Rampa, septembrie 1924 (Anul 7, nr. 2054-2078)

1924-09-15 / nr. 2066

ANUL VIII No. 2066 Director: M. FAUST MOHS Biurourale, București, Str. Sărindar No. 7 ::: Telefoane: Direcția 47­3S ::: Reduși Ad^i^l^k­^© şi gazetarii La început a fost scriitorul.. Şi scriitorul a născut pe critic, criticul pe polemist, polemistul pe ziarist, ziaristul pe reporter, reporterul pe corespondent, iar corespondentul a născut telegra­mele, cu sau fără fir, şi telefonul. Ultimul născut pare a fi ajuns azi la maturitate şi pe cale să nască, la rândul său, radiotelefo­­nia care se poate prea bine să-şi înghită părinţii şi strămoşii, în­tocmai cum legendarul Saturn îşi înghiţea copiii. „Facerea“ aceasta nu vrea să fie o scară de valori, nici de sus în jos şi nici de jos în sus. Cel mult o tablă de diferenţiere care ar putea explica unele­­neînţele­geri. Este gazetarul scriitor sau ba­­remui om de litere ? Răspunsul ne­gativ e socotit de mulţi gazetari foarte talentaţi ca o adâncă jic­­nire. Fără dreptate. & ■'aA Au fost vremuri când ziarul era mai ales o întreprindere lite­rară care dorea întâi să distreze şi pe urmă să informeze. Atunci, fireşte, gazetarul trebuia să fie li­terat. Pe măsură însă ce informa­ţia pură, telegrafică şi telefonică, a cucerit coloanele ziarului, rolul gazetarului literat s’a redus. In­formatorul, treptat, a ajuns să nu fi de mâncare, cu bronchele însdră se­­mai aibă comun ,cu literatura de cât cerneala şi hârtia. Importan­ţa primordială a informaţiei co­pleşeşte definitiv tot: ziaristul nu poate decât să comenteze, cât mai vertiginos posibil, ultima ştire. Literatura, ca o moaşte plictisi­toare, e reprezintată printr’un subsol — din ce în ce mai turtit — de roman senzaţional Astfel ziarul modern, prin în­săşi evoluţia lui, a îndepărtat pe gazetar de literatură. Azi nu mai e­ nevoe să scrii frumos pentru gazată; eşti ziarist bun, dacă scrii repede şi fără ştersături. Avem chiar gazetari excelenţi care nici nu scriu de loc. Despărţindu-se de literatură, ____________ _____________, lăudat ultimul volum, ţiga­ră amd- » u gazetăria a devenit o profesiune I ; ţigara fumată pe jumătate în I plumbaripile ftîhmî? deosebită. Talentul unui gazetar larma îndolcşită a aperitivului, ţi-l­­nu se poate cântări literariceşte.­­ Dură după care scuipi, toate, toate, sunt hapuri de iluzie care te între­ţin până la ţigara sfântă şi adevă­rată : ţigara de după masă. Ţigara de după masă e cereasca tovărăşie care te înalţă de­asupra muritorilor de rând (nefumătorii). Calităţi speciale sunt indispensa­bile : sobrietate în expresie, cla­ritate, adaptabilitate, spontanei­tate... Şi mai cu seamă inspiraţie de comandă, poate cea mai grea cerinţă. Ziaristul modern­­n’are timp să-şi revază manuscrisul, să-şi jefuiască fraza. Ideile lui trebue să alerge în ritmul rotati­vei. Şi totuşi cuvântul trebue să informeze şi să convingă. Talentul de gazetar e cu totul deosebit de talentul literar. Şi nu mai puţin preţios. Un gazetar bun se poate compara cu orice scrii­tor­ bun. Calitatea hotărăşte. D. Nedelea, despre care se spune că ar fi un reporter iscusit, e mult mai valoros, de­cât zece radu­­cosmini. Talentul literar nu spo­reşte valoarea gazetarului. D-nii Mavrodi şi Rozenthal sunt emi­nenţi gazetari, fără a fi scriitori Dar nici talentul gazetăresc nu e proprietate exclusivă a gazetelor. Pe d. Goga talentul poetic nu-l împiedică de-a fi un strălucit ga­zetar. Că printre gazetari pot fi ta­lente literare ? Negreşit. Dar, a­ceasta nu dovedeşte că toți gaze­tarii sunt scriitori, precum nu toţi avocaţii sunt literaţi fiindcă De­­lavrancea a fost. D. Dem. Theo­­dorescu a putut scrie „Certatei­ Idealului“, fără a obliga pe d. Ne­delea să scrie un volum de ver­suri ; cel dintâi e şi scriitor — cellalt rămâne ce este... Pentru literatură însă calităţi­le gazetăreşti sunt păgubitoare. Scriitorul vrea să emoţioneze prin scrisul său. Nu-l grăbeşte nimeni şi nici nu-i comandă să scrie. Are toată vremea să construiască, să transcrie, să ciseleze, să perfecţio­neze El lucrează pentru eternita­te şi i se poate deci aplica o cum­pănă cu altă sensibilitate. Stilul „gazetăresc“ înseamnă cu drept cuvânt un mare cusur într-o ope­ră de artă, fiindcă transpune în literatură niște mijloace care tre­bue să-i rămâe străine. * Scriitori și gazetari, cu idealuri deosebite, urmează căi­­ paralele. I(Aru*.fteZn-Li. Scrum de ţigară Primul I Lumea se împarte în două: fumă­tori fi nefumători. Nefumătorii I sunt nişte caraghioşi cari îşi în- f chipuie... A, nu, întâi să stabilim lucrurile I precis. Nu există decât o singură­­ figară : ţiga­ra de după masă. După masă, cu gâtlejul catifelat I de sldrul spre neant al câtorva feluri \ nite de proaspăta asimilare, e sin. I gura clipă când fumai ţigara, pen- [ tru ţigară. Restul zilei, fumezi ca să nu su-i feri lipsa ţigării, ceea ce e cu totul vr„„. .­­altceva. Dovadă că îţi incleiezi gu- vptftUmai 0106 9“0’ mai Vrea sâ în T/7 flrtfu­l ei nrt jW17/1 îi.,’ i/n ^ I V • ra, gâtul, buzele şi nările, îţi îngro­­şezi limba, ivtplinind cu o stupidi­tate de bou, o inexorabilă necesi­tate. .. negativă. Ţigara i(prinsă in fugă, la colţ de * trad'd, pe stomacul rămas şi mai uşor după baia caldă a ceaiului Fumează ţigara goală, m­ie... vag. ■ : '; Ţigara rde molcom. In hamacul fin de fum albastru,­­ gânduri bune se leagănă liniştit. După masă, toţi oamenii sunt­­ mai buni... Dacă de pildă criticii ar scrie în­­totdeauna după masă, închişi în mi-Valgarea lor nu poate rezulta de \ -niatura de neant a fumului „ţigării cât din calităţile profesiunii par­ticulare. Gh. Panu a putut fi tot atât de valoros în gazetărie, cât­­ a fost Coşbuc, de pildă, în poezie. Este între scriitori şi gazetari o legătură trainică : talentul, sfinte“, istoria literară ar fi alta. Din fagurele beatitudinei acesteia,­­ un pic de miere er­a picura în căli­mara lor... * Eu nu sunt critic. Dar voi scrie întotdeauna după masă și gândurile mele înbunate calm, voi cădea pe hârtia albă, ca un scrum de ţigară, scuturată uşor cu degetul... Vintilă Rusu Sirianu ca o fe-| 3k)&0 OPERA ROMANA Administratorul general............. Desen de b­anid D. AL Buzescu 6 PAG­ h­I fcG A mAPÍRA" I­B­t p­e­z­itâe veche... Atât de vei îngroparea, Nici sufleteu ne dor Şi tot îmi răsar din neguri... îşi au şi in dreptul lor. In nopţile dinăvară Revin aduc-aminte Şi mintea, fre răsleaţă, S’abate n a peste morminte De ni se ’ndşează drumul, îndureraţi, vne zâmbim... Nu-ţi par şmbetele noastre Ca două floin tintirim ? Hasa toaca... Răsună toace utrină In pacea nnopţi târzii Şi rând ipe­­ câte-un opaiţ S’aprinde n ele chilii. De glasul ei ,ai pe pernă Măicuţă tu chip frumos S’alergi în gr, la altarul Mântuitorului Hristos. Te văld în co vechi de strană Cum stai sup de răstrişti Şi-atâta jale *e scrisă In ochii tăi cit şi trist!. Şi cum te­neg în rugăciune Eu mă gânde înduioşat : Nemilostiva ta a nopţii Ce vis frumo.S-a tulburat? 0"X-ÎT Cugetări * Strada Paris e blocată de lume. Toate legile sunt bune acolo un- an sardi­st sta hiclesiut în bluză, de sunt oameni de treabă Ticălo-‘un individ ce "li se dă dus in sul calcă și legea lui Dumnezeu. «£««« Ipoll1t1­7 , . „ , •j* Publicul, lasand afacerile, sa Să nu dea Dumnezeu omului câm­părtît’ “ de °biCerU’ în două ma. poate să rabde, final, ţigara pufăită înaintea prânzului i­pabil, când ieşi necăjit de la editor ori te cerţi cu un confrate fiindcă nu ti-a Ubere: una democrată, care ţine ţigară după care te strâmbi;­­ de-a face :a«l SdenieariUeterea,(d^una‘ CU P°P°rul perseciltat­* Unii scriu frumos numai când n au ce spune: gândirea pune stilului. 3* Supără-te numai de bâzâitul muş­telor, ^ nu şî de-al albinelor cari, muncind pentru alţii, au măcar dreptul să sbârnâie. * ■ . Petică, marea artă este să Ea creiază ceasul plăcut al ind'o. I formula morală a unei ac­ienţei fertile, tiuni imorale. In tactul limbilor de fum şerpui- j 3* tor, frânturi de gânduri, pe care\ ’»Utilităţile“ sunt inutile, mintea albină harnică —■ le-a a-1 «j* dunat inconştient de-a lungul orelorA ■ Unii seamănă alţii culeg Uneori ZZl lCa în,CCt la ?UVrafata' se fândea aceştia din urmă'nu fac lâtnesc unele cu altele, se recunosc decât să pândească și să fure ro­­°n se resping, dar fiecare se aşază, dul celor ce muncesc. De cele cuminte, la locul ce i­ se cuvine, mai multe ori, însă, pentru că cei iile! J)Za de 0 ha(Jheta\Z au sămănat n’au destulă ere- Gardistul: Cine e dobitoc? Hai vrăjită care conduce străvezia sara. dirită că bobul lor va rodi şi nici-o mine politie, bandă a gândurilor. r­ăbdarea s aştepte secerişul. , Domnul slab : Eu cu tine la po­m pe dumneata. $ Pentru tine gândeşte cu minte vârstei tale : pentru ceilalţi, însă Am scuturat scrumul, aspir uni gândeşte cu mintea vârstei le fim puţin înăsprit de a­urul care dacă vrei să vă înţelegeţi b­ine mai mult, prin gura descende­sată a tigării ■Xşcz gânduri. După masă, toţi oamenii sunt mai buni... In ritmul molatec şi satisfăcut al digestiei, răutăţile se macină pe ne-1 cari ai lucrat să privească luc simţite, invidii şi uri se topesc In ros o nouă tovărăşie. * Când vrei să spui o minciuă, trebue să ai la­­îndeimânăt­ate nouă, ca s’o consolidezi. * Nu întreba prea mult: rişti să ţi se spună neadevăruri. Minţim ca să scăpăm de indiscreţi. Mincina este un păcat mai mic decât i­is­­creţia care-o provoacă. Minciuna este o armă defensivă împotiva indiscreţiei agresive. * Unii cred că dacă sunt­ pui nu le ajunge să constitue o elită . 7 In renunţări sunt, de multe oi, eroisme mai mari decât în cucer­­rile violente. Poartă-te așa fel ca oamenii a ♦ Filmul meu Forţa publică ea v­iaţa, care este de partea ordine!­eh* cu preţul dezordinei. gustorii au încremenit în piuii prăvăliilor; birjarii voei­­feiză în picioare pe capră, iar p­a ferestre se ivesc aproape li­­mb. dudui frumuşele, cu părul în bidiuri, speriate din somn, în uijă de nopţi prea calde. irdistul: Lasă-mă de bluză şi hla poliţie, că scot bivolverul. idividul: Nu merg. Ia mânia d gât, că bag cuţitu ‘n tine.­­’n domn gras : Lasă-1... Iasă-1,­­n‘Ie­­i cucoană cu bride : Lasă omu’,­­gândule! domnul slab: Ia-1, mă, nu fii imăligă! Gardistul: Domnule, nu mă fă ămăligă. Domnul slab : Uite, ce tâmpit e! Domnul slab : Ia-­ mă, dobito­Domnule, nu mă ‘n­­eşti d-ta de mă ‘njuri ? I j^uuiiLiu »iau : jc tie ? ! Porcule ! Gardistul: Dom­ira! Cine eşti d-Fumător, frate, slujeşte cu grije,­­p. cucernică slujba „ţigării sfinte“, ce’ irltrand mn lume, te plângi Aîî apăsaţi prea mult, intre de-­aca^ 'demî tă-f^n’ai^ m­«t ^hafut I Un domn bine . Are dreptate. Nu gete, talia ei fină, tutunul prea rar I niciodată 1 ’ t rebue să ‘njurati lumea, dă un fum cu stfrăbunţe. . Domnul slab : Da‘ d­ea ce te a-Nu mai bea din vin ori spriţ du- ^ este ei ? pă ultima bucăţică de brânză, ţi-­ Nu e prost numai cine n’are min- t­omnul bine . Eu m‘am ameste­cării ia un gust leşinat şi nu vei şti I te dar şi cel ce pune prea multă ,ai pentru Ca te-ai amestecat d-ta, dece toată ziua îţi va părea fadă, minte acol° unde nu trebue. D.ta de ce te amesteci ? Ia-l dom’le, Nu fuma cu porte-cigarette-uî, la poliţie. E o crimă odioasă. »Uă binele şi aruncă-l în mare“. Domnul slab : Pă cin’ să ia ? Nu bea la ţigara de după masă sPune o vorbă din bătrâni. Domnul bine: Pe d-ta. Nu tre­nici şvarţ, nici turcească, nici. Probabil ca nu cumva binele chilia să-l înjuri, comnb­eau : ţigara prinde dulceţl Lui făcut să te arunce ’n mare . Domnul slab : Nu l-am înjurat, sălcii. Domnul bine : Ba l-ai înjurat. Domnul slab: L-am înjurat, domnule . Domnul bine : Spune, domnule, c‘ai fost de fată, nu l-a înjurat d-lui pe d-lui ? _ Domnul interpelat: Ei, şi daca l-a înjurat ? Domnul bine : Cum, domnule ? Domnul interpelat: Merită. Domnul bine : Se poate ? ! Domnul interpelat: Da ce, vrei să ia leafa de pomană? Domnul bine : D-voastra ați fost în Germania ? Domnul interpelat: Da’ d-ta ai fost ? Domnul bine : Acolo să fi poftit să fi înjurat un poliţmen... Te to­­eau ca p‘un crenziş. Domnul interpelat: Varnevis, deşteptule !... Zici c‘a­ fost în Ger­mania. Gardistul: Circulaţi, vă rog Domnul bine : Cine să circule ? Gardistul: Şi d-ta. Domnul bine : Eu?!... Bătu-te-ar Dumnezeu de idiot! Are dreptate lumea să te ‘njure. Injurati-l, dom’le!... retezi U-A^_ LUNI 15 SEPTEMBRIE 1924 32. Lipscani, 32 Anunţă Sosirea Modelelor originale de Rochi şi Mantouri cumpărate de la cele mai mari Case Parisiene şi invită distinsa clientelă la Expoziţia ce va avea loc în fie­care zi cu începere de Miercuri 17 Septem­­brie cor. între orele 3*/s,1­7 după amiază. Tot­odată anunţă sosirea celor mai noui ţesături pentru Rochi şi Mantouri Salon special de rochii şi confecţiuni. cronica dramatică Teatrul Hegira Maria-Compania Bulambra-Manolescu­­— Deschiderea stagiunii: „Patria“, dramă is­torici In 7 tablouri de V. Sardou, în traducerea D-nei Gina Sandri Mă întreb ce a putut determina compania dramatică a teatrului Regina Maria să deschidă stagiu­nea cu „Patria”, şi nu pot găsi nici o explicaţie. Ce a sedus pe cei trei, adică patru,­­codirectori? Valoarea literară sau dramatică a textului lui Sardou, rolurile­, montarea sau succesul de cassă? Ce au urmărit, nu mai înţelegem, fiindcă ..Patria’4 a însemnat­­ o la­mentabilă înfrângere pe toate fron­turile. Publicul s-a plictisit­ de moarte dealungul celor şapte tablouri, a surâs când trompetele şi clopotele îl deşteptau din lumea pisării,, ca să-l Intereseze la mersul copilăresc al acţiunii, făcea vizite prin loji intre pauzele Interminabile, ca în­­tr'un lung şi plictisitor voiaj, când­ umbli din vagon în vagon, ca să legi noi cunoştinţe. E drept, că din tablou lipseau seminţele, de, dovleac şi­­cojile de portocale. Dar publicul de premieră e în­totdeauna mai puţin expansiv... Şi bătrânul Sardou a fost parcă mai bătrân şi mai învechit ca în­totdeauna. Inchipuiţi-vă că nimeni nu mai voia să-l creadă, pe nimeni nu mai izbutea să mişte, nici Chiar galeria aceia, atât de sentimentală, care plânge, se înduioşează şi su­feră cu eroii „Contesei Cerşetoare“! Şi nu poţi sp­une că Sardou nu ştie s­ă construiască o piesă. Din­­potrivă. Aduce pe scenă tot ce tre­bue ca să te dea gata: conspiratori, o femeie, adulteră care-şi trădează bărbatul ca­­să-şi­­salveze amantul amantul, care are remuşcări de conştiinţă; un guvernator sinistru, care are o fată ofticoasă,­ firufi­zată­­de un conspirator condam­nat la moarte, clopote, eşafod, purm­­­ale, jurgiminte ,catolicism, vol­turne, armură, figuraţie, revoltă,­­ toate, astea legate între ele admi­rabil, împletite magistral. Toate­­ face Sardou. Toate, afară de un singur lucru Nu te convine. Nimic nu trăeşte, nu palpită, nu viază. Simţi meşteşugul, dar nu simţi fiorul­­acela, care nu se în­vaţă, dar care animează şi te însu­fleţeşte. Şi poate că nimic n’a con­tribuit la co­mpleta decădere a pie­selor lui Sardou, reliefându-le tot artificialul, ca expansiunea cinema­tografului. Publicul nu mai „mar­­şează” la loviturile lui Sardou. Îi vede în film, le cunoaşte, le pre­simte şi surâde. Când mai aude şi textul spus pe scenă, şi cam lipseş­te muzica din ,pe lac de Comet, face un haz supărător... Am asistat l­a solemna o inaugu­rare a monumentului lui Sardou, făcută în primăvara asta la Paris, şi constat că publicul nostru s-a emoţionat mai puţin de această consacrare, decât direcţia teatrului Regina Maria, care a ţinut proba­bil să facă chiar mai mult d­ecât Francezii reliind o piesă de Sardou Aşa suntem noi, Românii. Un tea­tru românesc, care trăieşte de pe urma publicului românesc şi câte­odată din subvenţii oficiale, nu gă­seşte că e o datorie să-şi inaugu­reze stagiunea­­cu un spectacol ori­ginal. E un lucru pe care nu-l vom întâlni în nici o altă ţară din lume Şi putem spune de astăidată lucrul cu mai­ multă tărie, fiindcă suntem siguri­­că oricare spectacol din lite­ratura noastră clasi­că, sau o re­luare din Victor Eftimm­­. G. Din­­­mand-v, de ITerz sau T­a­ralamb Lecca — care fac parte din reper­toriul Bulandra — ar fi însemnat un infinit mai bun spectacol față fie cădRU.Rd­. atât d.0 costisitoare, a Patriei0. # ’ In piaţa Bruxelului, stăpânit de armatele cuceritoare ale regelui Filip Catolicul, comandanţii spa­nioli, biruitori, execută pe locui­torii flămânzi de credinţă protes­tantă. Clopotele bat tot timpul, ca să creieze o atmosferă de groază. Dar simţi că victimele, care vor fi executate sunt de circumstanţă, şi nu te mişcă. Eroii sunt aleşi pe sprânceană: un bătrân, un copil inocent, o mamă, care-şi răzbună o fiică si­luită. Adevăraţii complotişti însă, scapă. E un clopotar, care va da semnalul revoluţiei şi contele de Rysour. Dacă-i omora Sardou şi pe ăştia, din actul întâi, se ispră­vea cu piesa. Contele scăpa ca la cinemato­graf Iată cum: Un ofiţer, care stătea la el în gazdă, afirmă că în seara precedentă, nu numai că l-a văzut, dar s-a şi bătut cu el pe când se întorcea acasă, după un chef. Contele fusese în reali­tate,la un complot fi­lm nud. Când judecătorii militari plea-­ că, contele vorbeşte cu ofiţerul, ca ă afle adevărul. II descoase pe ofiţer, care e prostuţ şi nebănui­­tor, probabil ■ fiindcă e catolic. Contele înţelege că un altul fu­sese noaptea în odaia soţiei lui. Răzbunarea se anunţă K­oroniba, mai ales că acelaş sublim ofiţer îi spune contelui că l-a­ rănit la mâ­na stângă. Noroc că e în­tune­rec pe scenă şi că ofiţerul e prost­ Alt­fel se întâmpla dandanaua din ac­tul unu, fiindcă ofiţerul ar fi ob­servat că d. conte nu e rănit. Contele vine acasă, în actul doi, pe neaşteptate, îşi ia nevasta la zor şi contesa îi spune pur şi sim­plu că are un amant. Credeţi că contele o trăzneşte? Nu. El se va duce întâi la întrunirea revoluţio­nară şi va regula chestia intimă mai târziu. E drept că e furios, fiindcă nu ştie numele amantului. Noi l-am recunoscut însă pe a­­mu­rit, chiar înainte de­ Intrarea contelui şi fără să ne-o spună el. II chiamă Karloo, poartă o mă­nuşe neagră în mâna stângă şi e prieten intim cu contele. Karloo face şi el parte din com­plot. Contesa însă nu ştie acest lucru. S­ă creadă Sardou ! Din această situaţie falsă iese însă conflictul. Contesa, imediat după plecarea contelui, ca să-şi salveze amantul, se duce să denunţe complotul du­celui de­ Alba, un , tip de­­inchizi­tor, cu un fel de cioc­a la ,Ionel Brătianu. Astfel ducele de Alba află că la miezul nopţii, răsculaţii vor veni să puie­ mâna pe­ primărie. La ce nu pune să-i aresteze, imediat? Jar intervine o chestie. Ducele de­ Alba are o fată f­izică, leşinată care nu, vrea sânge. Attunci, , mai bine, să-i prindă pe toţi, când o dormi fetiţa.­­ Se adună complotiştii la primă-Glîrfi continuarea în PPD­H-â. Desen de K-aprallik D-na Lucia Stardza-Bulamha (Doand Dolores) Desen de Kaprallik D. Tony Bulandra (Karloo) Desen. de Kaprallik D. G. Storîn (Ducele de Alba)

Next