Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)

1923-07-22 / nr. 30

Anul HS. Nr. 30. ‘ MUZEUL PRESEI LIVER BOCU JIMBOUA­­ Nr. Crețul - leu. Sannvicolaul-reviste, 22 Iulie 1923 După seceriș. Un zăduf innădușitor s’a lă­­sat peste satele noastre de pretu­tindeni. Căldura crește stâpâ­­nitor iar peste îndârjirea ei dușmană, străbate ca un soi de bine­ glasul de oțel al coa­­selor în seceriș. Muncitorii arși de soare ai câmpiei fără sfâr­șit trec cu capetele plecate de oboseală prin lanurile aurii și cu aurul de gre­ci iar în urma lor, belșugul hrănitor al țării răspândește mulțumire și bi­necuvântare de sus. Un seceriș bogat a dat Dum­nezeu în acest an, să răsplă­tească astfel truda celor mulți și de mult timp în așteptarea secerișului cu nădejdiile unui an. Țara se bucură și ea în această răsplătire a muncii și s’ar fi bucurat și mai mult dacă întreg pământul său ajungea la seceriș. In urma dorinței sale pă­mântul apărat de viteji, s’a dat spre moștenire sătenilor vi­teji din vremile de luptă: „Vreau să vă răsplătesc — le- a zis Măria sa Vodă — pentru că v’ați luptat ca niște lei în acest răsboiu crâncen. Toate pămân­turile mele și ale țării le îm­­părțesc vouă și vă dau plug și boi să le lucrați pentru că voi le-ați apărat cu piepturile voastre! Era dorința arzătoare și a țării aceasta; boi și plug însă n’au căpătat și multe holde stau azi înțelenite iar secerișul n’a ajuns deasupra lor. Pagu­ba merge în cârca țării, grâu de exportat n’o să avem nici în acest an, leul va scădea a­­păsând existența și va înmulții numărul celor nevoeși mai pu­nând și sărăcia ce ne-o pre­zintă Bănatul prin lipsa de po­rumb în urma uscăturii înde­lungate. Și este foarte probabil, ca pământurile grotești, ajunse la împărțire, să nu fie nici la toamnă semenate și lucrate cum se cuvine. Pricina o are reforma agrară care nici azi n’a pus pământul în stăpânirea sătenilor, așa ca fiecare îndreptățit să-și cunoas­că breazda de moșie și să și-o munciască apoiu cum mai bine știe. De trei ani pământurile roditoare ale grofilor de pe vremuri nu s’au gunoit, pute­rea le-a slăbit, le-a năpădit apa și bin­e Domnul de va mai ajunge fierul să le facă roditoare ca mai înainte. Bielșugul de bucate­ a pierit cu răutatea și nelucrarea lor iar dacă va dăinui starea ace­asta de lucruri secerișul din anul care vine ne va spune acelaș adev r care se îmbră­țișează cu o durere care este a țării întregi. Noi cerem în numele celor mulți, ca secerișul anului ce vine să îmbucure pe toți im­­proprietăriții cu un rod bogat mulțumitor și țara s’o ajute în înaintarea ei. Abonamente no­ iși în­­cassează în America: Nicolae Tocentia Nr 831 N. American St . Ph­iladelphia Pa. iar George Staica Nr 6531 Russe­­st Detroit Mich Redacția și Admi­nistrația: Librăria Primăvara Director: f­esctor Bucurescu Abonam«1-' N­ot’Nft0c^ea­ Pentru America: 2 Dolari. Jugoslavia 45 Dinari. Pentru streinătate 80 lei Str. Principele Car­ol Nr. 36. Pildele părinților. Copilul bun înveselește pe tatal său iar cel rău întristează pe ma­mă sau zice Sf. Scriptură, pentru că oamenii să i­a cunoștiință la vreme și părinții mai ales să se cumințias­­că ei înșiși înainte de-a arăta pilde copiilor Ei, dar­ omul, acest lut ne­mernic al pământului, mai curând se scaldă în păcate dintre cele mai murdare, decât să urmeze sfatul Scripturii lui Dumnezeu. Pe satele noastre s’au început și s’au sfârșit examenele copiilor noșt­­rii, iar unii învățători și profesori ni trimit mereu acasă să ne avem trei luni de grijă, așa cum ne pri­cepem noi și cu mai puțină învăță­tură. Pilda noastră trebue să fie ca lumina, curata și dreaptă, pentru că învățătura ce pleacă din ea să fie cinstită și bună Pildele însă sunt mai multe rele decât bune cum apar să ne păzim copiii noștri, când atâta prăpăd de lume păcătoasă îi înconjoară și îi înveninează. Le spun astea toate, așa cum le știu eu cu mintea și cu inima mea de mamă la 5 copii, iar durerea ce o simt în suflet, pentru micii copi­lași, rătăciți în păcatele celor mari numai o mamă adevărată o poate simți Pentru aceasta, șirele mele camă mame adevărate. Ce mă indeamnă pe mine să mă căznesc cu dureri ciastea? Să vă spun. Citesc cu nuntă sârguința­ „Pri­­măvara“, nu că doară ar fi gazeta­i mare, ca multe altele din capitale ci tocmai pentru că este din provincie, deia țară unde în viață este mai multă cinste și gând curat. Și într’ un număr, de astă iarna, îmi aduc și azi bine amintie, se plângea, re­dacția foii, că în Sânnicolau­ nu are ‘ niște suflete fără răspundere și fără­­ simț de­­ șine își pierd vremea sc­­j­riind epistole fără nume la familii­­ ’cinstite Și cuminți din orăș, în cari așează pe hârtie, murdării de cele mai din urmă, cari nu sunt altceva decât oglinda scriitorilor scoborâți așa de jos în mocirla păcatelor. In acelaș timp cu „Primăvara“ ne-am scârbit și noi până în adâncul suf­letului nostru și o mărturisesc sin­cer, întrucât mă privește pe mine, că de ași întâlni între oameni pe unul de aceștia l-aș scuipa în față ca pe un porc netrebnic și nevrednic a sta în mijlocul oamenilor. Iar acum aud, că pecinginea a­­ceasta murdară și scârboasă s’a lă­țit până în sufletele copiilor, așa că azi și se umblând în urma celor mari — poate chiar a părinților — își scriu scrisori fără nume, cu Injurii batjocoriri, murdării cari nu stau bine nici în gura celui mai din ur­mă vierme păcătos al pământului. Și noi ce facem, mamelor în față cu acest păcat sdrobitor? Inima noa­stră poate rămâne liniștită, când fapte de a inimii, cripesc tot ce este bun în copiii noștri?! Glasul conștiinței a amuțit în piepturile noastre? Pentru nici o faptă fără ru­șine, noi nu simțim remușcări de Cain în sufletele noastre ? Prea departe am ajuns cu îndră­­sneala noastră, tocmai în zilele când mai aproape trebue să fim de­ Dum­nezeu prin fapte bune. Mamelor, să ne întoarcem la da­torie, la datoria adevărată de mame adevărate până încă nu este târziu. Iar eu propun pentru îndrumare în viitor alcătuirea: „Societății ma­melor adevărate“ a,­a să se nu­­miască societatea noastră, un fel de „fascism“ al cinstei și al bunei cu­­vint­e, prin care noi să apărăm cu sufletele și trupurile noastre crește­rea bună și cu frică de Dumnezeu a copiilor noștri și numele bun al familiilor noastre. Să nu fim noi cu voie și fără voie numai stăpânii băr­baților noștri ci mai ales păstrătoa­rele bunelor însușiri și moravuri cu cinste în căsnicia noastră. Surorile cari mă înțeleg să vie cu mine și vor binemerita de la Patrie și răsplate vor avea de la Dumnezeu, înscrierile in societate fă­c nici o îndatorire materială si l­­a ziarul „Primăvara“ iar eu mă .-Nig ca cu ajutorul unei mame însuflețite și dura scriitoare să desfășur în co­lonele de față un program întreg de viața pentru mamele adevăr­ate și cu dragoste pen­tru familia lor. Când vom fi una și ne vom în­țelege recunoștiița societății ne va împodobi cu aureola sa­­la din contră răsbunarea relelor blăstămul lui Dumnezeu ne va împiedeca și trăim. O mamă Mitropolitul Andrei baron de Șaguna. Cu mare cinste și cu multă cre­dință s’a serbat în Reșinar și Si­­biiu 50 ani dela moartea marelui român și mitropolit al românilor ardeleni. Au fost de față M. M. Lor Regele și Regina și întreagă familia regală, guvernul, mitropo­­liții țării cu vlădicii ardeleni, forte mult popor cu fruntașii lor. Au cuvântat Metropolitul Bălan al Ar­dealului, Miron Cristea primarul țării prim ministrul I. Brătianu, poe­tul Goga, Braniște, Lupaș iar la banchet și M. S. Regele, arătând cu toți meritele neperitoare și în­tăritoare de neam ale Marelui Ar­­h­ieareu. Cuvântul și faptele apostolului Șaguna au îndrumat viața Româ­nilor din Ardeal în clipele cele mai grele; bunul Dumnezeu să lase mormântului dela Reșinari să lumineze și pentru mai departe cărările de tărie și înaintare în spiritul Marelui apostol de ordi­­nioară ca să nu orbecăm în întu­­nerecul rătăririi atât de păgubi­toare pentru trunchiul românesc dela Tisa pân’ la Mare. Pentru M­­onumentul DîLile d­il- Sm­inescu au contribuit: leie­tal. 1825 To Prea mereu se adună banii pentru Eminescu.

Next