniţescu: Domnilor de­putaţi, partidul naţional, consideră ca­ o chestiune de înaltă ordine in Stat, re­gimul băuturilor spirtoase. Consecinţa acestei convingeri găseşte că orice proiect în legătură cu regle­mentarea comerţului şi a producţiunii băuturilor spirtoase, trebue studiat din următoarele puncte de vedere: din punc­tul de vedree economic, al producţiu­­nei; din punct de vedere social,­­ pen­tru combaterea alcoolismului, din punct de ve­dre fiscal, interesând budgetului Statului. Prin proiectul de faţa, ignoraţi complect chestiunea combaterii alcooli­smului, mai precis, nu voiţi să vă ocu­paţi de ea, pretindeţi că nu aveţi tim­pul. Faceţi o enormă greşeală, pentru că chestiunea trebue să fie reglemen­tată sub forma unui tot armonic. Ră­mâne deci deschisă combaterea flage­lului alcoolismului, pe care aveţi pre­tenţia că-l veţi reglementa printr’un proiect ce va veni la toamnă! Atacaţi însă în plin problema din punct de ve­dere economic, şi aici aveţi aprobarea noastră, a partidului naţional. Sunteţi însă dezorientaţi asupra naturii taxelor, cu cari înţelegeţi să încurajaţi, din punct de vedere economic, cultura vinului. In concepţia dv., în concepţia proiectului, care ar trebui să re­iasă din expunerea de motive şi din raport, eu nu găsesc nici o preciziune asupra scopului ce voiţi să urmăriţi. Voiţi să daţi taxei un ca­racter pur fiscal, voiţi ca taxa să ser­vească drept frân­ă, pentru combaterea alcoolismului şi pentru încurajarea pro­ducţiunii? Asupra acestor puncte sun­teţi dezorientaţi, — şi eu deduc acea­stă dezorientare, — din oscilaţia taxelor asupra spirtului. Proectul fixează 6 lei, ministrul cere 8, jumătate din majori­tate cere 12, ceialalţi cer 18 şi ultimii cer 20 lei. Această târguiala denotă d­eorientare, — care este dăunătoare. Vă cer să vă precizaţi, fiindcă, din punct de vedere fiscal nu trebue să faceţi o sursă ordinară de buget din suma ce ar rezulta din impozitele a­­supra alcoolului. Aceste impozite sunt venituri pe care Statul le încasează de nevoie, ca pe un rău necesar şi ten­dinţa este ca să dispară cât mai mult. Nu am să mă preocup de afectarea a­­cestor sume, — dacă trebuesc trecute în budgetul ordinar, s’au într’un bud­get extraordinar, cum susţinea dl Vin­tilă Brătianu fiindcă chestiunea ou pre­zintă interes. Ia presupuneţi dv la un budget de 40 miliarde — atât e bud­getul în curs — ce influenţă poate să aibă oscilaţia unei încasări de 1 mili- «awaMtMHMHMflnHMBIflKMMatHnyP'TTTWT—B1 11 1HiW1I—HI1MII■l'lnl WIIIIIIIHIWIMIlllillWMMBMiWIIilllMWWMWBaM ard şi jumătate? Chiar dacă ar oscila cu 1 miliard în plus, — ar fi a 40-a parte din budget, atât ar reprezenta creşterea şi fiţi sigur că economia ge­nerală a budgetului n’ar suferi. Şi findcă budgetul nostru va ajunge cum am pevestit eu dlui Vintilă Brătianu , 60 de miliarde spun că nu trebue să vă intereseze destinaţunea acestor taxe, fiindcă oscilaţiunea ar reprezenta a 60 parte din budget, şi întrucât se va influenţa budgetul general cu o cre­ştere de un miliard ? Importanţa vici culture! Domnilor deputaţi, din punct de ve­dere economic, v-am spus că sunt de acord cu proiectul. Este de cea mai mare importanţă să apărăm cultura vi­nului. In această privinţă am să vă dau câteva cifre, ca să vedeţi, în ordinea importanţei unde se clasează vinicul­ture la noi. Intr’o statistică, publicată de ministerul de industrie şi comerţ, se vede că comerţul nostru interior şi exterior se ridică la 180 miliarde, din cari 75 de miliarde producţiune agri­colă, 35 de miliarde producţiune ani­mală, 30 de miliarde producţiunea in­dustrială şi 8 miliarde producţiunea viticolă. Va să zică, este a patra în ordinea economiei naţionale, şi a treia în ordinea anexelor agriculturei şi de­rivatelor ei. Vine, întâi, producţia ce­realelor, vine apoi, producţia animală, iar după aceea, viticultura. Vă daţi dar seama, de importanţa acestei produc­­ţiuni, care ocupă 45­0 de mii de pod­goreni cu sute de mii de hi. de cul­tură? Mai adăugaţi şi pe proprietari de livezi, care au şi pun în valoare peste 146 de mii de ha., şi ajungeţi să fixaţi marea importanţă, din punct de vedere economic, a culturei vinicole, şi livezilor de pruni. Insă, iarăşi, ţinem să declarăm, că pentru orice factor economic, privit numai din punct de vedere economic, politica de Stat, trebue să vizez, în principal producţiunea. Aci, insă, face excepţie politică de Stat şi trebue să facă, pentru că vine, în conflict, cu o chestie de interes social. Aci, politica producţiunii trebue să fie subordonată politicii naţionale, politicii de interes social, combaterii alcoolismului. (A­­plauze) In orice altă ramură, în producția cerealelor, în industrie, etc., nicăeri ca aci nu vin, în conflict, mai acut, inte­resele sociale cu interesele pur econo­mice. Aci, primează şi trebue să pri­meze interesele sociale. Iată de ce, chiar politica de Stat, cu privire la producţiune, trebue să fie subordonată combaterii alcoolismului, adică intere­sul social — care date fiind ravagiile alcoolismului, — îmbracă aci haina In­teresului naţional. Iată dlar că, şi din acest punct d­e vedere, politica de Stat, care trebue să fie pentru încurajarea producţiunii, suferă o ştirbire. Şi la lu­mina acestei ştirbiri vă trebui să stu­diem proectul dv. Vă spun drept, că nu orice se produce şi aduce câştig trebue să fie încurajat. Ia presupuneţi dvs., că solul nostru ar fi susceptibil culturii opiumului. Şi că ar putea să producă 5—10 miliarde, cu această cultură. Nu numai că nu încurajez,­­ dar opresc această cultură. Prin urmare, acolo, unde producţia­­mea vine în conflict, ca interesele so­ciale şi naţionale, ea trebui să fie sub­ordonată acestor interese. Nu mai in­sist asupra ravagiilor alcoolismului, a­­supra chestiunei speculei, etc. Prin urmare, este o întreagă politică, pe care noi trebue să o avem în ve­dere, atunci, când venim cu proecte, cu care căutăm să rezolvăm problema aceasta, pe toate feţele ei. Nu e cazul — trecem peste ele, — ne rezervăm dreptul la toamnă când prom­iteţi că veţi veni cu proectul cel mare, — com­­plect ceea ce eu nu cred că veți face. Din punct de vedere economic, v-am spus că proectul dv., atacă această problemă, însă numai pe o latură, pen­tru că problema încurajării viticulturii nu stă numai în taxele exagerate puse asupra spirtului, sau a taxelor cu ca­racter de privilegiu la care este supus vinul,­­ sau taxele mijlocii transacţio­­nale asupra berei. Nu. Politica produc­ţiunii îmbracă şi un alt caracter. Dv. vedeţi numai o latură, dar mai sunt şi alte laturi. Vorbea domnul Vin­tilă Brătianu şi spunea, că consumaţia vinului a rămas aceeaşi şi că s’ar du­bla, dacă s’ar lua toate măsurile de (ContriuiM pe pagina III*)

Next