Patria, noiembrie 1926 (Anul 8, nr. 240-262)
1926-11-03 / nr. 240
% Cluj, Miercuri 3 No^mvrie ^Ș LLIEI EXEMFLARÜL, O stare îngrijitoare — In jurul unui capital nefolosit — In ceasul înfăptuirei României-Mari curgeau din toate regiunile țării torenții energiei naționale cu o putere elementară spre aliia comună unde trebuia să se nască, din unirea tuturor, opera cea mare a consolidării prin muncă și nouă creiație a țării celei noui. Din Moldova coborau spre inima țării oștile viteze cari înfrânseră puterea cotropitoare a dușmanului și o stăviliră. Veneau nu numai cu aureola vitejiei pe frunte ci și cu o voință mare în suflet: aceea de a curăți de pe trupul Națiunii, din viața internă a țării tot ceea ce în război s’a dovedit putred, sau impropriu unei sănătoase funcționări a vieții naționale. Odată cu ostașii țării se întoarceau la vetre un întreg popor din toate unghiurile românismului, cu aceleși mari hotărâri, cu același entuziasm în suflet. Purificați prin suferințele războiului mulți își jurară în taină să-și lapede toate părțile de întunerec din ei, și să se pună cu toate energiile bune ale sufletului în slujba țării celei nouă care se naștea și creștea sub ochii lor. Populația din părțile ocupate ale vechiului Regat, secătuită și umilită de o rassă nespus de lacomă și de rapace, își înălța din nou capul spre soare, cu hotărârea nestrămutată de a contribui în așa măsură la întărirea țării, încât nici neam de neamul ei să nu mai ajungă pe viitor sub calcăiul cotropitor al streinului. Torenții energiei naționale curgeau și din nouile provincii acum unite în Regatul român. Conduse de imperativul conștiinții naționale massele ardelene și bănățene încadrate de singura autoritate ce o aveau pe atunci, de intelectuali i eșiți din sânul lor și în care aveau încredere, au săvârșit marea minune de a rămânea disciplinate, de a înțelege simbolul unui steag care le chema cu totul în altă direcțiune, spre altă activitate decât aceea poruncită de instinctele deslănțuite. Când întreg trecutul de împilare se putea îndemna la jaf și la prăpăd când forța publică streină nu mai exista, ele au rămas biruitoare peste instinct cu ochii țintă la soarele ce răsărise pentru românismul de pretutindenea, și în serviciul lui și-au păstrat toate forțele lor sufletești și trupești. Cu arma la umăr — apărară începuturile vieții românești de Stat pe aceste plaiuri, geloase de ideea națională în curs de înstăpânire, geloase de vrednicia nației independente. Și tot așa se îmbia energia națională din Bucovina și Basarabia întru punerea de baze solide României celei nouă. Lumina libertății creștea cu pași gigantici puterea Națiunii, și în scurtă vreme înflorise cea mai frumoasă floare a sufletului național văzută în cele două milenii de viață românească: un gând și o simțire, o aspirație de la Nistru și până la Tisa. O năvală spre jertfă care nu cunoștea limite, o despersonalizare, o contopire a individului în viața neamului pe toată suprafața teritoruilui locuit de români, înverziseră sursele tinere a conștiinții naționale până și dincolo de Nistru, iar între bătrânul râu de graniță și Tisa milioane de oameni își ofereau ce aveau mai bun pentru a prinde în legături statornice minunea săvârșită să nu o mai piardă niciodată. Era acest neam care se ținea înainte cu opt ani un neam sărac în cele materiale, deși avea țara cea mai bogată în avuții naturale; era un popor de plugari neînvățați, un popor cu orașe pline de streini ce dețineau și bogățiile țării, streini pripășiți aici după potolirea furtunilor din răsărit prinse în piept și sfărâmate numai de nația noastră în apărarea pământului strămoșesc. Ca acest popor era o rasă veche care prin strămoșii săi se mai bucurase în vremuri cărunte de libertate, de independență de cultură, și în sufletul ei trăiau ascunse toate calitățile care pot pune temelii trainice Statului național. Era săracă în cele materiale dar bogată în cele sufletești, și toate bogățiile și le oferea operei de repede și puternică construcție a Statului celui nou. Energia națională aștepta un singur lucru: să se afle cineva care să croiască planul de muncă și de creație, o forță unică, superioară, rezultanta contopirii atâtor puteri sufletești, care să dea directivele mari, să taie liniile de margine și a drumurilor principale, pentru ca munca și creația să se poată desvolta nestânjenită întru consolidarea Patriei celei noui. Dacă neamul românesc ar fi avut norocul să aibă astfel de oameni, sau un astfel de om care să înțeleagă ce comori imense a scos la suprafață războiul de întregire, actele de unire, și să știe spune cuvântul magic care ar fi fost ascultat de toată lumea, conducând la opera de clădire a noului Stat întreg poporul, s’ar fi săvârșit a doua minune mare, după aceea a unirii. Am fi dat dovadă din anii cei dintâi că suntem un popor vrednic de a ne reprezenta strămoșii aici la porțile răsăritene ale Europei. Dar acest imens capital sufletesc, această uriașă energie națională care se manifestează atât de impetuos numai la marile cotituri din drumul istoric al unui popor, a rămas nefolosit. N’am avut om care să-l știe prețul, să-l știe utiliza. N’am avut conducători la înălțimea vremilor. N’am avut os din osul nostru care să se fi ridicat de-asupra tuturor impunând. Vijelia creiatoare ar fi pornit pe urmele lui Nu știu, poate nici nu era cu putință să avem, căci un astfel de om nu se poate decât din celula cea mai superioară a unui întreg popor liber și luminat, iar noi abia atunci eșiam din robie și din întunerec. Nefolosirea capitalului de energie națională a adus în scurtă vreme o demoralizare a voințelor, căci demoralizarea și apatia e în proporție cu înălțimile de la cari a căzut gândul, ideea, ca și avântul sufletului. Nu ne putem explica altfel deprimarea sufletească pe care o putem urmări în toate straturile populației autohtone. Căci sunt în România și oameni deplin mulțumiți, cari văd la noi ori au aici raiul pe pământ, dar vița lor nu merge cu rădăcinile adânc în pământul Patriei. Capitalul energii naționale, singurul care ne-ar fi putut salva repede și definitiv, a rămas neutilizat. Avântul ideal a fost constant lovit la mir, însuflețirea celor întorși de pe front cu voință mare, a fost înecată în mlaștina vieții de toate zilele. Virtuțile au fost ocolite și desconsiderate, viciile au ajuns pe primul plan. Profitorii războiului au ajuns și profitorii păcii. Paraziții s’au îngrășat mai departe. Iar cei mai buni din toate clasele noastre sociale, tânjesc tot mai greu, devin tot mai apatici. O mare îngrijitoare asupra cărei e bine să mediteze cât mai mulți. Starea sănătății M. S. Regelui M. S. Regele a sosit în Capitală eri, Luni, când a primit în audiență solemnă pe ministrul Albaniei. Azi, Marți, va primi, tot în audiență solemnă pe noul ministru al Germaniei la București, iar mâine, Miercuri va sosi în țară misiunea italiană, care va fi găzduită la Palatul Regal. Din toate aceste apare limpede •H starea sănătății M. S. Regelui se ameliorează, ceea ce se constată, de altfel și dintr’un comunicat oficial trimis presei de Ministerul Casei Regale. Comunicatul e acesta: „M. S. Regele suferă de Recto- Sigmoidită, care evoluiază ameliorându-se. Castelul Pelișor, 30 Oct. 1926. , Dr Romalo, dr I. Mamulea“. Țara întreagă îi dorește M. S. Regelui o cât mai grabnică și completă însănătoșare. Aflăm de necesar să ne exprimăm cu acest prilej dorința ca astfel de comunicate să se dea din bună vreme pentru a se opri zvonurile necontrolate și cari neliniștesc în cea mai mare măsură opinia publică. Puterea solidarității Nu se cunoaște un popor între cele a numite civilizate, cari in momentele grele să nu dea dovadă de solidaritate. Afară de colosul rus, care și avea patria împărțită pe gubernii, solidaritatea aceasta s-a manifestat în decursul războiului mondial la toate neamurile din Europa. Bineînțeles nu ne gândim la indivizi singuratici, cari s’au aflat pretutindenea să facă opiniuni separate, fie cu prilejul declarării războiului, fie în decursul lui. Ci la massele mari ale popoarelor, îndrumate de instinctul conservării și apărării naționale. Dar solidaritatea la națiunile cu o veche civilizație se manifestează și în timp de pace, în vremuri normale, și pe ea se bazează întreaga operă de prosperare. Partidele politice adevărate nu pot voi decât binele suprem al națiunilor, deși pe căi și după programe diferite, și ele nu pot împărți un popor în tabere care prin luptele interne să primejduiască însăși viitorul națiunii. Undle sunt astfel de partide politice stăpânește cea mai deplină siguranță internă. Intențiunile lor nu sunt ascunse, ci mărturisite în întregime în fața întregei opinii publice. Actele lor nu se pregătesc în întuneric pentru a avea efectul unui trăsnet din senin, ci se desfășoară la lumina zilei. Oricine le poate judeca, oricine le poate cenzura. Conștiința bună că fiecare lucrează spre binele comun, le dă putere să ceară cu fiecare prilej solidaritatea întregei națiuni in jurul lor. De aceea in astfel de țări nu pot fi surprinderi in evenimentele interne, nici în bine, nici în rău, nu pot fi realizări cari să se pună în contradicție cu majoritatea voinții naționale. La noi sunt evenimente de ordin intern sau extern care se pregătesc cu totul departe de controlul opiniei publice, al națiunii, și de aceea ele sunt totdeauna împreunate cu temere de cei ce le pun la cale, cum vor fi primite ? Se va produce în jurul lor solidaritatea națională necesară ? Tactica nu poate fi decât greșită, și dovadă de puțină înțelegere a motivelor și forțelor care produc solidaritatea națională. Un popor ca al nostru în orice moment e în stare să cunoască adevăratele lui interese și ale țării sale, așa că nici un motiv nu poate fi invocat pentru așa numita acțiune de culise. Dacă cineva urmărește cu toată sinceritatea binele acestei Nații și a Patriei, poate lucra pe față, fără nici o teamă că pregătirea unui eveniment folositor țării ar putea produce perturbații interne, sau fie și numai divergența de opinii în marile masse naționale. Mai mult încă, pregătirea actelor de importanță pentru țară e chiar necesar să fie făcută sub ochii națiunii întregi. E supremul paznic care poate evita greșala, care poate da îndrumarea cea mai în concordanță cu interesele generale și permanente ale Națiunii. Lucrându-se în întuneric, chiar când ar fi numai după capul al doă sau trei șefi politici, eroarea poate naște, lucrându-se tot de atâția nu numai după capul, ci și după interesul partidului ce reprezintă, eroarea e adeseori de neînconjurat, fiindcă decisiunea se aduce sau evenimentul se pregătește cu înconjurarea motivelor întregi care ne poate da solidaritatea națională. La noi, de la unire până azi, s’au produs astfel de evenimente la cari n'a contribuit voința națiunii, care n’a fost întrebată înainte, nici nu a avut elementele de judecată a faptului produs. Și, atunci, se’nțelege, e greu să te provoci la solidaritatea națională. Națiunile iși iau bucuros asupra lor soluțiile drepte, folositoare corpului întreg; dar odată cu capul nu se identifică cu greșelile conducătorilor și ele niciodată nu vor putea să se rezime pe solidaritatea națională. Pildele din trecut se pare că nu au luminat îndeajuns, când se pregătesc și acum de doi-trei oameni lucruri cari cer concursul Națiunii întregi. Sosirea misiunii italiene Luni seara a plecat din București un tren regal întru întâmpinarea la granița țării a misiunii italiene. Misiunea va fi întâmpinată la frontieră de dl general Coandă în numele guvernului român, de dl general Manu și colonelul Koslinski în numele palatului, și un reprezentant al ministerului de externe. După cum se știe misiunea italiană sosește în țară pentru a învita familia noastră regală la Roma, ca oaspe a familiei regale italiene. Este întâia vizită de acest fel care ni se face după război, de către poporul cu care dorim să ajungem în cele mai strânse legături de prietenie. Dorim ca vizita înalților oaspeți italieni să fie un bun augur pentru cimentarea raporturilor de caldă și sinceră amiciție între cele două popoare latine. Membrii misiunii vor avea prilejul să constate, că România nouă, și prin întinderea teritorului și prin bogățiile naturale și mai ales prin nația ce o alcătuește, e menită să devină factorul cel mai important aici la porțile răsăritului, și în vecinătatea peninsulei Balcanice, — o țară care merită prietenia sinceră a Italiei, având atâtea interese comune. Ne arătăm nădejdea că din aceasta vizită va purcede și o mai temeinică înțelegere a intereselor mari și permanente a țării noastre din patea Italiei și că se va înțelege rezerva cu care a fost primit la noi pactul de amiciție în redactarea lui cunoscută. In această nădejde le spunem oaspeților și fraților latini. Bine ați venit. Astra în Basarabia De o jumătate de an s-a început în Basarabia o propagandă intensivă pentru încadrarea forțelor culturale și naționale în organizații de ale „Astrei" transilvane, pentru a se putea începe o muncă intensivă și binefăcătoare întru luminarea masselor și întărirea conștiinții naționale. De la unire și până azi s-au făcut diferite încercări de a înjgheba în Basarabia societății culturale, dar toate au fost de durată efemeră. Toate au rămas numai cu numele. Intelectualii basarabeni, de câțiva ani, și-au arătat dorința de a înființa și la ei acasă despărțăminte ale Astrei. La început era vorba să se înceapă o operă colectivă a societăților noastre culturale existente pentru opera cea mare ce așteaptă să fie realizată în Basarabia, dar nu s’au putut afla modalitățile de cooperare. „Astra“ chemată cu insistență să-și desfășoare activitatea și în provincia dintre Prut și Nistru, de o jumătate de an a început munca bazată pe principiul de a angaja la această operă elementele culturale din Basarabia, așa, încât întreaga acțiune să nu fie considerată ca una de import, ci ca una răsărită din aspirațiile și forțele locale. Aceste forțe s’au dovedit a fi mai multe și mai entuziaste decât s’a putut bănui la întâiul moment. Azi sute de intelectuali basarabeni sunt strânși în jurul Astrei, desvoltând o rodnică activitate. Deunăzi, cu prilejul inaugurării la Chișinău a localului Astrei basarabene, și totodată a activității în stil mai mare a ei, au avut loc frumoase și înălțătoare serbări culturale, cu participarea președintelui Astrei ardelene. Pentru pornirea activității culturale au pornit să și dea concursul trei distinși profesori ai facultății de medicină din Cluj, dnii Iacobovici, Hațieganu și Moldovan, cari au ținut în orașele Basarabiei o serie de conferințe sub auspiciile Astrei. Pe lângă ziarul „România nouă“, care are o rubrică constantă dedicată problemelor „Astrei“, a început să apără și ziarul „Cuvânt moldovenesc“, gazetă pentru popor, tipărit jumătate și cu litere rusești. O altă serie de conferențiari vor porni de la Astra din Ardeal pentru a face începuturile activității Astrei din Basarabia. Anul acesta pare și mai potrivit pentru o astfel de propagandă. După mulți ani de secetă Basarabia a avut în sfârșit un an roditor, așa, că populația satelor ca și a orașelor scăpată de grijile materiale ale zilei de mâine, poate să se gândească și la trebuințele ei sufletești. Dorim spor la muncă culturală tinerei ramuri ce-a odrăslit din coasta bătrânei noastre „Astra“. Anal ¥ 111. # Numită 294 A patra aniversară a revoluției fasciste — Noul atentat împotriva lui Mussolini — Roma și întreaga Italia au prăznuit cu mare pompă cea de-a patra aniversară a marșului spre Roma, când în peninsulă s’a înstăpânit regimul fascist, dăinuitor până azi, biruitor asupra tuturor piedecilor ce s’au ridicat în calea lui, din zi în zi mai puternic, cuprinzând în avântul lui întreaga națiune italiană. Din cei patru ani"de stăpânire a lui toată lumea s’a convins că regimul fascist e identic cu renașterea națională a Italiei, și că este o apariție pur națională ce nu poate fi transplantată în alte țării, prin simpla trecere acolo a organizării similiare. Alte țări, alte popoare, își pot avea și ele o renaștere naționă, dar ea nu va putea fi fascism italian. Cu prilejul celei de-a patra aniversară a triumfului revoluției fasciste, di Mussolini a adresat un Mesagiu către poporul italian, citit de autorități cu prilejul serbărilor în toate orașele și satele Italiei. Mesagiul e plin de vigoare și de optimism ca toate cuvântările lui Mussolini, — optimism care face bine și cetitorului strein. In el Ducele arată în linii mari drumul parcurs de fascism în cei din urmă patru ani, marile lui realizări pentru Italia, și opera care așteaptă încă să fie realizată. Regretăm că din lipsă de spațiu nu putem da părți din această cuvântare memorabilă.* Două zile după marile serbări fasciste Mussolini, primul ministru al Italiei a fost din nou ținta unui atentat nereușit. Se pare că organizațiile secrete internaționale și-au pus de gând cu tot dinadinsul să scoată din luptă pe marele organizator al energiei naționale din Italia. Și de data aceasta dl Mussolini a scăpat neatins, așa că trecerea lui între ființele legendare e ajutorată tocmai de dușmanii săi cei mai înplacabili :cel care înfruntă primejdia morții cum o înfruntă dl Mussolini merită într adevăr să fie înconjurat de dragostea nemărginită a unui popor. Toate popoarele civilizate vor felicita pe Duce că a scăpat și de data aceasta de moarte, înfierând acțiunea criminală a neputincioșilor cari în chipul acesta degradator pentru umanitate vor să lupte cu acela care deține încrederea unui întreg popor; și are admirația tuturor neamurilor civilizate și iubitoare de progres și de ordine. Iată telegrama sosită eri, Luni, despre acest nou atentat: Roma. — Ieri la orele 3 după amiază, pe când dl Mussolini părăsea gimnaziul din Bolonia, unde a participat la inaugurarea congresului progreselor științei și se îndrepta spre gară în mijlocul unui entuziasm de nedescris al mulțimii, pe când a ajuns la începutul bulevardului Independentza, un tânăr ce om de vre-o 18 ani a tras asupra lui un foc de revolver. Di Mussolini a scăpat ca prin minune, nerănit, deși glontele i-a sfărâmat placa marelui cordon și a trecut prin mâneca jachetei primarului Boloniei, care era lângă dânsul. In învălmășala, care a urmat, autorul atentatului a fost prins și linșat de mulțime. Di Mussolini era de un calm perfect, oprindu-se câteva clipe spre a se interesa cine a tras asupra lui și dacă nu a fost rănit altcineva, după aceea a plecat la gară, unde a ținut un discurs ofițerilor. Aici era așteptat de familie și o imensă mulțime de lume, care a izbucnit în urale, manifestându-și bucuria că a scăpat nerănit de glonțul criminalului. Identitatea criminalului nu a putut fi stabilită. El reușise să se strecoare printre cordoane până ce a ajuns aproape de di Mussolini, unde a tras imediat un foc de revolver asupra lui. Un ofițer de carabinieri și câțiva fasciști observându-l s-au aruncat asupra lui spre a-l împiedeca să tragă un al doilea foc. Cadavrul atentatorului desfigurat de loviturile mulțimii înfuriate, a fost transportat la prefectura poliției, unde nu i s’a putut stabili identitatea. Medicii cari au făcut autopsia cadavrului au constatat, că n’au trecut decât numai două minute de la momentul atentatului până la moartea individului, provocată de numeroasele lovituri de pumni, și bastoane ce i s’a aplicat de către mulțimea înfuriată. (Rador). Alegerile comunale în Anglia Londra. Ele au avut loc alegerile municipale în Anglia, țara galilor exceptând Londra și Scoția pentru complectarea consiliilor comunale din care un sfert de consilieri conform legii, trebue să se retragă în fiecare an. Laburiștii duc propagandă puternică, conservatorii și liberalii colaborează în unele districte contra laburiștilor, Reforma agrară nu s’a aplicat în Maramureș și exproprierile pentru înfăptuirea dreptății sociale unde era mai motivată și nevoia mai mare nu s’au operat — deși aici la moți și în Biharia muntoasă legislatorul prevedea aplicarea art. 9 și 24 la înființarea pășunilor comunale chiar și din suprafețele de păduri (aliniat 24 e). Multe suprafețe s’au îndesit, mai ales s’au îngrijit să fie scutiți de expropriere prin frauda aceasta a fostului prefect liberal Mihályi Gabor cu muntele „Petriceaua“ din Repedea și primpretorul Flaviu Jurca cu munții din poenile de sub munte „Preluca și turcescul“. Evreii au prezentat comisiunilor locale copii false de pe coasele de cadastru, mai ales Borșa a excelat prin aceasta fraudă. Comisiunile locale pentru Reforma agrară au fost foarte dispuse a accepta oriși ce motiv, spre a scuti mai ales moșiile de munte ale parazitarilor de expropriere. Astfel la moșia lui Markovici Herș Bodeanu din Borșa de 850 sc. au onorat între vii un testament evreiesc și s’au considerat erezii, cari vor fi ca proprietari de fapt. Cazuri de moarte făceau avocații, mai ales în poenile de sub munte și în comunele unde delegații sătenilor erau mituiți și se luau moștenitorii de proprietari, deși succesiunea nu putea fi deschisă. Dna Papp Simeon — cum nimerit i-a caracterizat dosarul dl dr Dan Sever — a prezentat o arhivă de falsuri, mai ales certificate comunale și opiniunile diurnistului Stanculescu, în baza cărora V. Papp Simon a scăpat cu 33.000 sc. moșie de munte aproape neexpropriată, căci cele 1400 sc. ce s’au expropriat acoperesc cota neproductivului, care oferit de proprietar nu poate satisface nici o trebuință economică. Diurnistul Stanculescu cu falsurile sale, a fost prețuit de Comitetul agrar la București mai presus ca avizele silvice, date de Ocolul silvic Vișău și Direcțiunea Regională Sighet, aprobate de dl inspector silvic Ion Timoc. Pe lângă că au scutit pe dna V. Papp Simon cu averea jefuită de la țărani de expropriere — a împiedecat exproprierea succesivă în baza art. 24 aliniate chiar și pentru acei proprietari de vite, cari în baza art. 24 aliniate), pășunează cu vitele lor pășunile indicate în cadastru de păduri — unde au să lase și târle proprii și au precăderea la împroprietărire. In urma opiniunilor false — nu s’a putut prin avizele silvice rectifica cadastrul din 1860 cu greșelile sale trecute în planurile de amenajamente și exproprierea a o înfăptui după situația faptică a posesiunilor. In Borșa — peste Prislop e un lanț de platou-podișuri unde pădurile defrișate s’au prefăcut de decenii în pășuni. Dna Papp Simon prosede 12.000 scatari suprafețe deja ilegal scutite de expropriere. Certificatul fals dat de Tribunalul Sighet prin care să certifică la exproprierea composesoratului românilor moșneni nobili din Vișăul-de-sus, că 91 de speculatori ar fi eșit din comunitatea composesorală cu 13.859 (Continuare pe pagina lI-a) Scrisori din Maramureș Jaful din Maramureș Excrocherii, falsuri, tâlhării, favoritism pe toată linia — Cine sunt beneficiarii reformei agrare