Rampa, august 1925 (Anul 8, nr. 2328-2353)

1925-08-01 / nr. 2328

ftM­tl veti KO. 2328 ^~^Zaeca/abBicei tpjzi sbzbz int Rjed­acția, Administraţia şi Atelierele grafice Bucureşti, CALEA VICTORIES 81, în curte« Telefon 1­ 5S Director : K. FAUST HOHR Prim Redactor: SCARLAT FRODA Actorii noştri la Paris Trusus e Meeo ai orientalilor. Jire-am camtalizat spre Cototea ,le lumină toate forţele şi, scep­tici cu î­nsuş geniul nostru am apr­eciuit totdeauna parafa Apu­sului în colţul opeirei româneşti — drept- etsrte că peleriimiaj­ul a fost îngroşat, şi de foarte mulţi snobi plictisiţi de o burgheză şi exasperam,la lâncezeală, dar ceea ce e fapt imeonntestabil este că cei plecaţi acolo aveam tot­deauna în gând să înveţe ceva. Ca într'un ime­ns creiuzot, acolo se pregăteşte gloriile mari, aco­lo se blindează reputaţiile.­­Convinşi a priori de preţioa­sa utilitate a unei incum­et­uni in miezul Europei artistice, am des­chis, cu ocazia plecării câtorva actori ai noştri la Paris, în chiar paginile acestui ziar, o anchetă­­în care să înregistrăm tot ce li­­se va părea vrednic de semnalat călătorilor pe cheltu­iala instituţiei. Cu profundă părere de rău, t­rebue să consta­tăm, acum când am îndurat a­­tâtea decepţii, că am fost rău în­ţaki şi. Mulţi au fost în stare să creadă că excelenţii noştri ac­tori, atât de prodigioşi în scena au dat dovadă acum de o nease­muit­ă avariţie­­spirituală,­­dacă nu jditar de pauperi­tate. Ii şt­iam plecaţi cu intenţii serioa­se de oarecare studiu şi obser­vaţie,­ şi-i aşteptam eu dor, să se reîntoarcă a­ ducând cu ei, o­­dată cu albacadabrantele crava­te pariziene, şi o impresie nouă, un gând închegat, un studiu personal, o complectare a, fas­ciei lor de­ cumpiştiinţe. Aşteptam­­un singur grăunte de adevăr ponderat, ad­us cochet şi ele­gant ca într’un vârf de floretă. *8 a­bstracţie personală. — acoen raaim : p^rteon^ail —­amnipra \xu»­­plexului­­de manifestări artisti­ce din Apus. ** Actorii noştri î­nsă nu me-au înţeles. E cea mai diedticată jus­tificare a răspunsurilor lor, şi în­­acelaş timp, ne place să cre­dem, cea mai aproape de ade­văr­. Actorii s’au mulţumit să facă o nesfârşită înşiruire de nume de teatre, de piese şi de autori, de­­actori şi de regizori, fiecare întrecâmdu-se i cu înnaim­ tăişul lui întru facerea unei enume­raţii cât mai lungi, imposibil de citit pe nerăsuflate. Cataloage întregi şi pome­ni pe­­sonore, dar nimic din ceea ce voiam noi sa cuprindă aceste in­terviewuri. Lev,am citit şi le-am dăruit publicului -cititor, ca pe ni­şte autentice mărturii ce erau. Nu ni se poate reproşa neîngră­­cuiinţa. Da­r câtă tristeţă -şi câtă grea decepţie ne-a năpădit... Cu timpul în­să, lucrurile şi-au luat conturul lor real, per­fect şi controlabil. Sgâriind pu­ţin cu unghia platoşa aurită am descoperit dedesubt cea mai fio­­ro­asă privelişte a falsului şi a inexactului — ca să ne menţi­nem în nota decentă a­­acestui articol. Ni s’a relatat că un­ cu­tare om de teatru a stat într’o mare capitală apuseană numai trei zile, în care timp, conform cu declaraţiile sale, a văzut douăzeci de spectacole !... Gas­­conada era de natură să ne re­volte­­şi­­să ne înşele bunacre­­dinţă.­­Abi­a atunci ne-a căzut vălul de pe ochi. Oale mai pesimiste considerente le-am cruţat totuş pentu că avem în stimă nemăr­ginită breasla actorilor cari şi-a revendicat până anul trecut ti­tlul de „in­telectura­lă”. Pentru noi însă, pentru con­solarea noastră şi a­­cititorului extaziat în faţa inexactităţilor cari i se serveau, am găsit scu­za că am fost rău înţeleşi. Cum e cu putinţă ca vizitatorii­­clo­cotitorului Apus civilizat să­­aibă de spus nur­a atâta ? Lista spectacolelor o cunoaştem doar din Compedia în­­schimbul a cinici lei româneşti. Era nevoe pentru acea­sta fie atâtea sacri­ficii pecuniare ale Teatrului Naţional ? Nu, nu,­­greşim .... Ne grăbim să spunem că am fost rău înţeleşi !... Tot în acest loc, în articolul de eri, arătăm că reputaţia noa­stră în străinătate e în funcţie an de propaganda culturală pe care o face oficialitatea, ci, de valorile individuale ale neamu­lui nostru,, ca Ventura, Enes­­cu, Elena Văcărescu... Nutrim un deosebit cult pentru actorii de talent care fac faima ţării noaster­a Paris. Oare toţi cei de real talent ne-au părăsit ţa­ra ? Cum -de nu s’a întâmplat că măcar­­unul dintre cei plecaţi în vara aceaista să fi venit îna­poi încărcat de reflexii utile, ca un Moş Căciun cu jucării ?... Au venit toţi cu tolba deşartă. E posibîl . Nu v­r­ute- ne greu­ sa credem.Şi totuş tot pe atât de greu să credem ca­­am fost rău înţeleşi... R. Opiniile literare ale lui Victor Hugo in. „Revue de Paris”, Gustave Simon a publicat o noouă serie din „Opiniile lterare” ale 1# Hugo. Multe du­ele indică posibilităi de gândire fină, la acesta veritabl monument al poezei franceze, pe care nu­ i le-am fi bănuit. Spicuim „Voltaire, în poemele lui, evită cu grije poezia, cum se evită m* P* etern cu care vrei să te cerţi. Pascal nebun, e totuşi mare scrii­tor. Sănătatea geniulu poate supra­­v­eţui sănătăţiun­­ raţiunii. Pascal sfarmă o­mul intre două e­­ternităţi. Voltair e apusul lumei vechi; Rousseau e răsăritul lumii nou­i. Poetul e un profet ,,Spiritus frait Suflul’’, acest prodigios m­i­ster,­ata stăpânul lui. Ceea ce se numeşte geniu, e o ire­zistibilă rezultantă a une mulţimi de fenomene intime, totdeodată on­scene şi scăpărătoare, sublimaţi®, dar câte­odată desnădejde, pentru cel ce le încearcă lata, împedi-cat, pe acest pr­ofet, vizionar, să vadă bunăoară răul şi după unghiul în care îl vede, să fie apucat când de o nesecătuită mjilit. Prin faptul că în create e prăpastie, este ameţeală în geniu. Bilanţul stagiunii dramatice 1924-1925 al teatrelor bulevardiere la Paris Deosebit de interesant acest bi­lanţ al teatrelor bu­levardice, mai ales prin originalitatea 1#. Cuprin­de, exclus , un repertoriu de piese originale cam­ dacă nu sunt totdea­una dintre cele mai reprezentative ale spiritului francez, rămân totuşi mie capodopere cu un pronunţat ca­­racter de actualitate. Multe dintre ele ne sunt cunos­cute şi nouă fie din reprezentaţie în vreunul din teatrele noastre, fie din vitrina librăriei. In tot decursul anului trecut, tea­trul Athenée a jucat două piese de creaţie. ..La foie de sarcon” de Fe­lix Gandera şi „Les nouveaux Me­­ssieurs” de Robert de Flers şi Fran­cis de Croisset A reluat comedia lui de Croisset: „Le Coeur dis­­pose”. Teatfeuil Ambigo a jucat trei piese noui: „Tu ne tueras pas”. (Să nu ucizi) de Georges Nicollet, „Rene d’amour” de Pierre Decourcelle şi Artois şi opereta .,Nutt d’amour” A reluat însă şapte piese: Do­mrrai Zero (de Qavauft şi Muezi Eon) Maria Gazelle de Ford, Nozere la Doulonneuse (îndurerata) de Mau­rice Dormay, Les Tenailles de ’toul fiervien, Un Caprice de Alfred de Musset, Le Maître de Forges de George, Ohnet şi La Grace de Dieu de d’Ennery. „Teatrul Antoine” a jucat de trei sute de ori „Pile ou Face” de Louis Verneul. Teatrul „Avenue” a jucat patru piese no­i: „Konkouli” de Jager­ Schmidt, şi Qu’en, fit l’abbé de Henry Battaille şi Urgel. O singură reluare Le Greluchon dedicat de Natansohn. „Teatrul Capucines” a jucat trei pese noi: „Da” (Asta) de Claude Gevel (jucată şi la noi,­­la Teatrul Mic) Unde mergem? de Ro Si Bri­quet, şi Când sunt trei, de Pierre şi Serge­i Veber Teatrul „Comedie Caumatiin” joacă patru pese de creaţie nouă: „Maimuţa care vorbeşte” de René Fauchois, L’amania rêvé de J. De­­vat, Amour delices de Georges Do­­lsey şi Albert Jean şi „Um dejeu, nor de Solei!” de André Biradeau. Teatrul „Danou” a jucat trei Pie­se nouă: „Nounette şi Zeiţa cu o sută de guri” de Abel şi­ Jacques Două reluări: „Chery” de Collette şî Tambouche (Surata). Teatrul „Etoile” a jucat Amanţii legitimii Comedie muzicală de Am­­broise Janvier, Marcel Balot şi Jean Bastia Pouche de Peter Park şi Alf. Frank cu muz­eu de Hirsch­­mann, Un Homme ’eger de Maurice Donnay şî Paname de Francis Car­­­co. O angură reluare Charly de W. A. Jager Schmidt (jucată şi la nou la Teat­rul Mic) La „Teatrul Edouard Vil” două piese de Sacha Guitry: O stea nouă şî: „Nu joci ca să te amuzezi”. Trei reluări: Şcoala femeilor, Mizantro­pul (Moliere) şi Tribunul de Bour­­get. „Teatrul Femina’: „Nu suntem­ aşa de tari” de Paul Vidlar, Bert Amour de Edm. See şi „O femee” de Edm. Gurrand. Seziunea Bernard Shaw şi, spec­­tacolele Chauve Souris. La „Teatrul Gymnase”, celebra „La Galerie des Glaces” (Galeria Oglinzilor) de Henry Berns­tein şi „Discordia” de Zogheb. Două re­­fcuă­ri,, 1.Hoţu­l” de Bernstein, Les Vignes du Seigneur (Viile domnu­lui) de Robert de Flers şi Franci­s de Croisset (jucată şi la noi la Tea­tru­l Mile: Năzdrăvăniile vinului). La „Teatrul Marigny”: Im de Roumaîn Coolus şi Hennequin. Un petit nez retrousse (Un nas mic şi obrasnic) de Nancey şi­ Barabeau. „Teatrul Michel” a jucat şase piese noui: „Bărbatul Alinei” de P. Nozi­erre, Elle Aussi (şi ea) de Tris­tan Bernard, Le­­Greluchon delicat de Natansohn. Iubesc pe Frederic de Georges Berr, L’Orage de std­­gway şi Polo de Rene Peter. Doua­­ reluări: Făt Frumos (Le Prince Charmant) de Tristan Bernard şi­­ Le couché de la Marrée (Culcuşul­­ miresii) de Gandera. - -• - . La „Teatrul Mathurins: „Se cau­tă un amant” de Maurice Dekobra, Nevastă­ mea, Dansatoarea, de De­ Hue „în grădina mătuşe-mi” de J. Auger şi surâsul alb de Adolphe Orna. Trei reluări Na­tchele de Sal­mon ş­i Salm­ier. Bondu salvat deja înnec şi Tenie inhu­maine (Pământ neuman) de Francois de Curei (ju­cată,- $i) la Teatrul Regina Maria: Pământul morţii) — Spectacole Be­­rtza.­ La „Teatrul Madeleine”, patru piese de creaţie: Manon, fata ga­­larită şi Frumuseţea dracului de Jacques Déval, „Negustorii de Glo­rie” de Marcel Pagnol şi Paul Ni­­voix, „Fetele de la Palaces” de Ar­­momi Şi Gerbidon Două reluări : Dansatorul necunoscut de Tristan Bernard­si Vârtejul de Charles Méré jurcat şi la no, la Teatrul.Re­­gina Maria, La „Teatrul Palais Royal”, Dom­nul de la ora cinci fie Maurice Ha­­nnequin şi Pierre Veber, jucată şi 13 no, la Teatrul Regina Maria. La Porte Saint Martin: L’Amour (Iubire) de Henry Kistemaeskois» (jucată şi la Teatrul Regina Maria). Madeion de Jean Sarment. Seigneur Polichinelle de Mîg­uel Zamacois şi Jehanne d’Arc de Mercedes de A­­costa. Patru reluări: Haidelbergul de altă dată, Peer Gynt şi d-na Bans-Gene şi La Fendresse. La „Teatrul Renaissance” trei pi­ese noui: Gestul de Maurice Do­nnay şi Duvernois, La Vierge au girând coeur de Fr. Porché şi ,,Sâ îmbrăcăm pe cei desbrăcaţi” de Pi­randello. Patru reluări: Aşa­, Simona (ju­cată la noi la Teatrul Mic) Cheu, de Colette, Romanţă de Robert à, Flers Şi Croisset şi Clopoţelul de Alarmă de Hannsqui­n şi Qodlus (jucată şi la Teatrul Regima Maria). La „Teatrul Sarah Bernard”: Pa­sse la grille, de Mouezy şi­ Marcel Pollet, Arhanghelul de Maurice Ros­tand, Mon Cure chez les In­ches de André de Lorde şi Pierre Chai­­ne după Clement Vautel. O singură reluare: L’Atglon. La „Teatrul Varietés”: „Fructul verde” de Regis Guignoun şi Jacque Thery (jucat la Teatrul Mic) Eter­na Primăvară de Henry Duvernys şi Max Maurey. Două reluări: Arhiducesa (Hiper- bufă) şi Banca de Alfred Savoyr, (jucată de la Teatrul Mic). La „Teatrul Vaudeville”: „Ma­­man” de José Germain şi Paul Moncoustin Cinci­­reluări: Aripi frânte de Pierre Wolf, Dama cu Camelii, l’î Hy Iubire şi Idiotul de F. Nozere și Riemstock, după Dostoewsky. «, \ f 'f' » / • }t î '' I 4 PACHN] 3 LEI în studio-urile Hienei In convorbirea avută cu colaboratorul nostru J. Kapralik, — în Studioul Pam-Film — Catelain spune că primeşte zilnic scrisori din România şi câ abia aşteaptă să-şi vadă admiratorii de aci. Până atunci pe „Scumpii prieteni din România, pe lecto­rii „Rampei” îi asigură de simpatia sa trainică” prin autograful de mai sus. #♦4*1 A­ctiv, desen de KAPRALIK JAQUE CATELAIN ...A fost azi un cerşetor pe aci şi i-am dat costumul tău ăla vechi, tot nu mai puteai să-l porţi, se adesea la madam lone­scu soţului ei. — Dar bine, dagă, eu nu mai înţeleg nimic, să ştii că o să­ mă ruinezi, cu pomenile tale, se răsteşte înfuriat lonescu. —Bine dragă da ce era să mai faci cu costumul ? — Tocmai voiam să mă îm­brac mâine cu el ca să mă pre­zint înaintea comisiei de impu­nere.. Imbogăţescu au fost invitaţi la o serata muzicală. Pianistul S. a cântat cu so­ţia sa o bucată pentru patru mâini. Soţii Imbogăţescu nu mai vă­zuseră până atunci aşa ceva. In dum spre casa domnul întreabă pe doamnă : — Cum ți-a plăcut ? — A fost foarte frumos, răs-­ punse dumneaei, dar trebue să fie niște sărăcii, n’au de cât un pian­­pentru două persoane ! Cartuşe oarbe Cel mai vechi ziar chinezesc, a fost tipărit pe mătase ga­lbenă. Stra­nie și lină cal® a gândului aștern­ut! * Femeile blazate de înţelepciunea filozofilor îmi fac impresia raţelor sălbatece otrăvite cu plumbul alice­­lor găsite pe malul lacului şi pe cari le-au luat drept grăunţe. * In chestiunile sentimentale se în­tâmplă că fata are ochii visători şi eu visez lângă ea. Vi Femeile sunt nefericite şi^ când soţul e prea inteligent şi când e prea prost. P­referă tipul mediocru. Când o fată mi­ se mai lasă uşor sărutată, să ştie că vrea să se mă­rite. Işî valorifică ce are, provo­când mai în­tâi o criză De cân­d femeile au început să-şi tundă părul, njei' un bă­rbat nu mse înjură, la bărbier. E singurul avan­taj moral, al modei părului scurt. * O frază fără punctuaţie, fără ac­­cente şi fără simetrie, e tot atât de anostă ca o femee care a uitait să să pudreze pe nas.* Altădată femeile se odihneau Du­minica pentru tot ce făcuseră toată săptămâna. Astzi se odihnesc toată săptămâna pentru ceea ce au făcut Duminica. Wmdmm Servitorii Eram mulţi in casa părintească. Servitoarele pe atunci se plăteau 8 lei pe lună, umblau desculţe, cu ro­chii de stambă, în casele cele mai de seamă şi nu ştiau ce e cafeaua cu lapte. Erau supuse, mâncau bă­­tae foarte des şi nu păreau prea nemulţumite de soarta lor. Ţin minte că intr’o zi s’a prezentat să se tocmească la noi o femeie cu ghete, pălărie şi mitene. — „Ce vrei dumneata ?”, o între­bă bunica — Am auzit că aveţi nevoe de fată în casă. — Eşti slugă ? — Aşa, aş vrea, să mă tocmesc. — Eşti slugă ? — o mai întrebă bunica cu sprâncenele încruntate. — Slugă. — Cu pălărie, hai, slugă cu pălă­rie, stuchite-ar mâţele să te stu­­chiascâ — şi, repezindu-se ii smul­ge pălăria, cu păr cu tot şi o făcu terfelită. Astăzi, Vin cu rochii de mătase, cu buzele roşite şi ciorapi a jour, să se tocmească la toate. — Să găteşti ştii ? — Nu ştiu să gătesc. — Ştii să speli ? — La spălat nu mă bag. — Dar ce ştii să faci ? — De toate. De toate, şi mai ales să fure şî să introducă în casă handraleţi, cari să te omoare peste noapte. Să nu te acuzăm însă prea rău. In parte stăpânii le-au făcut ce sunt! Nu uitaţi că bolşevismul a încolţit diate de lumină, aşteptând, mortu­l de foame şi de oboseală, ca orgiile stăpânilor să ia sfârşit. Apoi, de multe ori facem din ei complicii noştri. In special cucoa­nele. O doamnă dift­elită tocmea o cameristă — landisan (femme de chambre) — cum îşi zic ele cu gura pungă. — Ce ştii ? — Să dau de îmbrăcat, să piep­tăn, să cos lucruri mai apare. — Dar să reţii bărbaţii ştii ? — o întrebă doamna din elită. — Adică cum ? — Să-i faci să aştepte cu răbda­re, să nu se supere, să nu li­ se pară timpul lung. — Ma pricep — răspunse cu mo­destie tânăra subretă. — Atunci te iau. Cât ceri ? — Am avut o mie. — Iţi dau o mie cinci sute — să-mi reții bărbatul­­— hotăra ci­nic doamna care avea amant. GH. BRAESCU Sâmbătă 1 August 1025 O seară plăcută se poate petre­ce numai la LUNA PARK din Câmpul Moşilor (Bucureşti) Intrarea absolut gratuită Numere de senzape: ROATA MI­RACULOASĂ, TRENUL AERIAN, GHIDILICI MUZICĂ MILITARĂ compusă din 150 persoane. Publicitatea se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Arta punerei In scenă și evoluția ei Părerile lui Firmin Gemier Continuîndu-și ancheta sa asupra artei punerei în scenă, redactorul parisiann sc­rie următoarele cu pr­­i­re la Firmin Gémién Imi închipui că d Gem­ier, atât de modern ca actor și ca director de scenă regretă că n’a trăit in Grecia pe vremea lui Euripide şi a lui Sofocle sau în Franţa pe vremea misterelor. Nu proclamă el oare că teatrul trebue să fie o religie, o mare artă populară exaltând in zi­lele noastre idei şi sentimente.^ Vocatiunea profundă a d-lui Ger­­nier era de a organiza în mod pe­riodic mari serbări dramatice ani­mate de un suflu democratic. Dar daca nu şi-a putut îndeplini vocatiunea a făcut tot ce i-a stat în putinţă la ,,Odeon” şi în cele­lalte teatre unde a mai montat pie­se. DOUA FELURI DE PUNERI IN SCENA — Când aţi debutată în­ teatrul^— spuneam d-lui vernier, mii vă gân­deați că veți ajunge­­ o reputație de director de scenă? — Nu. Nu mă gândeam decât să ajung actor bun. N’aveam decât opt­sprezece anii­ când, în 1888 am ju­cat primul meu rol acel al trădă­torului din „Pirații Savanei” la Be­lleville. Întâlnirea mea cu Antoine la e­­poce efervescentă a r­ealismului nu a învăţat ce însemnează punerea la scenă picturală, cum o numesc eu. — Antoine o numeşte plastică. — Şi,­ ce e punerea în scenă psi­­chologicâ căci sunt două feluri de puneri în scenă profund distincte şi împotriva unei pă­reri destu­­ de răspândite, eu socotesc pe a­ doua drepţi) cea dintâi. Lumea se înşala când mă crede îndrăgostit, de de­cor­­de costume şi de accesorii pia­tra că am făcut adesea uz de ele, la circ de exemplu. FUZIUNEA ARTELOR PE SCENA Aşi vrea chiar ca după ce şi-a în­deplinit acest ro­l, decorul să se evaporeze aşa ca atenţiunea spec­tatorului să nu fie distrasă de la desfăşurarea acţiunei pr.In­nevita­­bile distracţiuni visuale supărătoare care se numesc un decor frumos. Cel puţin, pentru că trebue de­cor, să stilizăm. Să nu umblăm după amănunte cum se făcea sub influenţa lui Sar­­dou — în piesa „Portofoliul” de Oc­­tave. Mirbeau. Să simplificăm cu perdele, cu panouri pretate cu panouri evoca­­to­are. Decorul pe care-l visez ar fi o pânzălfundal care ar înconjura sce­na, și în dosul căreia s’ar inita la proecfsoare cari ar face să apară și să dispară succesiv ceea ce tre­bue arătat. Se resesivă un rol imens întrebu­­inţărei savante a­ luminei. Poate lu­mina va sfârși prin înlocuirea de­corului şi a accesoriilor. Lumina poate fi folosită pentru a crea aparente de decor pe pânze neutre. Trebue să folosim în sfârșit per­­fectionarile carii fac superioritatea amimitor teatre stră’ne asupra noa­stră ’ I i Iril zi îj Trebue să ne transformăm vechile noastre instalaţii electrice. FARA RAMPA — Credeţi că rampa se va ma apăra mult timp contra razelor multicolore? Aţi suprimat-o? — Nmic mai depărtat de naturi de adevăr decât această lumină ca­­re v­ine jos şi care strică fisiono­­mia interpretului. Figura actorului trebue lumnată de sus, cum o luminează soarele. Rampa e condamnată. TREPTELE Dacă n’ai nevoe de moble in Hamlet, n’ai nevoe nici în Mollere. Totul e în text Și ca să rezum In esenţă convingerile mele aritistîce voi spune: Toată ştiinţa unui bun director de scenă e de a reda ex­presia cea mai vie gândire a auto­rilor. Mai ales când e vorba de a reprezenta capodoperile dramatur­gilor de genu C. C. — Dar mai e chestiunea trenle­i­ „tue sum mnanaru cu mo­destia pe care trebue s’o păstreze bunul simt chiar când pare revo­­luţionar. Chestiunea e dublă. Să vorbim mai îrtstit de treptele destinate să etajeze mulţime­,­ pe scenă. Dacă mulţimea evoluează pe un practi­cabil drept, publicul nu vede decât primele rânduri. Eu n'am făcut de­cât să aduc în teatru principiul de artă ilustrat în capodoper­le lui Ra­fael, Titian şi Veroneze Singura mea greşală e că n’am­ avut o scenă făcută aşa ca să-mi permită să ajung la o perfecţiune în aplicarea trejilor. Odeonul f, un teatru vechit. Cât despre scara destinată să le­­ge scena de sală, ea mi-a atras des­tule ironii. Dar nu e oare bine de nt stabili u­neori o comunicaţie între actori şi public care apropi­e de unul de alţ­i? Eu cred că actor, intrând sau eşind prin sală nu mai sunt fiinţe imaginare ca oameni reali. Cu piese de Shakespeare şi de Moliere cu „Shylock” cu ,,Burghe­zul gentilom” şi cu „Avarul” am reuşit mai bine să creez între operă şi public un curent de emoţie tra­gică sau veselă pe care contam când am ins­tal­alt micile mele trepte. Dar se va vedea ce efecte pot scoate cite trepte când voi monta şi juca opera cea mai profundă a Bouhélier nu era de a lua ochii cu lui Shakespeare, acea în care pu — Îmi amintesc impresia produsă de ampla puneire în scenă a lui „Oedip regele, Thebe.1” de Bouhé­­îier la „Cirque d’Hiver”. Acest pa­lat, acea scară monumentală, dife­ritele atracţii ale spectacolulu, jo­curi atletice evoluţiuni de figuranţi numeroşi ,'au creat renumere de a­­nimator de masse. Da! Dar ideea mea şi a lui uli decor maret, era, imitând pe greci, de a obţine o fuziune a dife­­ritelor arte. Arhitectura, petura, mustea şi poesia cari pot crea o atmosferă de veselie complectă pentru spec­tator. Complectă, cu ajutorul capital al statuei vii care e actorul. Să lăsăm revistelor decorul pen­tru decor, feeria pentru feerie. Ceea ce era important în gândul meu era de a face să trăiască în mod psichologic mulţimea însăşi.^ Şi să mi vă închipuiţi că am fă­­cut cheltuelî imense pentru monta această tragedie nspirată dela ce! vech'. M’am servit de fundale și de ac­­cesorii carii nu m’au costat mult. nerea în scenă psy chologicâ trebue să fie suficientă cu concursul câ­torva trepte. GEMIER IN HAMLET — Când veti juca acest Hamlet? — Initr’o zi oare care voi fi pri­­țul din Elseneur si în loc de a face pe nebunul dintr’o dată, voi sco­­boră mîd'le mele trepte pentru a mă adresa publicului spre a mă pune în contact cu el. PUNEREA IN SCENA PSICHOLO­GICA. RESPECTUL TEXTULUI Punerea în scenă psihologica continuă d. Gernier. constă pe dean­­tregul în jocul actorilor pus la punct în așa fel ca să exprime sufletul personagiilor. Sarcina esenţială a regisorului este de a înţelege pe deantregul sensul piesei şi de a traduce spi­ritul operei Prin Fiecare din inter­­preţi în măsura în care fiecare din ei trebue să contribue la redarea personagiului. De aci urmează că regisorul n’alre decât să respecte intenţile autoru­lui fără să se lase Influenţat de gus­­tul său sau de vreo îofrmulă^. me­­seriei sau artei sale. care îl face să tragă piesa la el. — Ceea­ ce se poaite întâmpla da­­că directorul de scenă e îndrăgos­tit de decor! ROLUL DECORULUI. — PROEC­­ŢIUNILE LUMINOASE — Singurul rol legitim al deco­rulu­i de a stua locul acţiune) CONCLUSE Finnin Gemier Hamlet in frac In toamna viitoare se va da la „Kingswaytheatre”, de către o gru­­pa­re teatrală de sub conducerea lui Sir Barry Jackson „Hamlet” în cos­tume actuale: costum de strada si frac Gruparea şi-a ales ca scop să dovedească că piesele lui Shakes­peare nu depind de timp; dovada o face faptul că acum câţiva ani s’a dat şi­ „Cymbeline” tot de Shakes­peare, în acelaş mod, cu un extraor­­dinar succes, in cazul când ar reuşi această experienţă cu „Hamlet”, se va­ încerca să se dea şi piese­ ale autorilor clasici greci, tot în costu­me moderne

Next