Rampa, septembrie 1926 (Anul 11, nr. 2654-2679)

1926-09-01 / nr. 2654

JEIERCURI1 SEPTEMBRIE Viaţa muzicală la New-York Indin­ Aid cu Carpenter a obţin­ut un mare succes la Metropolitan Opera cu un nou balet ..Zgârie-nouri’­ Carpanter, care este unul dintre cei mai sărbătoriţi compozitori de muzică dramatică din America a reuşit să unească în noua sa lucrare elementele cele mai caracteristice ale vieţei din New-York: ...Munca" şi „Distracţia”, dându-le o expresie mu­zicală vie­ţi spontană. După succesele „Poemelor evre­ieşti" dirijate de Koussevitzky la New York, Ernest Bloch a dat la iveală o lucrare mai puţin reuşită,­ deşi poartă titlul pretenţios de „Concerto grosso". Pe lângă aceşti conducători ai vie­­ței muzicale americane trebue să fi reuşit Quator pentru coarde. Louis menţionăm şi pe Fred­er­ick Tacobi cu Bruenberg cu o Sonata pentru vioa­ră, capricioasă şi interesantă. Câteva premiere remarcabile a a­­d­us o nouă grupare „Pro Musica" condusă de Schmitz , o delicată „Se­renadă” de Albert Roussel și ,.Simfo­nia Vl­a” de Darius Milhaud, plină f­e complexităţi sonore originale. Rou­ss­evitzky a dirijat la această a­sociație „Daphnis" de Ravel. Stokowski, unul din cei mai mari­­dirijori din America a condus prima laura Iuller, Lucie Cafforet, execuţie a „Simfoniei V-a ’ de Mias- interpreta neîntrecută a lui De­covski. Elementul esenţial al talen­tului lui Miascovski este simţul for­mei; expresiunea sa lirică e mai pu­ţin originală. Desvoltarea primei părţi a Simfoniei și a Scherzoului sunt ani­mate de o forţă individuală admira­bilă. Celelalte mari evenimente ale sta- Brîniei au adus pe estrada de concert pe marele maestru Toscanini, pe Stra­­winsky, pe Otto Klemperer, un mare fel de orhestră, pe Stokovski, care a dirijat „Căsătoria”. Pentru viitoarea stagiune sunt a­­fruntate câteva concerte senzaţio­nale. O nouă lucrare de A. Honeg­ger va fi executată la concertele lui ÎWalter Damrosch. quartettul „Pro- Arte’’ va debuta la „Litra Compozi­torilor". .­.Psalmul” lui Zemlinsky va fi executat de „Prietenii muzicei”. Metropolitan Opera va monta „La Giara*'’ de Casella si o nouă operă a compozitorului american Deems Tay­­lor. New-York-ul își are senzatiunile sale si în domeniul muzicei. P. S. Viaţa muzicală in Ungaria! Opera regală din Budapesta a­ primit un impuls simţitor sub conducerea noului director M. de Radnay. Montarea operei „Pelleas et Melisande” de Debu­ssy a dovedit o înţelegere muzicală admirabilă atât între actori cât şi în public. Opera unui compozitor autoh­ton, Theodor Szántó, „Typhin” a obţinut deasemenea un mare succes. Esenţa vieţei muzicale se des­făşoară la marile concerte simfo­nice ale „Societăţii filarmonice a Operii”. Marii dirijori străini şi unguri Kleber, Fritz Busch şi Dohnany au condus aceste con­certe. Cu ocazia unui festival Richard Strauss, maestrul însuşit a dirijat „Till Eulenspiegel” şi „Cavalerul rozelor”. Concertele soliştilor sunt ex­trem de numeroase în provincie şi mai ales la Budapesta, unde au concertat în stagiunea trecu­tă : Godowski, Sauer, Friedmann, Dohnany, cel mai mare pianist ungur, Tibor Szatmári, Strawin­­ bussy, Hubermann, Franz Vec­­sey, laşa Heifetz, Kubelik, Mar­­teau, Rubinstein, Casals. Intre marii cântăreţi amintim numai de concertele lui Baklo­­noff, Saliapin, Lindberg. Festivaluri „Beethoven“ la Budapesta Societăţile muzicale din Buda­pesta au hotărît comemorarea centenarului lui Beethoven prin mari festivităţi muzicale. Programul festivităţilor a fost stabilit de acum pentru a putea fi organizat la timp. încununarea festivităţilor va avea loc la Opera de­­Stat în trei­ seri consecutive când se vor exe­cuta „Ruinile Atenei” cu uver­tura „Regele Stefan”, „Fidelio” și „Missa solemna”, sub condu­cerea lui Ernest von Dolmány. Ministrul cultelor, contele Kle- ____ beidsberg va ţine un discurs in­ CITm IN PAGINA IV-a :: Raute traductiv, iar bătrânul conte Ap­ort» lumea muzicala. — Sărbătorirea .• . . 1 tul R. Strauss. - Deschiderea sta- P.ony va *me mare nsOTrs fes­­­s­­iun ii Operii Române. ' tiv. ­­ ­e pioasă "datorie către cel­­ care a fost idolul atâtor femei şi care deopotrivă ne-a ferme­­cat cu jocul său natural şi plin de un farm­ec unic, tu ne obligă să întreţinem amintirea „frumo­sului Rudy“, cu amănunte din­ viaţa sa particulară şi profesio­nală, care oferă un material ex­trem de interesant, pentru toţi cei cari l’au iuibit şi nu-l pot uita. Astăzi spaţiul nu ne per­mite să dăm cititorilor aceste amănunte, afară de unul singur, acel care a învelit într’o umbră ■ de tristeţe, ultimelor zile ale lui Rudolf Valentino.­­ ■ „ Se filmau ultimele scene "din ICobra, când Rudolph Valentino,­ pleca din nou în lume, cu inima adaobitâ de o dragoste neim­părtăşită, pentru a uita pe unica femee a cărei inimă rămăsese de piatră la strigătul său de iubire. In ochii lui Rudy, sclipiau două lacrimi cami în­ lumina reflectoa­­relor, păreau două pietre pre­ţioase cu mii de nuanţe. Câteva clipe domni o tăcere penibilă pentru toată lumea, a­i poi totul reintră în normal.­­ Să fi fost o presimţire? Cine­ poate şti ?­­ Astăzi însă, când zâmbetul plin de farmec al dragului Rudy, nu mai este decât o amintire, nu se poate să nu facem o legătură. Pierderea lui Valentino, nei mâhnesc într’o măsură inco- ,• mensurabilă. De câte ori vom avea prilejul , nu vom uita să-l evocăm. I Un prilej minunat ni se oferă astăzi cu Cobra, unde îl găsim alături de Nita Naldi şi Ger­­trand Olmstedt. E unul din ultimele filme în care arta, frumuseţea şi sufletul lui delicat, s’au imprimat dea­­lungul celor şapte acte, ca un sigil puternic, ce nu se mai poate zmulge. 1 I Pentru ca acest prilej să fie sărbătorit cu oarecare fast, — un omagiu amintirii lui Valentino, — la spectacolul de astă seară dela Capitol, vor a­­sista pe lângă direcţiunea lui Metre Goldwin, şi un grup de literaţi, gazetari, actori, dintre acei cari au ştiut a-i preţui. Despre film şi interpretare, într’o cronică viitoare şiCINEMA Rudolf Valentino O scenă din „COBRA’*­ Tsr . . w iSternheim isi publică Fi IS Z I C i. impresiile asupra Parisului Carol Sternheim celebrul autor ger­man, a scris o broşură intitulată „Lu­tetia” în care-şi redă impresiile cu­lese cu ocazia ultimei sale călătorii la Paris. Sternheim face parte din şcoala „ultramodernistă”, cum spune el, şi deci e fatal să privească cu o­­roare la tot ce-i aminteşte­ de trecut. El îşi începe cartea cu următoarele cuvinte : „La ce bun toate statuile regilor, împăraţilor sau generalilor obezi morţi de câmpul de bătaie sau în pat? Ele stânjenesc circulaţia. Pentru ce a­­ceastă poartă Saint-Denis aceste bi­­serici: Notre-Dame sau Saint Roch ? In loc de aceste lucruri nefolositoare, prefer sa privesc midinetele cari trec pe trotuar. Nici caracterul internaţional al vie­ţii pariziene de după război nu prea îl încântă pe Sternheim. El îl defi­neşte cu un cuvânt englez , „mimio­­ry”, adică imitaţie, repetirea aceluiaş gest, aceluiaş tip. Femeile de toate neamurile, de toate vârstele, se coa- 1 fează la fel, se îmbracă la fel, se poartă la fel. — până şi ’n amor, pretinde Sternheim. „Doamne, spune el, ce monotonă şi banală este viata Parisului”! O fericită excepţie pentru Stern­­heim este bucătăria şi vinurile fran­ceze. Când ajunge la acest capitol verva-i satirică dispare şi el alunecă pe panta lirismului. Descrie câteva meniuri excelente pe care a cerut să i se servească de trei ori , citează chiar şi câţiva res­tauratori. ,In acest domeniu, al bucătăriei, nici un popor n’a atins perfecţiunea francezilor’. Sternheim nu recunoaşte literaturii şi teatrului francez aceiaş superiori­tate. El se înclină în faţa talentului contesii de Noailles, Hamp, Duhanel, Creteau, Radiguet, Morand, Monther­lant, Valeriy. Totuş le reproşează că ignoră marile schimbări sociale de după război. Tinerii scriitori fran­cezi, urmând tradiţia naţională se cantonează din ce în ce de terenul psihologic, al unei psihologii rafi­nate. In ce priveşte teatrul Sternheim laudă pe autorii francezi cari nu s’au limitat în a imita. Pe Shaw și Pi­randello. El acoperă cu flori­le Pitoëff, Jou­vet și Dullin și reproduce un pasagiu din „Doctorul Knock” pe care o nu­mește „farsă clasică”. . Se ştie că opera lui Sternheim este o satiră a moravurilor burgheziei ger­mane de după război. El pretinde că teatrul şi romanul să fie o pictură a acestei societăţi atât de diferite de cea dinainte de război. Sternheim spune că literatura trebue să dea o mai mare importanţă luptelor so­ciale care, după el, d’abia încep. Sternheim Suchee Krist­fel : „Cartea epocei noastre rămâne să fie scrisă”. RAMPĂ I Stagiunea teatrului Regina Maria O convorbire cu directorii Teatrului Regina Maria "Misiunea pieselor originale.­ Repertoriul,­Ansamblul Compania dramatică de la Teatrul r­egina Maria, cea mai veche dintre companiile noastre particulare, va de­schide peste câteva zile a paisprezecea stagiune in Capitală. D. Tony, Bulandra Sofii Bulandra, d-nul Manolescu, Ma­ximilian si Storin, de comun acord, au întocmit un interesant program de activitate pentru stagiunea ce începe la 2 Septembrie. Am crezut interesant să ne adresăm apreciaţilor artişti, cerându-le amă ■ nunte asupra viitoarei stagiuni '/■ la o repetifie a piesei „livada cu vi­şini", în care joacă toţi protagoniştii companiei, am­ avut prilej, să stau de vorbă cu cei cinci conducători. PIESELE ORIGINALE O primă întrebare a fost aceea în legătură cu piesele originale. Se ştie că până anii trecuţi, compania dela teatrul Regina Maria îşi începea acti­vitatea cu piese originale. — „Cei cari nu ne iubesc, ne vor im­pută desigur că n'am deschis stagiu­nea anului acesta cu o piesă origi ■ nală — ne spune d-na Lucia Sturdza- Bulandra. Dar d. Maximilian, complectând : „Pe aceştia nu i-ar putea con­vinge niciodată argumentele noastre. Totuşi ţinem ca marea majoritate a publicului care se interesează de activitatea noastră, să afle aceste mo­tive . îi Nici una din lucrările originale ce ni s’au prezintat până acum, nu o credem în stare să înfrunte riscurile unui început de stagiune de­­iarna, când orchestrele cântă sub cerul liber, iar teatrele de vară sunt încă fre­cuentate. O mică pauză. D. Tony Bulandra, răsfoind un manuscris, întrerupe tă­cerea. — „In asemenea condiţii care din autorii originali, primeşte să ne facă responsabili de un eventual insucces? Am fi acuzaţi că am sacrificat o lu­crare originală. Ne-ar fi rămas în cazul acesta să deschidem stagiunea cu reluarea unei piese originale. Or, a relua astăzi o piesă însemnea­ză să fie neapărat­­reprezintată su­perior primelor reprezentaţii... Pen­­­tru public rămâne tot o reluare, deci o piesă cunoscută: întreprinderea noastră particulară nu poate face asemenea gesturi fără concursul Ministerului Artelor. Iată motivul pentru care nu ne-am putut satisface dorinţa de a începe cu o lucrare originală. Sarcina de a ne informa asupra primului spectacol, revine d-lui Ion Manolescu: — „Deschidem stagiunea cu „Livada cu vişini” Socotim că e cea mai bună dramă a lui Cehov şi una din cele mai reputate lucrări din literatura ru­sească. Piesa cere un ansambblu­­deosebit şi o punere în scenă specială. Afişul „Livezei cu vişini” care cu­prinde toate numele noastre şi o bu­nă parte din angajaţi, dovedeşte lă­murit că suntem in măsură să avem asemenea ansambluri. In ce priveşte punerea în scenă, ne am asigurat concursul d-lui Soare Z. Soare, cunoscutul regizor, care de multă vreme caută prilejul să-şi pună priceperea în serviciul acestei splen­dide lucrări. Posibilitatea de a avea un spectacol în asemenea condiţîuni ne-a ademenit să punem In fruntea stagiunei noas-| tre piesa „Livada cu vişini" O dată culese aceste amănunte, d-na Lucian Sturdza - Bulandra ne vorbeş­te despre repertoriu şi ansamblu.ur­t REPERTORIUL — A doua premieră va fi: „Negu­ţătorii de glorie”, o viguroasă satiră Rudolf, de Marcel Paynol şi Paul Nivois. A treia premieră va fi probabil : „Povestea lupului” de Molnár Vor urma apoi: „Le Rosalie" „Ra­taţii" de Lenormand, „Goana după bărbat” (La Chasse a 3’homme) de Maurice Donnay, „înapoi spre şcoală" (Le Chemin de escholiers) de Bi­rabeau, Prisoniera de Bourdet, „Omul de odinioară” de S. de I .Pn*to­mic*«. uDoctowst MJMmi" ■** Robert de Flers şi Francis de Croisset, „Cuiburi sfărâmate" de Sandu Terca­­jeri și Adrian Pascu, „Dictatorul"’ de Jules Romains, ,,Mama cu camelii” de Al. Dumas-fiul, „Le Mage de Carlton, „Au premier de ces messieurs", „Cy­rano de Bergerac" de Rostand, „Cama­razii" de Strindberg, „Cercul de cre­tă” de Kalabund, „Felix" de Berns­tein, „Un dejeuner de Soleil" de An­dre Birabeau, „Moara Roşie” de Mol­nar şi alte câteva ANSAMBLUL *1 In afară de foştii noştri colabora­­­tori, d-nele Marietta Sadoveanu, Ma­ria Mohor, Cătuşă Elvass, Liana Con­stantinescu, Sofia Ionescu, Jeny Iri­mescu, Paula Anastasiu şi d-nii A­­­nastasia­, del Vechio, Marcel Enescu, Jean Constantinescu, I. Talianu, Al Finţi, Al. Glugariu, V. Bulandra, Ho­ciung, Botez, Soare, am mai angajat pe d-nele Nora Piacentini — o talen­tată ingenuă — şi pe d-nii Groner, Acteria­ şi Vojen. In afară de elementele de mai sus vom avea o serie de reprezentaţii ex­traordinare cu d-ra Maria Ventura de la Comedia Franceză, care va apare In piesele la „Le Vieu homme” şi încă una ce va fi ulterior stabilită. D-na Maria Filotti va juca de ase­meni în reprezentaţia „Dama cu ca­melii”, Intr’o montare cu totul nouă. Tratăm Încă alte angajamente cu ar­tiste de frunte ale teatrului nostru.... Nu este exclus să avem pentru mon­tarea câtorva piese pe regisorul Kar­­heinz Martin,, care a mai lucrat la noi Acesta este In Unit generale pro­gramul de activitate al celor cinci a­­sociali de la teatrul Regina Marta. Cu un repertoriu eclectic şi bine a­les, cu un ansamblu de primul ordin din care nu vor lipsi atracţiile men­ţionate mai sus, compania dramatică Bulandra-Manolescu -Maximilian -Sto­rin, promite să realizeze o serie de re­prezentaţii menite să o satisfacă pe cei mai pretenţioşi spectatori ai noş­tri. Munca intensă ce se depune şi îngrijirea cu care se fac punerile în scenă, vor asigura un deplin succis acestor spectacole. D. V. Maximilian D-na Lucia Sturza-Bulandra ANGAJAMENTE EXTRAORDINARE •5* LA VULTURUL DE MARE fff * '/ OJ PESTELE IN SHIABE Mp*una cefefen/i €a op/ & cB dorință €e poate satisface Cod­hste drog si pace % mărfuri minunate* ni toate garantate/ auto si foi to on ei fân doamne to sifoang Domni to zefirurin­eenumerate $m­ufiip di faPQ marafeturi? Se smu­g mutte pânzeturi tot* multe, din cucoanei Mai cumpâfiâ creppane Prosoape si servetg Si simpfe si cochete Si ortice gospodină Ce vreo o mo/*fe find QpSBZZ «VULTURUL DE HARE [O Horele Magazine CU PESTELE UNGHIARE Sír. Card 7Ő-78S0- Sfr. Bazaca 1 * Sir. Halelor ZI A­r­t­a ————­­vmmmm ■ modernă ACTORUL Sforţările­­mişcării artistice eu-i trebuie să-şi creeze o altă fiinţă ropene, de a impune un nou ritm în fiinţa lui, să-şi alăture eului în toate ramurile Artei, au reu­l său creator, un alt eu, deşi nevă­lidat succese remarcabile în tea­tru. Dealtfel, nici o altă artă, du­s’a bucurat de atâta luptă pentru înlăturarea vechilor sisteme şi şcoli cu totul perimate. Cei dintâi inovatori cari libe­rează teatral de toate convenţio­­nalismele trecute, dând acestei arte un suflu proaspă, sunt: Sta­nislavski, Bragaglia şi Tairoff. Tairoff, opus cu totul şcolii lui Reinhardt care face din actor un simplu obiect vorbitor, vrea să dea teatral actorului. Iată principiile sale : „De m’ar întreba cineva, care e arta cea mai dificilă, aş răs­punde : arta actorului. Şi de m’ar întreba cineva, care artă trece drept cea mai accesibilă, aş răs­punde : arta actorului. Oare ex­plicaţia nu sta în aceea că arta actorului a rămas până azi cea mai necultivată, cea mai nedesă­vârşită şi cea mai contestată ? Atât de contestată, că se nasc chiar îndoeli de e într’adevăr o artă. Atât de nedesăvârşită, în­cât Eleonora Duse dorea peirea tuturor actorilor prin ciumă. Şi atât de necultivată, încât Gordon Graigh repetă cu insistenţă : tea­trul vă­­progresa mereu şi actorii se vor pune mulţi ani încă dea­­curmezişul progresului său. zut., dar totuşi văzător. Arta Ac­torului îi cere ca pe lângă birui­­rea tuturor greutăţilor, care stau în drumul altor arte, să biruie şi greutăţile proprii numai artei sale. Dintr’asta reese limpede, ca nu ajunge de fel sa te simţi nu­mai „chemat”, către arta acto­ricească, sau numai să posezi „ta­lent”. Nu. E necesară o muncă titanică, o practică neîntreruptă pentru a putea ridica la maestru­­nebuloasa dorinţă, şi a nu reali­za un copil fenomen, sau un di­letant cu talent, ci un actor maes­tru. Aceeaş procese se petrec şi în creaţia actorului, care, pe lângă ele, mai are de biruit alte greu­tăţi proprii numai artei sale. Fie­care artist are posibilitatea de a lăsa din mână, pentru câtva timp, pensula sau dalta, când necesara emoţie tace şi puterea de creaţie odihneşte şi să aştepte, în acest fel, un moment propice lucrului Numai actorului îi e oprită a­­ceastă posibilitate. Chiar şi în re­petiţii, când se naşte forma sce­nică, actorului, îi e răpită aceas­tă libertate proprie fiecărei alte arte, din pricina caracterului co­lectiv al artei sale. Pentru a nu stânjeni coelctivul proces de cre­are, trebuie să se priceapă după de­ci nu există totuşi artă mai­ putinţă,^ să-şi anine puterea-i ^ inaccesibilă diletantismului decât creaţie în orice moment dat şi lo arta actorului. In orice altă artă aducă la suprafaţă necesara emo­­(mai cu seam­ă în cele plastice), creatorul, materialul, unealta şi opera însăşi (care e rezultatul întregului proces de creaţie), sunt despărţite una de alta şi se găsesc, cele trei din urmă, în a­­fară individualităţii creatoare. Numai în arta actorului indivi­dualitatea creatoare, material, u­­nealta şi opera de artă sunt con­topite în acelaş subiect şi în ne­putinţă organică de a te despărţi. Căci de ţi-e îngăduit, în orice altă artă, alegerea materialului, mai corespunzător intenţiilor ta­le (lut, marmoră, bronz, argint), aici însă, în arta actoricească, eşti legat de materialul tău şi numai din el trebuie să ciopleşti toate chipurile cărora vrei să le dai via­ţă. Câtă măestrie, câtă neobosită atenţie, câtă grijă trebuie să po­­seadă ei, actorii, pentru a putea supune acest material voinţei lor creatoare, pentru a-l putea sili să ia formele necesare, şi a le păstra (de multe ori), ani de-a rândul. Pe când orice alt artist are po­sibilitatea, atât în timpul lucru­lui, cât şi după desăvârşirea lui, să-şi vadă fizic opera, în orice timp, deoarece poate după dorin­ţă schimba unghiul de observaţie, depărtarea şi lumina, actorul e lipsit de această posibilitate atât de importantă­ Pentru a-şi crea o ^SS11Sala orchestră a maestrului Altă posibilitate şi a nu fi redus ''!18CTM la neputinţă, în această privinţă, judicioasele XeC° CA ţie. Intr’o măsură mult mai marc acesta îşi află locul Ia reprezenta­ţie, unde Ia o anumită oră, odată cu ridicarea cortinei începe mer.­, sul de neschimbat al reprezenta­ţie;!. Deşi actorul, aduce la repre­zentaţie o formă scenică, de-acum gata, trebuie totuşi, pentru a o face să vibreze, să o umple me­reu, în fiecare seară din nou cu carne şi sânge. Aşa că actorul, trebuie, nu numai să fie stăpân asupra uneltei şi materialismului său, ci trebuie să-şi dispute su­veran asupra voinţei sale de crea­ţie, să redeştepte în sine, în orice timp, scara de tonuri a emoţii­lor”. - .... I ■ XXI. nn Quo Vadfs t Vechea „Terasă Otetelesanu” a itk căpătat viata de altă dată, iar renova­rea ei, e o desfătare pentru ochiul ori­cui. Terasa la sine e o bijuterie la centrul Capitalei si ne face cinste, căci munca și sacrificiile materiale depuse aci n au fost crutate de către vredni­cii interprinzători, înzestrată cu in­stalaţii moderne păşeşte alături de perfecte civilzaţie, astfel că inspiră­ desăvârşita încredere publicului con­sumator. O listă bogată de excelente mân­cări şi băuturi, de calitate pur supe­rioare. Întăreşte laudele şoptite la u­­reche, iar­ preţurile modeste asigură localului un viitor strălucit. Direcţiunea perseverând, a angaja­ excelenta orchestră

Next