Rampa, iunie 1923 (Anul 7, nr. 1675-1700)
1923-06-01 / nr. 1675
NUMAI IN 8 PAGINI: 2 LEI ANUL VII No. 1675 Vineri 1 iunie 1923 MIERU T O EH Rampa APARE ZILNIC H Director: M. FAUST MOHR ABONAMENTELE Un an Şase luni Trei luni Abonamentele se plătesc înainte Rtuni Manuscrisele nepublicate se distrug su Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate IN TOATA TARA Lei 600 Lei 300 Lei 150 IN STRĂINĂTATE Lei 700 Lei 400 Lei 200 Biurourile, Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter—Telefon 1/69 Malaga , ADERA USCAT LUNEL 9 Reprezentanta Generală „GLOBUS“ Soc. pentru Intreprinderiimndustrial* IMPORTiEXλOKTî Birourile ?, Str. Sf. Vîneri ® Depoz^ele: Str/Moiîfor 3d Cu puţin idealism...ECOURI Ceea ce ni se pare cu deosebire necesar, pentru ca stagiunile teatrale bucureştene să aibă o reală utilitate pentru frecventatorii de spectacole, esste ca repertoriul teatrelor să nu se mulţumească a fi compus din câteva piese jucate în serie, ci ca aceste piese să fie reluate mereu, şi astfel să se dea realizare a celui atât de important ,,repertoriu permanent”, pe care-l reclamăm cu aşa de multă stăruinţă. Nu mai e nevoie, credem, să definim noţiunea de „repertoriu permanent”. E uşor de în- I teles: piesele odată trecute în el, adică reprezentate, urmează a rămâne, permanent, în repertoriu. . Utilitatea! "Admiţând că piesele alese sunt de valoare — şi numai cu această premiză pornim—, nu socotiţi şi dv. că e păcat ca reprezentarea lor în serie, până la epuizarea succesului de cassă, să aibă ca urmare scoaterea lor definitivă de pe afiş? ! La Paris, ştim, se procedează astfel cu piesele de bulevard- Asta, dealtminteri, e şi soarta pieselor de bulevard. Tendinţa lor nu e una de permanentă valorificare a ideilor ce le-ar sta la temelie, în primul rând, fiindcă nu cuprind asemenea idei. Ele vânează doar succes momentan, succes de sensaţie şi deci numai reţete copioase pentru autor şi director. Sunt ca faptele diverse , din ziarele de mare tiraj: li se dau proporţii gigantice, spre a gâdila interesele meschine ale cetitorilor; dar sunt uitate a doua zi după ce ,— cu atâta lăcomie — au fost degustate. Soarta pieselor de paloare e unsă alta, — sau e alta în toateţările civilizate şi n’ar strica să fie şi la noi astfel. Ele conţin un sâmbure derealitate estetică, pe care intemperiile curentelor literare nu-l pot măcina. Sâmburele acesta e însemnătatea etică, punerea de înrâurire şi de înălţare morală, care se odihneşte în inima pieselor bune. Or, e firesc ca necontenit să se urmărească influenţarea punicului spectator din acest superior punct de vedere, — şi atunci reluarea mereu a pieselor în valoare e imperioasă. De aceea spuneam în fruntea acestor însemnări că socotim cu deosebire necesar să se dea realizare repertoriului permanent”. Ştim că anul de năpraznică criză teatrală, care a însemnat aşa de tragic stagiunea acum încheiată, a derutat pe toţi directorii de teatru din Bucureşti şi le-a tăiat aripile avântului. Dar o ciocârlie nu face primăvara. — şi un an teatral inexplicabil nu însemnează complecta distrugere a vieţei teatrale bucureştene. Prin urmare, mai presusde toate aprigele contingente ale precedentei stagiuni, se cuvine să privim către cea care vine, cu încredere. Cu nădejde cel puţin. Şi atunci, proectele bune nu le putem înlătura din gând, fiindcă ne copleşeşte tristeţea relelor experienţe făcute. Entuziasmul e arma şi e panaşul artei dramatice; cu entuziasm se biruesc în teatru toate obstacolele; fără el, teatrul se prăbuşeşte în vulgarul simplei negustorii de tarabă. Noi ne permitem deci să recomandăm din vreme acest crez al nostru, a cărui înfăptuire ar fi aşa de frumoasă şi care se numeşte ,,repertoriu permanent”. Fiindcă noi încă idealizăm teatrul bun şi avem nestrămutată încredere, că, şi în ţara românească, se va putea înălţa, cu timpul, pe culmea, unde teatrul bun a ajuns în străinătate: aceea a desăvârşitului dealism- Primus ,-----xxxx---- 1- PICTURA LA CRAIOVA Desen de Drăgulescu D. G. E. Stoenescu Leul — Ai ziarele de seară 9. — Acum mi le-a adus... — Dă-le repede încoa... Rai mai iute... — Dcei ce-i, dragă, ce-i graba asta 9 — Ei, ce ... Mai întrebi și tu... Vreau să văd cum stă leul!... — Aha !... Ei, uite-te... — Nu aici... pagina a treia... așa... aha... Vai de mine ! — Ce s’a întâmplat 9. — Iar a crescut! — Păi, foarte bine... — Cum „foarte bine“... Trebuie să fii nebun! Asta e o adevărată nenorocire... •— Nenorocire ! Nu mai pricep nimic... Când scădea leul, toate ziarele şi voi toţi urlaţi că scade, că ne prăpădim, că e catastrofă... Acuma creşte, şi vă văitaţi că e o „adevărată nenorocire“... Dumnezeu să vă înţeleagă... — Ce să ne înţeleagă ? Parcă Dumnezeu se pricepe la afaceri... — Ei, atunci cum e ?... — Foarte simplu... Eu sunt exportator de cereale. Cum creşte leul, scade preţul cerealelor... In patru zile am pierdut o sută cincizeci de milioane... — Eee! Dar atunci explică-mi de ce, când m’am întâlnit adineauri cu Berculescu, exulta de fericire că creşte leul... —Păi Berculescu importă... importă manufactura. O plătește în valută străină, și deaceea ii pare bine când crește leul... — Atunci niciodată nu o să vă poată împăca pe toţi... — Fireşte că nu... — La urma urmei, ce-ţi pasă ţie. Ai de unde? — De unde 9 Dar de unde. N’am nimic... Uragana — Ai văzut 9 Iar a făcut ravagii un uragan îngrozitor... Piatră cât oul... Şuvoaie... Case desvelite... Copii înecaţi... Uite... şi aşa mai departe! — Ce vorbeşti, mon cher! Unde asta 9 — In Basarabia... — Fireşte... Şi cele dinainte parcă unde au fost 9 — La Orhei... la Chişinău... tot în Basarabia... — Se puteai altfel 9 Aia,’s hoUeviA. Janidul? ascetă, puşca... — Cum poţi vorbi aşa, nene 9 — Păi nu vezi, domnule 9. Peste tot vreme frumoasă ! Ba câte un nor, ba câte o ploicică, de, primăvară nu-i 9 — Ei și 9 — Numai Basarabia s’a găsit mai cu moț. Nu-i ajunge, ploaie... Dă-i cu uragane, cu ruperi de nori... Ce-s mofturile astea 9 Să poftească la Moscova, dacă e vorba... — Ce-i vina lor 9... — Ba a lor e! D-ta nu vezi unde ajungem cu bolşevismul ăsta... Şi se mai vorbeşte da, desfiinţarea comandamentului militar... — Dar ce pot să facă militarii împotriva norilor 9 — Ce nori9 Ce tot vorbeşti9, Astea’s puse la cale, domnule... N’ai văzut că s’a descoperit un complot la Ismail 9 De ce pe la noi nu’s uragane . Fiindcă i-a desfiinţat Argetoianu pe bolşevici... Ehe, dacă ar fi vorba pe mine... — Aş vrea să văd ce poţi face împotriva cerului, care-ţi trimete o rupere de nori... ■— Asta e bolşevism ceresc, domnule. Aşa să ştii! Şi trebue reprimat... Fără discuţie. Scurt. Ehei, dacă mă asculta pe mine... etnctot spun eu... Cine face cai?Dacă pierzi o sută zeci de miloane din buzunar... _Dar nu le pierd din buzunar ! — Sau dea bancă! — Nici dela bancă! Le pierd din câştigul pe care l-aş fi pu- tut avea, dacă aş fi cumpărat zece mii de vagoane de grâu cu 47.000 lei, şi le-aş fi vândut acum cu 33.000, cum e preţul... ■— Aşaaa ! — Negreşit. — Păi atunci eu pierd trei miliarde ! —Cum aşa ? — Dacă aş fi cumpărat două sute de mii de vagoane de grâu cu... — Lasă-mă în pack ! Nu eşti om serios! Ce ţi-a venit şi ţie să te ocupi de negustorie ! Eterna poveste. Căsătoria lui făcuse pe vremuri o oarecare vălvă, fiindcă era un om foarte cunoscut în cercurile mondene fiindcă solia care și-o alesese, era o femeie încântătoare. Totuși, o altă femeie trecu prin viața lui. Pentru această femee, el inchiriă o garsonieră, în care petrecu ore admirabile. Rezultatul: divorţ şi căsătorie cu metresa. Dar vrei noua căsătorie nu fu mai fericită. Căci el avu slăbiciunea să-şi păstreze vechea garsonieră, în care a început iarăşi să petreacă ore încântătoare. Vă închipuiţi cred cu cine. Cu fosta solie. Atât e de adevărat că, „on revients toujours“. I Reclamă. Keene marele tragedian american, juca strio seară rolul lui Richard al IlI-lea din tragedia lui Shakespeare, la San Francisco, in acelaş timp când faimosul circ Barnum dădea o reprezentaţie în acelaş oraş. Şi momentul când Keene striga cu o voce patetică: „Un cal un cal! Un regat pentru un cal!“ dintre culise apăru un armăsar dresat care miră grozav pe spectatori. Calul purta o imensă pancartă pe care erau scrise următoarele vorbe: „Cum îl găsiți? P. T. Barnum“. .... La costat pe Barnum câteva sute de dolari, dar ce reclamă! --------XX3CX---— ■ - «.......“ ---* ■ ■ —.......... o Ca chestie Culmea avariţie! Scena s’a petrecut în birourile unei mari bănci din Bucureşti. Personajul principal este un obicinuit frecventator al cercurilor artistice şi gazetăreşti din Capitală şi, deşi, funcţionar de bancă, un eminent om de gust, şicâteodată de spirit. Scumpetea crescândă a vieţei l-a determinat să se prezinte zilele trecute patronului său, directorul băncei, şi să-i ceară o urcare de salariu. Trebuie să spunem, că acest patron este de o proverbială avariţie, şi ţine, ca, la moartea sa, să bată şi prin moştenire, pe un vechi concurent al său, care a decedat recent, lăsând câteva sute de milioane. De aceea, strâmbă imediat din nas când auzi pretențiile subalternului său. I — Domnule director, ştiţi cum s’a scumpit viaţa. E imposibil să o mai duc cu leafa de anul trecut... — Mereu aceeaşi muzică !... — Dar, domnule director, gândiţi-vă că am încărunţit la bancă, în serviciul dv.... — Asta da, ai dreptate, poftim! Şi scoţând din buzunar o hârtie de douăzeci de kî,-l întinse funcţionarului. — Să-ţi cumperi un flacon de vopsea de păr! replică scurt directorul de bancă Ky. Histoire vraie Prin mijlocirea amantului ei, ont politic cu influenţă, d-na cunoscută prin originalitatea excesivă a toaletelor pe cari le arborează, înnaintă parchetului o cerere pentru internarea soţului ei, pe care-l declară iresponsabil. , . Or, cererea fu depusă simultan cu plecarea soţului în provincie. In aceiaşi seară, agenţii forţei publice se prezentară la casa d-nei pentru a ridica pe presupusul dement. ■ ' La intrarea lor în casă, găsiră pe excentrica d-nă în tovărăşia foarte intimă a unui domn, pe care-1 luară drept soţul ei. — Ce doriţi ? ii întrebă d-na. — Am venit să ridicăm pe dij ment. I Şi se repeziră să-l înşface. — Dar d-nul nu e bărbatul meu! încercă să apuie femeia. -----D-nă, orice rezistenţă e inu».. tilă. Totul ne dovedeşte că d-nul e soţul d-voastră. Pentru a evita un scandal prea mare, omul politic cu influenţă se lăsă dus la ospiciu, unde abia A doua zi putu lămuri lucrurile. Dar în loc de un divorț, von avea curând două. Juda ■XXX —