Rampa, octombrie 1927 (Anul 12, nr. 2905-2931)

1927-10-01 / nr. 2905

— ! SUPER IR/DE SI / R / DE SUNT CELE PIAI BINE PIAI VECHI SI EEPUTA IE VO­PSE­LE de STOFE CA V TA TE PRETUI!N DEM. FRA­TELL! G­ABB­AN! CALEA PA­HOVE! .276 BUCURESTI TE­LE.319la A APARUT: „DIN UMBRA virur tel 40.— tei 40.­ROMAN de MARIA 8. PALADE-GALAT1 autoarea romanului „HUMERUS UAUSUS“ tei 60.­ e vânzare la Mit librăriile din ţară Lemne d* foc Nu cumpăraţi lemne nespintecate Pierdeţi 30 % la consumaţie Alfred Löwenbach & Co. LEMNE, cocs, cărbuni CALEA VICTORIEI. 12S — BUCUREŞTI - 1A apărut No. 9 din marea re­­­tistă de literatură şi artă. GÂNDIREA cu următorul sumar & Nichifor Crainic­­ Pen-Clu­­bul românesc (o propunere scriitorilor m­inoritari). Tudor Arghezi : Toamnă de suflet (poezie). Mateiu Ion Caragiale : Craii ’de la Curtea-Veche (roman). Ion Minulescu : Rugă (poe­zie). Ion Pillat : Elegie (poezie). Petre Marcu-Balş : Mistica Statului. IN MEMORIA LUI VASILE PARVAN Jerome Careppino : In me­moriam, prof. la Sorbona. Al. Busuioceanu : Alegerii. Em. Bucura : Vasile Pârvan al amintirii. G. Călinescu : Sub masca lui Vasile Pârvan. M. Vulpe : „Getica». IDEI, OAMENI, FAPTE . Em. Bucura : Congresul pre­sei latine. CRONICA IAI. Bădăuță LITERARA­­ : Tudor Argh­ezi CRONICA PLASTICA * O. V. Cisek­s Grigorescu (douăzeci de ani dela moartea marelui pictor). CRONICA DRAMATICA: Ion Marin Sadoveanu : Co­media fericirii, D-ra Nastasia. Nichifor Crainic: Cronica măruntă. Prețul unui exemplar 10 lei. Abonamentul anual 330 lei. MatNi Ba „RAMPA** 2 Teatrul CAROL cel MARe (Eforia) sâmbătă 1 Octombrie 1927 va avea loc singurul CONCERT dat marele tenor rus LEON FRANZ In program ariile următoarelor opere: Aida, Lohengrin, Rigoletto, Trovatore, Tosca, Boema, Wilhelm Tell, Ebreea, Hale­wy, etc. Biletele la cassa teatrului Actorii»e literare Lite a ii şi Congresul presei latine Vin d­in toată lumea In România re­­prezentanţii cei mai străluciţi ai scri­­sului cotidian. Nu ne făcem iluzii a­­supra amintirilor ce ie vom lăsa şi nici nu ştim dacă evenimentul va fi folosit cu diplomaţie într-un sens ca­­re să convină ţării noastre după ce musafirii se vor reîntoarce la călimă­­rile lor. Avem Insă certitudinea că ocazia e unică in sine pentru a aplica ceeace de ani de zile toboşenim în jurul cul­turei româneşti. Ziariştii, străini sunt In majoritatea lor literaţi de marcă. In Ungaria ei sunt cei cari au mijlocit difuziunea cărţii franceze moderne. O carte de Fr. Corco, de Miomandre, de Mac Or­­lan apare în Ungaria a doua zi după apariţia ei la Paris. Serviciul e dublu. Întrucât el are şi un sens cultural şi un profit politic. Avem nevoe mai mult ca oricând de Prieteni cari să ştie să scrie. Şi apoi acest comerţ se face reciproc ca un fenomen de osmoză. Vom găsi câteva cărţi româneşti cu cari să ne prezen­tăm onorabil in Franţa. Ministerul cul­turii are chiar datoria să grăbească acest lucru. Prietenii cari ne vizitează cu ocazia congresului presei latine sunt dispuşi să ne cunoască şi să ne ajute. Şi chiar dacă n’ar fi aşa avem datoria să ne recomandăm singuri. Ca împiedecă, pe scriitorii noştri, dela un demers în sensul acesta? E timiditate, sau o Intimă conştiinţă care le recomandă prudenţa?­, D. A. Cotruş va scoate in curând un nou volum de versuri. # S'a vorbit de reapariţia ..Vieţii Lite­­rare." Gruparea din jurul acestei re­­viste se găseşte actualmente dizolvată, iar d. I Valerian redactorul ei n-a fixat încă data Reapariţiei . Vieţii Li­­terare.” Ne amintim de cazul revistei .Flacăra." care nu mai apare de pa­­tru ani fără să fi anunţat până în prezent că-şi încetează apariţia. Şi ar fi profund regretabil să ne aflăm în faţa unui atât de nesincer deces, mai ales că ,Viaţa Literară” era suscepti­bilă de directive nouă utilă prin a­­pariţia ei săptămânală regulată şi menţinută intr'o notă de decenţă, cu toate fricţiunile dinlăuntrul şi de dî­­nafara grupării. »-«El Succesul comediei »-M Anton Bibescu la Paris Asupra piesei d-lui Anton Bi­­bescu „Laquelle ?” care s-a repre­zentat pentr­u prima oară în ziua de 26 Septembrie cor. la teatrul Mathurins din Paris, ziarul „Co­ncedia” publică următoarele : D. Anton Bibescu nu este un derutant. Acum două­zeci şi trei de ani şi-a reprezentat prin inter­mediul grupării l’Oeuvre, pe sce­na teatrului Marigny, cu un suc­ces incontestabil comedie în trei acte „Le Jaloux”. Catulle Mendes decernă atunci d-lui Anton Bibescu un loc la aristocraţia literară a Franţei. I se făcuse elogiul sincer al celor trei acte cu dialogul viu, frumos, decepţia făcând excesul de pari­­zianism către care sunt închinaţi străinii. Pentru Mendes, care a fost un mare critic, premiera co­mediei d-lui Anton Bibescu avea „sunetul unui suflet de cristal” dii seara, ascultând „Laquelle” , noua lucrare a d-lui Bibescu, mi s’au evocat aprecierile lui Catul- Je Mendés. Desigur că subiectul din „Laquelle ?” e cu„ totul dife­­de cel din „Jaloux”, dar se re­cunoaște în piesă o psihologie de­licată”. Centenara f­ilarmonicei Un instrument de muzică populară al cărui inventator e un simplu nostas din Paris anume Charles Buf­­f«»t care a avut acum o sută de ani •deea să construiască pe sistemul or. gel un instrument mic de mână — In. ♦rebulnţând cu alte cuvinte presiunea •terului care face să vibreze o lamă subţire de metal. Dar cum se întâmplă ades în lu­­me __ poştaşul genial nu a avut şi simţul practic de a desvolta invenţia. Nu se ştie de a vândut.o sau nu, dar cert e că un industriaş german a pus In comerţ primele harmonice. De atunci deşi instrumentul s’a tot perfecţionat a rămas totuşi mai mult întrebuinţat de oamenii din popor cu toate că marii artişti când au încer­­cat să cânte cu harmonica au ajuns la rezultate minunate. iifi VariaRuni fiindcă sunt distral... Cunosc oameni foarte distinşi cari aparţin unei anumite naţio­nalităţi, numai pentru că de la în­ceputul vieţii lor au fost nişte „distraţi”. Prietenul meu V. trece drept evreu numai datorită aces­tei uitări de sine, acestui spirit ie-m’en-fiche-ist. Şi mai ţin minte o veche dispu­tă de presă în­­jurul culoarei po­litice căreia se credea că aparţi­ne Anatole France. Marele ironist nu desmintise nici când socialiştii şi-l revendi­cau, nici când cameloţii regelui îşi sprijineau teoriile lor cu di­ate elin­icele scrise de bătrânul „dis­trat”. Autorul „Grătarului la Re­gina Pedauque” îşi dete duhul, d­ar contimporanii se găseau în­­tr o dilemă teribilă : „Care partid să-i ridice statue Şi cum recu­noştinţa e o chestiune de o clipă, până să se restabilească adevărul le-a dispărut entuziasmul şi uno­­­ra şi altora.­­ Altă dată citeam că o fată a fost­­ citată la recrutare. Gingaşa re­crută fusese până la vârsta de 21 de ani atât de distrată încât nu observase că trece pretutindeni, chiar şi în controalele armatei, drept bărbat. Mărturisesc că fac parte din a­­ceastă tristă categorie de oameni. Nu desmint nici­odată nimic- Din timiditate sau din altceva, mă las pretutindeni să trec drept ceea ce par. Și am plătit de numeroase ori foarte scump luxul lenii mele. Deunăzi mă întâmpină o doam­nă bine :­­— Ce mai faci, Ionele . Te-am căutat în toată Capitala. De când ești în Bucureşti ?... Ştii că Tanti s’a măritat... Titi întreabă mereu de tine. Ei bine, dar şi tu, prea eşti de tot. Dispari aşa şi ne laşi încurcaţi. Riri a plâns două zile. Te iubeşte, ştrengarule. Te faci aşteptat... Ţi-a lucrat Riri un porte-visite o superbie... Ameţisem. — Vai de mine, îngăimam... Se poate ? — Uite că s’a putut. Dar acum nu te las. Mergem împreună la Focșani. O să te facem o surpri­­zată... Fii gata până diseară la ora 9. Avem un accelerat... Doamna a, oprit o limuzina gi după ce a fixat ora rendez-vous­­ului în gara de Nord, a dispărut. Până seara am fost convins că eu trebue să plec la Focşani unde mă aştepta Riri cu porte-visitul. Ce importanţă mai avea faptul că eu nu cunoşteam i aici pe Tauţi, nici pe Titi, mei pe doamna, nici P­e Riri, şi nici măcar Focşanii. Eu trebuia să plec. Simplul fapt că aveam un accelerat la nouă era suficient să mă convingă că cele ce auzisem de la doamna erau ve­ridice. Tocmai la ora când părăseam redacţia primesc vizita unei tine­­re drăguţe, venite de departe, pe care (pardon de expresie) o iu­besc şi eu care ştiam şi eu că „da­că o vrea f­ranţa”... Am avut o criză de conştiinţă, i-am luat braţul şi ne-­am ascuns, într’un local de noapte. Scumpă doamnă, dacă tei citi aceste rânduri, fă-mi serviciul şi spune Rir­ei că nu sunt eu—şi da­ca tot mă mai regretă, spune-i că-i doresc cunoştinţa şi că pri­mesc parte-visitul. A se adresa la ziar sub „Dis­trat”, ROMULUS DIANU P. S. Aş vrea însă ca tânăra nostalgică să nu afle cât sunt de „distrat”. In cazul acesta, doresc să se pronunţe dacă doreşte „aventură fără cunoştinţa, sau numai cunoş­tinţă fără aventură”, R. D. RAMPA T­ain Fără să fie ceea ce se înţelege p- apoi lucrul m’a costat puţin.. Lu­­bişnuit printr’un „om moale” d. crez la o croitoreasă modestă, pe Vasilică Georgian, suportă încă. nimica toată... li ajut şi eu.. — acum după patru ani de căsui­ ’ cie,—amestecul întregei sale fami­lii, în mersul menajului său. Familia d-lui Georgian nume­roasă, cu reprezentanţi coborâţi pe capul lui din toate ramurile arborelui genealogic, nu admite „risipa” pe care d. V­asilică o face cu toaletele soţiei sale. Şi d. Vasilică,­­ sufere cumplit din cauza asta. Sufere pentru că îşi iubeşte nevasta — pe care o ştie cinstită ca un înger — şi care vrea s’o vadă întotdeauna coche­tă, şi sufere încă pentru ca nu poate opune, categoric, rezistenţă familiei revoltate de luxul Adria­nei. Şi d. Vasilică s’a gândit mult la chestia împăcării dintre capră şi varză şi într’o seară s’a întors foarte vesel din oraş, încărcat de pachete cu bunătăţi. Adriana i-a eşit înainte „dulce” şi scăpăiată ca de obiceiu­... — Dar ce e cu tine „micule” de vii aşa încărcat. — Am scăpat de grijă... N’o să mă mai certe tot neamul meu din cauza rochiilor tale... Am găsit un plan... Şi degetele înmănuşate ale In sfârşit, azi aşa, mâine aşa, fa­milia d-lui Vasilică a început să şuşotească­.. Atâtea toalete de­­deau de bănuit... şi într’o seară d. Vasilică se pomeni c’o vizită neaşteptată... — Sărut mâna mamă !... —• Bună seara Vasilică... îmi pare bine că te găsesc singur a­­casă... _ — Dar de unde ști că sunt sin­gur... — Păi... pe noru-mea... Adria­na... am văzut-o trecând pe la cinci în oraș și de-atunci nu s’a mai întors...­ E aproape nouă seara... — Carevasă zică ai stat tot tim­pul la fereastră ca s’o pândești ? — In interesul tău, maică... A­­driana să şti de la mine­.. a luat-o pe drumuri greşite... Ochii d-lui Vasilică au rămas, în poziţia în care se aflau, cinci minute... — Eu nu vorbesc până nu ştiu, Vasilică mamă !... De mult mă gândesc, mă sucesc, mă învârtesc, dacă să viu să-ţi spui...”. Mâinile d-lui Vasilică, tremură. ---- UluldUUtalC cllo ; rv • 1 • J I TV* , d-lui Vasilică, schiţară _ în ritm ; yc,oarele aşişderea!... Dinţii, i­­de pendul — gestul clasic care în- d­era­­soţeşte exprimarea unei mari mul­ţum­iri lăuntrice. N’a vrut să-i spue „planul” pâ­nă când nu s’a instalat pe un fo­toliu în salonaş, cu „Adriana lui” pe genunchi. — Dragă, planul meu e simplu de tot­.. Oul lui Schakespeare... ce­ vrei Adică de ce trebue să știe toată familia mea, cât te cos­j­­ă rochiile pe tine ? N’avem decât­­ să spunem prețul pe jumătate, sau pe sfert... Ei n’au să mai spue­­ că ,­mă ruinez pentru rochiile tale şi tu te vei îmbrăca aşa cum ai tu poftă să te 'mbraci... Este ? " Adriana i-a încolăcit gâtul cu braţele­ ei goale şi conjugale şi d.­­ Vasilică a depus cucernic, dife­rite sărutări, pe suprafaţa între­gei sale fiinţe.­­ începând chiar de-a doua zi, planul d-lui Vasilică s’a pus în a­­plicare, şi luni de zile Adriana şi-a făcut rochii peste rochii, ale căror preţuri uimeau cohortele de mătuşi, verişoare, naşe, fine, unchi, veri, nepoţi, naşi, etc., din care se compunea familia d-lui Vasilică.­­ — Cum dracu faci tu, soto, de. ...­­___ te costă numai 10.000 lei. o rochie I baz. această_ povestire ca asta ? Asta e rochie de trei-1 crezi că e bine să se zeci de mii... 'aci. — Am găsit mătasea eften... și- i dai... Dar rochiile ei fac de pa­tru ori mai mult... Am fost la croitoreasă și m’am interesat... Și atunci spune și tu, de unde are ea atâjia bani ? E la mintea omu­lui că are un amant... Asta e taina... _Un hohot _ de râs, isbucni din pieptul d-lui Vasilică, ca un tril viguros de privighetoare artifi­cială... în timp ce mama dumisale trântea cruci peste cruci — pe pieptid absent — convinsa că fiul său a înebunit de durere-Urmarea ne mai având nici un adevărata sfârşească — Mamă! Nu mă teroriza.­. Spune-mi... Dacă Adriana, mă în­şeală... o omor... Mama d-lui Vasilică şi-a ţu­guiat buzele şi şi-a scuipat în sân — Doamne fereşte!... Da eu sunt sigură că Adriana te ’nşală... D. V­asilică a sărit în sus, ca o surpriză svâcnită de-un arc.. — Pe ce te bazezi ? — Apăi, ia gândește-te și tu... Adriana și-a făcut douăzeci de rochii luxoase­.. Ea zice că dă Lunettes Notres Dicţionarul limbii engleze datorit lui James Hurray va apa­re în curând. început acum şai­zeci de ani acest dicţionar a nece­sitat cinci milioane de fişe. Pictorul fără braţ. A murit zilele trecute pictorul englez Bertrand Hiles, care In ur­ma unui teribil accident de cale ferată îşi pierduse ambele braţe. El picta cu picioarele şi perseve­rând a lucra într’o artă pentru ca­re era dotat, pictorul Hiles a dat un măreţ exemplu de voinţă. Proletariatul intelectual în Rusia Ziarul „Pravda" a calculat că cel mai bine plătit dintre lucrătorii in­­telectuali la soviete — şi anume lu­­crătorul tipograf — abia poate dacă e econom şi sobru să consacre 77 de copeici pe lună pentru educaţia co­­piilor săi şi pentru cumpărături de cărţi şi Jurnale. Cu această sumă nu se poate plăti măcar un abonament de gazetă. Nici când cartea nu a fost mai urgisită in Rusia ca subt acest regim care nu încetează de a între­­buinţa cuvântul „cultură" care a transformat statul în mecenă, editor şi librar. Zi şi noapte, rotativele sovietice re­­varsă movile de hârtie tipărită — pro­za şi poezia se grămădesc cu vagoa­­nele în depozitele „Cultural proleta­re" şi nu se mai desfac decât cu top­­tanul. După „Izvestia” volumele ne­­vândute şi de nevândut au dat în bugetul anului trecut un deficit de 35 milioane de ruble. * Suptemana literara de Romulus Clenu !*. E. N.— Club românesc.— Dl. Brătescu-Voineşti trebue să vor­­bească.— Despre Vasile Pârvan In „Gândirea“. — Despre un ro­­man de I. Minulescu. — Perpessicius Apariţia „Gândirii (An- N­I No. 9) pune în discuţie chestiunea Pen-Clubului românesc, prin con­deiul d-lui Nichifor Crainic. Era util şi necesar ca scriitorii noştri să fie — cât de succint mă­car — ţinuţi în curent cu chestiu­nile ce au format obiectul con­gresului Pen-Clubului, ţinut anul acesta la Bruxelles. D. Nichifor Crainic însă nu accentuiază asu­pra datelor informative, cât mu­stră indiferenţa (dacii nu chiar mai rău) românească faţă de ac­ţiunea binefăcătoare întreprinsă de clubul internaţional al Poeţilor — Eseiştilor — Nuvelistelor. D. Nichifor Crainic formulea­ză chiar pasager o gravă învi­nuire d-lui Ion Alexandru Bră­tescu-Voineşti, „marele” nostru prozator căruia trebuie să-i amin­tească membrii din când în când, în clipe de constrângere, că e pre­şedintele Pen-Clubului românesc ! Nu ne-am ocupat nici­odată de cumulul de funcţiuni al d-lui I. Al. Brătescu-Voineşti, „marele­­ prozator”. De data aceasta însă lucrul capătă o semnificaţie gra­vă. Pen-Clubul românesc trebue să devină cât mai curând posibil o realitatea activă, alcătuită pe criteriul cetăţeniei şi nici­decum pe cel al limbii de Stat, cum foarte bine remarcă d. Nichifor Crainic. Apropierea dintre scrii­torii români şi cei minoritari este cu atât mai imperios necesară cu cât ea e dorită de ambele părţi şi e de natura să faciliteze raportu-­­ rile între două spirite din cari­­n’au dispărut de tot resentimen- t tele politice.­­ Pentru această acţiune, care în­­târzie vinovat, nu se cer prezi­denţi figuranţi, cari să apară când şi când, protocolari în aduna­re, plini de decoraţii ca directorii de circ, ci oameni activi şi ener­gici, conştienţi de gravitatea pro­blemei, oameni cari, ,.sprijiniţi de oficialitate” să ajungă la congre­sele anuale ale Pen-Clubului îna­inte de spartul târgului. P. AL. BRATESU.VOINEŞII Articolul d-lui Nichifor Crainic e un semnal de alarmă. Va şti d. I. AL Brătescu-Voi­­neşti să se descurce onorabil din situaţia în care cu atâta delica­teţe e pus? Noi dorim neapărat o lămurire, pentru a nu fi nevoiţi să revenim.­­ D. Jerome Carcppino, profesor la Sorbona şi membru de onoare al Academiei Române, subscrie­m Gândirea un articol despre savan­tul român regretat în toate cercu­rile intelectuale europene, Vasi­le Pârvan... E un articol academic şi plin de sobrietate. . Gândirea însă sfinţeşte amintirea marelui dispărut consacrându-i un ciclu D. Al. Busuioceanu si Radu Vulpe complectează ciclul, pri­mul într’un articol plastic şi sim­bolic ca­ o parabolă, cel de al doi­lea intr’o sintetică recenzie a „Ge­ticei” de Vasile Pârvan, carte pe care va trebui s’o citim neîntâr­ziat cu toţii, pentru a nu fi mâine poimâine puşi în ridicula situaţie de a ne informa din străinătate a­supra valorii ei epocale* * zime, d. Ion Pillat pitoresc, şi nos­talgic românesc. Continuarea romanului „Craii de Curtea Veche" de d. Mateiu Ion Caragiale confirmă rândurile entuziaste ce am scris acum câte­va luni despre autorul „Crailor de Curtea Veche” şi cari ni s’au imputat de unii prozatori ca­ exa­­geraţiuni. D. Mateiu Ion Caragia­le­­, alături de d-nii Liviu Rebrea­nu şi Emanoil Bucuţa, un mare prozator român, dintre cei cari ne-ar servi mult dacă am îngriji de traducerea operei lor în stră­inătate. D. Ion Minulescu a început nu de mult publicarea unui roman în coloanele „Adevărului Literar”. Mărturisim că i l-am urmărit cu atenţie, dar şi cu o strângere de inimă din ce în ce mai penibilă. E evident că volumul e scris di­rect, nici­odată transcris, cursiv şi plat ca un articol de ziar, ener­vant de odihnitor. El nu dă măsu­ra talentului d-lui Ion Minulescu din „Romanţe” şi e cu atât mai puţin o operă de maturitate. A­­cestea ia ceea ce priveşte scrisul.­­ Cât despre technica romanului ,ea e absentă.­­ Aci şi colo te întâmpina scăpări surprinzător de neabine. De pil­dă , d. Mihulescu vorbeşte mereu la persoana întâi şi la timpul pre­zent. „Fac aşa... dreg aşa...’ apoi deodată schimbă planul, răstur­­nând poziţia celor afirmate şi a­­dăogând la passé deffini: „Am primit de acasă şase sute de lei_ Ehei, dar pe atunci, suma asta era ceva colosal”. Am citat din memorie . Mi se pare însă că ree­­se clar dovada celor ce am scris mai sus. In ultimul număr al „Adevăru­lui Literar” : „Cum iubeşte Lizi­­ca” de d. Ion Minulescu. * O poemă îndrăzneaţă semnează d. A. Pop-Marţian în „Universul Literar”. D. T. Muşatescu publică o schi­ţă excelentă „Ploae pentru fe­mei”. „Universul Literar” aduce încă săptămânal ceea ce lipseşte a­­proape tuturor revistelor noastre literare: un capitol de critică semnată de Perpessicius, judicioa­să şi delicată. D-ilu­ Tudor Arghezi, Ion Minu­lescu şi Ion Pillat, semnează ver­suri, fiecare aşa cum îi cunoaştem ■de articole, intre cari cel mai fru­j fără surprize superlative nici in­imos, fără îndoială este cel al d-lui ibine, nici în rău. D. Tudor Al- Emanoil Bucuţa, însufleţit de ar­­ghezi meşteşugar al cuvântului i­n­teresante aduceri aminte, şi scris! Minulescu în noua-i manieră sim­­’ cu artă, ' plă fără preţiozitate sau profu­ V. NICIUFOn CRAINIC V. ION MINULESCU AaUnflfl-fâdcwflsa In curând se împlineşte un an, de când a plecat din mijlocul nostru, muzicanul distins, care a fost flautis­tul Dimîtrie Solomnescu. Peste osemintele lui, pământul s’a scufundat­, au crescut bălării şi doua scânduri încrucişate, având o inscrip­­ţie cu creionul, ne amintesc, că aci odihneşte pe veci Solomenscu. Este vecinica greşală de.a Uita pe cel de curând morţi. La început le slăvim memoria cu fast, pentru a.i da apoi cu totul ui­­tării. De multe ori, trec ani, până ne ’•»amintim de ei şi.o facem cu sfială sau cu nepăsare. In alte părţi, un muzician de va­loarea lu! Solomonescu, ar fi ocupat un loc de cinste in Panteonul muzi­cienilor şi pe mormântul lui nu ar fi crescut bălării, ca pe mormântul u­­nul necunoscut ci flori sădite de mâini iubitoare, iar la căpătâiul său, de veghe s’ar fi ridicat o cruce, pe care ar fi strălucit In razele soarelui numele aceluia care se odihneşte sub CA­. Dar noi ne uităm morţ­ii şi toţi acei c ari au muncit cu folos în ogorul mu­­zicei noastre, devin după moarte, Co­ vii nimănui. Dar Dimitrie Solomonescu, nu tre­buie uitat. El a fost şi rămâne pentru unt muzicianul care a contribuit, prin talentul său, la evoluţia muzicală, a acestei ţări şi azi incă, cu greu poate fi el înlocuit. Cregi săi, de la Uniunea înstrumen­taliştilor, Operă şi Filarmonică, sunt datori să eternizeze memoria sa ridi­­cându-i o cruce funerară, pe mormân­­tul solitar şi părăsit ! O nouă piesă de Tristan Bernard Tristan Bernard a scris o nouă comedie inttulată „Bucătăreasa mea”. Premiera va avea loc la­­ Madrid. Robrico icneli S’a schu­tbat amorul ? Şi sentimentală nu stârneşte decât ironia ? Pentru cine să te păs­trezi pudica, să-ţi ascunzi pulpele sub o rochie lungă când de alesul între aleşi, ţi se indică cu o moda­litate de cucerire, deci de conso­lare, când el te părăseşte plicti­sit de „iubita clasică” care nu ştie să fie rafinată. ^ Da, amorul s’a schimbat şi l’au schimbat tocmai cei ce fac gălă­gie mai mare şi strigă că femeile, tot ele, sunt pricina tuturor re­lelor. Eu însă admir pe toate ce un înalt egoism, omoară orice senti- dau nimic, nici odată din sufle­tul lor, înţelepte femei­.. Cât despre mine, biată senti­mentală rătăcită printre oamenii „adevăraţi”, prefer să-mi port du­rerea în suflet ca pe o moaşte scumpă... şi nu voiu înceta a cre­de că amorul e un îngeraş nespus de dulce cu o tolbă plină de să­geţi, ca „ac­um 50 de ani”. tuent curat, voind să profite de ceea ce dragostea poate da, uşor şi fără riscuri. Iţi voiu spune ca unei prietene vechi, chiar propria-mi dragoste. Sunt foarte sentimentală şi am iu­bit mult fără a ţine socoteală de nimeni şi cu toată exaltarea tine­­reţei. Nu pot spune că nu am fost iubită. Dar sentimentalitatea era obositoare pentru un om „prea real”. _ Durerea mi-a fost nespus de mare și uimirea tot pe atât, iar drept răspuns acestora mi s’a dat sfaturi să las sentimentalismul care nu corespunde epocei în care trăim. Cu sufletul și mentalitatea mea trebuia să viu pe lume a­­cum 50 ani. — Câte nu vor fi fost în situa­ția mea ? Câte n’au încercat du- Mi se pare ca el ,.a amestecat odată, rerea mea și intr un moment de acum vreo câteva mii de ^ (am v£ desnadejde nu se vor fi hotărât sa' t Intr*un film) ,n prietenia dintre nu traiasca^ decât pentru plăceri tpsychée și Zefir. Odată tot aşa foarte uşoare şi sa se conducă după ca- „.„î, ».*« „„ „„ --..i­pricii. Pentru un suflet idealist dure­rea realităţii este aşa de mare că 'puţine sunt care se mulţumesc să verse lacrimi într’un colţ, şi multe sunt cari iau drumuri rele, în spe­ranţă ca va uita ceea ce le-a tran­sformat sufletul într’o sdreanţă. Sexul tare se mulţumeşte să a­ mult, m­’a lăsat In pace pe un scuipă tor bătrân, Pygmalion mi se pare că ii chema şi l.a făcut săracu să iu* bească o statue. Norocul lui că filde* şul — din fildeş era făcută statala — nu a fost aşa de rece ca marmura. Ba la urmă s’a ’ncălzit deabinelea. Când nu lasă bătrânii în pace atunci e şă.­galnic __ şi sburdalnic. Când îndeamnă ps un fluture tt sboare către o floare cu intenţii dră­găstoase, este probabil nestatornic şi uşuratec. fluturele trăind foarte puţin e nevoit să se grăbească in viaţă. şi. dudue „c• un lung prilej pentru durere" în celace mă priveşte* Voiu încerca a răspunde între­bării d-tale „s’a schimbat amorul” deşi nimic sigur nu stă la baza răspunsurilor pe cari le primeşti, amorul fiind înţeles de fiecare în parte, altfel. — S’a schimbat amorul ? Da ! şi totuşi... fiecare iubeşte odată în viaţă, aşa cum se iubeşte în ade­văratul sens al cuvântului. Fiecare odată în viaţă suferă, plânge şi în sfârşit se bucură, vrea să zică trece prin toate faze­le amorului adevărat- Dar timpurile în care trăim, de Eu, din part­e,ml. răspund um­a­­toarele,. anchetei dumitale. Eri m’am dus să cer dela un foto­­graf cea mai recentă fotografie a a­­morului. Este acelaș copil, dolofan.—* seamănă ca două picături de apă cu un îngeraș __ tot cu tolba încărcată cu săgeți. Era ticsită. N’am constatat nici o schimbare In înfățișarea lui. + • •. 1 » ■____ I pexui rare se mulţumeşte sa a­ii • ", fceuze fără să caute să vadă fondul Pro ’y8:1!lucrurilor. In zadar suntem acu­zate că noi femeile am schimbat amorul, că ne mulţumim cu plă­ceri uşoare, brutal de reale ! Dar pentru cine să-ţi păstrezi un suflet curat şi cinstit, când a VALERUS ALINA The smart set’s correspondence 0­oncuefa in iamra fotogenică Să-i facem să ne vorbească o clipă pe acei ce vor să-şi închine viaţa ar­tei mute, să-i rugăm să desvălue în faţa curiozităţii noastre, mulajul vi­­surilor de glorie, de fericire, de artă. Sunt visuri cari plutesc astăzi, pretu­tindeni, pe străzi, în cutiile mari de sticlă ale vitrinelor fotografice. In bur­duarul elegant căptuşit în perne par­­fumate, în garsoniera Închiriată unei p­ersoane serioase, pretutindeni o scântee vrăjita de cinema se strecoa­­ră şi turbură cu sclipirea ei iluzorie lumina liniştită şi onestă, pe calea Victoriei un student tuns no. 1, sea­mănă admirabil cu Mosjoukine; o domnişoară cu pantofi dela piunet, ar dubla fără cusur rolurile periculoasei Lya de Putti. Intr’o vitrină in care lumina cade sentimentală din plafo­nul albastru, stau intr’o armonie În­cremenită şi paradoxală, ,sute de stele tăcute şi zâmbitoare, aranjate după fantezia unei Ierarhii pe care o su­­portă toate cu o seninătate nebănuită. In budoarul de dantele şi de roze, pantera elegantă a limuzinelor ideale, se răsuceşte fotogenic In jocul de o­­glinzi docile, reverenţioase. In cameră mobilată cu privelişte largă din fe­reastra cu ghivece, Douglas Fairbanks, alături de dulcea lui Mary, face a­­crobaţie inhibitivă măsurând îmbătat de altitudine, prăpastia de sub fereas­tră, deasupra rufelor întinse jos. Jos. Harry Piei, Lili Damita, Gloria Swan,­son­ul Charlie Chaplin se consolează cu priviri celebre, deasupra chiuvetei igienice unde In fiecare dimineață un cap frumos se spală fără săpun din considerente pentru ten.:* Capete tinere, cu ochi limpezi, cu fruntea luminoasă, ce se petrece tn gândurile voastre, cu ce visuri porniţi către reflectoarele uriaşe ale studiou­rilor, ce ambiţii tainice vă poartă pa­­şii hotărâţi spre drumurile colţuroase şi istovitoare, ce duc câteodată sus, sus pe culmi ce se văd departe, din toate părţile? Aş vea să vă ascult, pe cât mai mulţi Bă­mi vorbiţi de năzuinţele voa­­stre, să ne Împletim o clipă gândurile să lămurim din neguri chemări rătă­cite să ne înţelegem, să ne facem as­­cultaţi... v LUKI GALACTION Căldura şi moda Temperatura fraternizează cu revol­taţii schimbării de calendar. Nu vrea să ţină seamă de sfârşitul lui Septem­brie __ că peste câteva zile vom fi în mijlocul toamnei. Până şi Siberia a Început să transpire de căl­durat La Tomsk 32 gr. Celsius, la Tam­­bow 44 grs la Moscova 25. ‘ Frunzele se agață cu desesperare de pomi, nu vor să îngălbenească, nu vor să cadă. Nu ne bucurăm* trebue să mai îm­­brăcăm rochiile de vară. Marchizei, voal georget, crépo­de,chine. Creatorii de stofe vor trebui să se gândească să inventeze ceva și pen­­tru ultimele pâlpâiri ale verei —, care spre bătrâneţe vrea să dovedească ce fierbinte, mai poate ea iubi. Imposibil să suporţi până la 6 seara rochi­a de jerseu, nouă, curată, linia nedeformată de purtat. In tomna şi iarna aceasta vom suporta domnia jerseurilor de toate felurile: djerta* kasha, djersatulia, djersaburanic, jerm sey ajurat, ţesut cu fir de cur.„ ete^ In materie de material avem de un­­de alege — despre model ___ fusta şi sweat,end. Nu putem varia decât în amănunte__răscroiala dela gât. cor* donul, buzunarele, desenul cerculete* lor* încrustaţii de benţi culorata. no­­nograme. Destule amănunte. Pentru seara catifele perlat#. Perseverenta fetrului a început ă­ slăbească. Incapabil de a se menţine singur a Început să cocheteze cu ea, tifeaua. *. Devenise cam abuziv. ț! va iama tot fetrul. Caracterul lui mat leahii şi insinuant l.a asigurat Şefi« pentru doi ani. Acum a fuzionat ea catifeaua. Ce e drept potrivită și aro­monioasă fuziune. „ Forma căştilor place mult, se mea, tine. Niwnai trebue multă pricep«* și gust in aranjatul „urechilor." Cele mal frumoase şi mal puţin riscata sunt cele prelungite din calotă. Când sunt aplicate e puţin cam periculos. Am văzut într’o seară unele care se.,­mânau foarte bine cu nişte urechi de măgar. Deaceia e mai fericită ideea de a le forma din pene aplicate pe calot şi lăsate să atârne ritri. BIXTINE

Next