Rampa, ianuarie 1923 (Anul 7, nr. 1555-1577)

1923-01-01 / nr. 1555

•Jó spetee Tot ce exis­ta mai nou şi mai frumos JUCĂRII găsiţi la Magazinul FRAŢII HASAN Str. Lipscani 74 4715 SCS Pantofi LAK, CHEVREAU ANTILOPA şi MAT­ASE Modele noi, forme elegante gă­siţi cu preţuri convenabile la Magazinul de încălţăminte DURABIL 37, Strada Smârdan, 37 - BUCUREŞTI - 4821 Cu picături de rouă Cu picături de rouă, stropesc trudita-ţi frunte, Sub vreascurile toamnei, să parţi mai vioaie; Asemeni unor sălcii, ce de furtuni se ’ndoaie Dar nu rămân învinse, sub valurile crunte!­. Cu picături de rouă, dau balsam fetei tale­­ Dar albaştr­i ta umbră din ochi-ţi, mare-adâncă, Mult timp îmi va rămâne necercetată încă: Și’și scutură nădejdea, strivitele petale. Cu picături de rouă, răresc greoaia vreme — O pânză de paiangeni pe’ ochii mei lăsată, Ș’aprind făclii să ardă în noaptea întârziată Când fără tine mintea-mi de ori ce fulg se tema \ • \ Cu picături de rouă îţi răcoresc cărarea Şi-aştept pierdut în vraja credinţelor păgâne,, Pe când în goluri mute, Tu pururi vei rămâne Şi recea mea privire, o mistueşte zarea!... George Nutzes» In vederea apropiatelor sărbători Magazinul „LA TRANDAFIR“ 49 Strada Lipscani 49 a pus în vânzare bogatul său asortiment de: Velour de Laine pentru Mantouri; Diferite Stofe pentru Rochi şi Tailfeururi; Crepe Marocaine, Crape Algerien diferite calităţi, Fleur de Chine, Dubluri simple şi fantaiste, Pirinee etc. etc. cu preturi extrem de reduse 4771 PARFUMERIA LUX Str. Academiei 3 Cu ocazia Sf. Sărbători Se vinde cu mare reducere de preturi Pudre și parfumuri Coty, Houbigant, Piver, Guernain și Dorin . 4761 Important pentru MODISTE Mătase, specială, PURA pentru PĂLĂRII cu tei 300 Metrul la Magazinul „A La Samaritaine“ Str. Lipscani 20, Bucureşti, Tel. 1118- 4845 Cereţi pretutindeni PRODUSELE mtorn, CR­E1.­­ A.un RUJURI p. obraz şi buze CREIOANE de sprâncene in toate nuanţele 4376 Sunt absolut este mai fine Depozit general p. en. gros Institut de Beauté Parfümerie Royale STR. C. A ROSET i i 7 Doamni, Qrăbiti-vă căci sto­cul de Haine îmblă­nite începând de a 3000 Lei aste pe is­prăvite. CASA S’&IM PRAGER 4865­­&­NTRU CADOURI8 .VOARE Persians şi diferite TABLOURI Picturi ALESE vând cu Preţuri Convenabile dela 209 lei în sus T U D U C Str. Dr. Felix 95, București 4861 8 LÁMPA HENRI BARBUSSE S e n s 111 v a — Avea — spuse Jimmy — un nume care-ți rupea făl­cile. Dar numele l-am uitat, cu toate că e al celui mai in­tim tovarăș de-al meu. E a­­devărat că toate acestea s’au petrecut într’o epocă îndrăcit de îndepărtată și îndrăcit de tulburata a existentei mele în sudul African, unde mi s’au întâmplat, astfel de a­­venturi, încât mă cred eu în­­su-m­i mincinos, când îmi a­­duc aminte de ele. Așa dar, acel blestemat ca­marad, acel pirat, acel bandit acel... dar să nu încurcăm lu­crurile — așa­dar, acel tică­los se instala împreună cu mine, într’o colibă prin Gri­­qualand în timpul Navarei. Numai­­eu eram ca o pată în mijlocul acelei mulţimi. Mărturisesc că am fost în­tot­deauna foarte îngrijit, ca as­pect. Limba engleză corectă, pe care o vorbeam, părea a­­colo o limbă străină, iar fata mea tânără de atunci nu avea nici un fel de asemănare cu mutra mea de astăzi. Tovarășul meu era, să spu­nem cuvântul, o brută.. Era incult, gigantic, feroce, cu un cap necioplit ca o buturugă, pe care părul blond era lipit ca nişte câlti, cu trăsături e­­norme, lustruite de sudoare, cu nasul pictat in roşu de whisky, cu umeri ca un dulap. Nem°rr dil- al cărui nume l-ara uitat, după ce mi-a tur­burat atâta vreme gâtlejul, nu era rău în fond dar obtus şi foarte greu de înţeles. C Cu toată antiteza vie pe care o formam noi doi ne în­ţelegea­M de minime şi lucram de acord, — eu cu capul, el cu braţele, cu omul, el, ursul. După ce câteva luni, nu mai găsirăm nici o piatră preţioa­sa, ca si când am fi ex' —t pavajul lui Oxford-S­irTam decis­­să plec­e spre vest, pentru a mii se petrece pe acolo. A­şa am ajuns în satu al cărui han era ţânut di kies. Or, acest Pikkles.­pe­­giu ignobil, pe căre-1 bă­ că pe vremuri, în pădur­oaşe oameni, şi soţia babă hidoasă cu pălării gră şi nas galben, aces monştri aşa dar, aveai o fiică o apariţie ferme re­ subţire ca un fir de i al Sfintei Fecioare, una un cântec şi care, pe der se mai numea şi Rehel cel mai frumos ru­me­. Să mă încă odată, dacă am văzut vreodată, in grădini ori în muzee, ceva ce s’ar putea com­­para cu Rebecca, atât de blon­dă și de roză, încât ai fi jurat ca ziua îi pudrează părul cu aur și îi freacă obrajii cu­ pul­bere purpurie. Cât despre o­­chii ei, cât despre surâsul ei, nu pot să vă descriu străluci­rea... Și era, de asemeni, cea mai delicată sensitivă. Palpitând tremurând de o fragilitate angelică, uu nimic o făcea să roşească, să şovăe în vorbă. Un cuvânt spus mai tare, a­­ducea pe faţa ei o crispare. Ai fi spus că vorbele o atin­geau ca adieri, şi îi pârleau pieliţa... Intre această duioşie tan­dră, mişcătoare şi între pro­priul meu temperament era o afinitate care ne apropie re­pede pe unul de celălalt. Și într’o sear­ă, ea răspunse prin cel mai adorabil surâs la pri­ma mărturisire, pe care i-am oferi­t-o încet, încet, întorcând capul, de frică să nu o fac să sboare. Da, atunci, în clipa a­­ceea mare, tăcu, tăcu mult timp; era un fel de a spune da cu inima... Când tovarășul meu sosi și dânsul, chestia mea ca Rebec­ca era foarte avansata. Fără să ne fi spus ceva po­zitiv, simțeam că o să fie vor­ba de logodnă, de cerere în căsătorie, în sfârșit, de toate lucrurile astea... Or, cum sosi, camaradul meu fu fascinat de Rebecca. Nu mă putui tine de râs, vă­­zându-1, înfipt în fata micei flori tremurânde, pe acest bâoe enorm, prost cioplit, ma­siv și a cenușiu, asemănător cu nari­ea din fată a vatei ele­fant­­e um­an. A doua zi seara, o întâlnii pe Rebecca, strecurându-se dealungul unui zid, cu capul plecat. O oprii; stăturăm da vorbă. Şi pronunţai numele amicului meu, numele acela spăimântător, pe care 1-ara uitat. Ea tresări, ca şi când aş fi lovit-o. — Bun, mă gândii eu, nu mai încape îndoială, bruta a văzut-o și i-a făcut curte, du­pă felul lui. In clipa aceea îmi păru rău de farsa, pe care o pusesem la cale. Și, cuprins de remuș­­cari, încercai să scuz pe mojic. Dar tânăra fată mă între­rupse, și ridicând spre mine privirea-i limpede: — M'am logodit cu dânsul! spuse ea. — Cu cine? urlai eu — Dar, răspunse Rebecca, cu..„ Și vocea ei cristalină repe­tă numele aspru, greu de în­ghițit, pe care l-am înmor­mântat în memoria mea. Inebunit, gesticulam... — Da! El! Dar, my dear, e o brută!.. .... — Tocmai de aceea mi-a plăcut! răspunsea ea suavă. Mi-a vorbit cu autoritate. ' Aii! Cum sbiera! De ai ști ce a îndrăznit să-mi spună mie! E de neînchipuit... Şi dânsa şopti, plecând na­sul, schimbat de pudoare în­tr’o roză: — A fost o revelaţie! Poftim! M’am aşezat pe o piatră din drum. Ce puteam să fac altceva? Da domnilor, da... Sensiti­­va mea fusese subjugată da animalul acela. Şi deodată, într’o clipă, cu toate prepara­­tivele tinerei, ea a început să înțeleagă, să iubească, groso- Luni, 1 Ianuarie 1923 X

Next