Progresul, martie-iunie 1863 (Anul 1, nr. 1-72)

1863-05-04 / nr. 37

No. 37. ROMANIA. ANUL I. FOAEA PUBLICAŢIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURTEI DE APEL DIN IAŞI. IN IASSI prenuraeratiunea se face la Tipografia Miaervel, ulitia Chiriategiel. Diaiul se publica In toate dilele afară de serbâtori. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 87 lei. Iaşii Sâmbâtâ 4 Mai 1863. In districtele României, prenumeratiunea se face la biirouril postale. Inserarea unui rând de 35 litere costă un leu, cursul fiscului. Itneae din autopitLiil tpimitS aukpupî destinate snpe nuErikape jpn Tiporpes npin kau aa ba a at­op autopittijL Aqest mod nipeauntiitopiS nu toate dek^t adu­ne jjuit/Epziepe jjui ^nssmf nuBAikapea ne­­put/R. Dent administpajiiun­ea iiiBite ne toate autopitLjLii.ie, ka jpn BitopiS sl’î ek­­snedieze ;juikunoiiitiiiii£epi.ie de a­dpen­­tuA, mi fpanko anume, sun adpesa up­­mLtoape : Admi­nistpagisnet Z­­­a­­pu.iul riporpesuA jjlii Iani, Iaşii 4 Mai, Revistă Politică. Alecsandru, Imperatorul Rusiei, dete, cu pensiunea aniversarei nascereî sale, in actă de mare clemenţa. La 29 Aprilie au promulgat un ocazii prin care sunt desfiinţate, î­n m­are p­a­r­t­e, pedepsile corporale care, dupâ legislaţiunea Imperiului, erau aplicate cu o prodigalitate cruda şi cele mai de multe ori într’un medi­ barbarii. Ucazul specifică, în 10 articuli, di­feritele cazuri de condemnaţiune la care nu se va mai putea aplica bătaia. între aceste caşuri se nu­mera chiar şi cele mai grele , aşa condemnârile la e­­sila în Siberia sau la minele din Uralii nu vor mai fi însoţite şi de bătăi. Desfiinţarea completă a bătăii este pronunţată : 1 pentru persoanele de secşu femeescu, 2 pentru servitorii bisericelor de confesiuni chrestine şi pentru copii lor, 3 pentru tot personalul culturilor ne­chrestine şi pentru copii lor, 4 pentru învă­ţătorii şcoalelor­ comunale, 5 pentru indivizii înzes­traţi cu atestate doveditoare că au terminat cu su­c­­c­e­s studiile lor în şcoalele districtuale, agronomice şi în alte stabilimente de educaţiune publică egale sau superioare acelor şcoli,­­ pentru sătenii îm­plinind funcţiuni comunale elective. Acest ocazii este urmaţii încă de trii ordini ale Im­­peratorului, d’intre care cel d’intâifi are scop de a da unui efectă retroactivă în condemnaţiunele pronun­­ţiate sau ce sunt a se pronunţia; iar celelalte doué pentru a se estinde noile mesuri, sub oare­care res­­tricţuinî, şi la armată şi la marină. — La 9 Mai, corniţele Safteburi au presentată, în Camera Loraliloră, petiţunea Polonă din partea co­munei (City) de Londra. La această ocasiune co­rniţele au condemnat­ politica Prusiei în modul­ cel mai sever şi au declarati ca poporulu Prusianii calcă drepturile unei naţiuni libere. Guvernulu Britanicii să declare celui Rusescu că nu i se cere deslipirea Poloniei, ci numai o dreaptă administraţiune în a­­ceasta ţară. — Corniţele Ruscdii au respunsu că Angliea nu poate, dintr’unteiu, a face decât numai propusetuni amicali. Că dreptele aşteptări a­le Poloniei până acum au fost înşelate cu toată uma­nitatea Imperatorului. Că, pe lângă atât de multe violări a drepturilor, nu se mai poate aştepta ca Po­lonia să aibă confiinţa. Că Anglica propune consti­­tuţiunea de la 1815, dupre care Adunarea se alege de Poloni, iar funcţiunele guvernamentale sunt încre­dinţate în mâna patrioţilor­. Că, de altă parte, ces­­tiunea despărţirii Poloniei a­ fost rădicată. Că An­glia, faţă cu resistinţa Rusiei, Austriei şi Prusiei, so­­coate ca aceasta am fi mai cu neputinţă, a se ese­­cuta, decât numai prin un resbeli îndelungaţii. Câ Anglia ar întreprinde un resbelit numai dacă ar fi adusă la extremitate. Câ, în urmare, nu va insiste pentru despărţirea Poloniei, ci câ va urma a mânţi­nea, în comună cu celelalte puteri, o politică pru­dentă. — In vederea interpretării de tot favorabile a res­­punsului Rusescu, publicată în Monitorul Franciei, se crede din partea multor oameni politici ca dacă cele trei puteri vor rămânea unite şi constante în ve­derile lor pentru a adopera cu energie o nouă ac­ţiune diplomatică, atunci este foarte probabilă ca Ru­sia va trebui să se declare mai lămurită şi să facă concesiuni compatibile cu onoarea sa şi cu dreptele cereri a­le Polonilor. Aice înse se naşte întrebarea dacă acea înţelegere, neapărată în un casă ca acesta, va putea subsiste pentru mult timp, între puteri cu interese atât de diferite. Aceasta este puţin probabilă, având mai ales în consideraţiune nişte afirmări în­destulă acreditate în Paris, şi dupre care Rusia ar­ face mari încercări pentru a desbina pe Austria din triplula concertă Europeană. Constituţio­nalul susţine din contra câ puterile sunt într’o în­ţelegere perfectă. Acest tfiaru desvoaltâ, într’un ar­­ticul de o coloare sem­i oficială, motivele care facă a se considera ca suficiinte respunsul Rusescu la no­tele celor trei puteri; în fine el adaoge câ totul face a se spera la o soluţiune care, sub o formă diploma­tică poate încă nedeterminatâ, va salva interesele Poloniei precum şi acele a­le civilisaţunii şi a păcii, în oposiţiune cu părerea optim­isitâ a Constituţionalu­lui şi cu declarârile comitelui Rusei în Parlament, Morning-Postă, organul Lordului Palmerston, crede câ ori­ce compromisă care n’ar asecura independinţa naţională a Poloniei ar putea, în adever, să adoar­mă spiritele pentru un moment­, însă pacea Euro­peană de care vorbeşte presa oficioasă a Franciei, nu va fi consolidată pe câtă timpă va subsista ună atomă de autoritate Rusasca în acel magasină de pul­bere fulminantă ce se numeşte Polonia. Din câmpul­ de resbeli. Operaţiunile Ruseşti în contra insurgenţilor se re­simtă de mâna cea energică a Generalului Berg. In districtele marginarie cu ducatul Posen s’aă formată tril centrurî militare de unde se operează în mai multe coloane spre a respinge pe insurgenţi câtrâ fruntaria Prusianâ. In acest scopă s’au luat şi de câtrâ co­­mendantele Prusian, Generalul Valderse, măsurile ne­­cesarie spre a se fortifica linia operaţiunilor sale de­­alungul fruntariei Poloniei Prusiane. Cu modulă a­­cesta se crede câ bandele de insurgenţi din regiunele Calistă, Varsava şi Vloclavecă vor fi luate în scurtă timpă, între doue focuri şi nevoite sau de a se re­­sipi de sine prin codrii, saă de a susţinea o luptă cu totul inegală şi a fi ast­fel că aduse la o completă nimicire. Cu toate aceste măsuri a­le Ruşilor, vigilanţa şi abilitatea capilor insurgenţilor e atâta de mare, stra­­tegimele lor sânt atât de multiple, câ ei dejoacă a­­deseori planurile cele mai bine combinate a­le ge­neralilor Ruşi. Aşa se dice ca mai în filele trecu­te, lung, ună capă ală insurgenţilor, ară fi surprinsă o colonâ rusascâ, chiar în apropriarea unuia din a­­cele trii centrurî militarie, la Vloclavec, unde ară fi macelerit unu numeră de 600, dupâ unii de 1000 de Ruşi. A — In apropriere de Călişi au suferit Ruşii o per­­dere de 400 de oameni. Această perdere o constată chiar raportulă oficiarului rusesc, ce a­ comendată în acea luptă, lase J Ofiarula oficială Dzennik Bovs­­zehin au socotit câ n’ar fi de cuviinţă de a înregistra această lupta în analele resbelice a­le Rusiei. — In Ducatul Posen, agitaţiunea insurecţională este foarte mare. Gazeta Crucii scrie câ este mare probabilitate ca această provinţie polonă să fie pusă cât de curând în stare de asediu. Scrri mai noue. CONSTATINOPOLI 8 Mai. Sultanul în timpul pe­trecerei sale la Smirna, a­ dat o suma de 250.000 de lei pentru a se învârţi la bisericile chrescine şi la alte stabilimente de bine facere de acolo. La Ro­dos aă trimisă o altă suma de 500.000 de lei, pe care aă însoţito şi de materii de înveşmîntare, cor­turi, provisiuni de mâncare. Pentru Ministrul de resbel Fuad Paşia s’aă creat unu post noă, acelă ală unul cap-adiutantă al Sul­tanului, în noaptea de 9 Main, camera lorzilor s’au ocupată de cestiunea Polonă. Corniţele Rusei au dat nisce esplicaţiuni care rădică ori­ce solidaritate între ve­derile guvernului Britanică, şi între poliţia desvolta­­tâ de Morning-Post. Corniţele au declarat francă câ ară fi într’o completă rătăcire acelă ce şi-ară face i­­lusiune de a crede la o intervenţiune din partea An­gliei, prin alte mijloace de câtă prin acele diploma­tice. In ceea ce privesce despărţirea Poloniei de la Rusia, ele s’au pronunţiat nu mai puţină categorică în contra unei asemine combinaţiuni, care n’ar face să dispară periculile situaţiunii actuale, considerată din puntul de vedere europiană, fiind ca ară crea, în raport, către ducatul de Posen şi către Galiţia, o stare de lucruri nu mai puţină ameninţătoare pen­tru pacea Europei. Nu mai rămâne aşa dar nici una feliă de îndoealâ Marile Puteri nu gândescu a părăsi calea pacifică , de unde se vede câ concesiunele ce ele voră cere de la Rusia nu voră conţinea nici un punt asupra cârn­­ea ară putea a se prevedea dinainte vre-o resistinţâ absolută. Grecia se aflâ în starea unei permanente crise şi urginţa de a se constitui în acea ţearâ ună regimă regulat se simţeşte dintr’o ţii într’alta. Cestiunea corespondenţei regelui Oton, asupra câria Adunarea naţională aă făcută, în 3 tlile 3 încheiricon­­trad­icâtorie, aă provocat demisiunea Ministrului aface­­rilor str­âine. Camera aă recunoscută, în adevâră, dreptatea obiecţuneloră Ministrului, amânând cetirea scrisoriloră suveranului căzută, şi de aceea ea au crezută de cuviinţă de a refusa demisiunea ce i s’au oferit. Ministrulă aă declarată însă, adoua­ţii cu po­­siţunea sa nu mai putea a se ţinea, şi câ va trebui a se lua mesuri pentru a se forma ună ministeriă mai omogenă şi mai forte. D. Christides este designată ca noulă preşiedinte ală Consiliului de Miniştri. Grecii continuă a afişia placarde în contra noului Rege. Regele Oton cere trece milioane de drachme pen­tru Dominiul seă particulară. PUBLICAŢII MINISTERIALE. Ministeriul Huitelor şi al Instruc­ţiune! Publice. No. 12782. în virtutea Jurnalelor încheete de Consiliul Miniştrilor la 13 Noemvrie şi 15 Martie tre­cut, aprobate de înălţimea Sa Domnitorul, se publică spre generala cunoscinţa, ca ori­cine va contracta pentru case, prăvălii, sau altele, proprietăţi ale Mo­­nastirilor Românesc­ închinate la sfintele locuri, cu superiorii acestor Monastiri, acele contracte nu vor fi ţinute în seamă de guvernul­­erei, fiind cu asemenea clădiri urmează a fi închiriete prin licitaţii în formă, dupa cum au fost şi sunt arendate şi moşiile acestor monastiri; tot­o­datâ se repetă ca ori­ce chirii ale a­­cestor acarete să se plătească de Domnii chiriaşi la Gnor. Ministeril de Finanse, sau la casieriele gene­rale ale Prefecturilor districtuale, fiind ca ori­unde alt vor fi răspunse, nu li se vor ține în seama.

Next