Patria, martie 1946 (Anul 27, nr. 10-36)

1946-03-01 / nr. 10

Am! *XVII Nr. 10. VINERI, 1 MARTIE 1946. Organ al Partidului Nețional-Ţârânesc Redacţie şi Administraţie; Strada Regina Maria Nr. 3­1, Director: Z­AH­ARIA BOILA Redactor girant: GH. V. GIURGIU Prim-colaborator­ VICTOR IANCU Abonament lunar; 5000 Lei Publicaţiuni după tarif. Cei mai­­mari fid­liji sânt tiranii, dar imediat dupi ei urmeazâ cei care tolereazi tirania. | MONTESQUIEU HOTĂRÎRILE DELA MOSCOW Au trecut 60 de zile dela data când s’au pronunțat hotărîrile Ma­rilor Puterii la Moscova. Conform acestor hotărîri: 1. ar trebui să se tină alegeri li­bere în România în timpul cel mai scur­t posibil; 2. ar fi trebuit să se reinstituie li­bertatea presei; 3. să se restabilească toate liber­tăţile cetăţeneşti; 4. partidele naţional-ţărănesc de sub presidenţia d-lui Iuliu Maniu 9i partidul naţional liberal de sub pre­­şidenţia d-lui C. I. C. Brătianu au fost invitate să delege câte un re­prezentant în guvern. Se cuvine şi suntem fireşte în­dreptăţiţi ca după două luni să fa­cem un bilanţ asupra executării ho­­tărîrilor de la Moscova, pe cari gu­vernul român, prezidat de d. Petre Groza a promis solemn, că le ac­ceptă şi le va executa. Vom examina problema cu toată seriozitatea.­­ Deşi au trecut două luni de la pronunţarea hotărîrilor și aproape două luni dela promisiunea solemnă a d-lui prim-ministru, nu numai, că nu s’a fixat cel puțin data viitoare­lor alegeri, dar nu s’au făcut nici măcar pregătirile preliminare pen­tru efectuarea lor. Astfel guvernul nu s’a fixat încă asupra problemei legii electorale. Rămâne la legea ve­che, o modifică sau întocmeşte una nouă ? Deşi se ridică serioase excepte de ordin constituţional faţă de o schim­bare, radicală în privinţa instituţiu­­nilor fundamntale cum este spre pildă Senatul, noi suntem gata să­, trecem şi peste acestea îngrijorări mai mult teoretice, numai să vedem odată întocmită legea. Principala noastră preocupare este, ca­ prin noua procedură electorală să fie ex­primată în mod indiscutabil adevă­rata voință a poporului. Fireşte, că la falsuri şi îngrădiri nedrepte nu ne vom da iscălitura. Tot astfel nu vom admite nici un fel de îngrădire a libertății alegerilor. Nu s’au or­donat nici măcar întocmirea listelor electorale. Cu un cuvânt guvernul Petre Groza n’a făcut nimic, abso­lut nimic pentru a executa acest S­unet cardinal al hotărîriior dela Moscova. Dela 6 Martie 1945 au trecut a­­proape 12 luni. Prin urmare timp suficient pentru a se studia modi­ficările chiar pentru a se întocmi un anteproiect Cercurile de studii ale partidului naţional-ţărănesc şi liberal au întocmit de mult antepro­iecte asupra regimului electoral. Dacă domnii şi tovarăşii de la F. N. D. nu vor să admită aceste proiecte, n’au decât să o pună pe al lor. Dar să vină odată cu acest proiect. Pen­tru ce această întârziere? Le este frică de alegeri ? Dacă ar fi aşa, a­­tunci ne întrebăm, eu drept cuvânt, ce fel de democraţi sunt d-niile lor. _ CONDIŢIILE COLABORĂRII Ziarele ne-au afiunţat că la şedinţa consiliului de miniştri, la care d. prof. Emil Haţieganu, reprezentantul Partidu­lui Naţional Ţărănesc în guvern, înarmat cu documente, a adus la cunoştinţa cole­gilor dsale, sălbatica agresiune de la Arad, tinde cete de derbedei au bătut până la sânge o seamă de fruntaşi ai orga­nizaţiei noastre naţiotral-ţărăniste, d. Petru Groza a rămas profund indignat, adresând, la sfârşitul şedinţei, un căldu­ros apel la o colaborare strânsă între diferitele partide şi grupuri politice ce compun guvernul, rugând stăruitor ca pa viitor să nu mai întrebuinţeze, în luptele lor politice, violenţa şi în gene­re metodele agresive. Luăm act cu sa­tisfacţie de această intervenţie înţeleap­tă a dlui prim-ministru, şi cu toate că ea se produce destul de târziu, când spiritele sunt prea agitate, sperăm că totuşi va avea un efect. Noi am luptat mereu pentru abando­narea oricărei violenţe, a oricărei agre­sivităţi. Am arătat altădată, în ziarul „România Nouă“ din Sibiu, că asemenea atacuri, mai ales cele întemeiate pe ca­lomnii, precum şi cele ce nu se referă pe atât la conţinutul problemei, cuprin­zând mai de­grabă invective, nu pot du­ce la nici un rezultat dun.. Cuvântul no­stru însă n’a fost înţeles şi în loc să se accepte propunerea noastră modestă de a introduce măcar în presă (sau măcar în presa din Ardeal) un climat mai ci­vilizat, am fost calificaţi drept reacţia­lui Martie trecut, un atac banditesc cu prilejul devastării redacţiei ziarului ,­România Nouă“. Nu vrem să facem acum procesul acestei chestiuni, care ori­cât de mult ne-­ar fi durut, n’o pu­tem pune înaintea unor probleme cu mult mai importante de Stat. Dacă pe viitor se poate întrona în ţara româ­nească liniştea şi pacea internă, dacă într’adevăr voinţa — a adevăratului popor, adică a majorităţii populaţiei — va fi ascultată, suntem bucuros dispuşi să dăm uitării toate desagrementele pe care le-am îndurat pentru simpla îm­prejurare că am dorit ca în România să domine nu numai lozinca, fireşte foarte frumoasă, a democraţiei, dar şi cuprin­sul ei cu mult mai frumos. Alţii au so­cotit însă altfel. Unii au găsit cu cale că orice se poate înfăptui şi orice se poate obţine cu ajutorul unor fraze in­­tortochiate şi că ori­ce realitate se poate răstălmăci cu ajutorul unei campanii de presă bine dirijată şi bine susţinută. Ast­fel s-a luat de pildă hotărîrea ca d. Maniu, pe care unii adversari politici ai săi îl urgisesc pentru motivul că pe anu­­mite chestiuni est­e intransigent, ca de­­atlfel orice om cinstit, care crede sincer în convingerile sale, să fie înfăţişat ca trădător al poporului, ca duşman al na­ţiunii,­ până opinia publică într’adevăr o să-l considere ca atare. Rezultatul a fost însă tocmai contrariu celui dorit. Probabil cei ce­­au iniţiat această gre­şită acţiune, s’au inspirat din exemplul nari, suferind şi noi într’una din zilele recent al drului Goebbels. Pentru ca o ............................................................................................................................................ acţiune mincinoasă, ca a dnului Goeb­bels să reuşească trebuesc cel puţin două condiţii: executorul, acţiunii trebue să fie foarte inteligent, încât să găsească tonul potrivit, pe care opinia publică este dispusă să-l accepte, în al doilea rând apoi, trebue să existe o înclinaţie a însăşi opiniei publice în acest sens. La noi ambele condiţiuni au lipsit şi ceea ce a fost mai grav, domnii cari au iniţiat­­acţiunea aceasta, par a nu cu­noaşte îndeajuns psihologia poporului nostru, care a respins întotdeauna toa­te acţiunile ce n’au ţînut seamă de bu­­nul simţ atât de hotărîtor în mentali­tatea românului. S’au săvârşit astfel greşeli imense din partea adversarilor noştri, greşeli care au fost de natură să sporească şi mai mult popularitatea noastră. Noi fireşte, am fi bucuroşi de acest rezultat, dacă el n’ar merge în detrimentul ţării. Cura fu­să de pe urma acestei­ situaţii ţară sufere cumplit, nu putem rămâne indi­ferenţi şi preferăm ca popularitatea noa­stră să nu mai sporească pe viitor dato­rită unor asemenea greşeli. Atât interesele­ superioare ale ţării cât şi însuşi acordul de la Moscova cer o reală colaborare între diferitele grupări componente ale guvernului. Colabora­rea, după convingerea noastră cea mai fermă, nu numai că a­r fi posibilă, ci este într-adevăr necesară. Pentru ca să se înfăptuiască, nu se cere decât un singur lucru: respectarea principiilor de bază ale democraţiei, adoptarea unui spirit sincer democratic. Aceasta cere însă abandonarea metodelor violente, înlăturarea invectivelor şi a calomniilor din arsenalul luptei politice şi respecta­rea strictă a adevăratelor indicaţii popu­lare. Cu un cuvânt, transformarea de­mocraţiei din deziderat în realitate sau într’o altă formulare: democraţie şi nu demagogie. Dacă aceasta se face, cola­borarea devine într’adevăr rodnică, ca în alte părţi,* şi pacea internă este în­tronată. Dacă însă continuă practicele de până acum, colaborarea nu se va putea stabili şi ţara va continua să se frământe. Totul depinde deci de voinţa noastră. Partidul Naţional Ţărănesc do­reşte sincer acest lucru, cu atât mai mult, cu cât el a luptat întotdeauna —■ şi de cele mai multe ori singur — pentru introducerea unui climat mai civilizat în moravurile politice ale ţării. Ce opresc ceilalţi, aceasta este în­­trebarea? Răspunsul îl vom­ primi prin însăşi dialectica faptelor. VICTOR IANCU CRÂMPEIE Guvernul Groza ne-a invitat să co­laborăm cu el în mod loial pentru aplicarea hotărîrilor de la Moscova. A urmat apoi presă liberă cu cenzu­ră, adunări teroriste de bătăuşi, in­vadarea Cluburilor opoziţiei, votări secrete cu ridicare de mâini, neacor­­darea cotei de hârtie, înjurături tri­viale la radio. Drept satisfacţie d. ministru de Interne afirmă, că parti­dele istorice provoacă. E ca şi când noi am fi instituit cenzura, noi am avea bande înarmate şi noi am dispu­ne de radio. Curat afirmaţia lupului, care pre­tinde, că mielul îi tulbură apele. „ Oficiosul drului Lupu vorbeşte de metodele de altădată ale liberalilor: minciuna, insinuarea, calomnia. Dar pe cât ne aducem aminte, altă­dată drul Lupu colabora la guvern cu liberalii împotriva naţional-ţără­­niştilor. Fireşte, că atunci liberalii erau generoşi, patrioţi, corecţi. Şi asta se chiamă consecvenţă şi morală în atitudinea poliică. „ Ştiţi, cine sunt cei mai periculoşi adversari ai naţional-ţărăniştilor? Ştim. Cei cari ne înjură la radio. Aşi! ! Poate cei de la „Scânteia"? Aşi!. Sau disidenţa drului Lupu? Nici vorbă! Am să vă spun eu. Dar să nu vă miraţi. Disidenţii dlui Anton Ale­­xandrscu. Cum asta? Foarte simplu. Toţi cei cari ne înjură, ne fac un serviciu­­ imens. Dar singur Anton Alexan­­drescu aduce elogii naţional-ţărănis- I mului şi te pomeneşti, că reuşeşte ■ să ne compromită. Z. PreŢul 200 Lei ■É dacă se tem de judecata poporului ? Nu le este frică ? In acest caz cum explică întârzierea? Dar mai pre­sus de toate cum se vor scuza Ia fata Marilor Puteri, că n’au înde­plinit promisiunea lor solemnă? 2. Libertatea presei ? Dar cum se poate vorbi de o libertate a presei acolo unde se exercită o cenzură preventivă ? Douăzecişiopt de ani comuniştii şi social-democraţii au tunat şi fulgerat împotriva dictato­rilor şi reacţionarilor, cari guver­nau cu cenzura şi Curţile Marţiale, pentru ca venind la guvern să men­ţină cenzura. Nu căutăm conseeinţa dar excepţio­năm linia de pudoare. Tovărăşii fe­­nedişti, nu numai, că menţin toate instrumentele reacţiunei şi ale dic­taturilor, dar mai mult stau ală­turea pe aceeaşi bancă ministerială cu dictatorii de eri şi cu organiza­torii supremi ai progromurilor huli­­ganiste. 3. Libertăţile cetăţeneşti au ră­mas pe hârtie. In realitate bande de terorişti cutrieră Cluburile şi adu­nările opoziţiei şi snopesc pe cel, cari au avut ideia naivă să se gân­dească şi să s© exprime liber­ 4. Singurul punct realizat a fost cel cu întregirea guvernului prin acceptarea miniştrilor lberali şi­a­ţional-ţărănist. Dar prezenţa acestor miniştri în guvern nu-i stânjeneşte câtuşi de puţin pe domnii şi tova­răşii dela F. N. D. să atace în mo­dul cel mai trivial şi injust parti­dele naţional-ţărănesc şi liberal şi pe şefii­ lor, folosindu-se şi de radio, deşi prin hotărîrile dela Moscova s’a interzis acest procedeu absolut inechitabil. In rezumat constatăm: hotărîrile dela Moscova n’au fost executate și nu sunt respectate. Promisiunea so­lemnă a guvernului Petre Groza a rămas o vorbă goală. Până când? '■ 4 . 1 , Ed.

Next