Patria, noiembrie 1926 (Anul 8, nr. 240-262)

1926-11-03 / nr. 240

% Cluj, Miercuri 3 No^mvrie ^Ș L­LIEI EXEMF­LA­RÜL, O stare îngrijitoare — In jurul unui capital nefolosit — In ceasul înfăptuirei României-Mari curgeau din toate regiunile țării to­­renții energiei naționale cu o putere elementară spre aliia comună unde tre­buia să se nască, din unirea tuturor, opera cea mare a consolidării prin muncă și nouă creiație a țării celei noui. Din Moldova coborau spre inima țării oști­le viteze cari înfrânseră puterea co­tropitoare a dușmanului și o stăviliră. Veneau nu numai cu aureola vitejiei pe frunte ci și cu o voință mare în suflet: aceea de­ a curăți de pe trupul Națiunii, din viața internă a țării tot ceea ce în război s’a dovedit putred, sau impropriu unei sănătoase funcțio­nări a vieții naționale. Odată cu ostașii țării se întoarceau la vetre un întreg popor din toate un­ghiurile românismului, cu aceleși mari hotărâri, cu același entuziasm în suflet. Purificați prin suferințele războiului mulți își jurară în taină să-și lapede toate părțile de întunerec din ei, și să se pună cu toate energiile bune ale sufletului în slujba țării celei nouă care se naștea și creștea sub ochii lor. Populația din părțile ocupate ale ve­chiului Regat, secătuită și umilită de o rassă nespus de lacomă și de rapace, își înălța din nou capul spre soare, cu hotărârea nestrămutată de­ a contribui în așa măsură la întărirea țării, încât nici neam de neamul ei să nu mai a­­jungă pe viitor sub calcăiul cotropitor al streinului. Torenții energiei naționale curgeau și din nouile provincii acum unite în Regatul român. Conduse de imperati­vul conștiinții naționale massele arde­lene și bănățene încadrate de singura autoritate ce o aveau pe atunci, de intelectuali i eșiți din sânul lor și în care aveau încredere, au săvârșit marea minune de a rămânea disciplinate, de­ a înțelege simbolul unui steag care le chema cu totul în altă direcțiune, spre altă activitate decât aceea poruncită de instinctele deslănțuite. Când întreg trecutul de împilare se putea îndemna la jaf și la prăpăd când forța publică streină nu mai exista, ele au rămas biruitoare peste instinct cu ochii țintă la soarele ce răsărise pen­tru românismul de pretutindenea, și în serviciul lui și-au păstrat toate forțele lor sufletești și trupești. Cu arma la umăr — apărară înce­puturile vieții românești de Stat pe a­­ceste plaiuri, geloase de ideea națio­nală în curs de înstăpânire, geloase de vrednicia nației independente. Și tot așa se îmbia energia națională din Bucovina și Basarabia întru pune­rea de baze solide României celei nouă. Lumina libertății creștea cu pași gigan­tici puterea Națiunii, și în scurtă vreme înflorise cea mai frumoasă floare a su­fletului național văzută în cele două milenii de viață românească: un gând și o simțire, o aspirație de la Nistru și până la Tisa. O năvală spre jertfă care nu cunoștea limite, o despersonalizare, o contopire a individului în viața nea­mului pe toată suprafața teritoruilui lo­cuit de români, înverziseră sursele tinere a conștiin­ții naționale până și dincolo de Nistru, iar între bătrânul râu de graniță și Tisa milioane de oameni își ofereau ce aveau mai bun pentru a prinde în le­gături statornice minunea săvârșită să nu o mai piardă niciodată. Era acest neam care se ținea înainte cu opt ani un neam sărac în cele ma­teriale, deși avea țara cea mai bogată în avuții naturale; era un popor de plugari neînvățați, un popor cu orașe pline de streini ce dețineau și bogățiile țării, streini pripășiți aici după potoli­rea furtunilor din răsărit prinse în piept și sfărâmate numai de nația noastră în apărarea pământului strămoșesc. Ca acest popor era o rasă veche care prin strămoșii săi se mai bucu­rase în vremuri cărunte de libertate, de independență de cultură, și în sufletul ei trăiau ascunse toate calitățile care pot pune temelii trainice Statului na­țional. Era săracă în cele materiale dar bogată în cele sufletești, și toate bogă­țiile și le oferea operei de repede și puternică construcție a Statului ce­lui nou. Energia națională aștepta un singur lucru: să se afle cineva care să cro­iască planul de muncă și de creație, o forță unică, superioară, rezultanta con­topirii atâtor puteri sufletești, care să dea directivele mari, să taie liniile de margine și a drumurilor principale, pentru ca munca și cre­ația să se poată desvolta nestânjenită întru consolida­­rea Patriei celei noui. Dacă neamul românesc ar fi avut norocul să aibă astfel de oameni, sau un astfel de om care să înțeleagă ce comori imense a scos la suprafață războiul de întregire, actele de unire, și să știe spune cuvântul magic care ar fi fost ascultat de toată lumea, con­ducând la opera de clădire a noului Stat întreg poporul, s’ar fi săvârșit a doua minune mare, după aceea a unirii. Am fi dat dovadă din anii cei dintâi că suntem un popor vrednic de­ a ne reprezenta strămoșii aici la porțile răsăritene ale Europei. Dar acest imens capital sufletesc, această uriașă energie națională care se manifestează atât de impetuos nu­mai la marile cotituri din drumul isto­ric al unui popor, a rămas­­ nefolosit. N’am avut om care să-l știe prețul, să-l știe utiliza. N’am avut condu­cători la înălțimea vremilor. N’am avut os din osul nostru care să se fi ridi­cat de-asupra tuturor impunând. Vije­lia creiatoare ar fi pornit pe urmele lui Nu știu, poate nici nu era cu pu­tință să avem, căci un astfel de om nu se poate decât din celula cea mai superioară a unui întreg popor liber și luminat, iar noi abia atunci eșiam din robie și din întunerec. Nefolosirea capitalului de energie na­țională a adus în scurtă vreme o de­moralizare a voințelor, căci demorali­zarea și apatia e în proporție cu înăl­țimile de la cari a căzut gândul, ideea, ca și avântul sufletului. Nu ne putem explica altfel deprima­rea sufletească pe care o putem urmări în toate straturile populației autohtone. Căci sunt în România și oameni de­plin mulțumiți, cari văd la noi ori au aici raiul pe pământ, dar vița lor nu merge cu rădăcinile adânc în pământul Patriei. Capitalul energii naționale, singurul care ne-ar fi putut salva repede și de­finitiv, a rămas neutilizat. Avântul ideal a fost constant lovit la mir, însuflețirea celor întorși de pe front cu voință mare, a fost înecată în mlaștina vieții de toate zilele. Virtuțile au fost ocolite și desconsiderate, vi­ciile au ajuns pe primul plan. Profi­torii războiului au ajuns și profitorii păcii. Paraziții s’au îngrășat mai de­­parte. Iar cei mai buni din toate cla­sele noastre sociale, tânjesc tot mai greu, devin tot mai apatici. O mare în­grijitoare asupra cărei e bine să medi­teze cât mai mulți. Starea sănătății M. S. Regelui M. S. Regele a sosit în Capitală eri, Luni, când a primit în audiență solemnă pe ministrul Albaniei. Azi, Marți, va primi, tot în audiență so­lemnă pe noul ministru al Germa­niei la București, iar mâine, Mier­curi va sosi în țară misiunea ita­liană, care va fi găzduită la Pala­tul Regal. Din toate aceste apare limpede •­H starea sănătății M. S. Regelui se ameliorează, ceea ce se constată, de altfel și dintr’un comunicat ofi­cial trimis presei de Ministerul Ca­sei Regale. Comunicatul e acesta: „M. S. Regele suferă de Recto- Sigmoidită, care evoluiază amelio­­rându-se. Castelul Pelișor, 30 Oct. 1926. , Dr Romalo, dr I. Mamulea“. Țara întreagă îi dorește M. S. Regelui o cât mai grabnică și com­pletă însănătoșare. Aflăm de nece­sar să ne exprimăm cu acest pri­lej dorința ca astfel de comunicate să se dea din bună vreme pentru a se opri zvonurile necontrolate și cari neliniștesc în cea mai mare măsură opinia publică. Puterea solidarității Nu se cunoaște un popor între cele a numite civilizate, cari in momentele grele să nu dea dovadă de solidari­tate. Afară de colosul rus, care și avea patria împărțită pe gubernii, solidari­tatea aceasta s-a manifestat în decur­sul războiului mondial la toate nea­murile din Europa. Bine­înțeles nu ne gândim la indivizi singuratici, cari s’au aflat pretutindenea să facă opiniuni separate, fie cu prilejul declarării răz­boiului, fie în decursul lui. Ci la mas­sele mari ale popoarelor, îndrumate de instinctul conservării și apărării na­ționale. Dar solidaritatea la națiunile cu o veche civilizație se manifestează și în timp de pace, în vremuri normale, și pe ea se bazează întreaga operă de prosperare. Partidele politice adevărate nu pot voi decât binele suprem al națiunilor, deși pe căi și după programe diferite, și ele nu pot împărți un popor în ta­bere care prin luptele interne să pri­mejduiască însăși viitorul națiunii. Undle sunt astfel de partide politice stăpânește cea mai deplină siguranță internă. Intențiunile lor nu sunt as­cunse, ci mărturisite în întregime în fața întregei opinii publice. Actele lor nu se pregătesc în întuneric pentru a avea efectul unui trăsnet din senin, ci se desfășoară la lumina zilei. Ori­cine le poate judeca, ori­cine le poate cenzura. Conștiința bună că fiecare lucrează spre binele comun, le dă putere să ceară cu fiecare prilej solidaritatea în­tregei națiuni in jurul lor. De aceea in astfel de țări nu pot fi surprinderi in evenimentele interne, nici în bine, nici în rău, nu pot fi reali­zări cari să se pună în contradicție cu majoritatea voinții naționale. La noi sunt evenimente de ordin in­tern sau extern care se pregătesc cu totul departe de controlul opiniei pu­blice, al națiunii, și de aceea ele sunt totdeauna împreunate cu temere de cei ce le pun la cale, cum vor fi primite ? Se va produce în jurul lor solidari­tatea națională necesară ? Tactica nu poate fi decât greșită, și dovadă de puțină înțelegere a motivelor și forțelor care produc solidaritatea na­țională. Un popor ca al nostru în ori­ce moment e în stare să cunoască ade­văratele lui interese și ale țării sale, așa că nici un motiv nu poate fi invo­cat pentru așa numita acțiune de cu­lise. Dacă cineva urmărește cu toată sin­ceritatea binele acestei Nații și a Pa­triei, poate lucra pe față, fără nici o teamă că pregătirea unui eveniment fo­lositor țării ar putea produce perturba­ții interne, sau fie și numai divergența de opinii în marile masse naționale. Mai mult încă, pregătirea actelor de importanță pentru țară e chiar necesar să fie făcută sub ochii națiunii întregi. E supremul paznic care poate evita greșala, care poate da îndrumarea cea mai în concordanță cu interesele gene­rale și permanente ale Națiunii. Lucrându-se în întuneric, chiar când ar fi numai după capul al do­­ă sau trei șefi politici, eroarea poate naște, lucrându-se tot de atâția nu numai după capul, ci și după interesul parti­dului ce reprezintă, eroarea e adeseori de n­eînc­onj­urat, fiindcă decisi­unea se aduce sau evenimentul se pregătește cu înconjurarea motivelor întregi care ne poate da solidaritatea națională. La noi, de la unire până azi, s’au produs astfel de evenimente la cari n'a contribuit voința națiunii, care n’a fost întrebată înainte, nici nu a avut ele­mentele de judecată a faptului produs. Și, atunci, se’nțelege, e greu să te pro­­voci la solidaritatea națională. Națiu­nile iși iau bucuros asupra lor soluțiile drepte, folositoare corpului întreg; dar odată cu capul nu se identifică cu gre­șelile conducătorilor și ele niciodată nu vor putea să se rezime pe solidaritatea națională. Pildele din trecut se pare că nu au luminat îndeajuns, când se pre­gătesc și acum de doi-trei oameni lu­cruri cari cer concursul Națiunii întregi. Sosirea misiunii italiene Luni seara a plecat din Bu­curești un tren regal întru în­tâmpinarea la granița țării a misiunii italiene. Misiunea va fi întâmpinată la frontieră de dl general Coandă în numele gu­vernului român, de dl general Manu și colonelul Koslinski în numele palatului, și un repre­zentant al ministerului de ex­terne. După cum se știe misiunea italiană sosește în țară pentru a învita familia noastră regală la Roma, ca oaspe a familiei regale italiene. Este întâia vizită de acest fel care ni se face după război, de către poporul cu care dorim să ajungem în cele mai strânse le­gături de prietenie. Dorim ca vizita înalților oas­peți italieni să fie un bun augur pentru cimentarea raporturilor de caldă și sinceră amiciție între cele două popoare latine. Membrii misiunii vor avea pri­lejul să constate, că România nouă, și prin întinderea terito­rului și prin bogățiile naturale și mai ales prin nația ce o al­­cătuește, e menită să devină factorul cel mai important aici la porțile răsăritului, și în veci­nătatea peninsulei Balcanice, — o țară care merită prietenia sin­ceră a Italiei, având atâtea in­terese comune. Ne arătăm nădejdea că din aceasta vizită va purcede și o mai temeinică înțelegere a inte­reselor mari și permanente a țării noastre din pa­tea Italiei și că se va înțelege rezerva cu care a fost primit la noi pactul de amiciție în redactarea lui cu­noscută. In această nădejde le spunem oaspeților și fraților la­tini. Bine ați venit. Astra în Basarabia De o jumătate de an s-a început în Basarabia o propagandă intensivă pen­tru încadrarea forțelor culturale și na­ționale în organizații de ale „Astrei" transilvane, pentru a se putea începe o muncă intensivă și binefăcătoare întru luminarea masselor și întărirea con­științii naționale. De la unire și până azi s-au făcut di­ferite încercări de a înjgheba în Basa­rabia societății culturale, dar toate au fost de durată efemeră. Toate au ră­mas numai cu numele. Intelectualii basarabeni, de câțiva ani, și-au arătat dorința­­ de a înființa și la ei acasă despărțăminte ale Astrei. La început era vorba să se înceapă o operă colectivă a societăților noastre culturale existente pentru opera cea mare ce așteaptă să fie realizată în Ba­sarabia, dar nu s’au putut afla moda­litățile de cooperare. „Astra“ chemată cu insistență să-și desfășoare activitatea și în provincia dintre Prut și Nistru, de o jumătate de an a început munca bazată pe princi­piul de a angaja la această operă ele­mentele culturale din Basarabia, așa, încât întreaga acțiune să nu fie consi­derată ca una de import, ci ca una ră­sărită din aspirațiile și forțele locale. Aceste forțe s’au dovedit a fi mai multe și mai entuziaste decât s’a putut bănui la întâiul moment. Azi sute de intelectuali basarabeni sunt strânși în jurul Astrei, desvoltând o rodnică acti­vitate. Deunăzi, cu prilejul inaugurării la Chișinău a localului Astrei basarabene, și totodată a activității în stil mai mare a ei, au avut loc frumoase și înălță­toare serbări culturale, cu participarea președintelui Astrei ardelene. Pentru pornirea activității culturale au pornit să și dea concursul trei dis­tinși profesori ai facultății de medicină din Cluj, dnii Iacobovici, Hațieganu și Moldovan, cari au ținut în orașele Ba­sarabiei o serie de conferințe sub aus­piciile Astrei. Pe lângă ziarul „România nouă“, care are o rubrică constantă dedicată problemelor „Astrei“, a început să apără și ziarul „Cuvânt moldovenesc“, gazetă pentru popor, tipărit jumătate și cu litere rusești. O altă serie de conferențiari vor porni de la Astra din Ardeal pentru a face începuturile activității Astrei din Basarabia. Anul acesta pare și mai potrivit pen­tru o astfel de propagandă. După mulți ani de secetă Basarabia a avut în sfâr­șit un an roditor, așa, că populația sa­telor ca și a orașelor scăpată de gri­jile materiale ale zilei de mâine, poate să se gândească și la trebuințele ei sufletești. Dorim spor la muncă culturală tine­rei ramuri ce-a odrăslit din coasta bă­trânei noastre „Astra“. Anal ¥ 111. # Numită­ 294 A patra aniversară a revoluției fasciste — Noul atentat împotriva lui Mussolini — Roma și întreaga Italia au prăznuit cu mare pompă cea de-a patra aniver­sară a marșului spre Roma, când în peninsulă s’a înstăpânit regimul fascist, dăinuitor până azi, biruitor asupra tu­turor piedecilor ce s’au ridicat în calea lui, din zi în zi mai puternic, cuprin­zând în avântul lui întreaga națiune italiană. Din cei patru ani"de stăpânire a lui toată lumea s’a convins că regimul fa­scist e identic cu renașterea națională a Italiei, și că este o apariție pur na­țională ce nu poate fi transplantată în alte țării, prin simpla trecere acolo a organizării similiare. Alte țări, alte po­­poare, își pot avea și ele o renaștere naționă, dar ea nu va putea fi fascism italian. Cu prilejul celei de-a patra aniver­sară a triumfului revoluției fasciste, di Mussolini a adresat un Mesagiu către poporul italian, citit de autorități cu prilejul serbărilor în toate orașele și satele Italiei. Mesagiul e plin de vigoare și de op­timism ca toate cuvântările lui Musso­lini, — optimism care face bine și ce­titorului strein. In el Ducele arată în linii mari dru­mul parcurs de fascism în cei din urmă patru ani, marile lui realizări pentru Italia, și opera care așteaptă încă să fie realizată. Regretăm că din lipsă de spațiu nu putem da părți din această cuvântare memorabilă.* Două zile după marile ser­bări fasciste Mussolini, primul ministru al Italiei a fost din nou ținta unui atentat nereușit. Se pare că organizațiile secrete internaționale și-au pus de gând cu tot dinadinsul să scoată din luptă pe marele organizator al energiei naționale din Italia. Și de data aceasta dl Musso­lini a scăpat neatins, așa că trecerea lui între ființele legen­dare e ajutorată tocmai de duș­manii săi cei mai înplacabili :cel care înfruntă primejdia morții cum o înfruntă dl Musso­lini merită în­tr adevăr să fie în­conjurat de dragostea nemărgi­nită a unui popor. Toate popoa­rele civilizate vor felicita pe Duce că a scăpat și de data aceasta de moarte, înfierând ac­țiunea criminală a neputincioși­lor cari în chipul acesta degra­dator pentru umanitate vor să lupte cu acela care deține încre­derea unui întreg popor; și are admirația tuturor neamurilor ci­vilizate și iubitoare de progres și de ordine. Iată telegrama sosită eri, Luni, despre acest nou atentat: Roma. — Ieri la orele 3 după a­­miază, pe când dl Mussolini părăsea gimnaziul din Bolonia, unde a partici­pat la inaugurarea congresului progre­selor științei și se îndrepta spre gară în mijlocul unui entuziasm de nede­­scris al mulțimii, pe când a ajuns la începutul bulevardului Independentza, un tânăr ce om de vre-o 18 ani a tras asupra lui un foc de revolver. Di Mussolini a scăpat ca prin mi­nune, nerănit, deși glontele i-a sfărâ­mat placa marelui cordon și a trecut prin mâneca jachetei primarului Bolo­­niei, care era lângă dânsul. In învăl­­mășala, care a urmat, autorul atentatu­lui a fost prins și linșat de mulțime. Di Mussolini era de un calm perfect, oprindu-se câteva clipe spre a se in­teresa cine a tras asupra lui și dacă nu a fost rănit altcineva, după aceea a plecat la gară, unde a ținut un discurs ofițerilor. Aici era așteptat de familie și o imensă mulțime de lume, care a iz­bucnit în urale, manifestându-și bucu­ria că a scăpat nerănit de glonțul cri­minalului. Identitatea criminalului nu a putut fi stabilită. El reușise să se strecoare printre cordoane până ce a ajuns a­­proape de di Mussolini, unde a tras imediat un foc de revolver asupra lui. Un ofițer de carabinieri și câțiva fas­ciști observându-l s-au aruncat asupra lui spre a-l împiedeca să tragă un al doilea foc. Cadavrul atentatorului desfigurat de loviturile mulțimii înfuriate, a fost tran­sportat la prefectura poliției, unde nu i s’a putut stabili identitatea. Medicii cari au făcut autopsia ca­davrului au constatat, că n’au trecut decât numai două minute de la mo­mentul atentatului până la moartea indi­vidului, provocată de numeroasele lo­vituri de pumni, și bastoane ce i s’a aplicat de către mulțimea înfuriată. (Rador). Alegerile comunale în Anglia Londra. Ele au avut loc alegerile mu­nicipale în Anglia, țara galilor excep­tând Londra și Scoția pentru complec­­tarea consiliilor comunale din care un sfert de consilieri conform legii, trebue să se retragă în fiecare an. Laburiștii duc propagandă puternică, conserva­torii și liberalii colaborează în unele districte contra laburiștilor, Reforma agrară nu s’a aplicat în Maramureș și exproprierile pentru în­făptuirea dreptății sociale unde era mai motivată și nevoia mai mare nu s’au operat — deși aici la moți și în Bi­­haria muntoasă legislatorul prevedea aplicarea art. 9 și 24 la înființarea pă­șunilor comunale chiar și din supra­fețele de păduri (aliniat 24 e). Multe suprafețe s’au îndesit, mai ales s’au îngrijit să fie scutiți de ex­propriere prin frauda aceasta a fostu­lui prefect liberal Mihályi Gabor cu muntele „Petriceaua“ din Repedea și primpretorul Flaviu Jurca cu munții din poenile de sub munte „Preluca și turcescul“. Evreii au prezentat comi­­siunilor locale copii false de pe coa­sele de cadastru, mai ales Borșa a excelat prin aceasta fraudă. Comisiunile locale pentru Reforma agrară au fost foarte dispuse a ac­cepta ori­și ce motiv, spre a scuti mai ales moșiile de munte ale parazitari­lor de expropriere. Astfel la moșia lui Markovici Herș Bodeanu din Borșa de 850 sc. au onorat între vii un testa­ment evreiesc și s’au considerat erezii, cari vor fi ca proprietari de fapt. Ca­zuri de moarte făceau avocații, mai a­­les în poenile de sub munte și în co­munele unde delegații sătenilor erau mituiți și se luau moștenitorii de pro­prietari, deși succesiunea nu putea fi deschisă. Dna Papp Simeon — cum nimerit i-a caracterizat dosarul dl dr Dan Sever — a prezentat o arhivă de falsuri, mai ales certificate comunale și opiniunile diurnistului Stanculescu, în baza că­rora V. Papp Simon a scăpat cu 33.000 sc. moșie de munte aproape neexpropriată, căci cele 1400 sc. ce s’au expropriat acoperesc cota nepro­ductivului, care oferit de proprietar nu poate satisface nici o trebuință econo­mică. Diurnistul Stanculescu cu falsu­rile sale, a fost prețuit de Comitetul agrar la București mai presus ca avi­zele silvice, date de Ocolul silvic Vi­­șău și Direcțiunea Regională Sighet, aprobate de dl inspector silvic Ion Timoc. Pe lângă­ că au scutit pe dna V. Papp Simon cu averea jefuită de la ță­rani de expropriere — a împiedecat exproprierea succesivă în baza art. 24 aliniat­e­ chiar și pentru acei proprie­tari de vite, cari în baza art. 24 aliniat­e), pășunează cu vitele lor pășunile indicate în cadastru de păduri — unde au să lase și târle proprii și au pre­­căderea la împroprietărire. In urma opiniunilor false —­ nu s’a putut prin avizele silvice rectifica ca­dastrul din 1860 cu greșelile sale tre­cute în planurile de amenajamente și exproprierea a o înfăptui după situația faptică a posesiunilor. In Borșa — peste Prislop e un lanț de platou-podișuri unde pădurile de­frișate s’au prefăcut de decenii în pă­șuni. Dna Papp Simon prosede 12.000 sc­­atari suprafețe deja ilegal scutite de expropriere. Certificatul fals dat de Tribunalul Sighet prin care să certifică la exproprierea composesoratului româ­nilor moșneni nobili din Vișăul-de-sus, că 91 de speculatori ar fi eșit din co­munitatea composesorală cu 13.859 (Continuare pe pagina lI-a) Scrisori din Maramureș Jaful din Maramureș Excrocherii, falsuri, tâlhării, favoritism pe toată linia — Cine sunt beneficiarii reformei agrare

Next