Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)
1923-07-22 / nr. 30
Anul HS. Nr. 30. ‘ MUZEUL PRESEI LIVER BOCU JIMBOUA Nr. Crețul - leu. Sannvicolaul-reviste, 22 Iulie 1923 După seceriș. Un zăduf innădușitor s’a lăsat peste satele noastre de pretutindeni. Căldura crește stâpânitor iar peste îndârjirea ei dușmană, străbate ca un soi de bine glasul de oțel al coaselor în seceriș. Muncitorii arși de soare ai câmpiei fără sfârșit trec cu capetele plecate de oboseală prin lanurile aurii și cu aurul de greci iar în urma lor, belșugul hrănitor al țării răspândește mulțumire și binecuvântare de sus. Un seceriș bogat a dat Dumnezeu în acest an, să răsplătească astfel truda celor mulți și de mult timp în așteptarea secerișului cu nădejdiile unui an. Țara se bucură și ea în această răsplătire a muncii și s’ar fi bucurat și mai mult dacă întreg pământul său ajungea la seceriș. In urma dorinței sale pământul apărat de viteji, s’a dat spre moștenire sătenilor viteji din vremile de luptă: „Vreau să vă răsplătesc — le- a zis Măria sa Vodă — pentru că v’ați luptat ca niște lei în acest răsboiu crâncen. Toate pământurile mele și ale țării le împărțesc vouă și vă dau plug și boi să le lucrați pentru că voi le-ați apărat cu piepturile voastre! Era dorința arzătoare și a țării aceasta; boi și plug însă n’au căpătat și multe holde stau azi înțelenite iar secerișul n’a ajuns deasupra lor. Paguba merge în cârca țării, grâu de exportat n’o să avem nici în acest an, leul va scădea apăsând existența și va înmulții numărul celor nevoeși mai punând și sărăcia ce ne-o prezintă Bănatul prin lipsa de porumb în urma uscăturii îndelungate. Și este foarte probabil, ca pământurile grotești, ajunse la împărțire, să nu fie nici la toamnă semenate și lucrate cum se cuvine. Pricina o are reforma agrară care nici azi n’a pus pământul în stăpânirea sătenilor, așa ca fiecare îndreptățit să-și cunoască breazda de moșie și să și-o munciască apoiu cum mai bine știe. De trei ani pământurile roditoare ale grofilor de pe vremuri nu s’au gunoit, puterea le-a slăbit, le-a năpădit apa și bine Domnul de va mai ajunge fierul să le facă roditoare ca mai înainte. Bielșugul de bucate a pierit cu răutatea și nelucrarea lor iar dacă va dăinui starea aceasta de lucruri secerișul din anul care vine ne va spune acelaș adev r care se îmbrățișează cu o durere care este a țării întregi. Noi cerem în numele celor mulți, ca secerișul anului ce vine să îmbucure pe toți improprietăriții cu un rod bogat mulțumitor și țara s’o ajute în înaintarea ei. Abonamente no iși încassează în America: Nicolae Tocentia Nr 831 N. American St . Philadelphia Pa. iar George Staica Nr 6531 Russest Detroit Mich Redacția și Administrația: Librăria Primăvara Director: fesctor Bucurescu Abonam«1-' Not’Nft0c^ea Pentru America: 2 Dolari. Jugoslavia 45 Dinari. Pentru streinătate 80 lei Str. Principele Carol Nr. 36. Pildele părinților. Copilul bun înveselește pe tatal său iar cel rău întristează pe mamă sau zice Sf. Scriptură, pentru că oamenii să ia cunoștiință la vreme și părinții mai ales să se cumințiască ei înșiși înainte de-a arăta pilde copiilor Ei, dar omul, acest lut nemernic al pământului, mai curând se scaldă în păcate dintre cele mai murdare, decât să urmeze sfatul Scripturii lui Dumnezeu. Pe satele noastre s’au început și s’au sfârșit examenele copiilor noștrii, iar unii învățători și profesori ni trimit mereu acasă să ne avem trei luni de grijă, așa cum ne pricepem noi și cu mai puțină învățătură. Pilda noastră trebue să fie ca lumina, curata și dreaptă, pentru că învățătura ce pleacă din ea să fie cinstită și bună Pildele însă sunt mai multe rele decât bune cum apar să ne păzim copiii noștri, când atâta prăpăd de lume păcătoasă îi înconjoară și îi înveninează. Le spun astea toate, așa cum le știu eu cu mintea și cu inima mea de mamă la 5 copii, iar durerea ce o simt în suflet, pentru micii copilași, rătăciți în păcatele celor mari numai o mamă adevărată o poate simți Pentru aceasta, șirele mele camă mame adevărate. Ce mă indeamnă pe mine să mă căznesc cu dureri ciastea? Să vă spun. Citesc cu nuntă sârguința „Primăvara“, nu că doară ar fi gazetai mare, ca multe altele din capitale ci tocmai pentru că este din provincie, deia țară unde în viață este mai multă cinste și gând curat. Și într’ un număr, de astă iarna, îmi aduc și azi bine amintie, se plângea, redacția foii, că în Sânnicolau nu are ‘ niște suflete fără răspundere și fără simț de șine își pierd vremea scjriind epistole fără nume la familii ’cinstite Și cuminți din orăș, în cari așează pe hârtie, murdării de cele mai din urmă, cari nu sunt altceva decât oglinda scriitorilor scoborâți așa de jos în mocirla păcatelor. In acelaș timp cu „Primăvara“ ne-am scârbit și noi până în adâncul sufletului nostru și o mărturisesc sincer, întrucât mă privește pe mine, că de ași întâlni între oameni pe unul de aceștia l-aș scuipa în față ca pe un porc netrebnic și nevrednic a sta în mijlocul oamenilor. Iar acum aud, că pecinginea aceasta murdară și scârboasă s’a lățit până în sufletele copiilor, așa că azi și se umblând în urma celor mari — poate chiar a părinților — își scriu scrisori fără nume, cu Injurii batjocoriri, murdării cari nu stau bine nici în gura celui mai din urmă vierme păcătos al pământului. Și noi ce facem, mamelor în față cu acest păcat sdrobitor? Inima noastră poate rămâne liniștită, când fapte de a inimii, cripesc tot ce este bun în copiii noștri?! Glasul conștiinței a amuțit în piepturile noastre? Pentru nici o faptă fără rușine, noi nu simțim remușcări de Cain în sufletele noastre ? Prea departe am ajuns cu îndrăsneala noastră, tocmai în zilele când mai aproape trebue să fim de Dumnezeu prin fapte bune. Mamelor, să ne întoarcem la datorie, la datoria adevărată de mame adevărate până încă nu este târziu. Iar eu propun pentru îndrumare în viitor alcătuirea: „Societății mamelor adevărate“ a,a să se numiască societatea noastră, un fel de „fascism“ al cinstei și al bunei cuvinte, prin care noi să apărăm cu sufletele și trupurile noastre creșterea bună și cu frică de Dumnezeu a copiilor noștri și numele bun al familiilor noastre. Să nu fim noi cu voie și fără voie numai stăpânii bărbaților noștri ci mai ales păstrătoarele bunelor însușiri și moravuri cu cinste în căsnicia noastră. Surorile cari mă înțeleg să vie cu mine și vor binemerita de la Patrie și răsplate vor avea de la Dumnezeu, înscrierile in societate făc nici o îndatorire materială si la ziarul „Primăvara“ iar eu mă .-Nig ca cu ajutorul unei mame însuflețite și dura scriitoare să desfășur în colonele de față un program întreg de viața pentru mamele adevărate și cu dragoste pentru familia lor. Când vom fi una și ne vom înțelege recunoștiița societății ne va împodobi cu aureola sala din contră răsbunarea relelor blăstămul lui Dumnezeu ne va împiedeca și trăim. O mamă Mitropolitul Andrei baron de Șaguna. Cu mare cinste și cu multă credință s’a serbat în Reșinar și Sibiiu 50 ani dela moartea marelui român și mitropolit al românilor ardeleni. Au fost de față M. M. Lor Regele și Regina și întreagă familia regală, guvernul, mitropoliții țării cu vlădicii ardeleni, forte mult popor cu fruntașii lor. Au cuvântat Metropolitul Bălan al Ardealului, Miron Cristea primarul țării prim ministrul I. Brătianu, poetul Goga, Braniște, Lupaș iar la banchet și M. S. Regele, arătând cu toți meritele neperitoare și întăritoare de neam ale Marelui Arhieareu. Cuvântul și faptele apostolului Șaguna au îndrumat viața Românilor din Ardeal în clipele cele mai grele; bunul Dumnezeu să lase mormântului dela Reșinari să lumineze și pentru mai departe cărările de tărie și înaintare în spiritul Marelui apostol de ordinioară ca să nu orbecăm în întunerecul rătăririi atât de păgubitoare pentru trunchiul românesc dela Tisa pân’ la Mare. Pentru Monumentul DîLile dil- Sminescu au contribuit: leietal. 1825 To Prea mereu se adună banii pentru Eminescu.