Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)

1923-01-01 / nr. 1

Anul IM. Nr. 1 nuuw. nu» xvu nu JIMBOtlA Nr. .G>.:ÄQ2£......._ Prețul 1 leu. Cenzurat Petru SannicolauUmare, 1 Ianuarie 1923 Redacția și Admi­nistrația: Librăria Dlui Asociațiunea ASTRA Sir A. Saguria Nr 6 Sibiiu Teodor Bucurescu Abonamentul: Un an . . . 44 Lei Pentru preoți,învăță­tori, țărani. Un an . . . 32 Lei. 3 luni ... 16 Lei. 3 luni ... 8 Lei Pentru America. 2 Dolari. Pentru streinătate 64 Lei Abonamente nou iși în­­cassează în America: Nicolae Toconița Nr 831 N. American St . Ph­iladelphia Pa. iar George Stoica Nr 5531 Russel si Detroit Midi Primăvara Str. Principele Carol Nr. 36. AȘA VĂ VREM . . . Sunt vr’o 15 ani de atunci. Stăm de vorbă cu țărani de ai noștri. Și cum se purtam în suflet toate durerile și năcazu­rile și dorul mare ca fiecare să aibe cât mai mult pământ bun, vite frumoase, casă arare și curată cu rânduială bună și să nu aibe datorie la pământ și casă . — vorbeam despre nemții din Teremia pe vremea când au început să semene tătarcă. — Vezi ce bine ziceam eu, ei știu să câștige nu nu­mai din grâu și cucuruz, ci și din altele. Ce mi-a răspuns fratele econom român: — De bună seamă au să se umple de datorii și își vor vinde pă­mântul. Cu vremea nu numai că nu și-au vândut pământul ci au ajuns să cumpere pă­mânt și din hotarul comunei lor. Peste câțiva ani au început șvabii din Teremia și românii din Nerea să sădească vie, își vor mânca averea de bună seamă cu viile lor — îmi răs­­pundea țăranul meu prea îm­bătrânit în gândire. Și azi vedem că nu și-au vândut averea, ba după cum suntem informați pentru ca să poată fi legate satele lor cu drum de fier sunt învoite să contribue cu 5 milioane la fa­cerea liniei ferate, iar pe vre­mea când societatea uzinei (lu­­minei) electrice din Chichinda mare dorea să-și întindă și la sate lumina, au fost între pri­mele sate cari și-au luat lumi­na electrică — și n’au pierit. Noi cari scriem la această gazetă dorim ca fruntașii și conducătorii economiei să fie țăranul român. Pentru ca să poată conduce trebue să învețe să lucreze cu cele mai bune și mai perfecte mijloace și unelte economice. Șirele aceste le scriem la vestea bucurie ce o știm că țărani de ai noștri din Comloș, Constanța, Nerea și Pesac și-au cumpărat plug autotractor. A­ a­da. De aceea doream noi ca pământul să ajungă în mâna ce­lui ce-l lucră pentru ca să ajungă ai noștri, să are, samene, co­sească și treiere cu mașină. Am dori ca și în celelalte co­mune să se însoțească țăranii noștri să-și cumpere pluguri de aceste, ca­i dacă vor fi harnici vor ajunge prin această să câș­tige rod mai mare. Și noi cari am plecat dela coarnele plugului cu gândul ca învățând să putem ajuta frați­lor noștri rămași acii, ne bu­curăm foarte mult și felicităm pe toți aceia cari sunt purtă­­tori harnici ai înaintării eco­nomice. Dar n­u numai în ale econo­miei, ci și la comerț și indus­trie am dori să avem mulți fruntași harnici. Cunoaștem un țăran harnic din Pesac care prin hărnicie a ajuns să fie un foarte isteț co­merciant de cai. A fost pe vre­muri cel mai mare liberant de cai pentru România. — Și a făcut frumoasă avere Știm pe altul din Nereu, care a ajuns să știe să îngrașă și facă co­merț cu porci prin ce și-a câști­gat o avere mare. în Comloș avem un țăran, care prin istețimea lui a ajuns să-și facă lăptărie și să facă comerț cu unt și ouă. Alții s-au însoțit și au făcut o societate de import și export. Și merg înainte. Și vor fi ei și în alte sate. Dacă vor fi cât de multe sate care să aibe cât de mulți ță­rani de aceștia, bucuria noas­tră va fi mare,­­ căci în țara noastră și românii ajung a fi conducători la economie indus­trie și comerț, căci domnia o avem. Și noi dragi frați. Așa vă vrem să mergeți cu bine înainte. Aici e locul să va intreceți la muncă mare și bună în eco­nomie, industrie și comerț și cât de puțină sfadă intre voi. Probleme culturale. „Problema problemelor“ a numit I. P. S Sa Dr. Vasilie Suciu loteria culturală a Asociațiunii în cuvânta­rea de descMder­e ce a rostit la 8 Nov. 1922 în Sibiiu Și în adevăr, așa este. Dela reu­șita nici unei întreprinderi publice românești nu atârnă atâtea lucruri mari și frum­oase ca dela reușita acestei loterii. Case naționale cu mij­jee și biblioteci române și cu cărți bine alese în toate satele și cătunele noastre, păstrarea de ruine și mo­numente istorice și în sfârșit, însem­narea localităților noastre istorice prin plăci comemorative sau gr­a­­dioase moi umerte artistice, iată ce atârnă de la soartea acestei loterii In afara de acestea tot de loterie atârnă și lărgirea actulaelor case ale Asociațiunii din Sibi­u, care sunt absolut neincăpătoa­re pentru mulți­mea cărțiilor, revistelor, ziarelor, tri­mise conform legii, bibliotecii cent­rale a acestei însoțiri, mai departe aranjarea cum se cade, a colecțiilor artistice și istorice din muzeul Aso­ciațiunii. Din cele­­ 5000 obiecte e­nografice abia ICCO deci a 15 aparte sunt expuse vederii publice în muzeu. Alte 14 000 zac în pivniță și localuri s­terane expuse stricăci­unii Asemenea nu e loc în casele Asociațiunii, din pricina îngrămă­dirii de liceu internat, direcțiune re­gională și chiriași străini de Asocia­­ține, pentru arhiva de o valoare is­torică neprețuită ce trebue așezată și scutită în acest așezământ, ka e nodul gordian al culturei noastre care trebue deslegat norocos și fără amânare. Dacă se cheltuiesc milioa­ne pentru orgii și lucruri de nimic de ce nu s’ar putea cumpăra și cele câteva sute de mii de bilete dela loteria Asociațiunii cu 20 lei bucata? Chiar dacă am fi nevoiți să re­­­­nunțăm în anumite zile la petrece­­­­rile obișnuite, câteva pahare de vin­­ sau de bere mai puțin, și totuș am­­ fi datori să facem pentru cinstea steagului Când ne întâlnim unii cu alții, pe lângă binețele obi­șuite, să ne întrebăm și „Câte bilete ai cum­părat dela loteria Astrei?“ Dragi cetitori. Cetind foaia „Primăvara“, cu bu­curie­­ ăd cum să îngrijește a scrie despre toate lucrurile bune și de folos atât economilor, cât și maeștri­lor și industrieșilor. Eu ca negu­țător român sunt foarte năcăjit, că noi românii, nici în România mare nu putem merge așa bine înainte cum merg străinii. Ce­i cauza? Suntem săraci? Nu atât de săraci nu suntem noi toți, cauza e alta, că nu ne spriji­nim unii pe alții. Care are bani, nu are pr­esă, care are învă­­rstură riu prea are bani și dacă-i are nu-i dă împrumut­ să sprijineas­­că cum fac bunăoară alte neamuri. Care cunoaște Sânnicolaul­ mare știe pe I P. evreu, care când a eșit dela­­ părinți nu avea nimic, vorba noastră­­ românească: „Nici casă, nici masă.“ A aflat o casă în praț. Vine un evreu și-i dă 40 mii împrumut să cumpere casa fără nici un procent, iar alt evreu i-a dat mână de ajutor în marfă, azi știe toată lumea cum s’a ridicat. Așa se poate înainta, nu ca la no­românii. Pentru suflet Scrisoare către săteni. (Urmare) „Să nu ucizi!“ poruncește Dum­nezeu prin porunca 6­a. Să nu iei nici într’un chip viața nimănuia, pentru ca numai Dumnezeu, care dă viață tuturora, este în drept a ridica la Sine vi­ța noastră, iar altul nime. Dreptul acesta îi poate înțelege ori și cine, fără­mun­ă frământare a minții Un stăpân și-a sădit pădure; dreptul de-a tăia pă­rul nu o poate avea altul, decd stăpânul care a­­ sădit-o. Dacă întră alții cu săcurea­­ în ea, legea oamenilor îi pedepesește­­ după cum se cuvine. Pre­cum însă pădurea își pierde arborii înalți și sub săcurea purtată pe furiș de ne­legiuirea mânilor streine, așa și via­ța dreptul lui Dumnezeu, dar nouă, ca aici pe pământ să-l cinstim și să-l chivernisim după priceperea noastră și întru mărirea lui Dumne­zeu, de mulți ticăloși e­rupt în două Așa le cade viața sub prop­ria lor mână sau viața altora ca ar­­­­i borii tăiați în două de săcuri streine. Ei dar omul nu este în drept a­l și stă­ și nici viața sa proprie, pent­­­­ru­­ i acest păcat este tot așa de gr­a

Next