Patria, septembrie 1926 (Anul 8, nr. 191-214)

1926-09-01 / nr. 191

Cluj, Miercuri 1 Septemvrie 1926 . LiElJSX EMPLAIR­UI, Anul VIII. # Numărul 191 Răspunsul bulgar Se afirmă că cuprinde cinci pagini răspunsul pe care guvernul bulgar a binevoit, în sfârşit, să-l trimită celor trei ţări cari i-au trimis nota colectivă,’ în chestiunea Incursiunilor com­tagiilor, lumânarea lui n’a mai putut fi amâ­nată, după ce guvernul bulgar făcuse toate intervenţiile posibile pe lângă reprezentanţii Marilor puteri pentru a interveni pe lângă cele trei State să fie cât se poate de conciliante, şi... să se mulţumească cu răspunsul , chiar când el n’ar fi deplin satisfăcător. Textul răspunsului, când scriem a­­ceste rânduri, încă nu e dat publici­tăţi, dar telegramele ne-au adus... e­­senţa lui. E redactat în ton amical, şi e larg, de cinci pagini tocmai pentru a bate apa în piuă şi a nu spune ni­mic din ce s’ar putea vedea că Bul­garia voeşte în mod serios să pună capăt banditismului incursionist, prote­jat de autoritatea şi sprijinul Statului. Şi, mai întâi, guvernul bulgar res­pinge afirmaţiile precise din nota co­lectivă a celor trei guverne vecine, că oficialitatea bulgară ar avea vreo le­gătură cu diferitele societăţi ireden­tiste de pe teritoriul naţional. Însăşi existenţa acestor asociaţii şi comitete, guvernul bulgar nu o poate nega, dar aceste au un caracter pur... caritativ şi social, întrucât trebue să se îngri­jească cineva de soarta atâtor bulgari refugiaţi din Macedonia, din Serbia, di­n Dobrogea. Dar Bulgaria nu ştie dacă aceste organizaţii iredentiste sunt înarmate, şi la nici o întâmplare, nu guvernul bul­gar le înarmează. Se ştie că două din cele trei State a căror guverne au iscălit nota colec­tivă, România şi Iugoslavia sunt în po­sesiunea unor dovezi autentice, absolut zdrobitoare, cu care pot dovedi că bandele de comitagii au fost instruate în casarmele armatei bulgare, şi înar­mate cu material destinat acestei armate. Dovezile desigur că le cunoaşte şi guvernul din Sofia, totuşi respinge In mod categoric acuzaţia că are vreo le­gătură cu aceste incursiuni de bande. In al doilea rând răspunsul bulgar se ocupă cu fiecare din cele trei State semnatare a notei colective, pentru a ajunge la conclusia că, în definitiv, nici unul nu avea dreptul să se plângă, şi aceasta dia motivul că în toate trei ţările incursiunile sunt mai rari decât in anii trecuţi. In Grecia n’au mai năvălit bandele bulgare de-o groază de vreme. Faţă de România răspunsul e şi insinuant, ca şi când noi am fi vinovaţi de incursiunea bandelor, fiindcă... n’am admis o co­misie internaţională de anchetă, primită de Bulgaria. Chiar şi Iugoslavia poate fi mulţumită, deoarece incursiunile sunt mai puţine şi aici. S’ar părea că ceea ce guvernul bulgar a voit să releveze, în special, în răspun­sul său, e situaţia refugiaţilor veniţi de ani de zile din Macedonia, Serbia, Do­brogea. Numărul lor e mare şi condiţiile materiale în cari trăesc dintre cele mai tra­gice. Răspunsul insistă as­upra necesităţii ca aceşti refugiaţi să poată fi repatriaţi. Cu alte cuvinte, din 1918 şi până azi,­­ dar mai ales în anii cei dintâi după război, o mulţime de patrioţi bul­gari din Grecia, Serbia şi România, ne­­putând suporta... jugul strein, şi firm încredinţaţi că tratatele de pace sunt „petece de hârtie“, au trecut în rega­tul naţional şi, cu nădejdea într’un vii­tor mai bun, au început propaganda pentru... refacerea imperiului bulgar. După o propagandă şi o înverşunare iredentistă de opt ani sunt tocmai buni pentru repatriare... Cu toate acestea credem că cele trei ţări vecine, direct interesate, s’ar învoi mai bucuros la repatrierea acestor re­fugiaţi, — desigur că nu a tuturor, a celor ce s’au făcut vinovaţi de incur­siuni mai ales — decât ca ei să ră­mână ca un focar de veşnică ură pe pământul bulgar. Dar dacă guvernul din Sofia inten­ţiona serios şi sincer o astfel de solu­ţie, cum de nu a intervenit pe lângă cele trei guverne, vreme de opt ani de zile?.Căci, în definitiv, au putut să se refugieze în primii ani şi oameni paş­nici, terorizaţi de alţii, şi cari vor re­greta că şi-au părăsit căminurile. Guvernul bulgar pune acum mai întâi această problemă, după ce se strădueşte de mai bine de un an pentru exoperarea unui împrumut intern pentru a veni în ajutorul refugiaţilor. Bunăvoinţa celor trei State vecine în ce priveşte aflarea u­nei modalităţi pen­­tru soluţionarea chestiunii sa arătat şi prin faptul că de nu s’au opus acestui împrumut, dar cu condiţia ca el să fie folosit imr’adevăr pentru ajutorarea ma­terială şi plasarea refugiaţilor, iar nu pentru înarmarea lor şi susţinerea in­cursiunii bandelor de comitagii în teri­­torul celor trei ţări vecine. Se ştie că guvernul bulgar nu s’a învoit in ruptul capului cu condiţia de control al Statelor limitrofe asupra fo­losirii împrumutului, că se opune şi azi, şi declară categoric că renunţă la îm­prumutul destinat refugiaţilor, dacă e vorba să fie folosit sub control. Pentru ce această rezistenţă dacă guvernul bulgar vrea să soluţioneze chestiunea, să vină într’adevăr în aju­torul refugiaţilor? Pentru că cele trei ţări semnatare a notei colective, direct interesate în menţinerea păcii din Bal­cani, desigur că sunt nevoite să atragă atenţiunea Ligii Naţiunilor asupra even­tualităţii­­că cu aceşti se vor inarma bandele de comitagii pentru a continua cu tulburarea păcii in Balcani. * Dar iată că între timp,­­ de la de­mersul colectiv până la răspunsul bul­gar, se produce un fapt nou, de cea mai mare gravitate pentru liniştea din Balcani. Două telegrame simultane, una din Viena, alta din Riga, anunţă intenţiunile pe cari le au Sovietele cu aceşti refu­giaţi bulgari, organizaţi în asociaţii iredentiste şi în bande de incursiune. După mesaglul din Viena Comitetul suprem macedo-revoluţionar s’ar fi la­­fiitat Internaţionalei a treia, după şit­ rea din Riga marele consiniu bolşevic care-şi ţine acum şedinţele la Cremlin a hotărât ca Internaţionala a treia să nu renunţe nici pe viitor la propaganda comunistă în streinătate. Se vor face numai modificări de tactică, se va sus­penda — provizoriu — propaganda în ţările cu care Rusia are nevoe arzătoare de a ajunge în relaţii, dar aceasta pro­pagandă va fi intensificată în Peninsula balcanică şi... In Asia, chiar de pe acum. Amestecul oficialităţii bulgare în chestiunea rezolvirii problemei refugia­ţilor intr’un mod nu cu totul neaşteptat, se vede şi’din faptul că la Viena, cu co­muniştii, a tratat generalul bulgar Pro­­togheroff. S’ar fi căzut de acord cu conducătorii sovietici din Viena a inter­naţionalei a treia ca comitetul macedo­nean să fie afiliat Internaţionalei roşii, stând şi lucrând după ordinele Mosco­vei, in schimb comitetul să fi subven­ţionat din Moscova. E vorba ca dl Pro­­toghiroff să mijlocească să se afiş­eze Internaţionalei a 3-a şi asociaţia „Do­brogea“, precum şi celelalte asociaţii iredentiste. Şi atunci... pe cine să mai... repatriez­ dintre refugiaţi? Când se pune chestiunea intensificării propagandei comuniste in Balcani, în special în Bulgaria, când un general bulgar mijloceşte afiliarea refugiaţilor, să nu fie deşartă nădejdea guvernului bulgar mărturisită la sfârşitul răspunsu­lui aia că cele trei ţări vecine vor fi... mulţumite cu acest răspuns care n’are nici o notă de voință hotărâtă pentru înfrâna­­rea din­ viitor a bandelor de comitagii ? Niciodată cu liberalii In faţa luptelor politice, ce se vor desfăşura în curând, intriganţii vechei şcoale liberale s’au pus pe lucru. Ofi­ciosul grupării comercializate „Viito­rul“ picură zilnic în coloanele mici rău­tăţi la adresa partidului naţional, cu care corifeii liberali ar dori in tot mo­mentul, să se îmbrăţişeze pe vecie. Pe de altă parte oficina intrigăriilor libe­rale a trimis în provincie, mai aleii la noi in Ardeal echipe de propagandă în favorul alianţei sau fuziunii liberale­­naţionale. Mult ar dori liberalii, ca partidul naţional din Ardeal, să li se dea piav­ni. Tare ar vrea dl Vintilă Brătianu, să-şi poată întinde dictatura şi asupra bieţilor ardeleni, cari abia scăpaţi de sub jugul robiei ungureşti, n’ar prea dori o nouă robie, fie chiar şi de o calitate mai fină, mai puţin noduroasă. Când e vorba, ca să fim mâncaţi, ni-e tot una cu ce fel de sos o să ne mă­nânce. In toate aceste pescuiri politice un lucru se remarcă îndeosebi. Liberalii se feresc de naţionalii din vechiul Regat şi ar dori, să ne strângă numai pe noi la sân. Ori tandreţa lor am simţit o în decursul celor patru ani de robotă aşa fel, incât nicio amăgire nu ne mai poate încânta. Suntem ferm convinşi, că cei doi şefi ai partidului naţional, atât dl Mania, cât şi dl Iorga sunt adversari hotărâţi ai unei colaborări sau fuziuni cu libe­ralii, ale căror principii nu pot fi adop­tate de o grupare cu caracter democra­tic. Oricât s’ar găsi unii să combată curentul democratic, dăndu-i un colorit de internaţionalism, fapt este, că el nu poate fi înlăturat, fără ca ţara să fie ameninţată de grele prejudiţii. Demo-­­ craţia însemnează guvernarea poporului prin el însuşi, însemnează controlul ce­lor mulţi in chestiunile de administraţie şi conducere a celor puţini. Ea este corectivul raţional al aplicării principiilor constituţionale. Democraţia lucrează in interesul tuturor, iar nu nu­mai al unei caste deosebite, înzestrată prin tradiţie şi printr’o condamnabilă toleranţă cu puteri discreţionare in Sta­tul nostru. Ea se opune sforţărilor de acaparare şi jefuire a banului public şi dă acestuia o întrebuinţare reală şi cinstită, în interesul binelui obştesc. Nu acest lucru­­au făcut liberalii în lunga şi mănoasa lor domnie. Democraţia la ei există numai in ar­ticole meşteşugite de gazetă. Realitatea este cu totul alta. Caracteristica grupării liberale In com­paraţie cu ideile, ce le nutrim noi este luminat pusă la punct într’un recent ar­ticol din ziarul „România“. Oficiosul de la Centru al partidului naţional scrie următoarele: „Gruparea noastră nu este o adună­tură de slugi de casă, de argaţi de curte, de vătafi sau de proxeneţi supuşi la ordinile stăpânilor comuni. In par­tidul naţional fiecare fruntaş are per­sonalitatea sa şi dreptul de a gândi liber. In concepţia partidului naţional nu intră cenzurarea gândirei pe care a introdus-o dl Vintilă Brătianu în par­tidul liberal, ca în oricare provincie sud­africana, regretând că nu poate înfiinţa in timpurile noastre inchiziţia papista­­şilor medievali. Respectul omului şi respectul gândi­rei lui, exprimată la un moment dat ca sinceritate, e un act democratic care trece dincolo de concepţia partidului li­beral. Până şi regimul sovietic a ridicat de curând cenzura gândirei.“ Iar mai departe spune: „in partidul nostru, în care nu figu­rează de-alde Christache Tomulescu, Aleea Ionescu-Tramvay, Peter Mihály, Inculeţ, Bursani, Văitoieni, Abrudeni, Tancrezi şi porci de toate soiurile, au­tori ai tuturor orgiilor şi ticăloşiilor vieţei publice şi private, — este liberă şi respectată opinia şi vorbită, şi scrisă. In acest partid naţional, armonia mo­rală înainte de toate domină toate spi­ritele şi toate energiile, iar consecinţa firească, este conduita lui consecventă şi unitară cu un scop bine determinat­, lupta împotriva oligarhiei liberale. Ce garanţie mai puternică doresc li­berali, in această privinţă decât simbo­lica declaraţie a dlui prof. Iorga că „nimic nu-l va scoate din partidul naţio­nal şi nimic nu-l va despărţi de dlManiu?“ Dar asta, de­sigur, este ceea ce nu pot să priceapă „intelectualii“ dlui Vin­tilă Brătianu de la „Viitorul“. Părerea tuturor celor grupaţi în jurul steagului partidului naţional despre li­berali este precisă. O grupare de ex­ploatatori ai ţării, de ponegritori ai tu­turor bunilor români, cari nu sunt de aceeaşi părere cu dânşii, de persecutori ai tuturor patrioţilor, cari­­le refuză orice credit. Concluzia deci este firească. Niciodată cu liberalii. Teroarea din Bihor Partidul naţional susţine lupta cu cea mai mare ho­tărâre . Alegătorii să nu se lase induşi în eroare Fărădelegile guvernului nu cu­nosc marginiAdministraţia din Bihor a luat cele mai neîngă­duite măsuri pentru împiedeca­rea cetăţenilor de la exercitarea dreptului lor de vot. Alegătorii sunt teroriza­ţi de organele administrative, jandarmi şi armată cari au asediat sa­tele. Pretutindeni e fierbere mare. Candidatul nostru dl dr Du­mitru Lascu e ţinut izolat, de­parte de alegătorii săi cari îl iubesc. Notarii comunali, (la ordinul prefectului Iosif Iacob), strâng toate certificatele de alegători Dl Dr. DUMITRU LASCU de la aderen­ţii partidului naţional, promiţăndu-le ai­tele „noui“ ca în urmă să nu te primească nici pe cele vechi. O mulţime de agenţi electo­rali au inundat satele liniştite ră­spândind ştirea, că partidul na­ţional a renunţat de a mai duce lupta. Atragem atenţiunea tuturor a­­legatorilor noştri, că tot ce se spune despre partidul naţional, sunt minciuni sfruntate pentru a induce poporul în eroare. Partidul naţional nu numai că na renunţat la luptă, ci dimpo­trivă, va lupta din răsputeri pen­tru drepturile poporului, cari astăzi sunt călcate în picioare. Nimeni să nu dea ascultare vorbelor răuvoitoare ce se şop­tesc la ureche despre partidul naţional, ci să lupte ca în tre­cut alături de dl dl Dumitru Lastu, care vrea binele biho­­renitor. Fiecare ţăran bihorean, sun­tem convinşi că se va înşirui cu cel mai mare drag sub stea­gul nepătat al partidului naţio­nal şi-l va aduce la izbândă. Guvernul face tot felul de atrocităţi şi banditisme. A organizat echipe volante, cari cutreeră satele, terorizând populaţia, şi cari vor fi trimise în ziua de votare de la o secţie de votare la alta şi vor vota cu cele peste 50 mii de certificate culese de la alegători. Guvernul mărturiseşte pe faţă că nu se va da îndărăt de la nimic. Porcăriile şi banditismele au şi început. Administraţia se ţine de cu­vânt. Nici o telegramă s­au scrisoare dată de dl dl Dumitru Lascu nu sunt expediate de oficiile poştale şi nici corespondenţa personală nu-i este predată candidatului no­stru. Jandarmii aduşi — din ve­­chiul Regat — sunt adevărate brute, din jurul Busăului, cari îşi îndeplinesc sarcina de bătăuşi cu multă pricepere. Oamenilor partidului naţional le este interzis să circule prin judeţ. S-au format şi câteva echipe de, , prefecţi, chiar şi Câcăluşi din Cluj este acolo, cari conduc personal operaţiunile. „Trebuie să-l scoatem oricum pe Mihail Sadoveanu, chiar dacă vom face vărsare de sânge“ — spun bandele guvernamen­tale. „Ştim că poporul este cu dr Dumitru Lascu, şi ştim că fie­care ţăran va vota cu acest fiu al Bihorului — continuă pe fecţii aduşi acolo — dar noi totuşi vom face tot ce trăieşte va fi prosibil, ca să iasă can­didatul guvernului.“ Iată dar fărădelegile şi văr­sarea de sânge mărturisite pe faţă. Poporul din Bihor se înşirue cu drag sub steagul partidului naţional şi nici un ţăran nu va vota candidatul guvernului, care a devenit odios, in urma fapte­lor tâlharilor şi bandiţilor tri­mişi in B­har­ia. Succesul candidatului nostru este asigurat. Alegerea dlui dr Dumitru Lascu este un fapt împlinit şi numai furturile de urnă, bătăile, îm­puşcarea ţăranilor, cari sunt luate deja în program ar putea scoate un alt rezultat, decât cel dorit de ţărani! Trăiască dr Dumitru Lascu! Trăiască partidul naţional! Trăiască alegătorii bihoreni cari îşi ştiu face datoria! Se confirmă... Cu prilejul negocierii împrumu-h tului de două sute milioane lire în­­ Italia presa scria că realizarea îm-. prumutului va fi legată de mai multe concesiuni, în special... pe­trolifere. Cu deosebire presa libe­rală era informată de unele condi­­ţiuni oneroase în legă tură cu îm­prumutul. Dl Manoilescu, după ce s’a îna­poiat în ţară, a făcut cunoscutele declaraţîuni prin cari ne asigura că împrumutul nu e legat de nimic decât de prietenia italo română. S’a dat chiar un comunicat al guver­nului în care se dezminţeau zvo­nuriie despre condiţiunile oneroase. De atunci s’au produs două fapte care arată că zvonurile nu erau chiar... fără temei. întâi chestiu­nea unui contract pentru cumpă­rarea din Italia a unui număr de arme în preţ de două sute milioane lei, arme vechi dar... utilizabile încă. La somaţiile „Viitorului“ ministe­rul de război a răspuns că lucru­rile nu-s aşa cum se spune, că târ­gul nu s’ar fi făcut. Dar, după un timp, organul liberal, bine infor­mat de orice târg se face în casa actualului guvern, spunea că afa­cerea e pe cale să se facă fără şti­rea ministerului de război. Acum presa din Capitală ne a­­nunţă că un consorţiu de industri­aşi italieni „a cerut şi a obţinut o mare cantitate de petrol din rede­­venţele Statului român“ „ca o ur­mare a împrumutului de două sute milioane lire italiene“. Chestiunea s-ar fi discutat în mai multe consilii de miniştri, şi în sfârşit guvernul a acceptat oferta, dar a obligat consorţiul italian de a instala în ţără o rafinărie de pe­trol, pentru extragerea derivatelor. Se confirmă, deci, că erau şi con­diţii la bazele împrumutului italian, pe lângă prietenie. Noi care sun­tem aderenţii concursului capitalu­lui strein între marginile interesu­lui bine priceput al Statului, nu înţelegem pentru ce guvernul care e de asemenea aderentul capitalu­­­lui strein, dând şi dovadă despre asta, se fereşte să spună întreg a­­devărul când acesta nu-i în defa­­vorul Statului? Sau condiţiile îm­prumutului sunt într’adevăr one­roase pentru Stat? O întrebare pentru dl general Coandă Mă adresez dlui prim-ministru, generalul Coandă, pe calea ce mi-a mai rămas, pe calea publicităţii, (bine­înţeles, din afară de terito­riul judeţului Biharea). Mă adre­sez distinsului militar, şi nu omu­lui politic, punând întrebarea, cum admite, sau cel puţin cum ex­plică dsa goana de distrugere pusă la cale în contra mea, prin forţa armată română, de către nişte inconştienţi? Cum a deve­nit această forţă instrumentul orb pentru desfiinţarea oamenilor, cari întotdeauna s’au nizuit cinstit să-şi facă datoria ca cetăţeni şi ca ro­mâni, chiar în cadrele Armatei noastre naţionale ? Binevoiţi, din general, şi vă in­teresaţi de situaţia mea militară, pentru a vă convinge. Şi dacă veţi face acest lucru, veţi mai constata, că nu sunt omul, care să pot fi demoralizat, nici prin cele mai criminale şi meschine procedeuri. Credeţi însă de recomandabilă urmarea în general a acestui sis­tem nefast? Ştiţi bine că mulţi din oamenii, cărora credeţi acum de cuviinţă să le satisfaceţi pof­tele diabolice, punându-le la dis­poziţie cea mai valoroasă institu­­ţiune naţională pentru prostituirea moralului public, au fost mai îna­inte în rândurile duşmanilor. Şi, dacă vom fi chemaţi din nou la datorie, vedeţi bine că noi, ur­gisiţii de acum, vom fi iarăşi la locul nostru, în rândurile înain­tate ! Oare vor fi atunci protejaţii dvoastre de astăzi ? Reveniţi, Domnule Generali Cluj, la 31 August 1926. • Dr Dumitru Lascu. la jurul schimbului pentru studenţi In preajma noului an şcolar se pune imperios din nou chestiunea valutei pentru studenţii, cari merg, să-şi per­fecţioneze studiile în streinătate. Tre­buie­­să recunoaştem, că aceasta pro­blemă de o importanţă capitală a fost privită cu multă indiferenţă de guver­nele noastre. S’au întâmplat lucruri atât de regretabile şi atât de slabe din punct de vedere naţional, încât e tim­pul să ieşim din rezervă şi să spunem, că o grea răspundere planează asupra celor, cari au îngăduit, ca situaţia să deraieze într’un fel atât de detestabil. „Cuvântul“ într’un articol revoltat arată situaţia anormală, în care se gă­seşte astăzi importanta problemă a schimbului. Iată câteva desveliri într’adevăr sen­zaţionale : S’a discutat câtăva vreme cu multă pasiune chestiunea schimbului pentru studenţii români din Paris. Campanie în „Cuvântul“, campanie in „Universul“, articole în „Ţara Noastră“, toate de­nunţând cea mai monstruoasă dintre atâtea nedreptăţi mostruoase ce se să­vârşesc în România. Din suma ajutoa­relor destinate studenţilor 75 - 80% revine evreilor iar ajutorul de 800.000 franci pe care 41 dă Statul francez, prin grija profesorului evreu Mario Roques, — se dă într’o şi mai scan­dalos de nedreaptă proporţie tot evrei­lor. Noi înţelegem prea bine legitima înclinare a profesorului Mario Roques spre o exagerată favorizare a consân­genilor săi evrei, dar nu înţelegem ab­dicarea Statului român. Ce rost are acest ajutor de 800.000 franci ? In intenţia guvernului francez şi a raportorului Edouard Herriot, acest ajutor trebuia distribuit în primul rând studenţilor români cari s’ar fi speciali­zat în şcoli ce n’ar fi avut corespun­zătoarele lor in România. Studenţii la licenţa în drept şi aceia dela Faculta­tea de medicină nu trebuiau admişi de­cât în cazuri excepţionale la acest a­­jutor. S’a întâmplat însă că excepţia a devenit normă , iar studenţii dela me­dicină (anil IlI, IV şi V) un număr de 148 au absorbit aproape întreaga sumă iar din aceşti 148 de beneficiari numai 23 sunt români ceilalţi fiind evrei. Adecă Statul român, care a jertfit pentru întregirea neamului aproape un milion dintre cei mai buni fii ai săi, printr’o condamnabilă neglijenţă a gu­vernanţilor acordă avantagii culturale tocmai duşmanilor declaraţi al neamului nostru, cari printr’o Intensivă propagatidă in streinătate caută să ponegrească toate stările dela noi. Părerea noastră este însă, că Statul român e dator să protejeze în primul rând pe români şi lor să le facă acce­sibilă o cultură superioară. Admitem chiar şi o proporţie în raport cu nu­mărul populaţiei. Dar ca aceasta pro­porţie să fie inversată într’un mod atât de inconştient, este un fapt, pe care nu-l putem îndeajuns reproba. * In legătură cu aceste expuneri, dăm (CmVatm 9« ţigbm 51­$

Next