Rampa, noiembrie 1925 (Anul 8, nr. 2405-2430)

1925-11-01 / nr. 2405

DUMINICA 1 NOEMBRIE 1925 AFIPA-SPOPT Rezultatul alergărilor dela Băneasa Cronica Ziua XVI-a. — Joi 29 Octombrie 1925 Programul foarte interesant, atras obișnuita asistență am­­­evoiasă pe acest hipodrom. Alergarea principală a zilei, Al. Dristor, a fost câștigată u­­şor de Sirena, căreia­­ i s’au opus dversari preia modeşti, dintre un Bubi s’a arătat a fi cel mai răsărit. Pr. Movila Banului, rezervat băeţilor de grajd1, a fost câşti­gat de cel mai bun călăreţ. Lala Rookhi şi-a dominat ad­versarii pe tot parcursul. Zefir s’ia plasat. Natas şi-a găsit, în fine, aler­garea, câştigând uşor Pr. Ieşi în contra lui Drăguţa Meaa. Scharfeneck, indulgent tratat de handicap eu­r, a câştigat uşor Pr. Eric în contra lui Borce care a alergat o formă cu totul alta ca la Flo­reasca. Fidibusz, care începe să-şi revie, a luat locul al treilea. O foarte bună figură la făcut Fu­ior, care, cu greutate destul de ridicată pentru el, a figurat la sosire.­­ Pr. La Gabharina a fost câş­tigat­­de Lefter, la urmă uşor în contra lui Knok. Grai de Ghingă, cu toată gre­utatea mare ce o purta, a reu­şit să bată uşor pe modeştii săi adversari din Pr. Lefter. Mira­bel a mat, locul al doilea, urmat d­e Omsk. Pr. Basca a revenit lui Con­­fidens, care cu greutatea de pa­nă ce purta, a­­reuşit să câşti­ge din cap , îin clap. Dor de Ducă şi Florin s’au plasat. Cenzura in Rusia Sovietică In Rusiia sovietică, cenzura este­­nemiloasă. Numărul data 26 Septembrie al ziarului Prav­da ne aduce la cunoştinţă că cenzura­­a interzis o drama de Schiller şi ,,Lohengrin” de Wag­enerr, aceaistă operă fiind „prea religioasă”. Cât despre cuvântul ,,rom”, el este aacru şii vai de scriitorul care îi permite să-l ridiculizeze. Acelaş număr al „Pravdei” sub semnătura lui Larine ne aduce la cunoştinţă următoarele: „Un autor rus a dispus spre cenzurare o nouă dramă a că­­­rei acţiune se­ petrece în Africa. Scriitorul a pus în scenă două grupe die maimuţe pe care le-a numit, pe una „grupa maimu­ţelor albastre’- iar cealaltă „gru­pa maimuţelor roşii”. „Cenzorul s’a gândit ,mult timp l­a intenţiunile ascunse ale dramaturgului. Crezând că a în­ţeles el se indignă. In raportul său el ,a autorizat publicarea şi reprezentarea piesei cu condiţia expresă ca autorul să numeas­că: „grupa maimuţelor roşii”, „grupa maimuţelor galbene”. Traviata şi „Faust Ci­d-ra Andrea Angliei la Opera Romina din Cluj Clujul muzical devine o iscoală de înaltă cultură artistică. Şi în adevăr, Opera română din Cluj se afirmă, dacă mai era ne­voie, __ din ce în ce mai mult ca o scenă pe care o vizitea­ză nu numai un public select, lo­­­ial — dar mai ales minoritari­­ şi străini de localitate, mai ales vie­­nezi, — faima ei ajunsând ioacă acolo. __ Direcţia, înţelegând­­sufletul­­a­­cestui public distins, nu scapă o­­cazia ,să-i prezinte iperfronialităţi artistice de rangul I. Reprezentaţiile „Traviata” şi „Faust” cu d-ra Andrea Anghel, de lia Opera din Nisisa, au rprovocat în public un interes excepţional. Nu este nevoie să fii impresionat de la­­prima vedere, de drăgălăşe­nia persoanei sale, de surâsul care te captivă, din moment ce apare pe scenă, pentru ia recunoaşte i­­mediat, că d-ra Andrea Anghel, ■este una din cele mai remarcabile virtuoase „da beau chant”. Alături de o interpretare foarte h omogenă şi excelentă, e­ipe lângă că toate rolurile au fost bine ţi­nute; în fruntea lor însă se detaşa d-ra Andrea Anghel perfectă ,din toate punctele de vedere. Vocea­ sa curată, arta­­sa în a cânta, articulaţia impecabilă şi în ■oare vocailizarea e dusă­­la cea mai înaltă ex­presie a artei —­ ne-a a­­rutat ce artistă plină de avânt ge­neros este d-ra Angliei. In „Traviata” ne-a impresio­nat prin noutatea unui gen deo­sebit de interpretare, care o face să iasă din drumul bătut de atâtea înaintaşe ale sale. A­şa, că rar se vo­r mai auzi sub bolta acestui tea­tru, accente de­­dezolantă despe­rare — ca în ultimul act al „Vio­letei”. Dând o nuanţă pur franceză a­­cestui rol, fătat fiinţa isa cât şi dicţiunea desăvârşită într’o limbă atât de d­eelaită ca cea­­franceză, se armonizau într’un tot perfect. Iar spontaneitatea jocului o fac să­-i căutăm origina ridicându-se până la celebrele artiste din eb­aisi­­d­ismul­ francez, până la , ,Maria Malibran”, o revelaţie. Subiectul acestei ope­re, clasică in­formă, credincioasa marilor maeştri, în dispoziţia or­chestrei, este însă mai mult ro­mantic în tendinţele sale, în par­tea expresivă a comepţiei muzi­cale. Iată de ce, un joc inteligent, rar — a făcut ca d-ra Anighel, a ştiut să ridice rolul Margaretei la ace­laşi nivel. In balada „II était un roi de Thuile” — în tonalitate gregoria­nă — a pătruns adânc în nevino­văţia îngerească a Margaretei. Aceeaşi arcă a pus în ... nuit d'amour” „c­iel radieux” ca şi în „Air des bijoux”. Asta că impre­­siunea în public a fost reală şi mare. Ce să mai zicem de intrarea impresionantă în scenă, cu . ..Sei­gneur, „Daignez permettre a vo­ire humble servante de s’agenouil­­ler devant vous” decât că auto­rul acestor rânduri îşi permite să-i prevadă o carieră puţin co­mună, sau contrar ar trebui să ne întoarcem la şcoală, şi să­ învăţăm ce este frumos şi artistic. D. Andreescu­ (Alfred) în „Fa­ust” a fost plin de căldură şi de convingere. Să nu uite că, după cum „Don Juan” personifică neantul sensu­al, „Faust” încarnează dem­isiunea ştiinţei, neantul vieţei intelectua­le —­ şi că interesul acestui per­sonaj stă legat de victimele lui, interes care se măreşte prin pu­terea ce o are de la Mefis­to. Mar­gareta, Valentin, Siebel, sunt fi­guri poetice și simpatice — ele nu sunt dramatice decât accidental. Pisichologia toată pri­vește pe Faust. D. Ujeiou (Mafisto) — un Mefi­­­­sto din vremurile de aur ale mu­­zi­cei. Ro­ndoul acela bizar („Vea­u d’or”) — a fost redat magistral, iar serenada cu Visul diabolic a scăpat-o din banalul în care o scu­fundă de obiceiu ititultairii rolului. D. Căldăraru (Valentin) ex­celent ca în­totdeauna. Voce soli­dă, bine timbrată, joc sobru şi ca­re i se perfecţionează pe zi ce tre­ce, este un demn elev al d-lui di­rector general. In aşteptăm în ro­luri noui,— deocamdată locul ce-l ocupă este fără rival. Merită atenţiune deosebită şi felicitări baletul­­d-lui Lu­zetti şi primă balerină cu prietenile sale. D. Crişan, ca tot­deauna, denotă o perfectă dicţiune, creând roluri cari cu greu se pot dubla. D-lui Bobescu nu­ i se pot atri­bui decât laude. D-sa rămâne ca dirijeur, inima acestui ansamblu. Execuţia acestor două opere a pus în relief toate calităţile aces­tui ansamblu, opera şi necontes­tatului regisor C. Pavel. Meritul acestui succes revine d-lui Bopovici­ Bayreuth directo­rul­­general al Operei, sub a cărui conducere a strălucit acest fru­­mos spectacol. Core*p. --------------0X0------------­ Ediţii... inedite...! Moda inou­tăţilor a contaminat şi literatura. Pretuiiindennii cărţi vechi,, dar în versuri inedite, p­retuiiiiindeni descoperiri. Astfel în timpul­­din urmă, Halperimne Kaminsky a dat ti­parului o a treia versiune a Sonatei Kreuzer. Avem deja trei versiuni ale Tentaţiei Sfântului Antoniu de Flaubert. In curând vom avea, spre stu­pefacţia admiratorilor, o ,a treia versiune ,a romanului lui Paul Claudel, La Jeune fille Violai­­ne. Moda ediţiilor inedite (!) şi a versiunilor pare că mai sus­cită puţin curiozitatea cititoru­lui fapa­tic, care pe tot globul a d­­ecla­rat greva cititului. I trmiinii mMMIIII «sas C. ia i11î M11n "0111­ 11111^' o 1111111111111111 r "UIIIIIIIIIIII^ liiîTlIlllllirin 11 ii 1 — "miiiiiiiij."­T7riiTîiilllliiiTinT -'"miiiniiiiji" Ti I li ll 11111 Ui Mii ■ • n» Amman LA jurul de mape cu pestele iN $TR. CAROL 80 -82-84 • ţy-- ' ' r- ■ ■_______' ______ ,qhiare, •Ifi|B i\ L Ecossais Mtr. Lei 5TP AHV ke 50 cvni de iuta, 3o. prETURI • (CELE MÂiEFTjg! Ratine Mir- Odlei I Si/Gane I Pânzeturi I Pânză cerceafuri | I Grade! * I 5chirting Perdele Prosoape­­I Cârpe de Bucătărie | I k HSi su*1 Olan­uri Linouri Indian Percal Poplinuri Zefir­uri Servete . Fete de mese. Impression Mtr. 70 Lei , ||| Stofe engleze ptr Rochi îi Mantouri Velour a Cotte | Mtr 105 Lei. i Vi STOFE ORIGIHAli.*1161*“ PENTRU COJTUMI BĂRBĂTEȘTI y­i­'.MPA, P j^ate iuc^4aCic B \am 1 I I 1 1 •I 1 I 1 ! CeAA'to nnjuumxyjL O N ROYAL DE PI DACE PREPARI PArVIOLCTpARFUMEUR Si,B) aj\­CoWi^AunAOUvL PARFUMEPIA !-LITE­ B ENCRO/ 'Sma ■ 11!! 111111 li 1111■ ....*** 16) D­IONISIA — Roman de voluptate și durere — de LUCREZZIA SCARNABATT CAP. X Trista aventură. — Lazzaronele cuceritor. — Grota lui Sejan. — Șantajul. — Voluptatea problematică dar scumpă In sfârșit dovada era făcută. Și dacâ-i mai rămăsese, sfioasă ca o perlă pierdută, vr’o umbră de nădejde în suflet, Dyonisia o pierduse­­acum... O­. Expresia de spaimă de pe figura lui! O! Fuga, gestul nebun cu care se repezise la uşă... Capul Me­duzei, răsărind dintr’o dată, din întuneric lângă dân­sul, l’ar fi înspăimântat mai puţin. Mai mâniată ca înainte, bolnavă de durere Dyoni­­sia nu părăsi camera câteva zile... Camerista, Maria, îi spuse că vecinul a plecat de a­­doua zi, cu un tren de noapte. S’a sfârşit... Şi Dyonisia reîncepu plimbările fără tel, plimbările otrăvite de gânduri negre, pe malul indiferenţei şi al­bastrei Mediterane. Turma far­ m­enţilor de pe chei, încerfi s’o turmen­teze iarăşi cu stăruinţe şi omagii. Şi­­sărmana femee, îşi dădu seama, cu spaimă, de răul ■oe făci­se, cedând amorului. Căci dacă înainte, nenorocirea şi boala, pusese o ■stavilă între obiceiurile ei din trecut şi viaţa de aci^m, îmbrăţişările furibunde ale adolescentului îi trezise iar simţurile. Le simţea mereu, acele mângâeri de o vigoare proas­pătă... Simţea mereu valul de patimă ce o isguduise profund. Trecu o lună, mohorâtă, goală. Era vară acum. Asupra golfului se abătuse soarele cu­ reverberaţii africane şi din­spre Sahara simudul a­­ducea nisip fin în gura lui fierbinte i ş­i-l împrăştia a­­supra cetăţei tăcute, somnolente, ce nu se deştepta de­cât seara. Dar când crepusculul începea să s­e târască, întocmai ca un rănit ce-şi pierde sângele, la orizont, napoletanii răsăreau din căsuţele lor umbroase, din uliţele strimte şi porneau în­spre o sperar­ă de aventură lucea în ochii lor negri, ne­­ săţioşi. V-7 ! Tramvaiele treceau pline spre Capo Posilippo... Fe­­meile purtau pe faţă o langoare pătimaşă... brunele na- Doletane leneşe şi guralive, făcute pentru amor şi răs­­bunare. Cheiul era plin de lume ce sorbea priveliştea ne­pomenită, a­­apusului A ntapoletan. Grădina publică era locul de întâlnire al aristocraţiei ce sorbea îngheţate „gelalii” la faimoasa cofetărie. Muzica picura searbădă, dim cauza imenisităţei gol­fului. Dyonisia se urca îinitr’una din vechile şi pitoreştile trăsuri şi pornea­­spre Posilippo. Amurgul de vară o pătrundea ca un cuţit. In orele când sufletul omenesc se desface moale ca o eşarfă, când voinţa e învinsă de patimi1.. când ispita iese din umbră­­cu buze de sânge şi ochi ademenitori, ea sufere­a mai mult ca ocni­când. Vara fecundă pe craiu în fiecare icipă o viaţă nouă. O­ prindeai în vârtejul ei de foc. Rozele şi fructele şi­­cerul cald îi vorbeau numai de iubire... Ea se surprindea strecurând priviri lungi asupra perechilor ce se strângeau ameţite de speranţa nopţei ce vine... Iar când un bărbat svait, cu cap triumfător de tinereţe, cu ochii limpezi ai vârstei fericite şi gura arsă din sărutările amantei, trecea viguros şi elastic ca u­n leopard, ea îl urmărea cu priviri prelungite... Şi­ abdicare candiată a unui spirit înamorat de ele­ganţă, ea i se surprindea privind — lucru ce i s’ar fi ţpialafit­­monstruos odSuHoară»—oameni diront­r’o lume inferioară di, dar tineri şi frumoşi. Şi, înrttre pe,­ care-i privise privirea, era mai ales un f­el de don Juan penttnu lucrătoare croitorese sau mo­diste, a cărui frumuseţe populară era vulgarizată de o mustaţă neagră ca păcuna şi de o coamă de păr on­dulat.­­ Dacă n’­a­r fi fost aerul canalie şi insinuant al o­­­chilor de un negru doi partificat, mustaţa agresivă şi pieptănătura comună, napoletanuil ar fi servit de pro­totip al­­acestei rase mixte, în­ oare Hellada şi-a trimis toată putreziciunea ce s’a grefat peste vigoarea bru­tală a Romei. De acea statură împlinită făcută pentru rezistenţă şi exerciţiu, Tommaso­n a­vea musculatura complectă a oamm:'w »rpccuţî ne «+irqdă,cum a. dat Dumnezeu, iz v a întâmplărei, exercitând toate micile .naustri: ^ ] care mu laisă pe om să moară de foame, fără multă o­­boseală în acest­ loc biine-cuvântaL Acum că se întorsese scinavăn de pe front, se cre­dea în drept după -atâta oboseală, să trăiască cât mai ușor, pe spinarea aproapelui, a bime-voitorului aproape pe cât ide bogat, pe atât die prost. iGhid de profesie, el dădlea urneori ajutor confraţilor canid era vorba de vr’o pungăşie mică, ide vr’o laifacere sigură, în care şantajul se -amesteca cu furtul. Căci e lina din specialităţile Napolului, excrocheria mică, în­soţită de­­intimidare­­şi şantaj. Cu och­i­l lui de uliu, veşnic în mişcare, e­l observase te străina în negru, pe s­e plimba mereu singură, cu pas molatec şi văluri dese pe faţă. Era de sigur o femee bogată — i se vedea după ho­telul la care locuia — şi era în­ căutarea unei1 »aventuri, o spuneau peregrinările ei neobosite, melancolia­­atitu­­d­inei sale gânditoare. Tommaso o urmărise de mai multe ori fără să în­drăznească a-i vorbi, aşa, presimţind în mod vag o a­­ven­tură cu folos. Când observă că şi ea la văzut, îşi lustrui mai temei­nic mustaţa deasupra gurei bogate în zâmbete perlate... Nu-i văzuse fața, dar de asta îi păsa foarte puţin. N a­­vea de gând să se lamonezeze idle­ea... O femee bogată... Hm... In ziua aceia, Dyonisia lăsată moale pe pernele tră­­surei, i se îndrepta în spre Posilippo... Coasta se desfășura cu­­succesiunea capric­ioasă a vi­lelor­­albe, pitulate între masivi de trandafiri şi um­brite de siluetele de umbrelă verde ale pinilor. Mai de­parte se întindeau viile bogate şi livezile de lămâi, au­riţi de fructe... Muşcatele roşii, înalte cât nişte arbuşti, răspândeau mirosul lor aţâţător şi niţel vulgar. Era spre seară. Soarele poleit ca un scut, fără raze dimprejur, se desprindea­­arămiu pe cerul de un cenu­şiu fin. Numai la Napoli poţi­ vedea aceste minunate fizio­nomii ale astrului zilei, transformări­­aproape nevero­simile, reamintind imagini polare, sau reveriile unui pictor fantezist şi paradoxal. La Posilippo promontoriul înaintează în mare ca­ o ghiară ; de partea opusă oraşului, un golf semănat cu insule mici, oferă o privelişte de linişte şi beatitu­dine negrăită. Coasta se prelungeşte într’o linie cal­mă în­tp­re Pozzuoli. Za­­rm - In „Faust”, d-ra Anghel a fost Abonaţi-vă la Preţul abonamentului: Pe o lună, în ţară 70 lei Pe o lună, în străinătate, 200 lei Trei luni, în ţar 200 lei Trei luni, în străinătate 450 lei la Şase luni, în ţară, 400 lei Şase luni, în străinătate 900 lei Un an, în ţară 700 lei Un an, în străinătate 1600 lei Pentru autorităţi, bănci şi societăţi anonime, abonamen­tul anual e de 1000 Iei. Abonamentele se plătesc inainte.

Next