Patria, august 1931 (Anul 13, nr. 168-189)
1931-08-01 / nr. 168
Anul al Xm-lea No. 168 REDACȚIA tß ADMOnsmiTUi < Cluj, Strada Rmioa Maria Nr. 36. ' (Redacția și Admin. 13-Sl DIBECTU POLITICA: OaiiiftaMt d« praaA al paitidahd aațianal-tiirănaae^ aecția AjrAaalahu. ABONAMENT ANUAL: Proienați libere — — Lei 800 functionari----------------700 Autorități și instituțiuni „ 1600 lb brtrălii Atalie dublu. IIS 3 Sftmltta 1 August 1981 X Guvernul cuprins de maniu ^ .^"N^wiliniarilor - a decis să desfiinși orele și minutele... Í J~ Ca pe viitor s3 nu se mai poati ^ în cat durea și audiențele diullullu Maniu... Pe frontul de vest, mobilizare generală Răvboiu și pace... Alternativa aceasta, cu o față pur aei sângerânda iar cu cealaltă împodobita cu ghirlande de mirt și cu primavă,muce roze, stăruie încă deasupra mulțimilor obosite de încăierări inutile, ca și păcatul originiar în sufletele princilor cari încă nu s’au născut. Evoluția socială modernă, a creat necesități economice opuse impulsiunilor afective și mistice cari în decursul veacurilor au dirijat acțiunile popoarelor. Cu toate acestea colectivitățile omenești oscilează încă, între puternicele influențe ereditare și între sudul de fiață umanitaristă al M cmii celei noi. ' ,E suficient de elocvent cazul vecinilor noștri del apus, înfipt în țaru sa, dela granița româno-maghiară, lanus cel cu dootă fețe, zeul răsboiului și al păcii, primește diferit, spre cele două popoare, pe cari munca pentru progresul civilizației ar fi trebuit ca să le înfrnțească defirlt. In țar a noastră surâsul lui înseminează pace, pe plrsui Ungariei, lârrjetul lui fardat cu praf de pușcă, ui setimează râsboiu, spiritul de înțelegere largă pe care poporul nostru l-a manifestat in toate împrejurările furtunoase ale istoriei lui, nu își găsește corespondent in Ungaria decât în ură accentuată cu sălbatice note de primitivism afaric. ."erațeleasă, va rămâne încă multă reiieiața poporului maghiar, în priviința căruia se ignorează .și azi în ce măsură ,sentimentele individuale diferă de acele colective. ,Supus arbitrariului contelui Bethlen, o imagine fidelă a spiritului hiâpăreț ,și rapace care s’a mai păstrat la peneria sufletului maghiar ca un îndepărtat ecou și ca o trisitateminiscență, a unei tainice origini în misteriosul orient — poixrrul cu Capitala la Budapesta nu știe nici azi ce vrea și Lucotio își îndreaptă pașii lui contabilizați în fecare seară de către organele de teatre ale unui guvern despotic. Diplomația ungară plutește într'o incoherență paradoxală.. Politicoasă și nerorită în raporturile cu statele mari din Apus, ea nu se silește ca să susțină mereu vie în sufletele maghiarilor din țările Micei Antante, imaginea unei recuceriri a dreptrurilor feudice, fie cari jxiporul maghiar le-a avut în curs de secoleasupra unei mari părți din populația Europei Genitale. Lată după zece ani de teroare Înlăuntul țării, autoritatea persoanelor dinstruntea Ungariei a cam scăzut, aștincăt toți oamenii politici au simțit neboiți, de a se ascunde după autori latea unor fapte cât mai dificil de verificat, in acest fel am avut ocazia de a asista in uiJlrismul tim’^ la o serie de atacuri concenttrice ale oficialității maghiare împotriva tratatelor de pace și în special împotriva statelor cari foirxneaza Mica vnstantă. .Nu ne sperie efectul propagandistic pe care pot să-1iaibă asemenea încercări de a tulbura stabilitatea actualelor granițe ale hărții europene. Îndeosebi nu acordăm o prea mare imporanță ra sunetului pe care aceste stridente manifestații mt să-1 trezească în opinia jiblică mondială. Toate cabinetele ditilonatice din Europa știu azi perfect de bine că nici un popor nu uzează de atâtea exagerări și de atâta superlativ ca Ungurul care se laudă sau se tănguie. Cu toate acestea nu putem asculule, că politica de revaișă sterilă pe care o exercită Ungaria, nu suscită și pe seama oficialității românești probleme <intre cele mai delicate. Avem în țara noastră o simulație minoritară maghiară, căreia i-am recunoscut toate drepturile de cari odinioară nooi am fost privați sub dominația de o mie de ani, a stáirănitorilor noștri, de ieai — cari confundau noțiunea de stăpânitor cu aceea de stăpân — ,și față de care amrea sa ne purtăm totdeauna cu cea mai desăvărșită lealitate. Periodic, reprezentanții de sânge albastru și de drept divin ai acestei populații de țărani și de mici burghezi, fac declarații de fidelitate '..'Curtenească față de ordinea social, con-lituită. .Nu trece mult însă, și o bombă reianșardă care explodează la Budatx’Sta otrăvește din nou raporturile de iternă conviețuire care se stabiliseră intre Uni»Unii din Ardeal și între majoritatea iorpulației românești. Piesa de la Oradea Mare, Grij și Timișoara, începe din nou ,să se agite în mod clandestin ,și preocupările ascunse față de răsturnarea unei păci care nu a avut dacă vremea ca să devină înfloritoare, încep din nou să se manifesteze pretutindeni.orbeam într’o zi cu un deputat maghiar din .Ardeal, membru al burghezimei, care la ipoteza pusă de un domn ,stirein, asupra șanselor fie cari le-ar fi avut o confederație ardelenească în gen elvețian, a dat următorul i-a spuns: „Nu uitai cine nu cunoaște .^nticjeau sufletul orgolios al foporului maghiar, își poate imagina că popoarele din ;rdeal ar putea vreodată ca să trăiiască de la egal la egal. Presupunând că această provincie ar fi ajuns după tominarea răsboiului mondial o confederație democratică, situația de azi ar fi diafr-^ cele mai penibile. Cu toate că Românii sunt în matjoritate, Ungurii ar fi încercat în permanentă ca. .să î domine și imosibilitatea unei invaziuni ar fi fost totdeauna.’iminențtă’'. Nu mai e nevoie să argumentăm că interlocutorii ,sincer, avea perfectă dreptate. Ghian* și azi sub domiinația democratică a regimului românesc. Ungurii din Ardeal încearcă mereu o evadare din cadrul disciplinei iie care le-o impune situația loi de cetățeni români. Școala, presa, organizațiile culturale și economice maghiare din această provincie, toate conlucrează din imbră și în mod ipocrit la învierea unui trecut plin de fantome. Or ce face statul român pentru a contrabalaiisa acest curent periculos? ."Aceia cari sunt răspunzători de desvoltarea politicei românești p lin ultimii zece ani au ei curajul de a colubara soliei tu di 11 ea centru Ti*airi,sil ania, cu atenția i pe care ,statul francez a ilat,-o .Alsaciei și Lorenei':^ Făcând o priviri» retrosnectivă a aci*stei politici, ai impresiunea că ,sensinera română lipsește de la postul ei, iar la granița de est nu se află decât .statuia cu două fețe a zeului răsboiului. Unius cu el cu două fețe, care nu insemnează altceva decâte •„răsirii și pace’". 1’aralel cu <*altul năcii, înflorește în noi teama unui nou răsboiu. Lăsați-ne ,să ne pregătim. ȘiVIU HULEA Primele rezultate ale recensambntului din România Biroul statisticei a dat publicității primele rezultate ale acensămăntului populației din România.Rezultatele pe diferitele provincii sunt următoarele : Oltenia 1.513.897 Muntenia 4.016.403 Dobrogea 814.322 Moldova 2.413.535 Basarabia 2.848.714 Ardealul 3.218.273 Crișana și Maramureșul 1.412.213 Banatul 932.675 854.237 Total : 18.024.269 Datele referitoare la naționalitatea, religia și vârsta populației, n au fost prelucrate încă, vor trece câteva luni, până când se v or putea ceste amănunte, cunoaște și a Bucovina TAXA POSTALA PLĂTITĂ IN NUMERAR NO. 11176/1929 TTÍT Biblioteca Peilatului Cult. ^ ^. “Mare; 99 Pseudo-camarila Pupă audienta diul Maniu 99 se agită din nou - noDitorul Oficial al acestei dici daseste de nimenit sa publice un articol Infurios la adresa dim mamn - Piasa rea a mimnini non. d. Nae Ionescu, dace redimni din Mamai in blamai - - Nouă ofenzivă împotriva partidelor „Wie der Schelm so denkter “ — spune proverbul nemțesc. „Similis si mill gaudet“ spune proverbul latin. Iar noi zicemu , d Nae Ionescu își închipuie, că toată lumea se ia la întrecere în lacheism. Dar d. Nae Ionescu se înșeală, după cum se înșeală și alții, cari văd în d. Nae Ionescu mai mult decât un aventurier. Ultimul act al bibjurnalistului ritmului nou arată limpede, că este zadarnică orice speranță a acelora, cari își făceau iluzii, că vor înceta intrigile în anumite cercuri, a căror existență este primejdioasă pentru lașifica evoluare a situației politice. Aceste cercuri, în mod cu totul injust și cu riscul să fie oricând desavuate, se erijează cu toate ocaziile în „camarilă“. Noi ,știm foarte bine, că nu e la temeiul acestei manevre decât 1111 calculabil , d a zăpăci lumea și de a creia o platformă politică p pentru a menținea o situație imposibilă. Dar ce este grav, această clică, foarte redusă la număr, pretinde, că e singura depozitară a „carlisimului"^ în Tai’ă. De câte ori n'am arătat consecințele funeste ale unei asemenea maniere de „conspiratori“. De câte ori n’am accentuat, că toată țara este „carlistîv“, că Regele Carol II este și trebuie să fie înconjurat de dragostea întregei populații, că acest sentiment nu poate fi nici exploatat, nici monopolizat, de către o cateiie. Iată ultima ispravă a elicei, care abuzează de titlul „camarilei“. D. Maltin se retrage din viața politică și demisionează din șefia partidului național-țărănesc. Suspectat de adversari, că gestul dsale s’ar îndrepta împotriva Regelui, d. Maniu se grăbește să dea o desmințire categorică acestei comentări. Chiar prezența dsale la Sinaia și solicitarea audienței se pot considera, în mod indiret, drept desmințiri. D. Maniu are o audiență la M. Sa Regele. .Acest fapt d. Nae Ionescu îl folosește pentru a adresa deoparte un atac necuviincios împotriva dhii Maniu, de altă parte pentru a continua a doua zi ofensiva împotriva partidelor politice. Inventând o corespondență datată din Cluj, dar care știm sigur că s’a scris în redacție, afirmă, că d. Maniu dorește cu tot prețul să revină în fruntea partidului, unde nu este dorit, nu-i vrea nici d. Vaida, dar pentru care revenire lucrează rudela dsale în frunte cu d. Boila. Că mai departe d- Maniu , este alarmat pentru că d. Titulescu ar avea șanse să devină șeful partidului. Mai adaogă, că d. Maniu spre a impresiona lumea ar dori să revină imediat după audiemța de la Sinaia. Șixtă toate acestea s’ar fi hotărât într’o consfătuire ce ar fi avut loc vineri seara în Cluj. Inutil să spunem, că n'a fost nici o consfătuire, că <1. Boila nici nu se găsește la Cluj, că d. ^aida nici nu s'a întâlnit cu L Maniu decât la plecarea trenului din gara Cluj etc. ett*. A doua zi d. Nae Ionescu își bate joc de presă și indirect de șefii de partide, cari au crezut, că dacă Regele a fost afabil cu ei, aceasta ar însemna, că ar mai conta ceva partidele. Partidele politice în Țara Românească, cel puțin cele actuale sunt moarte... iată ce spune d. Nae Ionescu. Care este tâlcul acestor machinațiuni ? E foarte simplu. Să creadă toată lumea, că factorul competent are alte păreri decât acelea pe cari le manifestă și că lumea să nu se încreadă în ceea ce vede și aude, ci în ceea ce șoptesc oamenii „pseudo-camarilei‘‘. Noi denunțăm această manoperă și vom avea grijă, ca opinia publică să fie bine infomată asupra tot ceea ce se petrece în lagărul politic. Guvernamentalii ^iau făcut la un moment dat un trib^de glorie din mecenul pe care l-a repurtat la raria agentul Lecca. Doi prieteni ne intâlnesc pe nfiadd. (Iunt vestește cehi Half : — ^S'^ií ca prietenul nostru Mitică zace la spital cu grave leziuni cmporale? — Cum poate ? Doar aseară l-am văzut, repurtând un succes mare ; eu o cucoană frumoasă... — Da, da, te cred, dar vezi, că l-a căzut ,și bărbatul cucoanei... In speță rolul bărbatului l-a acut Franța. • Discuțiile intre domnii larga ,și Argetoianu se țin lanț. Cea mai recentă este: care din doi va rămânea mai mult timp la putere. Doi scoțieni au pariat cinci lire care din ei doi va sta mai mult mir apa... Zis ,și făcui... Se desbracă, intră snb apă... A doua zi au fost pescuite, două cadavre... Erou ale scoțienilor... • Guvernul după ce a tras toate ponoasele din atitudinea germanofilă pe care a manifestat-o, face declarații senine că nu el e autorul acestei orientări ... Intr'o gară, Moritz strigă din toți plămânii: Kohn, Kohn !!! Un cap chel și roș apare la o fereastră : — Ei nu, ce vrei ? ! In momentul acela Morritz îi arde o palmă cu rezonanțe aproape românești, dar Kohn în loc să se supere, începe să râdă. — Ce râzi nenorocitule, îl întreabă călătorii că doar ți-a dat o palmă... — Cum să nu râd, fu răspunsul, când l-am păcălit, eu nu sunt Kohn, ci Schwartz... c Asasinarea lui Jean Jamès 31 iulie 1914’ Jaur’és s’a născut la 3 Sept. 1859 în Castres. A ocupat catedra de filozofie a Albi, apoi la Toulouse. Ales în anul 1885 de deputat a întras în partidul republican moderat. A fost colaborator la „Depeche de Toulouse", iar pe urmă a devenit funcționar de stat. In anul 1892 ales din nou deputat face parte din partidul social-democrat. Alatur xi de Millerand el a fost conducătorul acestui Orator desăvârșit, inteligentă sclipitoare, a fost un animator admirat al poporului .Jaurès a fost un aderent al păcii universale și a luptat din răspuieii pentru înlâtniirea răsboiului. firește el n’a înțeles să facă din această chestie un motiv pentru a stârni răsboiul civil în franța. Totuși unul din aversarii lui fanatici, Villain, c’rezând, că Jaurès va înfruinta populația franceză în direcție defetistă, a săvârșit asupra lui u fi atentat și l-a ucis. Jaurès a murit deplâns de întreg poporul francez, iar atentatorul Villain după ani de zile pekecuți în teamili a fost internat într'o casă de nebuni. GRONJCAlf Od. Insin Manlu și Ion Mihalache in Uni CLUJ, 31. — Azi a sosit în localitate, venind de la Băile Sovata, d. Tuliu Maniu, fostul președinte al Consiliului de miniștri. In cursul zilei de mâine va sosi venind de la București, d- Ion Mihalache, fost ministru de interne, vicepreședinte al partidului național-țărănesc. Profesorii râmași lara postan au fost chemnii la București BUCUREȘTI. 31. — Ministerul instrucțiunii a încunoștințat pe toți profesorii rămași fără posturi în uormă desființării școlilor secundare, că începând dela 1 August ,să se prezinte la minister pentru a fi repartizați la alte catedre. Presa Ironccia despre rizKo dini Inlln nanin lo sinaia Citim în ziarul parâsian „Excepțional-țărănesc raporturile cari exissior” din 26 iulie următoarele rânduri asupra vizitei dlui Maniu la Sinaia : „In urma invitației speciale trimisă printr’un emisar special al Regelui Carol la Bădăcin și din deferență pentru Regina mamă Maria, d. Maniu, fostul șef al partidului naționalțărănesc a sosit astăzi la Sinaia pentru a asista la solemnitatea nunții princiare. Faptul a produs o excelentă impresie în toate cercurile politice, care văd în aceasta o manifestare destul de semnificativă a dorinței Regelui de a relua cu partidul natal înaintea retragerii dlui Maniu din viața politică“. „O detentă poate interveni între Coroană și partidul național-țărărnesc, detentă bogată în consecințe. Ea ar fi de o incontestabilă utilitate pentru soluționarea crizei politice care e considerată, cu atât mai mult precipitată, cu cât politica de apropiere economică de Germania pe care ministerul Iorga-Argetoianu a voit să-și fondeze opera de reconstrucție, a devenit, în urma debaclului financiar al Reichului, complect caducă. —010— PROBLEME MODERNE LA UN POET VECHIUL (Individul și colectivitatea, snobism, nervositate și „concism“ în opera lui Horațiu) ie: CANILLA KALIL Credinți îmbuioșător de naiva în /iul*infinit al omeniuii, care, începând "Ciu culebra reartă a ,,bătrânilo.r” și a „modernilor”,,’/ oaa*a<olerizează secolul al 18-lea ?i al 19-lea, cu i m.Lnân drai Flegel, a, făcut loc, la vremea dinoamna, concepției iidice a culturii umane IFr. Nidzschekl: civilizația omenirii nu se mai prezintă ca o linie dreaptă ascendentă, ci în formă de cercuri culturale, de culturi deosebite, individuale, care,create de diferite popoare din difeirite epoci, au totuși între ele anumite asemănări organice (. Spengler). Astfel ,s’an 'ivit încercări . ..lintergaing des .Miendlandes”) d'.' a aplica constatări făcute la civilizațiile dispăamte („legile lor organice”) și civilizației noastre, prezicându-i chiar soarta viitoare. Dar și cine renunță, de a,ghijci” din trecut,ca babele din bobi, reunoaște că pe o anumită treaptă a evoluției, culturile produc probleme asemănătoare, însă în condițuini diferite și variate, așa încât istoria, din acest punct de vedere, are valoarea unei co’ ..Guerelle des anciens și des modernes' lec.ț ii .de prețioase experiențe so.'."ialogice. O atare problemă, produs al maturitații, iintelectuale și al unor anumite circumstanțe social-poliitice, este an biiteza individ - colectivitate; ea presupune intâiu o pronunțată , diferențiere sufletească a indivizilor, posibilă numai într-o fază foarte înainntată, a eioduiei; al doilea, o opoziție conștientă între personalitate și mască, între cerințele eului și ale societății — prim intervenția unor factori exteriori.‘Această opoziție este la ordinea zilei în ,,Occidentul” nostru, aici democrația fiorifică înfăptuită de revoluția franceză și anarhia economică a „Manchesterianismului” lăsase individului o autarhie completă consacrase cultul liibertății personale, stașitul intervenind cât mai puțin în viața.Șeială și culturală, apoi, prin reacțiune,se ivesc fascismul și i bolșevismul, în care iadm-ul collectiv („statul italian’ sau ,.clasa ]>roblacâ”) pretinde a subjuga individul. Or, problema modernă cu: massa apare cu aceeaș patimă în opera, unui autor vechiu, care a trăit acum 2000 de ani. HoratiUS Flaccus, marele poet al epocii îmtipăritului August, se luptă în toate operele sale, în odele lirice și în satin-ele și epistolele filozofice, pentru drepturile superioare ale personalității, creindu-și o religie și o morală,o politică și o estetică deosebită de cea a vulgului, pe care îl urăște și-l evită („odi profanum vulgus et arceo”), disprețuindu-l („malignura .apernere vulgus”). Mulțimea e pentru el o hydră L.belus multorum .upiium”), se desparte de ea fizic și psihic („ut portiribus, sic indiciis fruar isdem, simțindu-se inifinii de departe de dânsa („nos — a. volgo longe longepueremotos”). Poeții și scrisorii de înainte, în epoca republicană, doriseră- și se mândriseiră cu popularitatea lor (I.uiciliu, Cicero); muza poetului mina-c'hic îl 'Separă de popoir, ridicându-l în sfere superioare /... dis -iniscent superis. me.. .secermint populo). El dorește pe urm arla. .sa raifinată și dificilă mimai^aplauzele elitei -:„satis ost(■cfintom mihi plaudere,-,disprețuind ,genticile bastarde ,,en vogue” (bunăoară pantomimele, un fel de cinematografan t-ie). In religie, urmând pe Epicur și pe l.iurotiii, se departeaza de superstiția interesală a masseii. In filozofie pare a șovăi între stoa și epicurism, alege’i din amândouă ceea ce convine individualismului său. Stoicienii, care caută să popularizeze învățăturile lor, îi riispla/, nu prin doctrina lor, ci prin acest „s'encanailler”; aceleaș teze stoice sunt când preamărite — dacă Haratin le expine „Nullius addictus i nrare in verim magistri" — ,,nu m’am obligat de a jura pe ea-îin numele său, — când batjocurile -- da*'a le puine în gura unui ,,predicator" și vulgariizitor. Antmtilitarismul mândru al eticei lui Zenon, iubirea desinteresată pentru bine,îl farmecă, oderant pe ce are boni 'vbluvățăturile nici unui măestru”. fis amore.Dar câteodată dorinta de a epata” pseudo-morala farmzee a mulțimii, e mai tare, și in mod clinic, poetul pretinde a fi un adevărat ,,porcus ex grege Epicuri, vrea să fie mai sus sau mai jos de „prostime”, dar niciodată la nivelul ei. Această mândrie a, individualismului c onștient îl face isa/ devie propovăduitorul lui ...auTe.a -mediocritas”, de ce să se strădimască de a fi după vorba lui Omer, „totdeauna cel dintâiu intre semeni”, pe care îi disprețuește.7 -Dar această modestie aparentă s-e referă munții la bunuiri exterioare ,bogății, onoruri; ca artist, când e vorbă: de a valorifica nul adevărat, cere de laine și dela toți sau capodopere sau... tăcere. Iar aici individualismul nou revoluționează >in e'ițiile Romanului din timpurile bune ale republicii: nn Care disprețuise arta și filozofia, "Cicero le admitea numai ca o distracție cinstită a timpului liber (,,acum"... Atitudinea Venusmului față de stat e un compromis între individualismul lui personal și între concepția veche republicană, după care cetățeanul se identifica cu statul, concentrând in „politică” toată activitatea și tot idealismul său. Horațiu a preamărit în celebrele zile romane ,și în „carmen saeculare” maiestatea Uomei, dar în practica îlrmează pe Epicur, l care învățase pe ideoții săi să trăiască departe de tulburile raluri politice. Poetul îl aprobă, refuză de repetate ori demnități politice și ademenirile împăratului. ,Antentis semita vitae”, preferă cărarea tainică a vieții, departe de ambițiile „vulgare”. Dar această dorință de izolare nu e atât fructul meditațiunii, cât expresia unei stări nervoase, pe care nu o poate stăpâni. Știm din, biografia lui lîorațiu că adese fugea din cercul prietenului său Mecena,evitând orice societate, chiar cea a lui Augustus. Neliniștea îl gonește din vârtejul orașului la țină; el laudă viața, idilică, câmpenească; dar nici aici nu găsește răgaz; ar dori ,să trăiască în fundul singurității, uitând și uitat; „ille vivere vellem, oblitus meorum, obMvis...';!dus et illis"; dar nici pustnicia,nu l-ar mulțumi; el recunoaște că nu locul e de vină, ci un gol sufletesc nehotărât, o indispoziție vagă, cu atăt mai primejdioasă, cu cât e mai indefinită,fără cauză evidentă. Locurile îl desgustă, prietenii îl plictisesc, preferă ce-i face rău. E o apatie generală, o săturare de toți și de toate, un ,,veternuș’ ca dorința bătrânilor de a dormi într una. Felul cum denumește boala sa, ,istrenia inerția”, inactivitate febrilă”, ,,apatie neliniștită”, e poate cea mai bună definiție a ceea ce numim „nen oșitate”. Aceasta era, ca și astăzi, o boală generală, dovadă: prietenii cărora se adresează poetul în „epi-toe", liricul Tibull, Bullatius, care în zadar vânează echilibrul sufletesc în călătorii nesfârșite, bogătașii care caută să înăbușă această nemulțumire chinuitoare cu un LiX fără rost ,și un desfrâu nenatural. Sentimentul decadenței, „mai du 3.i...*le”,