Pentru Socialism, iulie 1961 (Anul 12, nr. 2320-2345)
1961-07-22 / nr. 2338
Cu secole In urmă pe valea Firizei In valea pirtului Firiza a existat încă din vremuri îndepărtate o așezare minieră, aparținînd ca sat iobag orașului Baia Mare. Locuitorii ei, pe lingă minerit, ocupau și de exploatarea pădurilelor și de arderea cărbunilor. Documente referitoare la exploatările miniere există însă numai începînd din sec. al XVI-lea. De-a lungul văii se află pretutindeni hrube părăsite, iar în jurul lor se găsesc grămezi de zgură, rezultatul topirii primitive a metalelor în timpuri vechi. La gura văii Romanei s-a găsit o movilă mare formată din zgură. Aci este locul unde minereurile exploatate din apropiere au fost topite, prelucrate. Dintr-un raport din secolul al XVI-lea referitor la mineritul din Baia Mare reiese că la Ferneziu au existat 14 șteampturi și 5 vetre de topit. Minele din valea Firizei aparțineau inițial visteriei, iar în anul 1608 principele Transilvaniei le-a donat marelui antreprenor minier Gerard Lissabona. In 1614 visteria le-a răscumpărat, iar în anul 1622 principele Gavril Bethlen le-a donat din nou orașului Baia Mare. Procesele verbale ale orașului amintesc că in 1683 acest sat a fost distrus de către turci. Spre sfirșitul secolului al XVII-lea orașul a fost nevoit să amaneteze Satul. Intr-un inventar minier din 1609 se vorbește și despre Ferneziu. Acest document cuprinde și date interesante asupra locuitorilor satului, arătînd că „...acum 9 ani s-au așezat aici niște ruși, avind față de cămara băimăreană următoarele îndatoriri: 1. paza pădurilor cămarei; 2. cositul fîneței cămarei; 3. aprovizionarea handalului cu covate mici necesare prelucrării aurului; 4. aprovizionarea cămarei cu pește în zilele de vineri“ etc. Numărul locuitorilor în acest an a fost de 93, dintre care 19 văduve. Datorită rușilor (adică ucrainenilor) care se așezaseră aci, Firiza a fost denumită în evul mediu Satul nou Rus sau Satul Rus. Suprapunerea elementului slav asupra băștinașilor romîni a creat o situație interesantă din punct de vedere etnografic și antropologic. Viitoarele cercetări se vor extinde și asupra acestor probleme. ELENA KOVÁCS Folosirea sticlelor în loc de cărămizi în Republica Democrată Germană a fost brevetată fabricarea unei sticle care, după golire, este folosită în construcții în loc de cărămizi. Forma sticlei este rectangulară are o bază conică în interior. d aceste sticle se folosesc în construcții ele se pot îmbuca foarte bine deoarece gîtul uneia intră exact în forma conică caree află la baza celeilalte dilate în fața ei. Fețele exterioare ale sticlei sunt prevăzute cu caneluri pentru a permite fixarea materialului adeziv, folosit la construirea zidăriei (mortar și tencuială). ■* Elice de nave din material plastic La șantierele navale „Comuna Lip Paris“ din Baku a început Confecționarea unei elice de navă din material plastic. Elicea de navă cu patru palete, cu un diametru de un metru, cîntărește mai puțin de un pud. Zilele trecute ea a fost experimentată pe un remorcher. Probele s-au desfășurat cu succes. In prezent, secția de material plastic a uzinei a trecut la fabricarea din polietilenă a șase noi elice de navă. Una din ele, cu un diametru de 1,7 metri, va fi montată pe o navă maritimă de mare tonaj. - fabrică plutitoare Nava pe care o vedeți In fotografia de mai jos este pusă în serviciul flotei sovietice din Extremul Orient. Construită la Leningrad, nava are un deplasament de 16.000 tone, fiind o adevărată fabrică plutitoare de conserve. Nava preia peștele de la navele de pescuit ce funcționează în regiunea pescuitului și-l prelucrează. In fiecare minut sunt trimise pe banda transportoare spre calele navei circa 150 cutii de conserve de pește. CENTRU SOCIALISM INTR-O SERA A GRĂDINII BOTANICE DIN CLUJ. Muzica... colorata Vizitatorii expoziției comerciale și industriale a U.R.S.S. de la Londra au prilejul nu numai să audă, ci și .. ■ să vadă muzica. După ce ascultă un violonist sau un pianist, mașini electronice complicate, selecționează pentru fiecare sunet o gamă bogată de nuanțe de culori și le prezintă,pe un ecran. Este vorba de un transformator electronic al sunetului în culoare,realizat la laboratorul de probleme generale ale ciberneticii sub conducerea prof. A. I. Lerner de la Institutul de automatică și mecanică. 11. Oamenii de artă, filozofii, naturaliștii au încercat de multe ori de-a lungul veacurilor să obțină „muzică colorată". Dar toate acestea nu au constituit o încercare științifică de a transforma sunetul în lumină. O asemenea experiență a fost efectuată pentru prima dată de tînărul inginer sovietic, specialist în electronică, Konstantin Leontiev, care este în același timp și un mare iubitor de muzică. După cum a declarat inginerul Leontiev, transformatorul electronic de sunet in culoare este o instalație foarte complicată : este alcătuit din 12 proiectoare complicate de dirijare a luminii, câteva mașini electronice de calcul pentru analiza semnalelor sonore și sinteza luminii, un sistem de memorie mecanică pentru fixarea și reproducerea programelor originale de muzică colorată. La realizarea instalației au colaborat oameni de diferite profesiuni. împreună cu lucrătorii laboratorului au lucrat psihologi de la Institutul de psihologie al Academiei fie Științei Pedagogice a R.S.F.S.R.i și de la catedra Activitatea nervoasă superioară de la Universitatea din Moscova, muzicieni — colaboratori ai catedrei de teorie a muzicii de la Institutul „Gnesin" și de la laboratorul de acustică muzicală al Conservatorului din Moscova. „Muzica colorată" va avea un rol important nu numai în educația estetică a oamenilor. Instalația va cunoaște o largă folosire și la rezolvarea unor probleme tehnice, îndeosebi acolo unde este necesar un schimb de informații între om și mașină. L Leontiev a declarat de asemenea că pe baza cercetărilor efectuate la laboratorul de probleme generale ale ciberneticii va fi realizată și o aparatură pentru importante cercetări psiho-fiziologice, pentru verificarea dinamismului vederii, pentru dirijarea atenției etc. 0 cascadă maritimă Pînă acum se știa că numai pe fluvii se pot forma cascade. Dacă totuși în strîmtorile maritime există curenți și o terasă abruptă pe fund, formată dintr-o rocă stîncoasă, atunci în aceste strîmtori pot să apară cascade tipice ca formă și profil. O astfel de cascadă s-a format în strîmtoarea Kara-Bogaz, cînd înnisiparea Mării Caspice a provocat coborîrea nivelului apei acestei strîmtori. Aici, la ieșirea din mare, apa străvezie, limpede și de o culoare verde-albăstruie curge uniform și lin, amintind de un fluviu mare din pustiu. Pe măsură ce se apropie de golf, viteza apei crește, apar mici vîrtejuri și curenți repezi, începe să spumege, pînă cînd, în sfîrșit, apa cade vertical de la o înălțime de 4— 4,5 metri. La gura strîmtorii s-a format o deltă. O cascadă maritimă în pustiu este un fenomen cu totul excepțional al naturii, unic în felul lui pe întreaga suprafață a globului. 3a Lupta pentru longevitate Cercetările efectuate timp de aproape jumătate de secol de N. N. Anicikov, membru activ al Academiei de Științe a U.R.S.S. și al Academiei de Științe Medicale a U.R.S.S., au indicat principala direcție pe care s-a desfășurat lupta dusă de știința și practica medicală mondială pentru combaterea arteriosclerozei. Concluzia principală care a decurs din observațiile lui N. N. Anicikov a constat în aceea că arterioscleroza nu este un fenomen natural,legat de modificările intervenite cu timpul în organismul uman, ci este o boală. care începe prin aceea că colesterina, sub influența anumitor cauze, începe să se desprindă din plasma sîngelui și se depune pe învelișul interior al vaselor. La început aici se formează o mică pată lipoidă (de grăsime). Apoi dimensiunile ei treptat să crească încep și, după o serie de schimbări, se transformă în așa-numita placă rosclerotică, care arte îngustează vasul și produce perturbații în circulația normală a sîngelui. Așa a început ofensiva împotriva acestei boli, care, potrivit datelor statistice, afectează într-o măsură sau alta pe fiecare al treilea om. Pe calea indicată de Anicikov și-au desfășurat cercetările și oamenii de știință de la Academia Medicală Militară din Leningrad. O importantă contribuție au adus lucrările colectivului de la catedra condusă de profesorul Z. M. Volînski. Z. M.Volînski studiază de cîțiva ani bolile cardio-vasculare. El caută cu perseverență mijloace de combatere a hipertoniei, infarctului miocardic și altor boli grave. Studiind statisticile, el a obținut date interesante, care i-au indicat legătura directă dintre alimentație și schimbul de colesterină, pe de o parte, și bolile cardio-vasculare — pe de altă parte. Volînski a făcut o serie de recomandări prețioase cu privire la organizarea alimentației ca unul din principalele mijloace profilactice și de tratament al bolilor cardio-vasculare. Un succes deosebit în această privință a fost obținut recent. La sfîrșitul anului 1959 un grup de ingineri de la Combinatul de grăsimi din Leningrad au elaborat pentru prima dată în U.R.S.S. tehnologia producției unui ulei comestibil din porumb. La începutul anului trecut combinatul a livrat prima producție experimentală din acest ulei și s-a adresat lui Volînski cu rugămintea de a stabili proprietățile comestibile și însemnătatea medicinală a noului produs. In colaborare cu candidații în științe medicale A. P. Golikov, M. K. Miliușkin și T. I. Volfson, s-au făcut o serie de experiențe pentru a se elucida influența uleiului de porumb asupra schimbului de colesterină și tratamentului arteriosclerozei. Timp de patru luni unui grup de iepuri li s-a introdus în stomac colesterină diluată în ulei de floarea-soarelui, iar unui alt grup — aceeași colesterină, însă diluată în ulei de porumb. S-a făcut apoi analiza sîngelui animalelor de experiență. La iepurii care au primit ulei de porumb nivelul colesterinei și al fracțiunilor sale în zerul de 8Î £ ge a fost aproape de cinci ori mai mic decit la iepurii care au primit ulei de floarea-soarelui. Și mai edificatoare au fost datele obținute cu prilejul cercetării modificărilor arteriosclerotice ale aortei și venelor. La iepurii cărora li s-a administrat colesterina în uleiul de porumb, spre deosebire de aceia cărora li s-a dat în uleiul de floarea-soarelui, pe pereții vaselor aproape nu au existat plăci arteriosclerotice — însoțitorii permanenți ai bolilor cardio-vasculare. O mare experiență s-a făcut la profilactoriul fabricii „Skorohod“. Sub supravegherea docentului A. P. Golikov, unui grup de muncitori și funcționari ai fabricii li s-a dat o hrană specială, preparată pe bază de ulei de porumb. Cercetările efectuate ulterior au arătat că la toți aceștia s-a normalizat tensiunea arterială, care înainte era ridicată, iar fenomenele sclerotice s-au atenuat considerabil. Știința medicală sovietică, în colaborare cu oamenii din producție, a pus la punct încă un mijloc eficient de combatere a bătrâneții. ANECPOTE Se povestește că neuitatul actor Tony Bulandra, întîrziind o dată la un spectacol „Othello“ în care interpreta rolul titular, s-a machiat în grabă, astfel că apăru pe scenă ca maur din cap pînă-n picior, cu excepția... mîinilor, care erau de o albeață strălucitoare. Greșeala fu observată de îndată ce actorul ieși pe scenă — și pînă la pauză în sală nu mai conteni rumoarea. Ba unii spectatori chiar chicoteau. Pentru a da o lecție celor ce rîseseră, Tony Bulandra apăru după pauză cu aceleași mîini albe. Publicul rămase o clipă consternat: să nu fi observat actorul eroarea de machiaj? Dar nu trecură nici cîteva secunde și Tony Bulandra își trase de pe mîinile de maur o pereche de mănuși albe.. j . Voltaire fu întrebat ce părere are despre o piesă a cărei premieră avusese loc de curînd. — Seamănă cu spada lui Carol cel Mare - răspunse filozoful care era, de asemenea, lungă și foarte plată. Doi actori din Petersburg, I. P. Kiselevski și V. V. Cearski, s-au întîlnit odată, într-un parc, cu cronicarul dramatic al unui ziar de seară care, în general, nu dăduse dovadă de simpatie față de ei. Căutînd motiv să-i tachineze, acesta îi întrebă: — Este adevărat că dv., domnule Kiselevski, veți interpreta rolul lui Macbeth, iar dv., domnule Cearski, pe cel a lui Othello? — Așa e! — Dar v-ați gîndit dv. că, aflînd aceasta, Shakespeare o să se întoarcă în mormînt?Ne-am gîndit și la eventualitatea asta — îi răspunse netulburat Kiselevski. — Cînd am să joc eu în Macbeth, Shakespeare se va întoarce cu fața la pămînt, dar, îndată după aceasta, domnul Cearski îl va interpreta pe Othello, și Shakespeare va lua din nou poziția normală. Așa că puteți fi liniștit — Shakespeare nu va avea de suferiți ! Originea unor cuvinte Prin secolul al XVI-lea, verbul a ucide avea cu totul alt înțeles decit are astăzi, însemna foarte tare. Așa se explică o mențiune din scriptele acestui secol că pe un fur l-au ucis de l-au omorît, adică l-au bătut atit de tare Incit a murit! Dar cum cei „uciși", adică cei bătuți tare, rar scăpau cu viața, cu timpul cuvîntul a evoluat semantic și astăzi se știe că a ucide e sinonim cu a omorî. De altfel, și cuvîntul latinesc originar occidere înseamnă a lovi foarte tare, a bate, a omorî. > In minunatul său roman istoric „Nicoară Potcoavă" maestrul Sadoveanu folosește cuvîntul în accepțiunea sa din trecut, adică a bate foarte tare. Cuvîntul voinic înseamnă puternic, tare, robust. Dar acum cîteva sute de ani avea oare tot același înțeles? Cuvîntul e de origine slavă și vine de la voina, care înseamnă luptă, război. Cei ce luau parte la voina, adică voinicii, oștenii deci, erau toți oameni sprinceană, ca să facă aleși pe față condițiilor in care se desfășurau luptele pe atunci, adică trebuiau să fie puternici, tații rezistenți. Prin urmare, semnificația cuvîntului In trecut era de oștean, războinic, luptător. Astăzi insă se spune voinic oricărui om puternic, indiferent dacă e sau nu ostaș/ Verbul a înțărca are origine păstorească. Ce semnificație avea la început acest cuvtnt? Ciobanii, cînd voiau ca mieii să înceteze de a mai supe lapte de la mamele lor, li luau și-i băgau într-un țara, ied I Ințărcau. In acest fel li împiedicau să se mai apropie de ei și cu timpul mieii nu mai simțeau nevoia să fugă, fiind înțărcați. In decursul vremii, cuvântul a evoluat ca sens și n-a mai însemnat decit a înceta să mai sugă, fie că subiectul respectiv era copil, miel, mint, și așa mai departe, așa cum își are sensul și în ziua de azi. * TEATRUL CU OGLINZI O montare experimentală, într-un teatru neobișnuit, unde spectatorii urmăresc acțiunea piesei nu pe scenă, ci într-o oglindă, a produs senzație la Kiev. In locul unde într-un teatru obișnuit se ridică cortina a fost instalată o oglindă (ale cărei dimensiuni pot varia). Scena pe care joacă actorii este situată în fața oglinzii sau pe ambele laturi ale sălii de spectacol, dar și într-un caz și în celălalt ea se află sub nivelul sălii de spectacol și publicul nu o vede. Folosirea reflectării în oglindă oferă artei teatrale posibilități noi: îmbinarea scenei imobile cu o oglindă care se deplasează liber oferă o varietate de unghiuri de vedere care în cinematografie se realizează prin deplasarea aparatului de filmat. Reflectarea în oglindă mărește de cîteva ori „adîncimea“ scenei și creează o largă perspectivă. Prin ușoare rotiri ale oglinzii acțiunea poate fi într-o clipă transportată într-un alt mediu. In felul acesta se realizează „primplanul“ — cînd în fața spectatorului trebuie să apară numai un singur artist sau numai fața lui. După cum a arătat spectacolul experimental, reflectarea în oglindă nu anihilează efectul prezenței specific numai teatrului, nu privează teatrul de acele trăsături care constituie baza naturii sale artistice. In același timp acțiunea devine la fel de dinamică ca și a unui film. La teatrul cu oglinzi spectatorul poate urmări goana unui tren, apele vijelioase ale unui rîu. Aici cinematograful este folosit într-un mod nou: reflectarea actorului în oglindă și secvențele de film proiectate pe oglindă printr-un ecran se contopesc în mod organic. Secvențele de film pot înlocui decorurile. Ideea teatrului cu oglinzi aparține criticului literar Anatoli Illicevski, docent la Universitatea din Kiev. El consideră că un astfel de teatru implică un nou tip de dramaturgie care prin dinamismul acțiunii să fie mai apropiat de dramaturgia cinematografică. Illicevski consideră că dintre piesele existente cea mai adecvată pentru a fi pusă in scenă la teatrul cu oglinzi ar fi „Boala albă“ de Karel Capek, care în felul acesta ar cunoaște aici o nouă și originală soluție scenică. Incepînd din numărul 158 al fantasticei, citiți romanul lui B. „PV-313“ pornește într-o călătorie spre centrul Pămîntului. E o navă uriașă, un adevărat colos al forței atomice și al cibernetice. Pe bordul ei științei, sînt șase oameni: Vadim Sergheevici Surkov, comandantul cutezător pînă la nesăbuință; cumpănitul secund Piotr Afanasievici Miheev, morocănosul atomist Valentin Makarovici Bizont; exuberantul geolog Nikolai Nikolaevici Dekteakov; ciudatul mecanic Andrei Gavrilovici Ciurakov și candidatul transmisionist Pavel Dementievici Skokiupin. Sunt firi diferite pe care le leagă aceeași năzuință. Ei vor fi primii care vor depăși litosfera, depărtîndu-se cu mai mult de 40 de km de suprafață. Ajunși la adîncimea prevăzută în programul expediției, Vadim își determină tovarășii să meargă mai departe. De aici încep miile de kilometri de necunoscut. Aici sălășluiesc în același timp temperaturi solare și geruri ucigașe, presiuni exorbitante și goluri inexplicabile. Nava strînsă în titanice cîmpuri de e forță... o zguduie formidabile trepidații... o bombardează năpraznice radiații... Infruntîndu-le, nava își continuă totuși drumul. Pînă unde va reuși să ajungă? Care va fi deznodămîntul acestei fantastice lupte dintre rațiunea umană și stihiile adîncurilor? Dînd răspuns acestor întrebări, zguduitorul roman „Prizonierii beznei de foc“ aruncă o lumină puternică nu numai asupra extraordinarelor procese fizic* 4ia străfundurile Pămîntului, dar și asupra uimitoarelor resurse de eroism ale sufletului omenesc. v Prizonierii beznei de foc“ Colecției „Povestiri Z. Fradkin. științifice SîmbătS. 22 iulie 1961 Electrozi de grafit cu acoperire metalica Inginerul Vlahev (uzina metalurgică „Lenin”* din Dimitrov, R.P. Bulgaria) a pus la punct un procedeu de aplicare a unui strat metalic subțire pe electrozii de grafit pentru cuptoarele electrice. Electrozii cu acoperire metalică sunt rezistenți la oxidare, ceea ce are ca urmare reducerea consumului de electrozi. Dacă în trecut pentru topirea unei tone de oțel se consumau aproximativ 10 kg de electrozi, în prezent consumul lor s-a redus la 5 kg. Perle de cultură Districtul Hoppo, R.P. Chineză, situat pe coasta de sud a Chinei, este cunoscut pentru perlele sale. Aici se obțin în mari cantități atît perle naturale cît și de cultură, foarte apreciate prin luciul lor deosebit și forma perfectă. Perlele din Hoppo sunt considerate printre cele mai frumoase din lume. înainte de eliberare nu se obțineau aici perle de cultură. încă din timpul dinastiei Han, din anul 2.600 î. e. n., se practica culegerea perlelor din scoicile marine. în timpul celui de-al doilea război mondial, cînd corăbiile pescuitorilor de perle au fost arse de către japonezi, culesul perlelor a încetat. Portul Pailu, cunoscut în antichitate ca „orașul perlelor“, și-a pierdut faima. După eliberare pescuitorii de perle din districtul Hoppo și-au reluat activitatea. S-au făcut investigații asupra cantităților de scoici existente aici și au fost create două mari rezervoare pentru creșterea scoicilor producătoare de perle. în aceste două rezervoare, situate în golful din apropierea vechiului „oraș al perlelor“, scoicile sunt cultivate după metode științifice. , - ORIZONTAL : 1) însemnare pe scurt a recomandărilor făcute de medic unui bolnav. 2) Pieirea, înfrîngerea. 3) Imprăștiu un gaz, vapor, miros — Alpin Elena - Șină de fier aplicată pe o roată. .4) A schimba înfățișarea unui lucru, făcîndu-l să prezinte forme variate. 5) Sunat fără capăt — De acord cu cineva. 6) Poftim - Enescu George - Ofițer din armata otomană. 7) A fost - Gafe amestecate (1) - Bec (!). 8) Pronume -Aureolă -La fel cu. 9) In formă de linie. 10.) Suculente — Din nou, 11) Distanțe dintre fețele interioare ale șinelor de cale ferată. VERTICAL : 1) însemnări la urechile vitelor. 2) Nepărăsirea locului unde te afli Cu el se fac semne pe țesături.. 3) Semn al unui naufragiu — Semn de ploaie (!). 4) Semne ale unei vibrații muzicale — Aur francez, 5) Constantinescu Nicolae — Gîde, 6) A răzbate — A aluneca pe apă, 7) Lirei căreia nu i se pot acorda corzile (!) — Fără fonem. 8) Prepoziție — Semn de grabă. 9) Ogor, arătură — Personaj biblic. 10) Nu acolo (!) — însemnat cu o bară. 11) Pretențios, bombastic -4 Poseda5 / C. Chloral!*