Rampa, septembrie 1926 (Anul 11, nr. 2654-2679)

1926-09-15 / nr. 2666

ANUL XI Nov 2666 REDACŢIA: ADMINISTRAŢIA ATELIERELE GRAFICE­­ STRADA SĂRINDAR No. 7 Publicitatea concesionată exclusiv Societăţii Anonime Rudolf Messe Bulevardul Academiei, 4. Auneturile se primesc la toate agenţiile de publicitate şi la administraţia statului. TELEFON 1/59 Matet Roussou de Tristan Bernard „Matei Rousou” nu este altul decât compatriotul nostru Matei Rusu, origi­nar din alati. Stabilit de multă vre­me in Capitala Franţei, a scos un timp revista „Choses de theatre”, îmbogă­ţind in acelas timp repertoriile teatre­­lor pariziene cu piese de remarcabilă valoare. Elogiile lui Tristan Bernard, Ie re­producem cu explicabilă bucurie . S’a zis adesea de talentul lui Matei Rousson că poartă marca unei origini străine. Cred că e o eroare a criticei, promptă foarte adesea la rapide Sf. facile interpretări. Intr’o operă de Rousson toate sincerităţile de expresie — gro­­sălămiile — dacă vreţi, sunt — după părerea mea — indiciul o­­riginalităţii sale de scriitor. El cunoaşte prea bine limba sa de adopţiune pentru a dispreţui re­sursele clasate drept perifraze confuze. Prilejul care ne-a pus în relaţii şi care ne-a prezentat pe Matei Roussou definitiv, a fost manuscrisul unei frumoase piese încă inedită, şi din care e­­m­ană o singulară măreţie. De-a­­tunci am plat citit alte piese de­ale lui şi am găsit acolo un spi­rit de adevăr sincer care nu sea­­mă­nă ,cu adevărurile de teatru de o goliciune relativă şi gata la concesii. Am cetit în „Octetele Franţei" „Les fleuturs du vase“, rit de o pătrunzătoare sensibili­tate, aplaudat la Odeon. Am vă­zut în chiar această carte mică poeme ale unui autentic poet şi cugetări ale unui adevărat cu­getător. Dar aş vrea să vorbesc de un roman straniu pe care l-am cetit în trei ore şi din cauza căruia, în ziua aceea am mâncat ouă prea fierte şi cartofi prea reci. Romanul se intitulează: „Et nous rrous sommes dimes la“. Este edificat pe un teren de observaţie solidă, o adevărată construcţie romantică. Dar ac­tele, eroii şi eroina (întrebuinţez acest termen provizoriu) îşi im­pun originalitatea cititorului pen­­tru că ei sunt aduşi de un martor profund sincer şi clar­văzător care dispreţueşte loviturile ief­tine şi menajamentele meschine de care Adevărul n’are absolut nici o nevoe. Subiectul este­ de o îndrăzneală formidabilă. Toată acţiunea se petrece întro casă — ■ t zm­em de nebuni, în mijlocul nebunilor şi al persoanelor aşa zise înţelep­te. Ei toţi sunt examinaţi de pri­virea fermă a unui medic profe­sionist care ştie că are datoria să vadă tot. Matei Roussou po­vesteşte dar nu trage concluzii. El s-a eliberat în perfecta sa independenţă a spiritului, de ma­nia pe care o avem atât de fre­quent, de a trage concluzii cu orice chip şi de a justifica fapte loiale din consecinţele lor prema­ture îndrăzneţe şi arbitrare. Dar du­pă ce ai închis cartea, te gân­deşti multă vreme la toate dru­murile deschise. Spiritul se aven­tureazâ pe înălţimile ridicate de autor. Scritorul a păzit, să aibă o atitudine fermă de gânditor prudent şi observator fără re­zerve. TRISTAN BERNARD TRISTAN BERNARD José Padilla­ lenciei“.E unul dintre compozito­rii care obţine cu romanţele sale succese demne de invidia auto­rilor de muzică serioasă Urin­ întoarcerea d-lui AU Mihaies­­cu de la Paris, a fost o mare bu­curie pentru prietenii Un. Totuşi, camarazii lui nu vor sa-i admită cu nici un chip că a avut succes fie scenele pariziene; fireşte, sunt aceiaşi camarazi, care nu o ad­mit nici pe Elvira Popescu, nici pe Alice Cocea, şi nici chiar pe Ventura... Pictorul, disperat că o pânză, având toate defectele debutului, va fi piesă, sub semnătură, in ve­derea publicului, cumpără tablo-Discutându-se această chestiu- care cavalerii nouei indus- ^ ^ ne, în fata d-lui Misti Fotino, di- /’.ll '.j fireite’ cu m n Autoritatea pe care o atribue rectorul Teatrului Mic i-a pus a cum .... id. Tudor Arghezi acestei socie­punct cu următoarea anecdotă:'. Deţinem aceste ştiri de la uni­­i noui, — şi care încă nu e- Un viorist român, Moţăescu,­ Pictor, foarte simpatic şi foarte­­ .conformă planului său dre­­văzând că în ţara lui, nu o poate [cunoscut, mai ales în lumea tea­­t­­ ar avea toată greuta­duce mai departe decât şef de­­­tre lor, care după ce a plătit trei-­ zeci de mii de lei pe un astfel de tablou al său, l-a ars... de frică că nu mai dea şi alţii peste el, ceea ce, după cum se vede, I ar fi... costat scump f­­araf de lăutari, şi-a luat scripca la subţioară şi a trecut graniţa. In străinătate, a fost primit foar­te bine, şi a obţinut succese mari în toate capitalele lumii... După câţiva ani, Moţăescu a socotit c­ă e nimerit să facă un turneu prin ţara românească. La Craiova, Va întâlnit d. Totino : — Cum îţi merge, Moţăescule? — Ar merge cum ar merge, d­­e Fotino; dar vezi d-ta, când eram la Paris, toată lumea îmi spunea: „Jîonjur, monsieur Mo­­tzaesco­­“; la Berlin, tot aşa : „Guten Tag, Herr Motzaescu!"; la Roma: „Buongiorno, Signor Motzaescu !", dar cum m’am in­tors in ţară, dela graniţă nu a luat unul: — „Ce faci, mă, ţigane ?". De câtăva vreme încoace, pa­re să fi luat naştere în Capitala noastră, o nouă industrie, dintre cele mai amuzante, deşi cam fri­zează: — oh! puţin, foarte pu­ţin ! — codul penal! E vorba de o industrie... picto­­ricească, dacă se poate spune. Câţiva inşi şi-au făcut o specia­litate din colindarea şi cerceta­rea amănunţită a halelor de ve­chituri, magazinelor de antichi­tăţi, etc., etc. Acolo caută şi a­­desea găsesc tablouri, semnate de pictorii noştri reputaţi, dar ta­blouri din epoca începuturilor lor... De îndată ce au aflat un ase­ Patru interview-uri senzaţionale cu: Napoleon. ~ Jeanne D’Arc. •• Marchiza de Pom­padour ^akensen — mm mmwMvr WS j-iL Le. '*• (■. Casă între zidurile căreia, raţiunea abdică contagios, deja, intrare. Ziduri cenuşii, ca cenuşiul imens şi gol din mint­e sburate, ale acestor nevinovaţi în promenadă prin parc, printre paz­nici, sau în celule confortabile, stri­gând­. Singura casă, în Capitala acea­sta din Mittel-Europa, unde se­ mai întâlnesc marile figuri ale istoriei, u­­şor alterate de timp, şi duşuri reci. Doar medicii, gardienii şi surorile au rămas în jurul acestor copii trăind — vis violent — în cămaşa de forţă. Parcul ospiciului, numai pentru ochii noştrii Strânşi în relativ, e sărac, cu pomii despuiaţi şi bănci putrede de ploi... Dar nu pentru ochii lor vineţi sau galbeni, privind în lucruri şi depăr­tări, supranatural. Numai pentru noi gardianul e se­ver şi conştiincios. Pentru imaginaţia lor largă şi absolută, el e ori un inchi­zitor sinistru, ori un şambelan de curte, plăcut şi curtenitor... Fiecare soră de caritate e o doam­nă de onoare, o confidentă imperială, surâzătoare şi respectuoasă.­Trec prin sălile severe de pensionat catolic, către vorbitorul împărţit în două, pentru vizitaţi şi vizitatori. Iată-i. Simpli în mărirea lor inviola­bilă, mulţumiţi şi inocenţi, şiret une­ori, sinceri vai, totdeauna... JINVINSUL DELA WATERLOO tnotitul mau, călăuză sigură prin ţinutul acesta, îmi șoptește, repede, pentru surpriză : „uite-1 ! După chipul meu care nu tresărise, rosti cu efect: Napoleon. Privesc fi­gura de"0 maiestate slăbită de regim si gânduri. Sade pe un scaun, cn »'»»* 4 # f . __ nă, pe peruneri si cu cealaltă în aier, intr’un gest neterminat. Ca în celebrul tablou: Napoleon şi Goethe. Trecut prin emoţia firească şi nece­sară primei surprize, caut să-l privesc cu o atenţie mai ştiinţifică. Dar Napo­leon, vorbi: — „Apropie-te, Fouché. Ai adu­s ido­­cumentele ? Mecanic, întinse-i prima hârtie gă­sită repede în buzunar. Programul Teatrului Naţional Napoleon plimbă privirea o singură clipă pe documentul preţios şi rămase pe gânduri, dus. După puţin : — „E dovedit, vasăzică. Dar nu pot înţelege pe­ Alexandru (Ţarul Rusiei N. R.), nu pot tolera o Rusie mare... Nu citesc decât pe Fingat, poetul meu favorit. Mai mult îmi plac gazetele si grizetele. Talma e un cabotin genial, dar e cuple­tist de mâna doua... (confi­dential). S’o urmărești pe Jose­fina— o bănuesc... mizerabila— Stil, istoria tria falsificat. Waterloo e o invenţie, nici n’am fost acolo, eram ocupat. Dar soarele dela Austeritz, ce minciună grosolană ! Ploua fără soare. Neker, ce marseur ! Face bani din ni­mic, mare financiar! Istoria, dragă­ ce poveste mincinoasă! Romanul cu con­tesa poloneză pianistă, apoi Moscova, Berezina, Trotzki, Italia, Regele Ro­mei, Sf. Elena, invenţii­, nimic decât FECIOARA DIN ORLEANS Napoleon se ridică. La timp, căci in­tră o fată palidă cu un crucifix imens de argint, pe şortul ars Putin intr’un incendiu sau la bucătărie, însoţitorul făcu prezentările. — „Jeanne d’Arc —» D-l Serdiu Dan Redactor la Rampa, ziar de teatru și literatură... Fecioara tresări enervată. — „A, gazetar... Nu pot să sufăr re­porterii. Unul George B. Schaw„ de la „Times” mi se pare, a scris niște cu­vinte, te-asigur, scumpe ăte cavaler, nu am­ rostit niciodată atâtea porno­grafii. Te rog să desminți. Căt priveș­te războiul, habar n’am de strategie. Carol ((Regele, Franței N.­R.) rămase­­’se tocmai fără guvernantă și m­’a che­mat pe mine. Nenorocirea mea a fost la Curtea Marțială. N'am avut avocaţi onorariile find exagerate. Prietenii Imei M&U wümm. ar­ici cul meu, rugul consumă un manechin cu vestmintele mele. A doua zi părăsii Franţa mea iubită...­ Englezii s’au pă­călit. Ador cinematograful, dansul, prăjiturile cu cremă, citesc „Vieţile Sfinţilor” de Sadoveanu şi Pătrăş­­canu. MARCHIZA O doamnă fardată prost, îmbrăcată după moda­ defunctă, dinainte de răz­boiul din 1913, întră râzând sgomotos... Marchiza de Pompadour. — „larta-m­a scumpe Domn, abia am isbutit să scap« Mă lovi erratios cu un evantai ieftin și continuă : —­V« disaar* la haM JuafcwuM? Am să-ti vorbesc, dar fl prudent. Iți dedic cartea mea: „Catalogul nume­rotat al amanților mei’’. E ilustrat, să-mi faci o recenzie. Vreau să spul­beri legenda calomniatorilor c’aş fi o cocotă« Locueşti tot pe Regali ? Te las, am un consiliu de miniştrii... Vino mâine la „Majestic”— Plecă fredonând: Ah bărbaţii, bărbaţii —* Sunt plini de oraţii Şi de amor... Strigă din uşă : __ „Mama mea na fost spălătoreasă, ei funcţionară la poştă.* Avea relaţii telefonice, cu lumea bună”.. MAKENSEN Un domn crunt cu părul cărunt și privire aspră îmi prezentă o harta. — „Iată planul bătăliei. Convinge-te dumneata singur că era prevăzut di­nainte, ci voi mânca bătaie­. Na fost o surpriză. Acum îmi scriu memoriile. Nu mai poţi trăi cu războiul, mai u­­şor cu literatura. Editorul mea susţi­ne că n’am destul spirit— Makensen nu e un pseudonim, cum cred unii, e numele meu adevărat. Voronoff e un excroc. Ţi-o spun din experienţă. Mai bune sunt­­pilulele ,Pink”~ Pe p­ustate— Războiul nu e trief artă, nici ştiinţă. E divertisment. Familiile morţilor pentru patrie, îmi cer daune— Dum . Duo - Dum Bum . Bum . Bum Fum - Fum * Fum noul meu marş, audiţia mâine seară,— orele 9 fix— Mă retrag. • • • * * • • » » â fără. «rárr­». Trîrîa.r : — „Unde vine asta ? Pe Bulevar­dul Elisabeta ? HNeMbaa Em! revin încet. — La redacție. 4 PAGINI 3 LEI Director : N. FAUST HOHR Prim Redactor: SCARLAT FRODA „Problema moştenirii literare in România“ Intr’un reportaj, apărut zilele trecute, am­­ expus conflictul în­tre d-na Mistral şi d-na Batesti, pentru o chestiune de principiu : moştenitorul literar are datoria de a nu „profana” patrimoniul ‘artistic ce i s’a încredinţa. In consecinţă, încue sertarele şi scriitorul e mort, la propriu şi la figurat. In Franţa, debandada aceasta e obicinuită şi frecventă. La noi asemenea cazuri rar se ivesc. Un destin ironic vrea ca nouă, pentru asemena cazuri să nu ne lipsească soluţia. Intri o lungă scrisoare trimisă nouă anul trecut, d. Tudor Ar- Ighezi limpezeşte definitiv aseme­­­nea chestiuni literare. Intr’un jmare plan de 17 puncte, menite­­să pună viaţa noastră intelectua­­autorul ..Violettere!“ şi al „Va-Ha pf. temelii serioase., d. Tudor I--.-:-:“ PI ..„..T _. , • . . ________ Arghezi vorbeşte şi de chestiunea care a stârnit atâta agitaţie în Franţa. Reproducem punctul 5, în care d-sa cere : — „O lege a proprietăţii artis­tice, care să desfiinţeze jaful nu­mit domeniu public, trecând pro­prietatea după stingerea urmaşi­lor, în folosul Statului, Acade­miei sau al organizaţiilor­­scrii­toriceşti”). Acest punct are însă o clauză „după stingerea urmaşilor”. Se­menea tablou, indivizii in chestie il duc in triumf la antonii lui, şil ameninţă că-l pune in van- . . . zare sau că-l expun in vre-o vi-.lnţia clauzei o inaică tot d. Tudor Irină... ... Arghezi, în aceeaş scrisoare (din 8 Noembrie 1925), atunci când dictează la punctul A. „Organizarea scriitorilor în actuala societate epurată sau în­­tr’un sindicat alături de socie­tari morală și prestigiul necesar pentru lichidarea­ spamlateaselor diferende­r­e calibrul celui întâm­plat în chestia operei lui Mistral. ROMULUS DIANU Foszia română contimporană H. 0î3¥idescu Sfârşit de toamnă Oh, după ce era vântul acidului de ger Umilinduse’n scheletul copacilor, stătuse. Din arbori frunze rare se desprindeau stingher­ii cu intermitenţa accese­lor de tuse. Am simţit­ am gândul ascuns al toamnei cum Răsfrânge pretutindeni culoarea-i de sul­im, iar cerul devenise un larg alcov de fum Greoi ca atmosfera murdară de uzină. Pe uliță, impresii adânci de doliu mic Treceau ca an nostalgic convoi de’nmormântare. Și tainic, trecătorii, cu clătinări­­le dinc Păreau că duc povara tăcerei în spinare. Prin cafenele, oameni, visând trecutul Mai Şedeau şi sub asaltul de gânduri ne’nţelese, Cu ochii duşi în fundul paharului de ceai, Doreau tovărăşia vecinilor de mese. In mintea lor bolnavă şi’n sufletul lor ros De moartea dureroasă a zilelor in noapte, Şovăitoare, ama, intra ca un miros Subtil de pâine caldă și de castane coapte.­ ­ Azi încep examenele de admitere în clasele de dramă şi comedie ale Conservatorului. De selecţiunea care se va face acum­ ,depinde calitatea absolvenţilor. Socotim de aceea inte­resant să­­reproducem — în atenţia membrilor comisiunei de examinare— câteva din răspunsurile ce ni s’au dat la ancheta, noastră cu privire la reorganizarea Conservatorului . D. PROFESOR NICOLAE IORGA : Teatrul este înainte de toate iluzie- Or, cum ar Putea să dea această ilu­zie spectatorilor, ultimele veneraţii de absolvent! ai Conservatorului, cari sunt lantoşe, adevărate manechine pe scenă ? Mai nici unul nu vorbeste o­­menește. Totî îșî debitează rolul intr'o manieră declamatoare, schimbând ast. îeî chiar sensul lucrărilor interpre­tate. Astăzi când teatrul este un admira­bil mijloc de apropiere sufletească, a­­vem­ nevoe de o pleiadă de actori de rasă, pentru a contrabalansa concu­renţa trupelor minoritare, cari mai toate dau spectacole destul de bine or­ganizate. D. GR. TAUSAN : , ,La examenele de admitere ar trebui să se facă cât mai multă selec­ţie, in ce priveşte recrutarea viitorilor artişti. Elevi, trebue să fie absolvenţi a cel puţin 1 clase liceale, posedând astfel o cultură generală, necesară au­dierii celorlalte cursuri, foarte trebuin­cioase pentru viitoarea lor carieră. „Lucru foarte necesar in teatru, este fizicul, căruia trebue să i se dea cât mai multa importantă la examenele de admitere. In privinţa aceasta e o ade­­vârată penurie la ultimele generaţii de actori. Teatrul românesc aproape că nu mai posedă „ceea ce se numeşte June prim” s au „June comic”. D. PR­ESOR G. MURNU : Elevul sa poată fi îndepărtat din G. Murnu Conservator in primii doui ani, dacă va da dovadă de totală lipsă de talent, — aceasta in cazul când comisia s’ar înșela asupra aptitudinilor candid­a­­tului. Cursurile de mimică și literatură dramatică —în special cea originală— le găsesc absolut necesare pentru pre­gătirea viitorului artist dramatic. Programul de studii să fie în cea mai mare parte compus din opere cla­sice şi lucrări româneşti. Diploma să se elibereze mimai ace­lora cari cred profesorii că pot­­ în­trebuinţaţi cu folos în injo-hehares li­nul ansamblu. D. AL. DAVILLA : Talentul, cred eu, e un dar natu­ral: il ai sau nu-l ai, dar nimeni si nimic nu tî-l poate da. Dar cum să dîstriuă comisia de ad­mitere că un pipernicit, un sasait, im schilod are sau nu are talent si să-l admită la Conservator, in loc să-l tri­meetă să se apuce de altă meserie ? Chestie de... nas. Cum să se introducă una ca asta in regulamentul Conservatoarelor . — Nu ştiu ! Dar cred că fără „una ca astă”, comisia de admite­re nu ar a­­vea toate calităţile cerute. D. CATHON THEODORIAN­­ — .Conservatorul nu mai poate trăi ca până acum, încadrat din oa­meni cari consideră scena şi teatru­ drept un mijloc uşor de a-şi agonisi pâinea. „Uitaţi-vă la Teatrul Naţional, câţi oameni sănătoşi, voinici şi numai atât, ţin ocupate locurile care s-ar cuveni altora. Deci la examenul de admitere trebue să se facă o cât mai severă se­lecţie a candidaţilor. Elevii să fie cel puţin absolvenţi ai cursului inferior die liceu, fiindcă fără o cultură mai mult decât elementară, chiar adevă­ratele talente se mişcă greu. D. LI­VIU REBREANU: „Astăzi, când teatrul joacă un rol atât de important pentru educaţia mas­selor, şcolile noastre de artă drama­tică trebue să furnizeze material ar­tistic pentru o populaţie de lB.OOO.lKfO suflete. Or, cu oameni fără chemare, cu o educaţie de mântuială, nu putem spe­ra că vom avea pleiade de artişti di­nastă, necesari mai ales­te nouile ţi­nuturi unde avem de lustat cu con­­curenţa teatrului minoritar, destul de bine organizat şi căruia trebue să-i opunem un teatru de calitate mai bună. „E nevoe de o campanie serioasă pentru a transforma Conservatoarele din surogate artistice în adevărate pepiniere de artă. Ultim UZr­i, I An­ Încep examenele de admitere le conservator Cum trebue să se facă selecţia canic­a fier — Pentru comin­a de admitere D. Liviu Rebreant. MIERCURI 15 SFPTEML'Kin ABONAMENTELE «v Trei lun .......................... . . Şese Kin> . ... . . i . Un an................................... IN străinătate, Trei luni ....... Șase luni .......... Un an . .................................... ApenamantutD plAtesc înainta și la I­swan la 15 aia fiecare! Unul. 600 'ei 900 „ 1SQ0 „ 200 'ni 400 ?GQ „ Hor­p­a­i­a­j­e! e Lyrcul moare ! Trupa veselă a saltinbancilor­­ s’a risipit prin museh­-ball-urile­­Capitalelor, animalele exotice au­­găsit adăpost în grădinile zoolo­gice și din splendoarea de odi­nioară a circului nu mai a rămas decât o amintire în memoria spec­tatorlor recunoscători de altă­dată. Soarta a fost nemiloasă cu clovni, creaţii neverosimile ale unei imaginaţii naive. Nimeni nu oferă adăpost para­ j­­elor pribege. Caraghioase şi ri-r dicole, ele s’au refugiat în pano-­ ramele de periferie, vieţuind a- i colo ca vestigii dispreţuite ale u­­nor vremi de mult uitate. Tumbele şi tiflele lor nu mai atrag însă nici poporul mărunt al mahalalei şi paiaţele sunt­­ go­nite şi din acest ultim refugiu. Faptele vorbesc. In timpul unei reprezentaţii de circ la periferia Budapestei, un clown s’a otrăvit în mijlocul arenei şi a murit în cele mai groaznice chinuri, sub privirile publicului care aplauda cu frene­zie la irigatele caraghioase ale sărmanei paiaţe. In cele din urmă s’a aflat că totul era crudă realitate şi nu o farsă sinistră cum se crezuse. Motivul sinuciderii ? Patronul nu mai reînoise angajamentul pa­iaţei. Era deci ultima ei repre­zentaţie. Au trecut vremurile romantice­­când paiaţele se sinucideau din dragoste sau ucideau din gelozie, ca în operele lui Leoncavallo. Ani paiaţa se sinucide din cau­za mizeriei şi a foamei, oferind publicului spectacolul trist al u­­nei figuri hâde în spasmurile morţei. Circul moare ! Paiaţele se -nucid ! v ... * L. A. Oameni şi fapte , ■!——I li I im—. umm­KtfMx/ju * Scriitorul şi viata E o realitate pe care ultimii ani au schimbat » simţitor, fără s’o desmin­­tă însă: e putină, foarte putină viata in literatura noastră. E o fatalitate ş'­ nu o vorbă de spirit că , românul se naşte poet”. Nu ştim decât a cânta, suntem un neam de literaţi­­rivisthe,­tori, arta noastră esenţială e cântecul. Romanul românesc chiar, atunci când nu e simplu poem, în cel mai norocos caz conţine viaţă ştearsă, diformă, de­­părtată. Scriitorul român, se pare, tre ete absent pe lângă viaţa asta uriaşă în durerile şi bucuriile ei, cu mari stăşieri şi hilariante aspecte. Toate a­­ceste sbateri, nasc numai atât : cânte­cul. Avem cum spunea zilele trecute un observator al mişcării literare poe­­zie multă, desigur şi de valoroasă ca­litate, dar numai atât: poezie. Unde a marile probleme, marile drame, ale vieţii româneşti ? Unde romanul ora­­şului românesc cu priveliştile lui di­verse. Cu freamătul lui viu ? Ne naştem­ poet! — mediocri sau geniali dar acest lirism depărtat prin însăşi esenţa lui de viaţă —con­sirte o infirmitate, o predispoziţie congenitală, un destin de iremediabili cântăreţi. In noi, mai freamătă pădu­rea, mai suspină apa, mai stăruie gal­benă şi uniformă câmpia. Dar existen­ţa noastră, trece sub bătaia vijelioasă a cetăţii cu viaţa desfăşurată deose­bit. Cu foarte puţine dar fericite aba­teri din regula obişnuită, unde e papi­­na în care s’a oprit, o clipă, viata a­­ceasta ? a D.

Next