Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)

1923-06-10 / nr. 24

Bnyî Ml. Nr. 24. mim presei sever socu JIMSOUA Nr. .....7&rg.................. Prețul î leu. Sarnicolaul­ rrv^rc, 10 iunie 1923 Abonamente nouiși in­­cassează în America: Nicolae Toccnița Nr 831 N. ^merican St . Ph­iladelphia Pa. iar George Staica Nr 5531 Russel si Detroit Midi înainte de răsboiul mondial (al lumei) din anul 1914, su­fletul românilor din Banat și Transilvania, tresărea de bucurie, când auzia și cetia vra o veste bună despre purtarea și hărnicia armatei române. Câtă dragoste și admirație nu se năștea în sufletul poporului român, când auzia cu câtă însuflețire micii do­robanți poartă arma cu mândrie ca un Mircea, Ștefan și Mi­­haiu Viteazul. Iar în anul 1913 când coloanele Vitezei armate române trec Dunărea în Bulgaria, cu cuvântul regelui Carol I, că„Gla­sul României va fi ascultat!“ Sufletul poporului român și-a pri­mit pecetea satisfacției, când în 14 zile, viteaza armată româ­nă, oțelită în cursul veacurilor de lupte și suferințe, trecută prin paginele de epopee și glorie națională. Aluat din sufletul viteazului popor dac, dospit cu frămân­­tătura nouă a vajnicului și gloriosului popor roman — născut poporul românesc și trecut prin poleitura suferinții veacurilor barbare, ne întâlnim cu glasul vitejiei sale sub Mircea cel Bătrân la Rovine 1394, când sultanul Turcilor Baiazit Fulgerul își pierdu oastea lui cu totul.“ •*" Se înalță virtutea armatei și vitejia română sub Ștefan cel mare, contra Ungurilor la Baia 1467 unde regele Matia al Un­garei abia a scăpat cu răni în spate, contra Turcilor la Podul Înalt 1475, contra Polonilor, în Codrul Cosminului 1497. Din 36 răsboaie, 2 numai se pierdu brava și viteaza armată română. Sub Mihaiu Viteazul, sunt bătuți Ungurii la Șelimber (lân­gă Sibiiu) 1599. Se cucerește și Moldova și la 1600 tot pă­mântul românesc de la Nistru pân’ la Tisa își are prin vitejia geniului românesc întrupat idealul domniei. Se scutură vitejia românească din amorțeala ce căută să o în­­fășure streinii cu viclenie în Banat și Transilvania. La 1437 cu Hust, la 1514 cu Gh. Dózsa la 1784 cu Horia, Cloșca, Cri­­șan, la 1848 cu regele munțitor Avram Iancu s’a deșteptat ro­mânul din somnul cel de moartre, ca la 1859 dând mâna cu mână cel cu inima română, în 1878 prin foc, prin spângi, prin glonți, prin fum prin mii de baionete, urcă și luptă contra Turcilor — și ceea ce nu pot Rușii — Armata română pune steagul românesc pe crâncena redută de la Plevna blestemată. Iar la 1917, Mărăști, Oituz și Mărășești, decorează armata română cu pagini de virtute și trăinicie românească punând stavilă puhoiului germano—maghiar—bulgar—turcesc și lui Mackensen răspunsul „nici pe-aici nu se poate trece.“ Fericit bănățeanul, ardeleanul, scăpat de „vigyazz“ buco­vineanul de „habt­aht“, iar basarabeanul de „smirna“. Azi, prin sufletul vitejiei armatei neamului românesc, sunt și ei liberi și nu numai aud, ci dau și ei comande, drepți și înainte. Pavăza noastră întru nevoi și necazuri, apărarea de duș­mani, de răi, vicleșug, de foc și de pierire e­ vitejia armatei noastre române. Redacția și A'4 f:­nustru­iț&7î«3iv Librăria Str. Principele Car­ol Nr. 36. SS Primăvara Cu credință în Dzeu, plini de nădejde în viteaza armată română, Primăvara salută pe toți cei mai mari și mici ai ești*­rei române în frunte cu viteazul ei voevod Ferdinand I. Din locuri fericite M’am întors dintr’o țară unde lumea râde. Nu e acolo raiul lui Dumnezeu. Pământul e mai slab decât la noi. Dă mai mult din gunoiul ce se așterne de-asupra lui decât din vlaga lui însuși. Brazdele roșietece ar umplea de milă pe un plugar de la noi. Vre­mea nu e din cele mai prielnice și vânturi aspre împrăștie floarea pomi­lor. Nici oamenii nu sunt mai tari nici mai deștepți decât la noi. Și, iată, îi vezi grași, roșii, bine îmbrăcați, având pe lângă ce îi trebuie pentru îndestularea nevoilor, și un prisos din care să-și deie o petrecere sănătoasă și plină de cuvință. Copiii lor, hrăniți și împodobiți, sunt o plăcere pentru trecătorul care se uită la păpușile frumoase ce-i­­ iese cu grămada în cale și râd și ei ca și părinții lor. In Belgia aceasta — căci de dânsa s ă vorbesc — a fost dușmanul­­ și a stat atât timp câ­ți la noi. N’a fost mai blând acolo. Orașe întregi I au fost bătute cu tunul ori arse pân­ă la pământ. Azi, nici urn­l din jalea ce a fost atuncea. Cum se face minunea aceasta ? Se face muncind frățește. Se face închizând gâlceava politică, otravă a națiilor, iu hotare înguste. Se face chibzuind timpul și înfrățindu-1 cu puterile omenești prin care rodește. O, de ne-am învăța și nu­ la aceasta! Căci, dacă am și eu o dorin­ță, e aceia de a închide ochii în mijlocul unei nații mulțămite și împă­cate, care și ea să fie în stare să râdă. Din „Neamul Românesc pentru Popor”­ N. Iorga. La Comloș. Școala medie „Principele Carol“ din Sânnicolaul-mare, sub condu­cerea directorului T. Bucurescu și a profesorilor L. Rusovan, M. Lassebeși și V. Farca, a făcut Du­minecă la 3 iunie o escursie cu trenul și propagandă culturală la Comloș. Despre Comloșeni, în timpul din urmă se vorbia mult în satele din jurul Sânnicolaului pentru neînțele­gerile dintre cele două ceruri. Sărbătoarea aceasta, a făcut ca comlcșenii cari au știut sa se arate lumii că mai presus de toate e dragostea de neam, când e vorba a se face un lucru bun și frumos; așa s-au prezentat și cu această ocaziune. Toate la o parte și au dat tot­­sprijinul și moral și material la reu­șita acestei propagande culturale. Cu dragoste a mers școala în Comloș și cu toată dragostea a fost primită să salute. Și pa stradă se striga elevilor „să trăiască“. In bisericii, serviciul a fost oficiat de Dl Dr. St. Cioroian și păr. St. Sebeșanu. La fine s’a ținut un te­deum pentru A. S. R. Principesa Elena, când corul școalei a cântat „Imnul Regal" sub­ cond. prof. L. Rusovan. Dl protopop a salutat șco­ala cu cuvinte pline de înălțarea sufletească romanească. După serviciu a urmat jocurile suedeze ale elevilor. Aci școala a fost salutată prin cuvinte frumoase de elevul distins din cl. IV. primară din Comloș, fe­ciorul Dlui protopop Tibi Cioroian care era îmbrăcat în port național cu căciulă și piene ca „Curcanii." I-a răspuns elevul N. Vingan cl. IV. a școalei medie. După jocuri cari au plăcut foarte mult publicului, elevii au fost îm­părțiți câte 2—3 la casele comloșe­­nilor cari i-au găzduit cu multă dragoste. După ameaz la orele 3, vr’o 2—3000 persoane au ascultat și ap­laudat programul concertului și tea­trul Toți erau încântați de această școala românească. La fine directorul T. Bucurescu a mulțumit publicului pentru spriji­nul moral și material îndemnând

Next