Patria, septembrie 1926 (Anul 8, nr. 191-214)
1926-09-01 / nr. 191
Cluj, Miercuri 1 Septemvrie 1926 . LiElJSX EMPLAIRUI, Anul VIII. # Numărul 191 Răspunsul bulgar Se afirmă că cuprinde cinci pagini răspunsul pe care guvernul bulgar a binevoit, în sfârşit, să-l trimită celor trei ţări cari i-au trimis nota colectivă,’ în chestiunea Incursiunilor comtagiilor, lumânarea lui n’a mai putut fi amânată, după ce guvernul bulgar făcuse toate intervenţiile posibile pe lângă reprezentanţii Marilor puteri pentru a interveni pe lângă cele trei State să fie cât se poate de conciliante, şi... să se mulţumească cu răspunsul , chiar când el n’ar fi deplin satisfăcător. Textul răspunsului, când scriem aceste rânduri, încă nu e dat publicităţi, dar telegramele ne-au adus... esenţa lui. E redactat în ton amical, şi e larg, de cinci pagini tocmai pentru a bate apa în piuă şi a nu spune nimic din ce s’ar putea vedea că Bulgaria voeşte în mod serios să pună capăt banditismului incursionist, protejat de autoritatea şi sprijinul Statului. Şi, mai întâi, guvernul bulgar respinge afirmaţiile precise din nota colectivă a celor trei guverne vecine, că oficialitatea bulgară ar avea vreo legătură cu diferitele societăţi iredentiste de pe teritoriul naţional. Însăşi existenţa acestor asociaţii şi comitete, guvernul bulgar nu o poate nega, dar aceste au un caracter pur... caritativ şi social, întrucât trebue să se îngrijească cineva de soarta atâtor bulgari refugiaţi din Macedonia, din Serbia, din Dobrogea. Dar Bulgaria nu ştie dacă aceste organizaţii iredentiste sunt înarmate, şi la nici o întâmplare, nu guvernul bulgar le înarmează. Se ştie că două din cele trei State a căror guverne au iscălit nota colectivă, România şi Iugoslavia sunt în posesiunea unor dovezi autentice, absolut zdrobitoare, cu care pot dovedi că bandele de comitagii au fost instruate în casarmele armatei bulgare, şi înarmate cu material destinat acestei armate. Dovezile desigur că le cunoaşte şi guvernul din Sofia, totuşi respinge In mod categoric acuzaţia că are vreo legătură cu aceste incursiuni de bande. In al doilea rând răspunsul bulgar se ocupă cu fiecare din cele trei State semnatare a notei colective, pentru a ajunge la conclusia că, în definitiv, nici unul nu avea dreptul să se plângă, şi aceasta dia motivul că în toate trei ţările incursiunile sunt mai rari decât in anii trecuţi. In Grecia n’au mai năvălit bandele bulgare de-o groază de vreme. Faţă de România răspunsul e şi insinuant, ca şi când noi am fi vinovaţi de incursiunea bandelor, fiindcă... n’am admis o comisie internaţională de anchetă, primită de Bulgaria. Chiar şi Iugoslavia poate fi mulţumită, deoarece incursiunile sunt mai puţine şi aici. S’ar părea că ceea ce guvernul bulgar a voit să releveze, în special, în răspunsul său, e situaţia refugiaţilor veniţi de ani de zile din Macedonia, Serbia, Dobrogea. Numărul lor e mare şi condiţiile materiale în cari trăesc dintre cele mai tragice. Răspunsul insistă asupra necesităţii ca aceşti refugiaţi să poată fi repatriaţi. Cu alte cuvinte, din 1918 şi până azi, dar mai ales în anii cei dintâi după război, o mulţime de patrioţi bulgari din Grecia, Serbia şi România, neputând suporta... jugul strein, şi firm încredinţaţi că tratatele de pace sunt „petece de hârtie“, au trecut în regatul naţional şi, cu nădejdea într’un viitor mai bun, au început propaganda pentru... refacerea imperiului bulgar. După o propagandă şi o înverşunare iredentistă de opt ani sunt tocmai buni pentru repatriare... Cu toate acestea credem că cele trei ţări vecine, direct interesate, s’ar învoi mai bucuros la repatrierea acestor refugiaţi, — desigur că nu a tuturor, a celor ce s’au făcut vinovaţi de incursiuni mai ales — decât ca ei să rămână ca un focar de veşnică ură pe pământul bulgar. Dar dacă guvernul din Sofia intenţiona serios şi sincer o astfel de soluţie, cum de nu a intervenit pe lângă cele trei guverne, vreme de opt ani de zile?.Căci, în definitiv, au putut să se refugieze în primii ani şi oameni paşnici, terorizaţi de alţii, şi cari vor regreta că şi-au părăsit căminurile. Guvernul bulgar pune acum mai întâi această problemă, după ce se strădueşte de mai bine de un an pentru exoperarea unui împrumut intern pentru a veni în ajutorul refugiaţilor. Bunăvoinţa celor trei State vecine în ce priveşte aflarea unei modalităţi pentru soluţionarea chestiunii sa arătat şi prin faptul că de nu s’au opus acestui împrumut, dar cu condiţia ca el să fie folosit imr’adevăr pentru ajutorarea materială şi plasarea refugiaţilor, iar nu pentru înarmarea lor şi susţinerea incursiunii bandelor de comitagii în teritorul celor trei ţări vecine. Se ştie că guvernul bulgar nu s’a învoit in ruptul capului cu condiţia de control al Statelor limitrofe asupra folosirii împrumutului, că se opune şi azi, şi declară categoric că renunţă la împrumutul destinat refugiaţilor, dacă e vorba să fie folosit sub control. Pentru ce această rezistenţă dacă guvernul bulgar vrea să soluţioneze chestiunea, să vină într’adevăr în ajutorul refugiaţilor? Pentru că cele trei ţări semnatare a notei colective, direct interesate în menţinerea păcii din Balcani, desigur că sunt nevoite să atragă atenţiunea Ligii Naţiunilor asupra eventualităţiică cu aceşti se vor inarma bandele de comitagii pentru a continua cu tulburarea păcii in Balcani. * Dar iată că între timp, de la demersul colectiv până la răspunsul bulgar, se produce un fapt nou, de cea mai mare gravitate pentru liniştea din Balcani. Două telegrame simultane, una din Viena, alta din Riga, anunţă intenţiunile pe cari le au Sovietele cu aceşti refugiaţi bulgari, organizaţi în asociaţii iredentiste şi în bande de incursiune. După mesaglul din Viena Comitetul suprem macedo-revoluţionar s’ar fi lafiitat Internaţionalei a treia, după şit rea din Riga marele consiniu bolşevic care-şi ţine acum şedinţele la Cremlin a hotărât ca Internaţionala a treia să nu renunţe nici pe viitor la propaganda comunistă în streinătate. Se vor face numai modificări de tactică, se va suspenda — provizoriu — propaganda în ţările cu care Rusia are nevoe arzătoare de a ajunge în relaţii, dar aceasta propagandă va fi intensificată în Peninsula balcanică şi... In Asia, chiar de pe acum. Amestecul oficialităţii bulgare în chestiunea rezolvirii problemei refugiaţilor intr’un mod nu cu totul neaşteptat, se vede şi’din faptul că la Viena, cu comuniştii, a tratat generalul bulgar Protogheroff. S’ar fi căzut de acord cu conducătorii sovietici din Viena a internaţionalei a treia ca comitetul macedonean să fie afiliat Internaţionalei roşii, stând şi lucrând după ordinele Moscovei, in schimb comitetul să fi subvenţionat din Moscova. E vorba ca dl Protoghiroff să mijlocească să se afişeze Internaţionalei a 3-a şi asociaţia „Dobrogea“, precum şi celelalte asociaţii iredentiste. Şi atunci... pe cine să mai... repatriez dintre refugiaţi? Când se pune chestiunea intensificării propagandei comuniste in Balcani, în special în Bulgaria, când un general bulgar mijloceşte afiliarea refugiaţilor, să nu fie deşartă nădejdea guvernului bulgar mărturisită la sfârşitul răspunsului aia că cele trei ţări vecine vor fi... mulţumite cu acest răspuns care n’are nici o notă de voință hotărâtă pentru înfrânarea din viitor a bandelor de comitagii ? Niciodată cu liberalii In faţa luptelor politice, ce se vor desfăşura în curând, intriganţii vechei şcoale liberale s’au pus pe lucru. Oficiosul grupării comercializate „Viitorul“ picură zilnic în coloanele mici răutăţi la adresa partidului naţional, cu care corifeii liberali ar dori in tot momentul, să se îmbrăţişeze pe vecie. Pe de altă parte oficina intrigăriilor liberale a trimis în provincie, mai aleii la noi in Ardeal echipe de propagandă în favorul alianţei sau fuziunii liberalenaţionale. Mult ar dori liberalii, ca partidul naţional din Ardeal, să li se dea piavni. Tare ar vrea dl Vintilă Brătianu, să-şi poată întinde dictatura şi asupra bieţilor ardeleni, cari abia scăpaţi de sub jugul robiei ungureşti, n’ar prea dori o nouă robie, fie chiar şi de o calitate mai fină, mai puţin noduroasă. Când e vorba, ca să fim mâncaţi, ni-e tot una cu ce fel de sos o să ne mănânce. In toate aceste pescuiri politice un lucru se remarcă îndeosebi. Liberalii se feresc de naţionalii din vechiul Regat şi ar dori, să ne strângă numai pe noi la sân. Ori tandreţa lor am simţit o în decursul celor patru ani de robotă aşa fel, incât nicio amăgire nu ne mai poate încânta. Suntem ferm convinşi, că cei doi şefi ai partidului naţional, atât dl Mania, cât şi dl Iorga sunt adversari hotărâţi ai unei colaborări sau fuziuni cu liberalii, ale căror principii nu pot fi adoptate de o grupare cu caracter democratic. Oricât s’ar găsi unii să combată curentul democratic, dăndu-i un colorit de internaţionalism, fapt este, că el nu poate fi înlăturat, fără ca ţara să fie ameninţată de grele prejudiţii. Demo- craţia însemnează guvernarea poporului prin el însuşi, însemnează controlul celor mulţi in chestiunile de administraţie şi conducere a celor puţini. Ea este corectivul raţional al aplicării principiilor constituţionale. Democraţia lucrează in interesul tuturor, iar nu numai al unei caste deosebite, înzestrată prin tradiţie şi printr’o condamnabilă toleranţă cu puteri discreţionare in Statul nostru. Ea se opune sforţărilor de acaparare şi jefuire a banului public şi dă acestuia o întrebuinţare reală şi cinstită, în interesul binelui obştesc. Nu acest lucruau făcut liberalii în lunga şi mănoasa lor domnie. Democraţia la ei există numai in articole meşteşugite de gazetă. Realitatea este cu totul alta. Caracteristica grupării liberale In comparaţie cu ideile, ce le nutrim noi este luminat pusă la punct într’un recent articol din ziarul „România“. Oficiosul de la Centru al partidului naţional scrie următoarele: „Gruparea noastră nu este o adunătură de slugi de casă, de argaţi de curte, de vătafi sau de proxeneţi supuşi la ordinile stăpânilor comuni. In partidul naţional fiecare fruntaş are personalitatea sa şi dreptul de a gândi liber. In concepţia partidului naţional nu intră cenzurarea gândirei pe care a introdus-o dl Vintilă Brătianu în partidul liberal, ca în oricare provincie sudafricana, regretând că nu poate înfiinţa in timpurile noastre inchiziţia papistaşilor medievali. Respectul omului şi respectul gândirei lui, exprimată la un moment dat ca sinceritate, e un act democratic care trece dincolo de concepţia partidului liberal. Până şi regimul sovietic a ridicat de curând cenzura gândirei.“ Iar mai departe spune: „in partidul nostru, în care nu figurează de-alde Christache Tomulescu, Aleea Ionescu-Tramvay, Peter Mihály, Inculeţ, Bursani, Văitoieni, Abrudeni, Tancrezi şi porci de toate soiurile, autori ai tuturor orgiilor şi ticăloşiilor vieţei publice şi private, — este liberă şi respectată opinia şi vorbită, şi scrisă. In acest partid naţional, armonia morală înainte de toate domină toate spiritele şi toate energiile, iar consecinţa firească, este conduita lui consecventă şi unitară cu un scop bine determinat, lupta împotriva oligarhiei liberale. Ce garanţie mai puternică doresc liberali, in această privinţă decât simbolica declaraţie a dlui prof. Iorga că „nimic nu-l va scoate din partidul naţional şi nimic nu-l va despărţi de dlManiu?“ Dar asta, desigur, este ceea ce nu pot să priceapă „intelectualii“ dlui Vintilă Brătianu de la „Viitorul“. Părerea tuturor celor grupaţi în jurul steagului partidului naţional despre liberali este precisă. O grupare de exploatatori ai ţării, de ponegritori ai tuturor bunilor români, cari nu sunt de aceeaşi părere cu dânşii, de persecutori ai tuturor patrioţilor, carile refuză orice credit. Concluzia deci este firească. Niciodată cu liberalii. Teroarea din Bihor Partidul naţional susţine lupta cu cea mai mare hotărâre . Alegătorii să nu se lase induşi în eroare Fărădelegile guvernului nu cunosc marginiAdministraţia din Bihor a luat cele mai neîngăduite măsuri pentru împiedecarea cetăţenilor de la exercitarea dreptului lor de vot. Alegătorii sunt terorizaţi de organele administrative, jandarmi şi armată cari au asediat satele. Pretutindeni e fierbere mare. Candidatul nostru dl dr Dumitru Lascu e ţinut izolat, departe de alegătorii săi cari îl iubesc. Notarii comunali, (la ordinul prefectului Iosif Iacob), strâng toate certificatele de alegători Dl Dr. DUMITRU LASCU de la aderenţii partidului naţional, promiţăndu-le aitele „noui“ ca în urmă să nu te primească nici pe cele vechi. O mulţime de agenţi electorali au inundat satele liniştite răspândind ştirea, că partidul naţional a renunţat de a mai duce lupta. Atragem atenţiunea tuturor alegatorilor noştri, că tot ce se spune despre partidul naţional, sunt minciuni sfruntate pentru a induce poporul în eroare. Partidul naţional nu numai că na renunţat la luptă, ci dimpotrivă, va lupta din răsputeri pentru drepturile poporului, cari astăzi sunt călcate în picioare. Nimeni să nu dea ascultare vorbelor răuvoitoare ce se şoptesc la ureche despre partidul naţional, ci să lupte ca în trecut alături de dl dl Dumitru Lastu, care vrea binele bihorenitor. Fiecare ţăran bihorean, suntem convinşi că se va înşirui cu cel mai mare drag sub steagul nepătat al partidului naţional şi-l va aduce la izbândă. Guvernul face tot felul de atrocităţi şi banditisme. A organizat echipe volante, cari cutreeră satele, terorizând populaţia, şi cari vor fi trimise în ziua de votare de la o secţie de votare la alta şi vor vota cu cele peste 50 mii de certificate culese de la alegători. Guvernul mărturiseşte pe faţă că nu se va da îndărăt de la nimic. Porcăriile şi banditismele au şi început. Administraţia se ţine de cuvânt. Nici o telegramă sau scrisoare dată de dl dl Dumitru Lascu nu sunt expediate de oficiile poştale şi nici corespondenţa personală nu-i este predată candidatului nostru. Jandarmii aduşi — din vechiul Regat — sunt adevărate brute, din jurul Busăului, cari îşi îndeplinesc sarcina de bătăuşi cu multă pricepere. Oamenilor partidului naţional le este interzis să circule prin judeţ. S-au format şi câteva echipe de, , prefecţi, chiar şi Câcăluşi din Cluj este acolo, cari conduc personal operaţiunile. „Trebuie să-l scoatem oricum pe Mihail Sadoveanu, chiar dacă vom face vărsare de sânge“ — spun bandele guvernamentale. „Ştim că poporul este cu dr Dumitru Lascu, şi ştim că fiecare ţăran va vota cu acest fiu al Bihorului — continuă pe fecţii aduşi acolo — dar noi totuşi vom face tot ce trăieşte va fi prosibil, ca să iasă candidatul guvernului.“ Iată dar fărădelegile şi vărsarea de sânge mărturisite pe faţă. Poporul din Bihor se înşirue cu drag sub steagul partidului naţional şi nici un ţăran nu va vota candidatul guvernului, care a devenit odios, in urma faptelor tâlharilor şi bandiţilor trimişi in Bharia. Succesul candidatului nostru este asigurat. Alegerea dlui dr Dumitru Lascu este un fapt împlinit şi numai furturile de urnă, bătăile, împuşcarea ţăranilor, cari sunt luate deja în program ar putea scoate un alt rezultat, decât cel dorit de ţărani! Trăiască dr Dumitru Lascu! Trăiască partidul naţional! Trăiască alegătorii bihoreni cari îşi ştiu face datoria! Se confirmă... Cu prilejul negocierii împrumu-h tului de două sute milioane lire în Italia presa scria că realizarea îm-. prumutului va fi legată de mai multe concesiuni, în special... petrolifere. Cu deosebire presa liberală era informată de unele condiţiuni oneroase în legă tură cu împrumutul. Dl Manoilescu, după ce s’a înapoiat în ţară, a făcut cunoscutele declaraţîuni prin cari ne asigura că împrumutul nu e legat de nimic decât de prietenia italo română. S’a dat chiar un comunicat al guvernului în care se dezminţeau zvonuriie despre condiţiunile oneroase. De atunci s’au produs două fapte care arată că zvonurile nu erau chiar... fără temei. întâi chestiunea unui contract pentru cumpărarea din Italia a unui număr de arme în preţ de două sute milioane lei, arme vechi dar... utilizabile încă. La somaţiile „Viitorului“ ministerul de război a răspuns că lucrurile nu-s aşa cum se spune, că târgul nu s’ar fi făcut. Dar, după un timp, organul liberal, bine informat de orice târg se face în casa actualului guvern, spunea că afacerea e pe cale să se facă fără ştirea ministerului de război. Acum presa din Capitală ne anunţă că un consorţiu de industriaşi italieni „a cerut şi a obţinut o mare cantitate de petrol din redevenţele Statului român“ „ca o urmare a împrumutului de două sute milioane lire italiene“. Chestiunea s-ar fi discutat în mai multe consilii de miniştri, şi în sfârşit guvernul a acceptat oferta, dar a obligat consorţiul italian de a instala în ţără o rafinărie de petrol, pentru extragerea derivatelor. Se confirmă, deci, că erau şi condiţii la bazele împrumutului italian, pe lângă prietenie. Noi care suntem aderenţii concursului capitalului strein între marginile interesului bine priceput al Statului, nu înţelegem pentru ce guvernul care e de asemenea aderentul capitalului strein, dând şi dovadă despre asta, se fereşte să spună întreg adevărul când acesta nu-i în defavorul Statului? Sau condiţiile împrumutului sunt într’adevăr oneroase pentru Stat? O întrebare pentru dl general Coandă Mă adresez dlui prim-ministru, generalul Coandă, pe calea ce mi-a mai rămas, pe calea publicităţii, (bineînţeles, din afară de teritoriul judeţului Biharea). Mă adresez distinsului militar, şi nu omului politic, punând întrebarea, cum admite, sau cel puţin cum explică dsa goana de distrugere pusă la cale în contra mea, prin forţa armată română, de către nişte inconştienţi? Cum a devenit această forţă instrumentul orb pentru desfiinţarea oamenilor, cari întotdeauna s’au nizuit cinstit să-şi facă datoria ca cetăţeni şi ca români, chiar în cadrele Armatei noastre naţionale ? Binevoiţi, din general, şi vă interesaţi de situaţia mea militară, pentru a vă convinge. Şi dacă veţi face acest lucru, veţi mai constata, că nu sunt omul, care să pot fi demoralizat, nici prin cele mai criminale şi meschine procedeuri. Credeţi însă de recomandabilă urmarea în general a acestui sistem nefast? Ştiţi bine că mulţi din oamenii, cărora credeţi acum de cuviinţă să le satisfaceţi poftele diabolice, punându-le la dispoziţie cea mai valoroasă instituţiune naţională pentru prostituirea moralului public, au fost mai înainte în rândurile duşmanilor. Şi, dacă vom fi chemaţi din nou la datorie, vedeţi bine că noi, urgisiţii de acum, vom fi iarăşi la locul nostru, în rândurile înaintate ! Oare vor fi atunci protejaţii dvoastre de astăzi ? Reveniţi, Domnule Generali Cluj, la 31 August 1926. • Dr Dumitru Lascu. la jurul schimbului pentru studenţi In preajma noului an şcolar se pune imperios din nou chestiunea valutei pentru studenţii, cari merg, să-şi perfecţioneze studiile în streinătate. Trebuiesă recunoaştem, că aceasta problemă de o importanţă capitală a fost privită cu multă indiferenţă de guvernele noastre. S’au întâmplat lucruri atât de regretabile şi atât de slabe din punct de vedere naţional, încât e timpul să ieşim din rezervă şi să spunem, că o grea răspundere planează asupra celor, cari au îngăduit, ca situaţia să deraieze într’un fel atât de detestabil. „Cuvântul“ într’un articol revoltat arată situaţia anormală, în care se găseşte astăzi importanta problemă a schimbului. Iată câteva desveliri într’adevăr senzaţionale : S’a discutat câtăva vreme cu multă pasiune chestiunea schimbului pentru studenţii români din Paris. Campanie în „Cuvântul“, campanie in „Universul“, articole în „Ţara Noastră“, toate denunţând cea mai monstruoasă dintre atâtea nedreptăţi mostruoase ce se săvârşesc în România. Din suma ajutoarelor destinate studenţilor 75 - 80% revine evreilor iar ajutorul de 800.000 franci pe care 41 dă Statul francez, prin grija profesorului evreu Mario Roques, — se dă într’o şi mai scandalos de nedreaptă proporţie tot evreilor. Noi înţelegem prea bine legitima înclinare a profesorului Mario Roques spre o exagerată favorizare a consângenilor săi evrei, dar nu înţelegem abdicarea Statului român. Ce rost are acest ajutor de 800.000 franci ? In intenţia guvernului francez şi a raportorului Edouard Herriot, acest ajutor trebuia distribuit în primul rând studenţilor români cari s’ar fi specializat în şcoli ce n’ar fi avut corespunzătoarele lor in România. Studenţii la licenţa în drept şi aceia dela Facultatea de medicină nu trebuiau admişi decât în cazuri excepţionale la acest ajutor. S’a întâmplat însă că excepţia a devenit normă , iar studenţii dela medicină (anil IlI, IV şi V) un număr de 148 au absorbit aproape întreaga sumă iar din aceşti 148 de beneficiari numai 23 sunt români ceilalţi fiind evrei. Adecă Statul român, care a jertfit pentru întregirea neamului aproape un milion dintre cei mai buni fii ai săi, printr’o condamnabilă neglijenţă a guvernanţilor acordă avantagii culturale tocmai duşmanilor declaraţi al neamului nostru, cari printr’o Intensivă propagatidă in streinătate caută să ponegrească toate stările dela noi. Părerea noastră este însă, că Statul român e dator să protejeze în primul rând pe români şi lor să le facă accesibilă o cultură superioară. Admitem chiar şi o proporţie în raport cu numărul populaţiei. Dar ca aceasta proporţie să fie inversată într’un mod atât de inconştient, este un fapt, pe care nu-l putem îndeajuns reproba. * In legătură cu aceste expuneri, dăm (CmVatm 9« ţigbm 51$