Pentru Socialism, iulie 1961 (Anul 12, nr. 2320-2345)

1961-07-22 / nr. 2338

Cu secole In urmă pe valea Firizei In valea pirtului Firiza a exis­tat încă din vremuri îndepărtate o așezare minieră, aparținînd ca sat iobag orașului Baia Mare. Lo­cuitorii ei, pe lingă minerit, ocupau și de exploatarea păduri­le­lor și de arderea cărbunilor. Do­cumente referitoare la exploată­rile miniere există însă numai în­­cepînd din sec. al XVI-lea. De-a lungul văii se află pretu­tindeni hrube părăsite, iar în ju­rul lor se găsesc grămezi de zgu­ră, rezultatul topirii primitive a metalelor în timpuri vechi. La­ gura văii Romanei s-a găsit o­ movilă mare formată din zgură. Aci este locul unde minereurile exploatate din apropiere au fost topite, prelucrate. Dintr-un raport din secolul al XVI-lea referitor la mineritul din Baia Mare reiese că la Fer­­neziu au existat 14 șteamptu­ri și 5 vetre de topit. Minele din valea Firizei aparțineau ini­țial visteriei, iar în anul 1608 principele Transilvaniei le-a do­nat marelui antreprenor minier Gerard Lissabona. In 1614 viste­­ria le-a răscumpărat, iar în anul 1622 principele Gavril Bethlen le-a donat din nou orașului Baia Mare.­­ Procesele verbale ale orașului amintesc că in 1683 acest sat a fost distrus de către turci. Spre sfirșitul secolului al XVII-lea orașul a fost nevoit să amaneteze Satul. Intr-un inventar minier din 1609 se vorbește și despre Fer­­neziu. Acest document cuprinde și date interesante asupra locui­torilor satului, arătînd că „...acum 9 ani s-au așezat aici niște ruși, avind față de cămara băimărea­­nă următoarele îndatoriri: 1. paza pădurilor cămarei; 2. cositul fî­­neței cămarei; 3. aprovizionarea handalului cu covate mici nece­sare prelucrării aurului; 4. apro­vizionarea cămarei cu pește în zilele de vineri“ etc. Numărul lo­cuitorilor în acest an a fost de 93, dintre care 19 văduve. Datorită rușilor (adică ucrai­nenilor) care se așezaseră aci, Firi­za a fost denumită în evul me­diu Satul nou Rus sau Satul Rus. Suprapunerea elementului slav asupra băștinașilor romîni a creat o situație interesantă din punct de vedere etnografic și antropo­logic. Viitoarele cercetări se vor extinde și asupra acestor pro­bleme. ELENA KOVÁCS Folosirea sticlelor în loc de cărămizi în Republica Democrată Ger­­m­ană a fost brevetată fabricarea unei sticle care, după golire, este folosită în construcții în loc de­­ cărămizi. Forma sticlei este rectangulară are o bază conică în interior.­ d aceste sticle se folosesc în construcții ele se pot îmbuca foarte bine deoarece gîtul uneia intră exact­­ în forma conică care­­­­e află la baza celeilalte dilate în fața ei. Fețele exterioare ale sti­­­clei sunt prevăzute cu caneluri pentru a permite fixarea mate­rialului adeziv, folosit la constru­irea zidăriei (mortar și tencuială). ■* Elice de nave din material plastic La șantierele navale „Comuna Lip Paris“ din Baku a început Confecționarea unei elice de na­vă din material plastic. Elicea de navă cu patru palete, cu un dia­metru de un metru, cîntărește mai puțin de un pud. Zilele trecute ea a fost experi­mentată pe un remorcher. Probe­le s-au desfășurat cu succes. In prezent, secția de material plastic a uzinei a trecut la fabri­carea din polietilenă a șase noi elice de navă. Una din ele, cu un diametru de 1,7 metri, va fi mon­tată pe o navă maritimă de mare tonaj. - fabrică plutitoare Nava pe care o ve­deți In fotografia de mai jos este pusă în serviciul flotei sovie­tice din Extremul O­­rient. Construită la Leningrad, nava are un deplasament de 16.000 tone, fiind o adevărată fabrică plutitoare de conser­ve. Nava preia peș­tele de la navele de pescuit ce funcționea­ză în regiunea pes­cuitului și-l prelu­crează. In fiecare minut sunt trimise pe banda transportoare spre calele navei circa 150 cutii de conserve de pește. CENTRU SOCIALISM I­­NTR-O SERA A GRĂDINII BOTANICE DIN CLUJ. Muzica... colorata Vizitatorii expoziției comer­ciale și industriale a U.R.S.S. de la Londra au prilejul nu numai să audă, ci și .. ■ să vadă mu­­zica. După ce ascultă un violo­nist sau un pianist, mașini elec­tronice complicate, selecționează pentru fiecare sunet o gamă bo­gată de nuanțe de culori și le prezintă­,pe un ecran. Este vor­ba de un transformator electro­­­­nic al sunetului în culoare,rea­lizat la laboratorul de probleme generale ale ciberneticii sub conducerea prof. A. I. Lerner de la Institutul de automatică și mecanică. 11. Oamenii de artă, filozofii, naturaliștii au încercat de multe ori de-a lungul veacurilor să obțină „muzică colorată". Dar toate acestea nu au constituit o încercare științifică de a trans­forma sunetul în lumină. O a­­semenea experiență a fost efec­tuată pentru prima dată de tî­­nărul inginer sovietic, specia­list în electronică, Konstantin Leontiev, care este în același timp și un mare iubitor de mu­zică. După cum a declarat ingine­rul Leontiev, transformatorul e­­lectronic de sunet in culoare este o instalație foarte compli­cată : este alcătuit din 12 pro­iectoare complicate de dirijare a luminii, câteva mașini electro­nice de calcul pentru analiza semnalelor sonore și sinteza lu­minii, un sistem de memorie mecanică pentru fixarea și re­producerea programelor origi­nale de muzică colorată. La realizarea instalației au colaborat oameni de diferite profesiuni. împreună cu lucră­torii laboratorului au lucrat psihologi de la Institutul de psihologie al Academiei fie Ști­inței Pedagogice a R.S.F.S.R.i și de la catedra Activitatea ner­voasă superioară de la Univer­sitatea din Moscova, muzicieni — colaboratori ai catedrei de teorie a muzicii de la Institutul „Gnesin" și de la laboratorul de acustică muzicală al Conserva­torului din Moscova. „Muzica colorată" va avea un rol important nu numai în edu­cația estetică a oamenilor. Insta­lația va cunoaște o largă folo­­­­sire și la rezolvarea unor pro­­­­bleme tehnice, îndeosebi acolo­­ unde este necesar un schimb de­­ informații între om și mașină. L Leontiev a declarat de ase­­­­menea că pe baza cercetărilor efectuate la laboratorul de pro­bleme generale ale ciberneticii va fi realizată și o aparatură pentru importante cercetări psi­­ho-fiziologice, pentru verifica­rea dinamismului vederii, pen­tru dirijarea atenției etc. 0 cascadă maritimă Pînă acum se știa că numai pe fluvii se pot forma cascade. Da­că totuși în strîmtorile maritime există curenți și o terasă abrup­tă pe fund, formată dintr-o rocă stîncoasă, atunci în aceste strîm­­tori pot să apară cascade tipice ca formă și profil. O astfel de cascadă s-a format în strîmtoa­­rea Kara-Bogaz, cînd înnisiparea Mării Caspice a provocat cobo­­rîrea nivelului apei acestei strîm­­tori. Aici, la ieșirea din mare, apa străvezie, limpede și de o culoa­re verde-albăstruie curge uniform și lin, amintind de un fluviu mare din pustiu. Pe măsură ce se apropie de golf, viteza apei crește, apar mici vîrtejuri și cu­renți repezi, începe să spumege, pînă cînd, în sfîrșit, apa cade vertical de la o înălțime de 4— 4,5 metri. La gura strîmtorii s-a format o deltă. O cascadă maritimă în pustiu este un fenomen cu totul excep­țional al naturii, unic în felul lui pe întreaga suprafață a globului. 3a Lupta pentru longevitate Cercetările efectuate timp de aproape jumă­tate de secol de N. N. Anicikov, membru ac­tiv al Academiei de Științe a U.R.S.S. și al Academiei de Științe Medicale a U.R.S.S., au indicat principala di­recție pe care s-a des­fășurat lupta dusă de știința și practica medi­cală mondială pentru combaterea arterioscle­­rozei. Concluzia principală care a decurs din ob­servațiile lui N. N. Ani­cikov a constat în aceea că arterioscleroza nu este un fenomen na­tural,­­legat de modifi­cările intervenite cu timpul în organismul uman, ci este o boală. care începe prin aceea că colesterina, sub in­fluența anum­itor cauze, începe să se desprindă din plasma sîngelui și se depune pe învelișul interior al vaselor. La început aici se formea­ză o mică pată lipoidă (de grăsime). Apoi di­mensiunile ei treptat să crească încep și, după o serie de schim­bări, se transformă în așa-numita placă r­osclerotică, care arte­ în­gustează vasul și pro­duce perturbații în cir­culația normală a sîn­gelui. Așa a început ofen­siva împotriva acestei boli, care, potrivit da­telor statistice, afectea­ză într-o măsură sau alta pe fiecare al trei­lea om. Pe calea indicată de Anicikov și-au desfășu­rat cercetările și oame­nii de știință de la Academia Medicală Mi­litară din Leningrad. O importantă contribuție au adus lucrările co­lectivului de la catedra condusă de profesorul Z. M. Volînski. Z. M.­Volînski stu­diază de cîțiva ani bo­lile cardio-vasculare. El caută cu perseverență mijloace de combatere a hipertoniei, infarctu­lui miocardic și altor boli grave. Studiind statisticile, el a obținut date interesante, care i-au indicat legătura directă dintre alimenta­ție și schimbul de co­­lesterină, pe de o par­te, și bolile cardio-vas­culare — pe de altă parte. Volînski a făcut o serie de recomandări prețioase cu privire la organizarea alimenta­ției ca unul din prin­cipalele mijloace profi­lactice și de tratament al bolilor cardio-vascu­lare. Un succes deosebit în această privință a fost obținut recent. La sfîr­­șitul anului 1959 un grup de ingineri de la Combinatul de grăsimi din Leningrad au ela­borat pentru prima da­tă în U.R.S.S. tehnolo­gia producției unui ulei comestibil din porumb. La începutul anului tre­cut combinatul a livrat prima producție experi­mentală din acest ulei și s-a adresat lui Vo­lînski cu rugămintea de a stabili proprietățile comestibile și însemnă­tatea medicinală a nou­lui produs. In colaborare cu can­didații în științe medi­cale A. P. Golikov, M. K. Miliușkin și T. I. Volfson, s-au făcut o se­rie de experiențe pen­tru a se elucida influ­ența uleiului de porumb asupra schimbului de colesterină și tratamen­tului arteriosclerozei. Timp de patru luni unui grup de iepuri li s-a introdus în stomac colesterină diluată în ulei de floarea-soarelui, iar unui alt grup — aceeași colesterină, însă diluată în ulei de po­rumb. S-a făcut apoi analiza sîngelui anima­lelor de experiență. La iepurii care au primit ulei de porumb nivelul colesterinei și al frac­țiunilor sale în zerul de 8Î £ ge a fost aproape de cinci ori mai mic decit la iepurii care au pri­mit ulei de floarea-soa­relui. Și mai edifica­toare au fost datele ob­ținute cu prilejul cer­cetării modificărilor ar­­teriosclerotice ale aortei și venelor. La iepurii cărora li s-a adminis­trat colesterina în ule­iul de porumb, spre deosebire de aceia că­rora li s-a dat în uleiul de floarea-soare­lui, pe pereții vaselor aproape nu au existat plăci arteriosclerotice — însoțitorii permanenți ai bolilor cardio-vascu­lare. O mare experiență s-a făcut la profilacto­­riul fabricii „Skoro­­hod“. Sub supraveghe­rea docentului A. P. Golikov, unui grup de muncitori și funcționari ai fabricii li s-a dat o hrană specială, prepa­rată pe bază de ulei de porumb. Cercetările efectuate ulterior au arătat că la toți aceștia s-a normalizat tensiu­nea arterială, care îna­inte era ridicată, iar fenomenele sclerotice s-au atenuat considera­bil. Știința medicală so­vietică, în colaborare cu oamenii din producție, a pus la punct încă un mijloc eficient de com­batere a bătrâneții. ANECPOTE Se povestește că neuitatul ac­tor Tony Bulandra, întîrziind o dată la un spectacol „Othello“ în care interpreta rolul titular, s-a machiat în grabă, astfel că apă­ru pe scenă ca maur din cap pînă-n picior, cu excepția... mîi­­nilor, care erau de o albeață strălucitoare. Greșeala fu observată de în­dată ce actorul ieși pe scenă — și pînă la pauză în sală nu mai conteni rumoarea. Ba unii spec­tatori chiar chicoteau. Pentru a da o lecție celor ce rîseseră, Tony Bulandra apăru după pauză cu aceleași mîini albe. Publicul rămase o clipă conster­nat: să nu fi observat actorul eroarea de machiaj? Dar nu tre­cură nici cîteva secunde și Tony Bulandra își trase de pe mîinile de maur o pereche de mănuși albe.. j . Voltaire fu întrebat ce părere are despre o piesă a cărei pre­mieră avusese loc de curînd. — Seamănă cu spada lui Carol cel Mare - răspunse filozoful care era, de asemenea, lungă și foarte plată. Doi actori din Petersburg, I. P. Kiselevski și V. V. Cearski, s-au întîlnit odată, într-un parc, cu cronicarul dramatic al unui ziar de seară care, în general, nu dă­duse dovadă de simpatie față de ei. Căutînd motiv să-i tachineze, acesta îi întrebă: — Este adevărat că dv., dom­nule Kiselevski, veți interpreta rolul lui Macbeth, iar dv., dom­nule Cearski, pe cel a lui Othello? — Așa e! — Dar v-ați gîndit dv. că, a­­flînd aceasta, Shakespeare o să se întoarcă în mormînt?­­Ne-am gîndit și la eventuali­tatea asta — îi răspunse netulbu­rat Kiselevski. — Cînd am să joc eu în Macbeth, Shakespeare se va întoarce cu fața la pămînt, dar, îndată după aceasta, dom­nul Cearski îl va interpreta pe Othello, și Shakespeare va lua din nou poziția normală. Așa că puteți fi liniștit — Shakespeare nu va avea de suferiți ! Originea unor cuvinte Prin secolul al XVI-lea, ver­bul a ucide avea cu totul alt înțeles decit are astăzi, însem­na foarte tare. Așa se explică o mențiune din scriptele aces­tui secol că pe un fur l-au ucis de l-au omorît, adică l-au bătut atit de tare Incit a murit! Dar cum cei „uciși", adică cei bătuți tare, rar scăpau cu viața, cu timpul cuvîntul a evoluat semantic și astăzi se știe că a ucide e sinonim cu a omorî. De altfel, și cuvîntul latinesc originar occidere în­seamnă a lovi foarte tare, a bate, a omorî. > In minunatul său roman is­toric „Nicoară Potcoavă" ma­estrul Sadoveanu folosește cu­vîntul în accepțiunea sa din trecut, adică a bate foarte tare.­­ Cuvîntul voinic înseamnă pu­ternic, tare, robust. Dar acum cîteva sute de ani avea oare tot același înțeles? Cuvîntul e de origine slavă și vine de la voina, care înseamnă luptă, răz­boi. Cei ce luau parte la voina, adică voinicii, oștenii deci, erau toți oameni sprinceană, ca să facă aleși pe față condițiilor in care se desfășu­rau luptele pe atunci, adică trebuiau să fie puternici, tații rezistenți. Prin urmare, semni­ficația cuvîntului In trecut era de oștean, războinic, lup­tător. Astăzi insă se spune voinic oricărui om puternic, indiferent dacă e sau nu os­taș/ Verbul a înțărca are origi­ne păstorească. Ce semnifica­ție avea la început acest cu­vtnt? Ciobanii, cînd voiau ca mieii să înceteze de a mai supe lap­te de la mamele lor, li luau și-i băgau într-un țara, ied I­ Ințărcau. In acest fel li îm­piedicau să se mai apropie de ei și cu timpul mieii nu mai simțeau nevoia să fugă, fiind înțărcați. In decursul vremii, cuvân­­tul a evoluat ca sens și n-a mai însemnat decit a înceta să mai sugă, fie că subiectul respectiv era copil, miel, mint, și așa mai departe, așa cum își are sensul și în ziua de azi. * TEATRUL CU OGLINZI O montare experimentală, în­­tr-un teatru neobișnuit, unde spectatorii urmăresc acțiunea piesei nu pe scenă, ci într-o o­­glindă, a produs senzație la Kiev. In locul unde într-un teatru obișnuit se ridică cortina a fost instalată o oglindă (ale cărei di­mensiuni pot varia). Scena pe care joacă actorii este situată în fața oglinzii sau pe ambele la­turi ale sălii de spectacol, dar și într-un caz și în celălalt ea se află sub nivelul sălii de specta­col și publicul nu o vede. Folosirea reflectării în oglindă oferă artei teatrale posibilități noi: îmbinarea scenei imobile cu o oglindă care se deplasează liber oferă o varietate de unghiuri de vedere care în cinematografie se realizează prin deplasarea apa­ratului de filmat. Reflectarea în oglindă mărește de cîteva ori „adîncimea“ scenei și creează o largă perspectivă. Prin ușoare rotiri ale oglinzii ac­țiunea poate fi într-o clipă trans­portată într-un alt mediu. In felul acesta se realizează „prim­planul“ — cînd în fața specta­torului trebuie să apară numai un singur artist sau numai fața lui. După cum a arătat spectacolul experimental, reflectarea în o­­glindă nu anihilează efectul pre­zenței specific numai teatrului, nu privează teatrul de acele tră­sături care constituie baza na­turii sale artistice. In același timp acțiunea devine la fel de dinamică ca și a unui film. La teatrul cu oglinzi spectato­­­rul poate urmări goana unui tren, apele vijelioase ale unui rîu. Aici cinematograful este fo­losit într-un mod nou: reflecta­rea actorului în oglindă și sec­vențele de film proiectate pe o­­glindă printr-un ecran se conto­pesc în mod organic. Secvențele de film pot înlocui decorurile. Ideea teatrului cu oglinzi apar­ține criticului literar Anatoli Illicevski, docent la Universitatea din Kiev. El consideră că un ast­fel de teatru implică un nou tip de dramaturgie care prin dina­mismul acțiunii să fie mai apro­piat de dramaturgia cinematogra­fică. Illicevski consideră că din­tre piesele existente cea mai adecvată pentru a fi pusă in scenă la teatrul cu oglinzi ar fi „Boala albă“ de Karel Capek, care în felul acesta ar cunoaște aici o nouă și originală soluție scenică. Incepînd din numărul 158 al fantasticei, citiți romanul lui B. „P­V-313“ pornește într-o călă­torie spre centrul Pămîntului. E o navă uriașă, un adevărat colos al forței atomice și al cibernetice. Pe bordul ei științei, sînt șase oameni: Vadim Sergheevici Surkov, comandantul cutezător pînă la nesăbuință; cumpănitul secund Piotr Afanasievici Miheev, morocănosul atomist Valentin Makarovici Bizont; exuberantul geolog Nikolai Nikolaevici Dek­­teak­ov; ciudatul mecanic Andrei Gavrilovici Ciurakov și candida­tul transmisionist Pavel Demen­­tievici Skokiupin. Sunt firi dife­rite pe care le leagă aceeași nă­zuință. Ei vor fi primii care vor depăși litosfera, depărtîndu-se cu mai mult de 40 de km de su­prafață. Ajunși la adîncimea pre­văzută în programul expediției, Vadim își determină tovarășii să meargă mai departe. De aici în­cep miile de kilometri de necu­noscut. Aici sălășluiesc în același timp temperaturi solare și geruri ucigașe, presiuni exorbitante și goluri inexplicabile. Nava strînsă în titanice cîmpuri de e forță... o zguduie formidabile trepidații... o bombardează nă­­praznice radiații... Infruntîn­­du-le, nava își continuă totuși drumul. Pînă unde va reuși să ajungă? Care va fi deznodămîntul acestei fantastice lupte dintre ra­țiunea umană și stihiile adîncuri­­lor? Dînd răspuns acestor întrebări, zguduitorul roman „Prizonierii beznei de foc“ aruncă o lumină puternică nu numai asupra ex­­traordin­a­relor procese fizic* 4ia străfundurile Pămîntului, dar și asupra uimitoarelor resurse de eroism ale sufletului omenesc. v Prizonierii beznei de foc“ Colecției „Povestiri Z. Fradkin. științifice­ SîmbătS. 22 iulie 1961 Electrozi de grafit cu acoperire metalica Inginerul Vlah­ev (uzina meta­lurgică „Lenin”* din Dimitrov, R.P. Bulgaria) a pus la punct un procedeu de aplicare a unui strat metalic subțire pe electrozii de grafit pentru cuptoarele electrice. Electrozii cu acoperire metali­că sunt rezistenți la oxidare, ceea ce are ca urmare reducerea con­sumului de electrozi. Dacă în trecut pentru topirea unei tone de oțel se consumau aproximativ 10 kg de electrozi, în prezent consumul lor s-a redus la 5 kg. Perle de cultură Districtul Hoppo, R.P. Chineză, situat pe coasta de sud a Chi­nei, este cunoscut pentru perlele sale. Aici se obțin în mari canti­tăți atît perle naturale cît și de cultură, foarte apreciate prin lu­ciul lor deosebit și forma perfectă. Perlele din Hoppo sunt consi­derate printre cele mai frumoase din lume. înainte de eliberare nu se obțineau aici perle de cultură.­ încă din timpul dinastiei Han, d­in anul 2.600 î. e. n., se practica culegerea perlelor din scoicile m­arine. în timpul celui de-al doi­lea război mondial, cînd corăbiile pescuitorilor de perle au fost arse de către japonezi, culesul perlelor a încetat. Portul Pailu, cunoscut în antichitate ca „orașul perlelor“, și-a pierdut faima. După eliberare pescuitorii de perle din districtul Hoppo și-au reluat activitatea. S-au făcut investigații asupra cantităților de scoici existente aici și au fost create două mari rezervoare pentru creșterea scoicilor producătoare de perle. în aceste două rezer­voare, situate în golful din apropierea vechiului „oraș al perle­lor“, scoicile sunt cultivate după metode științifice. , - ORIZONTAL : 1) însemnare pe scurt a recomandărilor făcute de medic unui bolnav. 2) Pieirea, în­­frîngerea. 3) Imprăștiu un gaz, vapor, miros — Alpin Elena - Șină de fier aplicată pe o roată. .4) A schimba înfățișarea unui lucru, făcîndu-l să prezinte for­me variate. 5) Sunat fără capăt — De acord cu cineva. 6) Poftim - Enescu George - Ofițer din armata otomană. 7) A fost - Ga­fe amestecate (1) - Bec (!). 8) Pro­nume -Aureolă -La fel cu. 9) In formă de linie. 10.) Suculente — Din nou, 11) Distanțe dintre fețele interioare ale șinelor de cale ferată. VERTICAL : 1) însemnări la urechile vitelor. 2) Nepărăsirea locului unde te afli­­ Cu el se fac semne pe țesături.. 3) Semn al unui naufragiu — Semn de ploaie (!). 4) Semne ale unei vi­brații muzicale — Aur francez, 5) Constantinescu Nicolae — Gîde, 6) A răzbate — A aluneca pe apă, 7) Lirei căreia nu i se pot acorda corzile (!) — Fără fonem. 8) Pre­poziție — Semn de grabă. 9) O­­gor, arătură — Personaj biblic.­ 10) Nu acolo (!) — însemnat cu o bară. 11) Pretențios, bombastic -4 Poseda5 / C. Chloral!*

Next