Rampa, septembrie 1924 (Anul 7, nr. 2054-2078)
1924-09-15 / nr. 2066
ANUL VIII No. 2066 Director: M. FAUST MOHS Biurourale, București, Str. Sărindar No. 7 ::: Telefoane: Direcția 473S ::: Reduși Ad^i^l^k^© şi gazetarii La început a fost scriitorul.. Şi scriitorul a născut pe critic, criticul pe polemist, polemistul pe ziarist, ziaristul pe reporter, reporterul pe corespondent, iar corespondentul a născut telegramele, cu sau fără fir, şi telefonul. Ultimul născut pare a fi ajuns azi la maturitate şi pe cale să nască, la rândul său, radiotelefonia care se poate prea bine să-şi înghită părinţii şi strămoşii, întocmai cum legendarul Saturn îşi înghiţea copiii. „Facerea“ aceasta nu vrea să fie o scară de valori, nici de sus în jos şi nici de jos în sus. Cel mult o tablă de diferenţiere care ar putea explica uneleneînţelegeri. Este gazetarul scriitor sau baremui om de litere ? Răspunsul negativ e socotit de mulţi gazetari foarte talentaţi ca o adâncă jicnire. Fără dreptate. & ■'aA Au fost vremuri când ziarul era mai ales o întreprindere literară care dorea întâi să distreze şi pe urmă să informeze. Atunci, fireşte, gazetarul trebuia să fie literat. Pe măsură însă ce informaţia pură, telegrafică şi telefonică, a cucerit coloanele ziarului, rolul gazetarului literat s’a redus. Informatorul, treptat, a ajuns să nu fi de mâncare, cu bronchele însdră semai aibă comun ,cu literatura de cât cerneala şi hârtia. Importanţa primordială a informaţiei copleşeşte definitiv tot: ziaristul nu poate decât să comenteze, cât mai vertiginos posibil, ultima ştire. Literatura, ca o moaşte plictisitoare, e reprezintată printr’un subsol — din ce în ce mai turtit — de roman senzaţional Astfel ziarul modern, prin însăşi evoluţia lui, a îndepărtat pe gazetar de literatură. Azi nu mai e nevoe să scrii frumos pentru gazată; eşti ziarist bun, dacă scrii repede şi fără ştersături. Avem chiar gazetari excelenţi care nici nu scriu de loc. Despărţindu-se de literatură, ____________ _____________, lăudat ultimul volum, ţigară amd- » u gazetăria a devenit o profesiune I ; ţigara fumată pe jumătate în I plumbaripile ftîhmî? deosebită. Talentul unui gazetar larma îndolcşită a aperitivului, ţi-lnu se poate cântări literariceşte. Dură după care scuipi, toate, toate, sunt hapuri de iluzie care te întreţin până la ţigara sfântă şi adevărată : ţigara de după masă. Ţigara de după masă e cereasca tovărăşie care te înalţă deasupra muritorilor de rând (nefumătorii). Calităţi speciale sunt indispensabile : sobrietate în expresie, claritate, adaptabilitate, spontaneitate... Şi mai cu seamă inspiraţie de comandă, poate cea mai grea cerinţă. Ziaristul modernn’are timp să-şi revază manuscrisul, să-şi jefuiască fraza. Ideile lui trebue să alerge în ritmul rotativei. Şi totuşi cuvântul trebue să informeze şi să convingă. Talentul de gazetar e cu totul deosebit de talentul literar. Şi nu mai puţin preţios. Un gazetar bun se poate compara cu orice scriitor bun. Calitatea hotărăşte. D. Nedelea, despre care se spune că ar fi un reporter iscusit, e mult mai valoros, decât zece raducosmini. Talentul literar nu sporeşte valoarea gazetarului. D-nii Mavrodi şi Rozenthal sunt eminenţi gazetari, fără a fi scriitori Dar nici talentul gazetăresc nu e proprietate exclusivă a gazetelor. Pe d. Goga talentul poetic nu-l împiedică de-a fi un strălucit gazetar. Că printre gazetari pot fi talente literare ? Negreşit. Dar, aceasta nu dovedeşte că toți gazetarii sunt scriitori, precum nu toţi avocaţii sunt literaţi fiindcă Delavrancea a fost. D. Dem. Theodorescu a putut scrie „Certatei Idealului“, fără a obliga pe d. Nedelea să scrie un volum de versuri ; cel dintâi e şi scriitor — cellalt rămâne ce este... Pentru literatură însă calităţile gazetăreşti sunt păgubitoare. Scriitorul vrea să emoţioneze prin scrisul său. Nu-l grăbeşte nimeni şi nici nu-i comandă să scrie. Are toată vremea să construiască, să transcrie, să ciseleze, să perfecţioneze El lucrează pentru eternitate şi i se poate deci aplica o cumpănă cu altă sensibilitate. Stilul „gazetăresc“ înseamnă cu drept cuvânt un mare cusur într-o operă de artă, fiindcă transpune în literatură niște mijloace care trebue să-i rămâe străine. * Scriitori și gazetari, cu idealuri deosebite, urmează căi paralele. I(Aru*.fteZn-Li. Scrum de ţigară Primul I Lumea se împarte în două: fumători fi nefumători. Nefumătorii I sunt nişte caraghioşi cari îşi în- f chipuie... A, nu, întâi să stabilim lucrurile I precis. Nu există decât o singură figară : ţigara de după masă. După masă, cu gâtlejul catifelat I de sldrul spre neant al câtorva feluri \ nite de proaspăta asimilare, e sin. I gura clipă când fumai ţigara, pen- [ tru ţigară. Restul zilei, fumezi ca să nu su-i feri lipsa ţigării, ceea ce e cu totul vr„„. .altceva. Dovadă că îţi incleiezi gu- vptftUmai 0106 9“0’ mai Vrea sâ în T/7 flrtful ei nrt jW17/1 îi.,’ i/n ^ I V • ra, gâtul, buzele şi nările, îţi îngroşezi limba, ivtplinind cu o stupiditate de bou, o inexorabilă necesitate. .. negativă. Ţigara i(prinsă in fugă, la colţ de * trad'd, pe stomacul rămas şi mai uşor după baia caldă a ceaiului Fumează ţigara goală, mie... vag. ■ : '; Ţigara rde molcom. In hamacul fin de fum albastru, gânduri bune se leagănă liniştit. După masă, toţi oamenii sunt mai buni... Dacă de pildă criticii ar scrie întotdeauna după masă, închişi în mi-Valgarea lor nu poate rezulta de \ -niatura de neant a fumului „ţigării cât din calităţile profesiunii particulare. Gh. Panu a putut fi tot atât de valoros în gazetărie, cât a fost Coşbuc, de pildă, în poezie. Este între scriitori şi gazetari o legătură trainică : talentul, sfinte“, istoria literară ar fi alta. Din fagurele beatitudinei acesteia, un pic de miere era picura în călimara lor... * Eu nu sunt critic. Dar voi scrie întotdeauna după masă și gândurile mele înbunate calm, voi cădea pe hârtia albă, ca un scrum de ţigară, scuturată uşor cu degetul... Vintilă Rusu Sirianu ca o fe-| 3k)&0 OPERA ROMANA Administratorul general............. Desen de banid D. AL Buzescu 6 PAG hI fcG A mAPÍRA" IBt pezitâe veche... Atât de vei îngroparea, Nici sufleteu ne dor Şi tot îmi răsar din neguri... îşi au şi in dreptul lor. In nopţile dinăvară Revin aduc-aminte Şi mintea, fre răsleaţă, S’abate n a peste morminte De ni se ’ndşează drumul, îndureraţi, vne zâmbim... Nu-ţi par şmbetele noastre Ca două floin tintirim ? Hasa toaca... Răsună toace utrină In pacea nnopţi târzii Şi rând ipe câte-un opaiţ S’aprinde n ele chilii. De glasul ei ,ai pe pernă Măicuţă tu chip frumos S’alergi în gr, la altarul Mântuitorului Hristos. Te văld în co vechi de strană Cum stai sup de răstrişti Şi-atâta jale *e scrisă In ochii tăi cit şi trist!. Şi cum teneg în rugăciune Eu mă gânde înduioşat : Nemilostiva ta a nopţii Ce vis frumo.S-a tulburat? 0"X-ÎT Cugetări * Strada Paris e blocată de lume. Toate legile sunt bune acolo un- an sardist sta hiclesiut în bluză, de sunt oameni de treabă Ticălo-‘un individ ce "li se dă dus in sul calcă și legea lui Dumnezeu. «£««« Ipoll1t17 , . „ , •j* Publicul, lasand afacerile, sa Să nu dea Dumnezeu omului câmpărtît’ “ de °biCerU’ în două ma. poate să rabde, final, ţigara pufăită înaintea prânzului ipabil, când ieşi necăjit de la editor ori te cerţi cu un confrate fiindcă nu ti-a Ubere: una democrată, care ţine ţigară după care te strâmbi; de-a face :a«l SdenieariUeterea,(d^una‘ CU P°P°rul perseciltat* Unii scriu frumos numai când n au ce spune: gândirea pune stilului. 3* Supără-te numai de bâzâitul muştelor, ^ nu şî de-al albinelor cari, muncind pentru alţii, au măcar dreptul să sbârnâie. * ■ . Petică, marea artă este să Ea creiază ceasul plăcut al ind'o. I formula morală a unei acienţei fertile, tiuni imorale. In tactul limbilor de fum şerpui- j 3* tor, frânturi de gânduri, pe care\ ’»Utilităţile“ sunt inutile, mintea albină harnică —■ le-a a-1 «j* dunat inconştient de-a lungul orelorA ■ Unii seamănă alţii culeg Uneori ZZl lCa în,CCt la ?UVrafata' se fândea aceştia din urmă'nu fac lâtnesc unele cu altele, se recunosc decât să pândească și să fure ro°n se resping, dar fiecare se aşază, dul celor ce muncesc. De cele cuminte, la locul ce i se cuvine, mai multe ori, însă, pentru că cei iile! J)Za de 0 ha(Jheta\Z au sămănat n’au destulă ere- Gardistul: Cine e dobitoc? Hai vrăjită care conduce străvezia sara. dirită că bobul lor va rodi şi nici-o mine politie, bandă a gândurilor. răbdarea s aştepte secerişul. , Domnul slab : Eu cu tine la pom pe dumneata. $ Pentru tine gândeşte cu minte vârstei tale : pentru ceilalţi, însă Am scuturat scrumul, aspir uni gândeşte cu mintea vârstei le fim puţin înăsprit de aurul care dacă vrei să vă înţelegeţi bine mai mult, prin gura descendesată a tigării ■Xşcz gânduri. După masă, toţi oamenii sunt mai buni... In ritmul molatec şi satisfăcut al digestiei, răutăţile se macină pe ne-1 cari ai lucrat să privească luc simţite, invidii şi uri se topesc In ros o nouă tovărăşie. * Când vrei să spui o minciuă, trebue să ai laîndeimânătate nouă, ca s’o consolidezi. * Nu întreba prea mult: rişti să ţi se spună neadevăruri. Minţim ca să scăpăm de indiscreţi. Mincina este un păcat mai mic decât iiscreţia care-o provoacă. Minciuna este o armă defensivă împotiva indiscreţiei agresive. * Unii cred că dacă sunt pui nu le ajunge să constitue o elită . 7 In renunţări sunt, de multe oi, eroisme mai mari decât în cucerrile violente. Poartă-te așa fel ca oamenii a ♦ Filmul meu Forţa publică ea viaţa, care este de partea ordine!eh* cu preţul dezordinei. gustorii au încremenit în piuii prăvăliilor; birjarii voeifeiză în picioare pe capră, iar pa ferestre se ivesc aproape limb. dudui frumuşele, cu părul în bidiuri, speriate din somn, în uijă de nopţi prea calde. irdistul: Lasă-mă de bluză şi hla poliţie, că scot bivolverul. idividul: Nu merg. Ia mânia d gât, că bag cuţitu ‘n tine.’n domn gras : Lasă-1... Iasă-1,n‘Iei cucoană cu bride : Lasă omu’,gândule! domnul slab: Ia-1, mă, nu fii imăligă! Gardistul: Domnule, nu mă fă ămăligă. Domnul slab : Uite, ce tâmpit e! Domnul slab : Ia- mă, dobitoDomnule, nu mă ‘neşti d-ta de mă ‘njuri ? I j^uuiiLiu »iau : jc tie ? ! Porcule ! Gardistul: Domira! Cine eşti d-Fumător, frate, slujeşte cu grije,p. cucernică slujba „ţigării sfinte“, ce’ irltrand mn lume, te plângi Aîî apăsaţi prea mult, intre de-aca^ 'demî tă-f^n’ai^ m«t ^hafut I Un domn bine . Are dreptate. Nu gete, talia ei fină, tutunul prea rar I niciodată 1 ’ t rebue să ‘njurati lumea, dă un fum cu stfrăbunţe. . Domnul slab : Da‘ dea ce te a-Nu mai bea din vin ori spriţ du- ^ este ei ? pă ultima bucăţică de brânză, ţi- Nu e prost numai cine n’are min- tomnul bine . Eu m‘am amestecării ia un gust leşinat şi nu vei şti I te dar şi cel ce pune prea multă ,ai pentru Ca te-ai amestecat d-ta, dece toată ziua îţi va părea fadă, minte acol° unde nu trebue. D.ta de ce te amesteci ? Ia-l dom’le, Nu fuma cu porte-cigarette-uî, la poliţie. E o crimă odioasă. »Uă binele şi aruncă-l în mare“. Domnul slab : Pă cin’ să ia ? Nu bea la ţigara de după masă sPune o vorbă din bătrâni. Domnul bine: Pe d-ta. Nu trenici şvarţ, nici turcească, nici. Probabil ca nu cumva binele chilia să-l înjuri, comnbeau : ţigara prinde dulceţl Lui făcut să te arunce ’n mare . Domnul slab : Nu l-am înjurat, sălcii. Domnul bine : Ba l-ai înjurat. Domnul slab: L-am înjurat, domnule . Domnul bine : Spune, domnule, c‘ai fost de fată, nu l-a înjurat d-lui pe d-lui ? _ Domnul interpelat: Ei, şi daca l-a înjurat ? Domnul bine : Cum, domnule ? Domnul interpelat: Merită. Domnul bine : Se poate ? ! Domnul interpelat: Da ce, vrei să ia leafa de pomană? Domnul bine : D-voastra ați fost în Germania ? Domnul interpelat: Da’ d-ta ai fost ? Domnul bine : Acolo să fi poftit să fi înjurat un poliţmen... Te toeau ca p‘un crenziş. Domnul interpelat: Varnevis, deşteptule !... Zici c‘a fost în Germania. Gardistul: Circulaţi, vă rog Domnul bine : Cine să circule ? Gardistul: Şi d-ta. Domnul bine : Eu?!... Bătu-te-ar Dumnezeu de idiot! Are dreptate lumea să te ‘njure. Injurati-l, dom’le!... retezi U-A^_ LUNI 15 SEPTEMBRIE 1924 32. Lipscani, 32 Anunţă Sosirea Modelelor originale de Rochi şi Mantouri cumpărate de la cele mai mari Case Parisiene şi invită distinsa clientelă la Expoziţia ce va avea loc în fiecare zi cu începere de Miercuri 17 Septembrie cor. între orele 3*/s,17 după amiază. Totodată anunţă sosirea celor mai noui ţesături pentru Rochi şi Mantouri Salon special de rochii şi confecţiuni. cronica dramatică Teatrul Hegira Maria-Compania Bulambra-Manolescu— Deschiderea stagiunii: „Patria“, dramă istorici In 7 tablouri de V. Sardou, în traducerea D-nei Gina Sandri Mă întreb ce a putut determina compania dramatică a teatrului Regina Maria să deschidă stagiunea cu „Patria”, şi nu pot găsi nici o explicaţie. Ce a sedus pe cei trei, adică patru,codirectori? Valoarea literară sau dramatică a textului lui Sardou, rolurile, montarea sau succesul de cassă? Ce au urmărit, nu mai înţelegem, fiindcă ..Patria’4 a însemnat o lamentabilă înfrângere pe toate fronturile. Publicul s-a plictisit de moarte dealungul celor şapte tablouri, a surâs când trompetele şi clopotele îl deşteptau din lumea pisării,, ca să-l Intereseze la mersul copilăresc al acţiunii, făcea vizite prin loji intre pauzele Interminabile, ca într'un lung şi plictisitor voiaj, când umbli din vagon în vagon, ca să legi noi cunoştinţe. E drept, că din tablou lipseau seminţele, de, dovleac şicojile de portocale. Dar publicul de premieră e întotdeauna mai puţin expansiv... Şi bătrânul Sardou a fost parcă mai bătrân şi mai învechit ca întotdeauna. Inchipuiţi-vă că nimeni nu mai voia să-l creadă, pe nimeni nu mai izbutea să mişte, nici Chiar galeria aceia, atât de sentimentală, care plânge, se înduioşează şi suferă cu eroii „Contesei Cerşetoare“! Şi nu poţi spune că Sardou nu ştie să construiască o piesă. Dinpotrivă. Aduce pe scenă tot ce trebue ca să te dea gata: conspiratori, o femeie, adulteră care-şi trădează bărbatul casă-şisalveze amantul amantul, care are remuşcări de conştiinţă; un guvernator sinistru, care are o fată ofticoasă, firufizatăde un conspirator condamnat la moarte, clopote, eşafod, purmale, jurgiminte ,catolicism, volturne, armură, figuraţie, revoltă, toate, astea legate între ele admirabil, împletite magistral. Toate face Sardou. Toate, afară de un singur lucru Nu te convine. Nimic nu trăeşte, nu palpită, nu viază. Simţi meşteşugul, dar nu simţi fiorulacela, care nu se învaţă, dar care animează şi te însufleţeşte. Şi poate că nimic n’a contribuit la completa decădere a pieselor lui Sardou, reliefându-le tot artificialul, ca expansiunea cinematografului. Publicul nu mai „marşează” la loviturile lui Sardou. Îi vede în film, le cunoaşte, le presimte şi surâde. Când mai aude şi textul spus pe scenă, şi cam lipseşte muzica din ,pe lac de Comet, face un haz supărător... Am asistat la solemna o inaugurare a monumentului lui Sardou, făcută în primăvara asta la Paris, şi constat că publicul nostru s-a emoţionat mai puţin de această consacrare, decât direcţia teatrului Regina Maria, care a ţinut probabil să facă chiar mai mult decât Francezii reliind o piesă de Sardou Aşa suntem noi, Românii. Un teatru românesc, care trăieşte de pe urma publicului românesc şi câteodată din subvenţii oficiale, nu găseşte că e o datorie să-şi inaugureze stagiuneacu un spectacol original. E un lucru pe care nu-l vom întâlni în nici o altă ţară din lume Şi putem spune de astăidată lucrul cu mai multă tărie, fiindcă suntem sigurică oricare spectacol din literatura noastră clasică, sau o reluare din Victor Eftimm. G. Dinmand-v, de ITerz sau Taralamb Lecca — care fac parte din repertoriul Bulandra — ar fi însemnat un infinit mai bun spectacol față fie cădRU.Rd. atât d.0 costisitoare, a Patriei0. # ’ In piaţa Bruxelului, stăpânit de armatele cuceritoare ale regelui Filip Catolicul, comandanţii spanioli, biruitori, execută pe locuitorii flămânzi de credinţă protestantă. Clopotele bat tot timpul, ca să creieze o atmosferă de groază. Dar simţi că victimele, care vor fi executate sunt de circumstanţă, şi nu te mişcă. Eroii sunt aleşi pe sprânceană: un bătrân, un copil inocent, o mamă, care-şi răzbună o fiică siluită. Adevăraţii complotişti însă, scapă. E un clopotar, care va da semnalul revoluţiei şi contele de Rysour. Dacă-i omora Sardou şi pe ăştia, din actul întâi, se isprăvea cu piesa. Contele scăpa ca la cinematograf Iată cum: Un ofiţer, care stătea la el în gazdă, afirmă că în seara precedentă, nu numai că l-a văzut, dar s-a şi bătut cu el pe când se întorcea acasă, după un chef. Contele fusese în realitate,la un complot film nud. Când judecătorii militari plea- că, contele vorbeşte cu ofiţerul, ca ă afle adevărul. II descoase pe ofiţer, care e prostuţ şi nebănuitor, probabil ■ fiindcă e catolic. Contele înţelege că un altul fusese noaptea în odaia soţiei lui. Răzbunarea se anunţă Koroniba, mai ales că acelaş sublim ofiţer îi spune contelui că l-a rănit la mâna stângă. Noroc că e întunerec pe scenă şi că ofiţerul e prost Altfel se întâmpla dandanaua din actul unu, fiindcă ofiţerul ar fi observat că d. conte nu e rănit. Contele vine acasă, în actul doi, pe neaşteptate, îşi ia nevasta la zor şi contesa îi spune pur şi simplu că are un amant. Credeţi că contele o trăzneşte? Nu. El se va duce întâi la întrunirea revoluţionară şi va regula chestia intimă mai târziu. E drept că e furios, fiindcă nu ştie numele amantului. Noi l-am recunoscut însă pe amurit, chiar înainte de Intrarea contelui şi fără să ne-o spună el. II chiamă Karloo, poartă o mănuşe neagră în mâna stângă şi e prieten intim cu contele. Karloo face şi el parte din complot. Contesa însă nu ştie acest lucru. Să creadă Sardou ! Din această situaţie falsă iese însă conflictul. Contesa, imediat după plecarea contelui, ca să-şi salveze amantul, se duce să denunţe complotul ducelui de Alba, un , tip deinchizitor, cu un fel de cioca la ,Ionel Brătianu. Astfel ducele de Alba află că la miezul nopţii, răsculaţii vor veni să puie mâna pe primărie. La ce nu pune să-i aresteze, imediat? Jar intervine o chestie. Ducele de Alba are o fată fizică, leşinată care nu, vrea sânge. Attunci, , mai bine, să-i prindă pe toţi, când o dormi fetiţa. Se adună complotiştii la primă-Glîrfi continuarea în PPDH-â. Desen de K-aprallik D-na Lucia Stardza-Bulamha (Doand Dolores) Desen de Kaprallik D. Tony Bulandra (Karloo) Desen. de Kaprallik D. G. Storîn (Ducele de Alba)