Rampa, septembrie 1926 (Anul 11, nr. 2654-2679)
1926-09-01 / nr. 2654
JEIERCURI1 SEPTEMBRIE Viaţa muzicală la New-York Indin Aid cu Carpenter a obţinut un mare succes la Metropolitan Opera cu un nou balet ..Zgârie-nouri’ Carpanter, care este unul dintre cei mai sărbătoriţi compozitori de muzică dramatică din America a reuşit să unească în noua sa lucrare elementele cele mai caracteristice ale vieţei din New-York: ...Munca" şi „Distracţia”, dându-le o expresie muzicală vieţi spontană. După succesele „Poemelor evreieşti" dirijate de Koussevitzky la New York, Ernest Bloch a dat la iveală o lucrare mai puţin reuşită, deşi poartă titlul pretenţios de „Concerto grosso". Pe lângă aceşti conducători ai vieței muzicale americane trebue să fi reuşit Quator pentru coarde. Louis menţionăm şi pe Frederick Tacobi cu Bruenberg cu o Sonata pentru vioară, capricioasă şi interesantă. Câteva premiere remarcabile a adus o nouă grupare „Pro Musica" condusă de Schmitz , o delicată „Serenadă” de Albert Roussel și ,.Simfonia Vla” de Darius Milhaud, plină fe complexităţi sonore originale. Roussevitzky a dirijat la această asociație „Daphnis" de Ravel. Stokowski, unul din cei mai maridirijori din America a condus prima laura Iuller, Lucie Cafforet, execuţie a „Simfoniei V-a ’ de Mias- interpreta neîntrecută a lui Decovski. Elementul esenţial al talentului lui Miascovski este simţul formei; expresiunea sa lirică e mai puţin originală. Desvoltarea primei părţi a Simfoniei și a Scherzoului sunt animate de o forţă individuală admirabilă. Celelalte mari evenimente ale sta- Brîniei au adus pe estrada de concert pe marele maestru Toscanini, pe Strawinsky, pe Otto Klemperer, un mare fel de orhestră, pe Stokovski, care a dirijat „Căsătoria”. Pentru viitoarea stagiune sunt afruntate câteva concerte senzaţionale. O nouă lucrare de A. Honegger va fi executată la concertele lui ÎWalter Damrosch. quartettul „Pro- Arte’’ va debuta la „Litra Compozitorilor". ..Psalmul” lui Zemlinsky va fi executat de „Prietenii muzicei”. Metropolitan Opera va monta „La Giara*'’ de Casella si o nouă operă a compozitorului american Deems Taylor. New-York-ul își are senzatiunile sale si în domeniul muzicei. P. S. Viaţa muzicală in Ungaria! Opera regală din Budapesta a primit un impuls simţitor sub conducerea noului director M. de Radnay. Montarea operei „Pelleas et Melisande” de Debussy a dovedit o înţelegere muzicală admirabilă atât între actori cât şi în public. Opera unui compozitor autohton, Theodor Szántó, „Typhin” a obţinut deasemenea un mare succes. Esenţa vieţei muzicale se desfăşoară la marile concerte simfonice ale „Societăţii filarmonice a Operii”. Marii dirijori străini şi unguri Kleber, Fritz Busch şi Dohnany au condus aceste concerte. Cu ocazia unui festival Richard Strauss, maestrul însuşit a dirijat „Till Eulenspiegel” şi „Cavalerul rozelor”. Concertele soliştilor sunt extrem de numeroase în provincie şi mai ales la Budapesta, unde au concertat în stagiunea trecută : Godowski, Sauer, Friedmann, Dohnany, cel mai mare pianist ungur, Tibor Szatmári, Strawin bussy, Hubermann, Franz Vecsey, laşa Heifetz, Kubelik, Marteau, Rubinstein, Casals. Intre marii cântăreţi amintim numai de concertele lui Baklonoff, Saliapin, Lindberg. Festivaluri „Beethoven“ la Budapesta Societăţile muzicale din Budapesta au hotărît comemorarea centenarului lui Beethoven prin mari festivităţi muzicale. Programul festivităţilor a fost stabilit de acum pentru a putea fi organizat la timp. încununarea festivităţilor va avea loc la Opera deStat în trei seri consecutive când se vor executa „Ruinile Atenei” cu uvertura „Regele Stefan”, „Fidelio” și „Missa solemna”, sub conducerea lui Ernest von Dolmány. Ministrul cultelor, contele Kle- ____ beidsberg va ţine un discurs in CITm IN PAGINA IV-a :: Raute traductiv, iar bătrânul conte Aport» lumea muzicala. — Sărbătorirea .• . . 1 tul R. Strauss. - Deschiderea sta- P.ony va *me mare nsOTrs fessiun ii Operii Române. ' tiv. e pioasă "datorie către cel care a fost idolul atâtor femei şi care deopotrivă ne-a fermecat cu jocul său natural şi plin de un farmec unic, tu ne obligă să întreţinem amintirea „frumosului Rudy“, cu amănunte din viaţa sa particulară şi profesională, care oferă un material extrem de interesant, pentru toţi cei cari l’au iuibit şi nu-l pot uita. Astăzi spaţiul nu ne permite să dăm cititorilor aceste amănunte, afară de unul singur, acel care a învelit într’o umbră ■ de tristeţe, ultimelor zile ale lui Rudolf Valentino. ■ „ Se filmau ultimele scene "din ICobra, când Rudolph Valentino, pleca din nou în lume, cu inima adaobitâ de o dragoste neimpărtăşită, pentru a uita pe unica femee a cărei inimă rămăsese de piatră la strigătul său de iubire. In ochii lui Rudy, sclipiau două lacrimi cami în lumina reflectoarelor, păreau două pietre preţioase cu mii de nuanţe. Câteva clipe domni o tăcere penibilă pentru toată lumea, ai poi totul reintră în normal. Să fi fost o presimţire? Cine poate şti ? Astăzi însă, când zâmbetul plin de farmec al dragului Rudy, nu mai este decât o amintire, nu se poate să nu facem o legătură. Pierderea lui Valentino, nei mâhnesc într’o măsură inco- ,• mensurabilă. De câte ori vom avea prilejul , nu vom uita să-l evocăm. I Un prilej minunat ni se oferă astăzi cu Cobra, unde îl găsim alături de Nita Naldi şi Gertrand Olmstedt. E unul din ultimele filme în care arta, frumuseţea şi sufletul lui delicat, s’au imprimat dealungul celor şapte acte, ca un sigil puternic, ce nu se mai poate zmulge. 1 I Pentru ca acest prilej să fie sărbătorit cu oarecare fast, — un omagiu amintirii lui Valentino, — la spectacolul de astă seară dela Capitol, vor asista pe lângă direcţiunea lui Metre Goldwin, şi un grup de literaţi, gazetari, actori, dintre acei cari au ştiut a-i preţui. Despre film şi interpretare, într’o cronică viitoare şiCINEMA Rudolf Valentino O scenă din „COBRA’* Tsr . . w iSternheim isi publică Fi IS Z I C i. impresiile asupra Parisului Carol Sternheim celebrul autor german, a scris o broşură intitulată „Lutetia” în care-şi redă impresiile culese cu ocazia ultimei sale călătorii la Paris. Sternheim face parte din şcoala „ultramodernistă”, cum spune el, şi deci e fatal să privească cu oroare la tot ce-i aminteşte de trecut. El îşi începe cartea cu următoarele cuvinte : „La ce bun toate statuile regilor, împăraţilor sau generalilor obezi morţi de câmpul de bătaie sau în pat? Ele stânjenesc circulaţia. Pentru ce această poartă Saint-Denis aceste biserici: Notre-Dame sau Saint Roch ? In loc de aceste lucruri nefolositoare, prefer sa privesc midinetele cari trec pe trotuar. Nici caracterul internaţional al vieţii pariziene de după război nu prea îl încântă pe Sternheim. El îl defineşte cu un cuvânt englez , „mimiory”, adică imitaţie, repetirea aceluiaş gest, aceluiaş tip. Femeile de toate neamurile, de toate vârstele, se coa- 1 fează la fel, se îmbracă la fel, se poartă la fel. — până şi ’n amor, pretinde Sternheim. „Doamne, spune el, ce monotonă şi banală este viata Parisului”! O fericită excepţie pentru Sternheim este bucătăria şi vinurile franceze. Când ajunge la acest capitol verva-i satirică dispare şi el alunecă pe panta lirismului. Descrie câteva meniuri excelente pe care a cerut să i se servească de trei ori , citează chiar şi câţiva restauratori. ,In acest domeniu, al bucătăriei, nici un popor n’a atins perfecţiunea francezilor’. Sternheim nu recunoaşte literaturii şi teatrului francez aceiaş superioritate. El se înclină în faţa talentului contesii de Noailles, Hamp, Duhanel, Creteau, Radiguet, Morand, Montherlant, Valeriy. Totuş le reproşează că ignoră marile schimbări sociale de după război. Tinerii scriitori francezi, urmând tradiţia naţională se cantonează din ce în ce de terenul psihologic, al unei psihologii rafinate. In ce priveşte teatrul Sternheim laudă pe autorii francezi cari nu s’au limitat în a imita. Pe Shaw și Pirandello. El acoperă cu florile Pitoëff, Jouvet și Dullin și reproduce un pasagiu din „Doctorul Knock” pe care o numește „farsă clasică”. . Se ştie că opera lui Sternheim este o satiră a moravurilor burgheziei germane de după război. El pretinde că teatrul şi romanul să fie o pictură a acestei societăţi atât de diferite de cea dinainte de război. Sternheim spune că literatura trebue să dea o mai mare importanţă luptelor sociale care, după el, d’abia încep. Sternheim Suchee Kristfel : „Cartea epocei noastre rămâne să fie scrisă”. RAMPĂ I Stagiunea teatrului Regina Maria O convorbire cu directorii Teatrului Regina Maria "Misiunea pieselor originale. Repertoriul,Ansamblul Compania dramatică de la Teatrul regina Maria, cea mai veche dintre companiile noastre particulare, va deschide peste câteva zile a paisprezecea stagiune in Capitală. D. Tony, Bulandra Sofii Bulandra, d-nul Manolescu, Maximilian si Storin, de comun acord, au întocmit un interesant program de activitate pentru stagiunea ce începe la 2 Septembrie. Am crezut interesant să ne adresăm apreciaţilor artişti, cerându-le amă ■ nunte asupra viitoarei stagiuni '/■ la o repetifie a piesei „livada cu vişini", în care joacă toţi protagoniştii companiei, am avut prilej, să stau de vorbă cu cei cinci conducători. PIESELE ORIGINALE O primă întrebare a fost aceea în legătură cu piesele originale. Se ştie că până anii trecuţi, compania dela teatrul Regina Maria îşi începea activitatea cu piese originale. — „Cei cari nu ne iubesc, ne vor impută desigur că n'am deschis stagiunea anului acesta cu o piesă origi ■ nală — ne spune d-na Lucia Sturdza- Bulandra. Dar d. Maximilian, complectând : „Pe aceştia nu i-ar putea convinge niciodată argumentele noastre. Totuşi ţinem ca marea majoritate a publicului care se interesează de activitatea noastră, să afle aceste motive . îi Nici una din lucrările originale ce ni s’au prezintat până acum, nu o credem în stare să înfrunte riscurile unui început de stagiune deiarna, când orchestrele cântă sub cerul liber, iar teatrele de vară sunt încă frecuentate. O mică pauză. D. Tony Bulandra, răsfoind un manuscris, întrerupe tăcerea. — „In asemenea condiţii care din autorii originali, primeşte să ne facă responsabili de un eventual insucces? Am fi acuzaţi că am sacrificat o lucrare originală. Ne-ar fi rămas în cazul acesta să deschidem stagiunea cu reluarea unei piese originale. Or, a relua astăzi o piesă însemnează să fie neapăratreprezintată superior primelor reprezentaţii... Pentru public rămâne tot o reluare, deci o piesă cunoscută: întreprinderea noastră particulară nu poate face asemenea gesturi fără concursul Ministerului Artelor. Iată motivul pentru care nu ne-am putut satisface dorinţa de a începe cu o lucrare originală. Sarcina de a ne informa asupra primului spectacol, revine d-lui Ion Manolescu: — „Deschidem stagiunea cu „Livada cu vişini” Socotim că e cea mai bună dramă a lui Cehov şi una din cele mai reputate lucrări din literatura rusească. Piesa cere un ansambbludeosebit şi o punere în scenă specială. Afişul „Livezei cu vişini” care cuprinde toate numele noastre şi o bună parte din angajaţi, dovedeşte lămurit că suntem in măsură să avem asemenea ansambluri. In ce priveşte punerea în scenă, ne am asigurat concursul d-lui Soare Z. Soare, cunoscutul regizor, care de multă vreme caută prilejul să-şi pună priceperea în serviciul acestei splendide lucrări. Posibilitatea de a avea un spectacol în asemenea condiţîuni ne-a ademenit să punem In fruntea stagiunei noas-| tre piesa „Livada cu vişini" O dată culese aceste amănunte, d-na Lucian Sturdza - Bulandra ne vorbeşte despre repertoriu şi ansamblu.urt REPERTORIUL — A doua premieră va fi: „Neguţătorii de glorie”, o viguroasă satiră Rudolf, de Marcel Paynol şi Paul Nivois. A treia premieră va fi probabil : „Povestea lupului” de Molnár Vor urma apoi: „Le Rosalie" „Rataţii" de Lenormand, „Goana după bărbat” (La Chasse a 3’homme) de Maurice Donnay, „înapoi spre şcoală" (Le Chemin de escholiers) de Birabeau, Prisoniera de Bourdet, „Omul de odinioară” de S. de I .Pn*tomic*«. uDoctowst MJMmi" ■** Robert de Flers şi Francis de Croisset, „Cuiburi sfărâmate" de Sandu Tercajeri și Adrian Pascu, „Dictatorul"’ de Jules Romains, ,,Mama cu camelii” de Al. Dumas-fiul, „Le Mage de Carlton, „Au premier de ces messieurs", „Cyrano de Bergerac" de Rostand, „Camarazii" de Strindberg, „Cercul de cretă” de Kalabund, „Felix" de Bernstein, „Un dejeuner de Soleil" de Andre Birabeau, „Moara Roşie” de Molnar şi alte câteva ANSAMBLUL *1 In afară de foştii noştri colaboratori, d-nele Marietta Sadoveanu, Maria Mohor, Cătuşă Elvass, Liana Constantinescu, Sofia Ionescu, Jeny Irimescu, Paula Anastasiu şi d-nii Anastasia, del Vechio, Marcel Enescu, Jean Constantinescu, I. Talianu, Al Finţi, Al. Glugariu, V. Bulandra, Hociung, Botez, Soare, am mai angajat pe d-nele Nora Piacentini — o talentată ingenuă — şi pe d-nii Groner, Acteria şi Vojen. In afară de elementele de mai sus vom avea o serie de reprezentaţii extraordinare cu d-ra Maria Ventura de la Comedia Franceză, care va apare In piesele la „Le Vieu homme” şi încă una ce va fi ulterior stabilită. D-na Maria Filotti va juca de asemeni în reprezentaţia „Dama cu camelii”, Intr’o montare cu totul nouă. Tratăm Încă alte angajamente cu artiste de frunte ale teatrului nostru.... Nu este exclus să avem pentru montarea câtorva piese pe regisorul Karheinz Martin,, care a mai lucrat la noi Acesta este In Unit generale programul de activitate al celor cinci asociali de la teatrul Regina Marta. Cu un repertoriu eclectic şi bine ales, cu un ansamblu de primul ordin din care nu vor lipsi atracţiile menţionate mai sus, compania dramatică Bulandra-Manolescu -Maximilian -Storin, promite să realizeze o serie de reprezentaţii menite să o satisfacă pe cei mai pretenţioşi spectatori ai noştri. Munca intensă ce se depune şi îngrijirea cu care se fac punerile în scenă, vor asigura un deplin succis acestor spectacole. D. V. Maximilian D-na Lucia Sturza-Bulandra ANGAJAMENTE EXTRAORDINARE •5* LA VULTURUL DE MARE fff * '/ OJ PESTELE IN SHIABE Mp*una cefefen/i €a op/ & cB dorință €e poate satisface Codhste drog si pace % mărfuri minunate* ni toate garantate/ auto si foi to on ei fân doamne to sifoang Domni to zefirurineenumerate $mufiip di faPQ marafeturi? Se smug mutte pânzeturi tot* multe, din cucoanei Mai cumpâfiâ creppane Prosoape si servetg Si simpfe si cochete Si ortice gospodină Ce vreo o mo/*fe find QpSBZZ «VULTURUL DE HARE [O Horele Magazine CU PESTELE UNGHIARE Sír. Card 7Ő-78S0- Sfr. Bazaca 1 * Sir. Halelor ZI Arta ————vmmmm ■ modernă ACTORUL Sforţărilemişcării artistice eu-i trebuie să-şi creeze o altă fiinţă ropene, de a impune un nou ritm în fiinţa lui, să-şi alăture eului în toate ramurile Artei, au reul său creator, un alt eu, deşi nevălidat succese remarcabile în teatru. Dealtfel, nici o altă artă, dus’a bucurat de atâta luptă pentru înlăturarea vechilor sisteme şi şcoli cu totul perimate. Cei dintâi inovatori cari liberează teatral de toate convenţionalismele trecute, dând acestei arte un suflu proaspă, sunt: Stanislavski, Bragaglia şi Tairoff. Tairoff, opus cu totul şcolii lui Reinhardt care face din actor un simplu obiect vorbitor, vrea să dea teatral actorului. Iată principiile sale : „De m’ar întreba cineva, care e arta cea mai dificilă, aş răspunde : arta actorului. Şi de m’ar întreba cineva, care artă trece drept cea mai accesibilă, aş răspunde : arta actorului. Oare explicaţia nu sta în aceea că arta actorului a rămas până azi cea mai necultivată, cea mai nedesăvârşită şi cea mai contestată ? Atât de contestată, că se nasc chiar îndoeli de e într’adevăr o artă. Atât de nedesăvârşită, încât Eleonora Duse dorea peirea tuturor actorilor prin ciumă. Şi atât de necultivată, încât Gordon Graigh repetă cu insistenţă : teatrul văprogresa mereu şi actorii se vor pune mulţi ani încă deacurmezişul progresului său. zut., dar totuşi văzător. Arta Actorului îi cere ca pe lângă biruirea tuturor greutăţilor, care stau în drumul altor arte, să biruie şi greutăţile proprii numai artei sale. Dintr’asta reese limpede, ca nu ajunge de fel sa te simţi numai „chemat”, către arta actoricească, sau numai să posezi „talent”. Nu. E necesară o muncă titanică, o practică neîntreruptă pentru a putea ridica la maestrunebuloasa dorinţă, şi a nu realiza un copil fenomen, sau un diletant cu talent, ci un actor maestru. Aceeaş procese se petrec şi în creaţia actorului, care, pe lângă ele, mai are de biruit alte greutăţi proprii numai artei sale. Fiecare artist are posibilitatea de a lăsa din mână, pentru câtva timp, pensula sau dalta, când necesara emoţie tace şi puterea de creaţie odihneşte şi să aştepte, în acest fel, un moment propice lucrului Numai actorului îi e oprită această posibilitate. Chiar şi în repetiţii, când se naşte forma scenică, actorului, îi e răpită această libertate proprie fiecărei alte arte, din pricina caracterului colectiv al artei sale. Pentru a nu stânjeni coelctivul proces de creare, trebuie să se priceapă după deci nu există totuşi artă mai putinţă,^ să-şi anine puterea-i ^ inaccesibilă diletantismului decât creaţie în orice moment dat şi lo arta actorului. In orice altă artă aducă la suprafaţă necesara emo(mai cu seamă în cele plastice), creatorul, materialul, unealta şi opera însăşi (care e rezultatul întregului proces de creaţie), sunt despărţite una de alta şi se găsesc, cele trei din urmă, în afară individualităţii creatoare. Numai în arta actorului individualitatea creatoare, material, unealta şi opera de artă sunt contopite în acelaş subiect şi în neputinţă organică de a te despărţi. Căci de ţi-e îngăduit, în orice altă artă, alegerea materialului, mai corespunzător intenţiilor tale (lut, marmoră, bronz, argint), aici însă, în arta actoricească, eşti legat de materialul tău şi numai din el trebuie să ciopleşti toate chipurile cărora vrei să le dai viaţă. Câtă măestrie, câtă neobosită atenţie, câtă grijă trebuie să poseadă ei, actorii, pentru a putea supune acest material voinţei lor creatoare, pentru a-l putea sili să ia formele necesare, şi a le păstra (de multe ori), ani de-a rândul. Pe când orice alt artist are posibilitatea, atât în timpul lucrului, cât şi după desăvârşirea lui, să-şi vadă fizic opera, în orice timp, deoarece poate după dorinţă schimba unghiul de observaţie, depărtarea şi lumina, actorul e lipsit de această posibilitate atât de importantă Pentru a-şi crea o ^SS11Sala orchestră a maestrului Altă posibilitate şi a nu fi redus ''!18CTM la neputinţă, în această privinţă, judicioasele XeC° CA ţie. Intr’o măsură mult mai marc acesta îşi află locul Ia reprezentaţie, unde Ia o anumită oră, odată cu ridicarea cortinei începe mer., sul de neschimbat al reprezentaţie;!. Deşi actorul, aduce la reprezentaţie o formă scenică, de-acum gata, trebuie totuşi, pentru a o face să vibreze, să o umple mereu, în fiecare seară din nou cu carne şi sânge. Aşa că actorul, trebuie, nu numai să fie stăpân asupra uneltei şi materialismului său, ci trebuie să-şi dispute suveran asupra voinţei sale de creaţie, să redeştepte în sine, în orice timp, scara de tonuri a emoţiilor”. - .... I ■ XXI. nn Quo Vadfs t Vechea „Terasă Otetelesanu” a itk căpătat viata de altă dată, iar renovarea ei, e o desfătare pentru ochiul oricui. Terasa la sine e o bijuterie la centrul Capitalei si ne face cinste, căci munca și sacrificiile materiale depuse aci n au fost crutate de către vrednicii interprinzători, înzestrată cu instalaţii moderne păşeşte alături de perfecte civilzaţie, astfel că inspiră desăvârşita încredere publicului consumator. O listă bogată de excelente mâncări şi băuturi, de calitate pur superioare. Întăreşte laudele şoptite la ureche, iar preţurile modeste asigură localului un viitor strălucit. Direcţiunea perseverând, a angaja excelenta orchestră