Rampa, iunie 1927 (Anul 12, nr. 2878-2895)
1927-06-01 / nr. 2878
ANUL* Ml, No. 2S7S REDACTIA, ADMINISTRATIA SI ATELIERELE GRAFICE Strada SArindar, 7 tELEFON 301/3S Publicitatea conCMtonaia axcluriv kocatA|iJ Anonime Rudolf Mossa Calea Victoriei* 31 Anundurile se primesc la toate apentiile de publicitate şi la administrația olarului* Art. 17* ale Cun* #e construite O piesii de 1 «le Scarlat Froda Noua lege a teatrelor alcătuită sunt angajaţi ca la un teatru particular numai pe un an de zile. Cât timp munceşti ţi te afirmi contractul ţi se reinoeşte tacit pe încă un an de zile. Făcând această operă de permanentă primenire în curs de câţiva ani. Teatrul National iţi va împrospăta cadrele cu adevărat mergând tot mai mult spre realizarea unui ansamblu desăvârşit. Şi pe măsură ce va face acest lucru, salariile actorilor vor fi mărite, pentru a putea reţine primei scene pe cei dotaţi. Acesta e punctul nostru de vedere. Întâmplarea face ca să coincidă cu al legiuitorului. Suntem cu atât mai mulţumiţi şi de aceia pretindem ca articolul invocat, să se aplice cu un ceas mai devreme. Nu-i o cerere provenită dintr’o sângeroasă dorinţă — de a vedea eliminări, cât din credinţa că intre noii angajaţi vor fi cândva uni vrednici de a putea prelua forţele tradiţiei primei noastre scene. Intre eliminabilii de acum nu există astfel de posibilităţi. Atunci de ce s’ar mai întârzia ? într’un spirit de excesivă protecie acordată actorilor ţi autorilor originali şi din această cauză inaplicabilă tocmai în părţile în care voeşte a inova, cuprinde totuşi câteva dispoziţiuni excelente asu- pra cărora atragem atenţia Direcţiei Teatrului Naţional. Vom începe astăzi prin a examina articolul 17 aliniatul e, care anunţă următoarele : „Comitetele reunite vor hotăra la finele fiecărei stagiuni teatrale situaţiunea stagiarilor şi a probiştilor sub raportul aptitudinelor dovedite în cursulanului teatral precedent, în vederea menţinerii sau îndepărtării lor de cadre’’. Iată un principiu p® care-l socotim salutar pentru bunul mers al primei noastre scene. Era într-adevăr necesar să se ridice stabilitatea artiştilor tineri ai Naţionalului în primii zece ani de funcţionare, (articolul 32 spune că numai stagiarul care a funcţionat zece ani, se va considera ca intrat definitiv în teatru) deoarece numai prin acest permanent control de selecţionare făcut la finele fiecărei stagiuni, prima noastră scenă va reuşi să încadreze elemente cu reale calităţi. . Directorul Teatrului Naţional, conformându-se dispoziţiunilor categorice ale acestui articol, va trebui să prezinte la fiecare sfârşit de stagiune înaintea comitetelor reunite tabloul tinerilor cari nu au încă zece ani de activitate la Teatrul Naţional, arătând rezultatele muncii fiecărui, realizările şi scăderile lui artistice, posibilităţile lui de utilizare, felul în care a fost apreciat de public şi de critica dramatică. Caietul personal de activitate artistică trebuie cercetat acum cu atenţie. Se va vedea cu aceasă ocazie, că Teatrul Naţional mai suportă — cu toate eliminările făcute în ianuarie — un contingent încă destul de important de inutilităţi şi de minusuri artistice. Articolul citat de noi, pe care legea îl pune la dispoziţie, de astădată la finele fiecărei stagiuni, ne pare un mijloc cu atât mai decisiv, cu cât e iegal. Suprimările, cari urmează să fie făcute in personalul artistic al teatrului la finele fiecărei stagiuni, nu urmărește de astădată economii budgetare, deoarece numărul total al actorilor e fixat prin lege. Se caută in schimb o selectare tot mai atentă, o purificare tot mai accentuată. E bine într’adevăr, ca în primii zece ani, actorul Teatrului National, să simtă că e permanent controlat, cercetat, discutat. Cu numele lui, activitatea lui, creaţiile lui, merg la sfârşitul anului în fața comitetelor reunite, care discută ca în orice teatru particular necesitatea reînoirii contractului artistic. înţelegeţi că în acest fel actorul începe să fie tot mai puţin funcţionar artistic şi tot mai mult artist. Va căuta să se refugieze cât mai puţin prin turneele de ocazie, va căuta să dubleze, nu va mai refuza roluri, va voi să se evidenţieze şi emulaţia va creşte. Aşa cum actorul unei companii particulare se simte mai ataşat de formaţia din care face parte, căutând să-i aducă un aport tot mai serios ca să fie reangajat, artistul tânăr al Teatrului Naţional va căuta a eşi din faza vegetativă, trecând la afirmare. Dar nu e numai atât. Actorii, cari se strecoară la National datorită influenţelor de tot felul, vor înţelege pericolul a zece revizuiri şi în cazul când n’au vocaţîe, nu-şi vor mai pierde anii, expunându-se să fie oricând eliminaţi. In schimb partea pozitivă a acestei dispoziţii ne încântă. Naţionalul nu va mai rămâne o scenă închisă pe care o singură generaţie, sau două o va fi baricadat. Dimpotrivă. Elementele tinere vor putea intra mereu. In fiecare an vor fi locuri noi aşa încât o bună parte din absolvenţii conservatoarelor îşi vor găsi debuşeu la National. Acelaş lucru pentru elementele tinere din companiile particulare. Nici un director nu poate fi profet în materie de evoluţie actoricească. Dar după un an, doi, trei de experienţă, după ce ai utilizat în deosebite roluri pe un actor, îi poţi spune aproape cu o absolută certitudine că ar face bine să se lase de teatru. Şi deacum nimeni din cei tineri nu se pot supăra când vor fi scoși din teatru. încadrarea definitivă nu se face decât după zece ani, spune legea, iar până atunci fiecare din ei se vor considera că Un manuscris de E. A. Poe se vinde cu 10.000 lire sterline Unul dintre cele mai preţioase manuscrise literare a fost vândut zilele trecute la, New York; este vorba de singura copie autografă a poemului ..The Raven“ de Edgar Allen Poe Poemul eiste dedicat unui camarad de şcoală al marelui scriitor american și se afla până acum în posesiunea unei familii dîn Philadelphia. Suma de 10.000 lire steri care a fost obținută pentru acest manuscris este cea, mai mare care s’a plătit vreodată pentru o lucrare de Poe fiHÉMÉittVÉ Farse pe scenă... Până. acuma, nemţii nu prea gustau anecdote. Se. pare trisd cde o vreme încoace,' vorba de spirit, — gluma. ,,xjiitzuVL'. — a. început să.sucombe, si tn Germania, tri fata anecdotei triumfătoare. Printre anecdote, cele teatrale primează, ca peste tot de altfel, din noianul celor publicate. In ultima vreme, desprindem una‘ In adevăr,' foarte‘ reuşită. Wilhelm Klänger, un actor din lipsca, celebru pe la mijlocul veacului trecut, puse, tntr’o zi rămăşag cu nişte prieteni, că reprezentaţia, celebrei drame a lui Schiller, „Wilhelm Tell“,s se poate termina in douăzeci fi cinci de minute, ....... . In seara spectacolului, prietenii, toți, un stat așteptau cui nerăbdare să vadă minunea„Wilhelm Tell", — in care Kläger juca rolul guvernatorului Gessler, —, terminându-se în mai pufin de jumătate de oră. Nimic nu arăta Insă, la început, că Klüger ar putea câștiga rămășagul. Trecuseră douăzeci și trei de minute, când începu scena mărului. Tell nu salută mărul, e prins de.ostafi, intră Gessler, care-i ordonă să tragă cu cer. baleta nu mărul, ătezat pe capul tânăruluiTell.., . ... — Stăpâne, îngăduie mi să nu trag această săgeată ! . se roagă .Tell tn. genunchi, Gessler.Klăger se apropie amenințător de Teil, dar in loc de replica obicinuită, spuse, spre uimirea generală. . — Ei bine, fiindcă sunt bine dispus. te iert,*. Nu., mai trage,,, la.fi. copilul și ducefi-vă acasă... Complimente nevestii tale Si așa, piesa trebuie să se termine. Natural,după primul moment de surpriză, spectacolul fu reluat iar publicul, căruia i se explică farsa, nuse supără, fiindcă' Wilhelm GlAger era actorul lui favorit, -• '-r' ■/.. Rezon!.,. Intr'un magazin de lingerie, fi de toaletă. - ' * :**'• — luaţi' stofa asta, lână pură, lucru excelent. — Da, dar e prea scumpă.„ — Scumpă., De! Aşa e lâna. scumpă. Mor oile pe capete. •— N’o iau. Dă.mi nişte ciorapi, de dami„ . — Doriţi ceva mai fin sau luaţi pentru soţia d.voastră?... — Dă.mi nifte ciorapi de bumbac.... — ISO lei... — Cine, domnule, dar ■ ăftia ie ce sunt așa de scumpi? . . — Scumpi,domnule, așa e bumba. exil scump. Nu știti că s’a revărsat Missisipi?.,, S’a compromis recolta. Ba e ! ::7' Un cunoscut poet, să.i zicem d. l.n ■P.J.)Pt. a publici deunăzi tntr’o revistă câteva strofe• tntrs. cari. versurile frumoase se pot bine număra, dar cele spirituale sunt: deasupra oricărei aprecierii estetice Poetul l.n P.-l.ar zice: „Cucernic pentrui rimu- şi Gjt ridici bărdacă. Pe fratele Kereseti nud, uiţi cu cana teacă. Si, ca poet al viei serbându.i sfântul . hram. Închini pentru Hora\iu. Virgil Francis lammes“ E bine că avem ti:noi trei poeți de talia lui Horațiu, Virgil fi lammet. ' Mei departe tnsă e fi mai interesant: '■ ........... 't': f,Vreun' critic să te 'mite... eisUpot să. te facă — Estetului. Ilustru, tnchină. o .bărdacă. Opt .zile după Franța descoperi ] pe - ' Proust -~ Vezi, omul nostru nu e tocmai ata ■ - " '■ ■ - ■ - de ‘prost Nu e prost ? Ba, din contra. Noi credem că e foarte prost... Un mare cinematograf ■ din Capitală dă spectacol fi in grădină. ■ Pentru că amatorii să fie încunştiinţaţi, direcţia cinematografului în chestie a pus următoarea tablă de reclamă pe pânză, cu litere albastre şi roşii: , Vizitaţi grădina Cinematografului ...“ . ... Dri seară la orele nouă, se prezintă la intrare un domn de mediocră aparentă, care dă să intre. Controlorul, tl observă . , — Domnu'.„ biletu'..,. —' N'am nevoe de bilet. Eu Intru săvizitez grădina,,, ■ Viziteaz-le, bine, dar cu bilet Alt. fel nu se poate. ' Domnul a cedat,,La esire s'a adresat proprie.tarului care fuma xm trabuc pe sală : "' —T Venisem să vă. fac o vizită. Regret că nu v’am putut o face fără bilet. Ce ălaeur dorhnxile, să vă plătesc și d.voastră vizita ? Mai rău ca la doctor / Eu,, vin..itiţi .să mă distrez,, nu sd.mi facefi operaţie. Unu’ indignat... r Intre altele, un tânăr autor dramatic de avant-gardă • a dat o serie de reţete comode pentru construirea unei piese, recomandări e«ri • 'nu sunt lipsite de un ironic spirit de observație, tfNB .. # . sa teatru ic comode*. » Piesele moder*niste. -- Colaborarea Câteva conferințe organizate de Charles Dullin la teatrul său De l’Atelier, au reuşit să Intereseze !h gradul cel mai Înalt publicul Parisian, dat fiind că este atât de uşor să se Împodobească cineva cu penele păunului, fără nici un risc. Ceea ce adaptatorul pierde In • originalitate, câştigă In' conSideraţiune, căci se’ presupune că' cunoaşte engleza, germana, limbi rusă său grecească. — dar’ aceasta este in general fals. Adaptarea se neduce, in ‘cele mai dese cazuri, la o lucrare de imaginaţie asupra unei traduceri ,de a treia mână. 4. — Colaborarea. Colaborarea cu un” autor'ajuns, fireşte,căci colaborarea a doi necunoscuţi nu ar face decât să dubleze dificultatea plasării piesei! .... Rareori colaborarea reprezintă lucrul în comun a două spirite cari simpatizează. Tot asa spunea Taller, rand despre Antantă: In orice asociaţie. .. nevoe de un cal si un călăreţ; ceaace ne .interesează, este ca Franţa să nu fie calul“. Or, Intr'o colaborare, autorul „tănăr“ * totdeauna cal! ‘ 5. — 'in fine, un‘ ultim mijloc de a.şi Încerca soarta, dar cel mai puţin recomandabil. —»• li rămâne debutant' tulnfc temerar :să rişte a fi el Insuşi ’ şi să scoată substanţa piesei lui din propria lui concepţie. Dar directorilor’ de teatru’ nu prea le plac ' acest, fel de piese, şi în special ei nu concep că cineva poate fi debutant — De altfel, dacă ai avea talent, domnule,star. şti! . Şi începe atunei st îţi demonstreze cât de’rndienă e tentativa'ce faci, cât de naive iţi' sunt "sentimentele şi de neindemânatecă" intrigia..Când din pură distracţie, acest director deschide manuscrisul unui necunoscut, şi dacă găseşte în el o idee bună o păstrează pentru el, o dă apoi unui autor din grajdul său ca s’o exploateze. ’ Dacă găsește in acel' manuscris un rol potrivit pentru una din vedetele sale, atunci, uneori, acceptă'piesa, dar este mai originală. Această nepoții'ire' îi poate da un caracter de avant- propune autorului’ măgulit modifigustat de un anumit gardă foarte public. 2. — Actualizarea,unei tragedii clasice: . se schimbă numele, greceşti , în nume moderne şi se actualizează textul : piesa este genială. , 3. — Adaptarea., Adaptarea, r mărturisită dovedeşte o oarecare cinste. O piesă de teatru poate fi construită in 5feluri şianume.. .• 1. — Localizarea. — Tânărul autor debutant alege opiesă străină, a cărei situaţie o transpune In' ţara căreia autorul aparţine. Cu cât situaţia este mai nepotrivită pentru această ţară, cu atât piesa câm retuşări obucătărie • întreagă, care readuce piesa la modelul, cu.’ rant. In fine, pune condiția, dacă necunoscutul acceptă, să semneze piesa Împreună cu el, .dar să-' semneze primuM^ nu?“... Să nu mai vorbim de drepturi,. asfisaEttansaM*^HattÉdiÉ^ Charles Dullin B OLIDUL — Apăi... rămâneţi cu bine, domnule Ionescu — Drum bun, bade Sârmoiu ! răspunse domnul Ionescu, telegrafistul staţiei Boldeşti, fără a întoarce capul, preocupatde citirea, bandei de hârtie, care eşea ca o teme din aparatul Morso. Petrache Sârmoiu mai aruncă o privire, plină de amănăciune şi de invidie,* spre telegrafist şi spre aparatuil care ţăcănea neîntrerupt.,, de par’că i ar fi clănţănit dinţii de frig, eşi apoi pe peronul prăfuit din dosul staţiei, băgă un brâu teancul de gazete şi scrisori, sosite cu trenul de dimineaţă, şi o luă, încet şi trist, pe cărăruia, care duce, pe alături de linia ferată, la Tarniţa, cătunul in care badea Petrache Sârmoiui îndeplineşte funeţia de oficiant P. T .. Doborât de căldura amiezii de vană,Petrache Sârmoiu mergea cu capul-un pământ, urmărind ei o privirevagă şinele lucioase ale drumului de fier, care alergaxi paralel, perzând siUe . in zare, ca doi șerpi de metal, îndârjiți tntr’o cursă pasionată spre un potop nevăzut. Din când în . când, Petrache Sâmoiu își m.xita ochii dela șinele de drxim de 'fier la sârmele de telegraf, iat'c sbârniau dulce,, cu un tainic "Inţidles atunci, Sârmoiu ofta adânc, cu necaz şi, cu durere. Fiindcă şi Petrache Sârmoiu avea o mare durere; deşeapte ani era oficiant laTarniţa, de şeapte , ani, şi niciodată nu avusese, şi el, prilejul de a accepta sau de a transmiteo telegramă. Cărţi poştale primea, fi trimetea ,berechet,'de obiceiu, dela tarniţenii, care.şi făcea şi armata, către soţiile'lor din sat, sau dela nevestele din Tarniţa către bărbaţii ■ lor suib drapel, cărţi poştale, începând, toate, invariabil, cu: „Dragă, Ionică, află despre ''Noi că Vaca şi cu mine 'şi cu mota. suntem, Bine..." Mai primea regulat ziarele şi revistele, la care erau abonaţi învăţătorul, popa şi încă vre-o ’ doi oameni din 'cătun, pe care Sârmpixi l’e strângea toată săptămâna,. ca să . le. citească Dv., minica, şi pe Urmă, Lunea, să le .31** tribute' adresanţilor.„ , Din când în când, ni-di vorbea şi.'îa'itelefon tu“ofeciile învecinate'său eu -oraşul, dar o telegramă, telegramă■ nu venise, ţi ! .......... de Victor Rodan o fotografie, reprezentând . un soiude piatră ’’eludat fasonată, ■ ‘eu .. muite găuri şi găurele, purta, următoarea legendă : „Bolid, adică piatră căzută. din cer, tn greutate ■ d,e "circa şeapte sutede kilograme, găsit la Colorado Sârmoiu privi îndelung fotografia, se minună1 de greutatea şi .mărimea .bolidului.. se gândi că'la Tarniţa Jiu. căzuse niciodată o asemenea piatră din cer; zâmbi; se încruntă, apoi zâmbi’ iarăşi, ţi, deodată,iluminat, cu un gest de hotărâre definitivă, ■ se repezi la aparatul telegrafic: se puse tn legătură cu dirigintele poştei din capi: tăia judeţului şi ţăca, ţaca, telegrafiă . ..Azi noapte căzut bolid circa şeapte sute kilograme“. . Odată satisfăcută, frenezia de a expedia o telegramă, Petrache Sârmoiu se, întinse pe laviţa de pe prispă, gustând, din plin,voluptatea pasiunei îndestulate... In căpitala judeţului, telegrama lui Sârmoiu, stârni o emoţie indescriptibilă, piriginiele * poştei • o opriiunteă iu. plecase prin oficiul. Tarniţa, cel puţin în xX'jik urni* tpWjejwt;£? ,prefectului, epre exclamă încântat , când funcționa Petratdve. Sâmgtu.. Dej... _ B^avo! Şi să ştiţi .că de data a. aci şi ura împotriva lui ionescu dela * Prirone gară, care. tontă..ziua. ţăcănea. IB’ telegraf Cu aceste gânduri, amare, se opri Petrache Sârmoiu pe prispa oficiuluidin 'tarniţa şi, foarte melancolic, scoase poşta din brâu, începând să ■ răvăşească ziarele şi revistele. Printre ■acestea din urmă, era şi una ştiinţifică, pe a cărei Primă vaaină, sta mdi!‘ decorează Dar şi.' Procopescu ăst'ă, straşnici om ! ’o i : " ' Procopescu 'era subprefectul plăşit. In care se află Tarniţa. .. primarul, mai prăpăstios, isbi cu pumnul, in masă, sbierănd : — Să ştiţi că asta tot opoziţia ne-a făcut,o!„. Am spus eu că până ce nu mulăm pe blestematul ăla da Im&ă, tor tărănisti - nu-.-se liniștesc tipfirurile la Tarpita. .Dar cipeţeia scxtită.?■-', Camafidanțxâ '.'piefii Pdnsetrină ' bxipain cpzărmf ,‘si' pervj, tn goană- spre’Palatul ' .AdrrăsăstraUxi, «tdtffâ V'xptefektsil convocase' toate netâbUitările-„'.'f târgului; ța o; cbn-sfătuire, 'Eraţi,şi primarul, şi eătregi pjele,,poştei, \ .şi revizorul şcolar, s'.f';polifdixâ; -1 ;ți ’ x/p Jfgrmacilt.' chcxvaț eapexpețt; f'*, • măterie' de bolizi. După îndelunga'? şi. furtunoase discuţii; • dirigihteie'țpostei^ se: ariincă' tn axitOrnobilul prefepturtț, pentru a sbu, ra la telegraf, de unde expediă la farnițdi, următoarea telegramă: .Trittitem - anchetă. Supravegheați bolidul“. .Intre , timp, foile locale eşiseră_ In ediții speciale, * Gazetele guvernamneh. tale rele au cinstea ce se,făcea jupe.. tuM. prin cădrea bolidului peteritoriul lui',. și felicitau pe prefect pentru această "nouă dovadă de pricepere şi energiein schimb, cele de opoziţie, publicau ■ vehemente - apelări'■ la revoltă, . începând, toate, . eapv aşa .,. „Un bolid, de peste' şeapte sute de chilograme a căzut la ‘ far'niţa.'Nu, ne miră, fiindcă ne-am obicinuit să nx£ ne mai mirăm de nimic; sub acest guvern in, famiţ'... Sârmoiu primi telegrama prefectului spre seară şi încremeni. Toată fericirea, de a recepta, un sfârşit, o tele.gramă, fu. distrusă de gravele primei, dii, pe care.l făceau să le întrevadă cuo patru cuvinte fatale * ~ • r .. . Ce bolid ? Care bolid ?' Unde bolid? Ancheta va veni, nu va găsi nimic, va descoperi farsa... Sârm.pixi se vedea destituit, poate chiar arestat. in orice caz rărhas pe drumuri... DOOdată însă scoaseun .strigăt de triumf găsise soluţia salvatoare.„ Se repezi la telegraf şi, cu iuţeala,.disperării, depeşă. •i - ,..C ■ . i ■ 1 '/ ,,Nu. mai trimiteţi Ancheta, Bolidul a plecat". , , 1 Apoi, mulţumit că a aranjat toate, cură era, mai bine, i eşi din noi pe prispă, ferţeit de astădată, că a aşteptat cât a aşteptat, dar că, tn sfârşit, dupăşeapte ani, tntr’o singură zi, a primit-'una şi a expediat două telegrame: ' Aproape ca Ionescu dela gară !a. ..Trimitem anchetă, bolidul.“. Supravegheaţi Dramaturgii moderni "Scriitorul rus, care s’a făcut în scurt timp celebru, pe toate scenele europene și americane, ca autor dramatic și regisor. Din Evrimoff s’au jucat la noi ,Arlequinada“ la • teatrul Popular și Cel mai important“ la tripa din Vilna- - p. 4s «mt* EVREIMOFF. Pentru pro Distinsul nostru confrate, donat în congres, pentru a lupta im» Gr. Trusan-Petronilla, comentând potriva celor ce înţeleg «I se folos deunăzi în Viitorul, o informaţie» , apărută şi in ziarul nostru, asupra sindicalizării scriitorilor francezi. Îşi termină articolaşul,— interesant, ca întotdeauna, — cu următoarea Înţeleaptă observaţie : „Scriitorii ar putea lua astfel exemplul celor ce nu sunt intelectuali, pentru a-şi consolidaprofesiunea, care nu ae susţine numai prin talentul individual, dar şi prin reciprocul ajutor al fiecăruia’’. Doream de multă vreme — de la apariţia articolului d-lui Tăpşan — să revenim asupra acestei chetiuni, capitale pentru propăşirea unei literaturi tinere: nu regretăm încă această întârceree, deoarece reziltatele ..congresului autorilor dramatici,de la Borna, exseaecă ilegal," fraudulos, de produ,sul'muncii lor. Dar congresul s’i ocupat, — cum era și firesc într’oadunare internationale, — de rapturile' literare' ce se săvârșese dintr’o tară în alta, cu un cuvânt,' de traducerile neautorizate, jucata sau publicate fără respecta rar' drepturilor autorului. Dar chestiunea aceasta nu e rezolvată, la noi, ' nici în cuprinsul fruntariilor noastre'? avem,e drept, o lege pentru proprietatea literară și artistici, și încă drastici, dar nu prea există nici o cale practică, spre a putea fi aplicată cu folos pentru scriitor sau com* pozitor.'■ Deaceea, credem că, înainte de » păși la consolidarea profesiunii, cum foarte bine spune d. Tău* pase „Rampei’ de către d. Liviu «an, — prin sprijin mutual, scriite Rebreanu, amplifică și complec rilor noștri li se pune problema toază problema. In adevăr, d. Liviu Rebreanu remarcă, în expunerea d-sale, caracterul comrcial al congresului. Autorii din ‘toată' lumea s’au' adus gravă şi mai actuală, a apărării proprietăţii lucrărilor lor.Aceasta ar trebui să fie prima ţintă ai unui, eventual sindicat al scriitorilor şi compozitorilor. Rmp. Uzarea salariilor ’ frftweur! f Iunie 1927; * Luni 30 Mai 1927 ABONAMENTELE UI TARA ^•1 luni * • • *; «- ♦ţT'"» 200 lUllI s • *,•Ial*|s|»ÍdÍ»ffl»1 % + • • • • •'•»aîe'e ♦ • • • • Of STIAmAUTB A • « • f •« « • • ' • • •• * »o îoi . . . OOO M an • • • • • * .ÎOOO se plătesc Înainte *1 Încep la 1 sau la 13 ale fiecarei luni, 400 700 lui nenea Naie Basarabeanu De vorbă cu bătrânul bibliotecar al Teatrului National O flautâ pitorescă din lumea noastră teatrală.— O Jumătate de veac In slujba Teatrului National. — Amintirile unei Îndelungate cariere. Cele șapte „faze** ale mândriei Iul nenea Naie Basarabeanu . .Nucredem să se găsească mulţi dintre ■ cititoriinoştri, care să nu cunoaştă birourn administraţiei Teatrului Naţional. Măcar odată în viaţa lor trebuie să fi intrat pe uşiţa din strada câmpinsanu şi ti, urcat, trepte, ie direcţiei, pentru a cere.. de .pildă, deşi...mai ’obicinuit lucru, ce se cere .unei direcţii de teatru. — un mic. bl.„ itt. de favoare ! Nu îndrăznim, să. presupunem că cetitorul nostru, s’a aven-; turat mai departe, căa trecut de uşa cabinetului directorial (..Intrarea neanunţată strict interzisă“), pe culoarul care duce spre cabinele artiştilor şi, mai ales, sala artistelor. Tocmai de aceea socotim util şi arătări, ci pe dreapta ■ acestui culoar, se află o scară, pe care se poate ajunge la etajul al doilea al Teatrului Naţional. In acest etaj se află instalate comptabilitatea, casieria şi biiblioteca. ; O biblioteci foarte puţin vizitată, fără îndoială, şi totuşi, foarte interesantă. In Trimul rând .se găsesc în rafturile ei: străvechi, vrafuri, vrafuri de manuscrise prăfuite : .toate piesele, care s’au jucat, era vorba să Se joace sau au fostnumai propuse Teatrului Naţional. Apoi fotografiile -‘îoape tuturor artiştilor ’ noştri morţi : afişe istorice , pentru scurta,, şi aşa bogata, viaţă "a teatrului nostru ; autografe preţioase, tablouri vechi o comoară de documente, în care „Rampa“ a găsit adesea minunate surse de informaţii pentru începuturile teatrului românesc. Tn *11.11001-11 .acestor vestigiiale n. nui apropiat şi glorios trecut, ca un gardian legendar' altimpurilor . 'deodinioară, ca un păzitor milenar, desprins din vre-o feerie romantică, trăeşte Senea Naie Basarabeanu • NENEA NAIE... Nertea Naje. e,stc., fără. îrijoră. cel mal . senzaţional .object . din biblioteca Teatrului sNaftona.!, .. .Dgi cxm. deschizi uşa..— TI găsiţii'.aţâţai. 'cu. minte ‘şi absent, ia mesxita-^din st.ăxx.. ga,., ocupat; Jpvariabil,, exi" .tăierea in bucăţi;bucăţele ’a Unei '.felii de pâine. Opliţdiţe,hii (xxdepl'irxirţa', căreia se., foloseşte :':de.f xtti. -briceag: asemănător instrumentelor, primtine din, epoca pic' - - - : . . ; trei cioplite. Nenea Nae are ÎS de ani, 'aşa' incit- Im mod’ fatal, bricea-' gul arhaic a trebuit să înlocuiască măselele tn travaliul fiziologic al masticatiunii... b\n căp tR, cină,, nttiăă Naie se oprCftc ,ăm tmbxi.citdtirek pâinii, fie pentru « * rănirii o privire piezișă, fireală, fetelor delă Conservator, care se fac că citesc,' pe la me^e, .fie pentru a trage un gât Zdravăn dintr’o sticlă misterioasă, tupilată sub scaun, conținând un amestec , straniu delapte fiert şi zeamă devarză acră, remediu suveran, descoperit de Nenea Nae, pentru'‘orice’ fel’ de' necaz omenesc, delai bătături până la căderea părului.,, Deobiceiu, Nenea Naie nu se'deveneapă când intră cineva, in biblioteca teatrului.. ci, in. salutul noului venit, se mulţumeşte să. .răspundă grăbit : „Salutare, salutare -Nen’ Naie“ Dar dacă persoana intrată este de oarecare importanţă, nenea Naie Basarabeanu ,se ridică grav de la mesuţa lui. scutură ţărănoi turile de pâine risipite pe redingota-i, imbodobită cu medalii şi decoraţii, întinde vizitatorului o mână tremurândă, şi răsteşte'' solemn: ,,Clau, dau, ilustre“ 1 .Ceremonialul acesta, pecare, nenea Nate li săvârşeşte cu convingere şi statornicie, dela 1ST7 încoace, de când s’a ,întemeiat biblioteca teatrului, ca. pită un mic adaus, când persoana intrată, este un aevăr, de considerabilii importantă, j atunci, zâmbind din toate sbârcuriie, care i brăzdează,ca urme glorioase ale unei vieţi de strădanie, obrajii, întotdeauna rast compled și proaspăt. Nenea Naie rxspă ,,Ciau dau, ilustre!" adaugă: „Dorică întineresc când te văd. Toate se inve. telese aicea când intri d-ta$1 In adevăr, fetele dela Conservator chicotesc între dânsele, urmărind solemnitatea primirii, dar Nenea Naie nu se ocupă tn clipa aceea, de ele. di, ptt. nându.se cu toată pasiunea în «ertit*ciul vizitatorulud, tmbidindu-l să şeadă, asiguirându.l că va fi satisfăcut „a tout â Vheure" sau „apres avoir", — locuţiuni semnificând urgenţa, în vocabularul lui Nenea Naie, — aleargă de colo până colo, cu paşii lui, mă prund de moşneguţ, acompaniaţi de clinchetul discret şi agreabil al decoraţiilor şi medaliilor de pe redingotă, care se ciocnesc între ele... PASIUNILELUI NENEA NAIE Fiindcă, un adevăr, caracteristic pentru .Nenea Naie este pasiunea caldă, curată. Îndărătnică, ‘ pe care opune tn toate' îndeletnieirie lui, şi mai. a. Ies. In. aceea de bibliotecar. Anul acesta s’au împlinit cineizeci de ani de când Nenea Naie a Întemeiat, de când Nenea Naie îngrijeşte , biblioteca Teatrului Naţional. Doar de dragul acestui semicentenar a consimţit nenea Naie să facă la pensie, bine înţe. Ies cu Învoirea de a se ocupa şi mai' departe 'de bibliotecă.’ Acum cinci • ani, când a fost vorba să fie scos la pensie, pur şi simplu,, nenea Naie a vrut să se sinucidă, a* rupeându-se In stradă, de pe acoperişul te^riului, — şi‘era cât pe aci s’a şi facă, dacă nu eră oprit la, timp , ?• câţiva ’ inşi, care-i bănuiau intenţiile ! In decursul ultimei jumătăţi, de veac, nenea .Naie Basarabeanu nu s'a indurat' aă se despartă de biblioteca lui, decât de dragul străinătăţii, pa care o iubeşte cu o egală pasiune pentru a putea călători şi.a tocat moştenirea, şi când moştenirea s'a tenminat, a voiajat cu produsul unor sas praomeneşti economii şi cujertfa ori cărei urme’de confort. Adesea, a dormit noaptea, pe valiza lui,lângă un felinar... Da’r. dormea în Piaţa Sun Mareo şi era fericit ! Din numeroasele lui' călătorii peste hotare,' Nenneai Naie păstrează visătoare amintiri şi' o mulţime de bilete de tren şi de tramvai, pe care le exhibează cu mândrie, ca pe nişte'zapise de netăgăduite nobleţei De fapt, toată persoana lui nenea ,Naie Basarabeanu, toate gesturile si atitudinile vii. "sunt impregnate de nobleţe, de un fel,de nobleţe roman, McS. donchişotească, neverosimilă, care adesea îl face să semene teri, bileu-vre-un -bătrân elenter-nefericit, dintr'o melodramă de pe vremuri... Aşa se explică şi stilul, şi verbiajuî bombastic, de care se foloseşte, nenea Naie, darnic cu adjectivele,pe carai le risipeşte, în frază, cu o generozitate mirobolantă, trecând, superbă, peste micile confuzii absurde de sens..* Am căutat să păstrăm, pe cât posi’ibil, savoarea rostirilor lui Nenea Naie, în răspunsurile, pe care ni le-a dat, când ne-am dus să-l intervrevăm, cu prilejul jubileului său de-cincizeci de ani, petrecuţi în biblioteca Teatrului Naţional, după câţiva ani de teatru efectiv. Nădăjduim , că, impresiile şi amintirile lui vor complecta portretul, pe care am căutat să-l schițăm, portretul unui modest, dar credincios, soldat al Thaliei, al'unui veteran... care. privește cu mândrie ir» trecutul lui...- - •’ ' ’ -c (Urmează în pag. II-a\