Rampa, octombrie 1927 (Anul 12, nr. 2905-2931)
1927-10-01 / nr. 2905
— ! SUPER IR/DE SI / R / DE SUNT CELE PIAI BINE PIAI VECHI SI EEPUTA IE VOPSELE de STOFE CA V TA TE PRETUI!N DEM. FRATELL! GABBAN! CALEA PAHOVE! .276 BUCURESTI TELE.319la A APARUT: „DIN UMBRA virur tel 40.— tei 40.ROMAN de MARIA 8. PALADE-GALAT1 autoarea romanului „HUMERUS UAUSUS“ tei 60. e vânzare la Mit librăriile din ţară Lemne d* foc Nu cumpăraţi lemne nespintecate Pierdeţi 30 % la consumaţie Alfred Löwenbach & Co. LEMNE, cocs, cărbuni CALEA VICTORIEI. 12S — BUCUREŞTI - 1A apărut No. 9 din marea retistă de literatură şi artă. GÂNDIREA cu următorul sumar & Nichifor Crainic Pen-Clubul românesc (o propunere scriitorilor minoritari). Tudor Arghezi : Toamnă de suflet (poezie). Mateiu Ion Caragiale : Craii ’de la Curtea-Veche (roman). Ion Minulescu : Rugă (poezie). Ion Pillat : Elegie (poezie). Petre Marcu-Balş : Mistica Statului. IN MEMORIA LUI VASILE PARVAN Jerome Careppino : In memoriam, prof. la Sorbona. Al. Busuioceanu : Alegerii. Em. Bucura : Vasile Pârvan al amintirii. G. Călinescu : Sub masca lui Vasile Pârvan. M. Vulpe : „Getica». IDEI, OAMENI, FAPTE . Em. Bucura : Congresul presei latine. CRONICA IAI. Bădăuță LITERARA : Tudor Arghezi CRONICA PLASTICA * O. V. Ciseks Grigorescu (douăzeci de ani dela moartea marelui pictor). CRONICA DRAMATICA: Ion Marin Sadoveanu : Comedia fericirii, D-ra Nastasia. Nichifor Crainic: Cronica măruntă. Prețul unui exemplar 10 lei. Abonamentul anual 330 lei. MatNi Ba „RAMPA** 2 Teatrul CAROL cel MARe (Eforia) sâmbătă 1 Octombrie 1927 va avea loc singurul CONCERT dat marele tenor rus LEON FRANZ In program ariile următoarelor opere: Aida, Lohengrin, Rigoletto, Trovatore, Tosca, Boema, Wilhelm Tell, Ebreea, Halewy, etc. Biletele la cassa teatrului Actorii»e literare Lite a ii şi Congresul presei latine Vin din toată lumea In România reprezentanţii cei mai străluciţi ai scrisului cotidian. Nu ne făcem iluzii asupra amintirilor ce ie vom lăsa şi nici nu ştim dacă evenimentul va fi folosit cu diplomaţie într-un sens care să convină ţării noastre după ce musafirii se vor reîntoarce la călimările lor. Avem Insă certitudinea că ocazia e unică in sine pentru a aplica ceeace de ani de zile toboşenim în jurul culturei româneşti. Ziariştii, străini sunt In majoritatea lor literaţi de marcă. In Ungaria ei sunt cei cari au mijlocit difuziunea cărţii franceze moderne. O carte de Fr. Corco, de Miomandre, de Mac Orlan apare în Ungaria a doua zi după apariţia ei la Paris. Serviciul e dublu. Întrucât el are şi un sens cultural şi un profit politic. Avem nevoe mai mult ca oricând de Prieteni cari să ştie să scrie. Şi apoi acest comerţ se face reciproc ca un fenomen de osmoză. Vom găsi câteva cărţi româneşti cu cari să ne prezentăm onorabil in Franţa. Ministerul culturii are chiar datoria să grăbească acest lucru. Prietenii cari ne vizitează cu ocazia congresului presei latine sunt dispuşi să ne cunoască şi să ne ajute. Şi chiar dacă n’ar fi aşa avem datoria să ne recomandăm singuri. Ca împiedecă, pe scriitorii noştri, dela un demers în sensul acesta? E timiditate, sau o Intimă conştiinţă care le recomandă prudenţa?, D. A. Cotruş va scoate in curând un nou volum de versuri. # S'a vorbit de reapariţia ..Vieţii Literare." Gruparea din jurul acestei reviste se găseşte actualmente dizolvată, iar d. I Valerian redactorul ei n-a fixat încă data Reapariţiei . Vieţii Literare.” Ne amintim de cazul revistei .Flacăra." care nu mai apare de patru ani fără să fi anunţat până în prezent că-şi încetează apariţia. Şi ar fi profund regretabil să ne aflăm în faţa unui atât de nesincer deces, mai ales că ,Viaţa Literară” era susceptibilă de directive nouă utilă prin apariţia ei săptămânală regulată şi menţinută intr'o notă de decenţă, cu toate fricţiunile dinlăuntrul şi de dînafara grupării. »-«El Succesul comediei »-M Anton Bibescu la Paris Asupra piesei d-lui Anton Bibescu „Laquelle ?” care s-a reprezentat pentru prima oară în ziua de 26 Septembrie cor. la teatrul Mathurins din Paris, ziarul „Concedia” publică următoarele : D. Anton Bibescu nu este un derutant. Acum douăzeci şi trei de ani şi-a reprezentat prin intermediul grupării l’Oeuvre, pe scena teatrului Marigny, cu un succes incontestabil comedie în trei acte „Le Jaloux”. Catulle Mendes decernă atunci d-lui Anton Bibescu un loc la aristocraţia literară a Franţei. I se făcuse elogiul sincer al celor trei acte cu dialogul viu, frumos, decepţia făcând excesul de parizianism către care sunt închinaţi străinii. Pentru Mendes, care a fost un mare critic, premiera comediei d-lui Anton Bibescu avea „sunetul unui suflet de cristal” dii seara, ascultând „Laquelle” , noua lucrare a d-lui Bibescu, mi s’au evocat aprecierile lui Catul- Je Mendés. Desigur că subiectul din „Laquelle ?” e cu„ totul difede cel din „Jaloux”, dar se recunoaște în piesă o psihologie delicată”. Centenara filarmonicei Un instrument de muzică populară al cărui inventator e un simplu nostas din Paris anume Charles Buff«»t care a avut acum o sută de ani •deea să construiască pe sistemul or. gel un instrument mic de mână — In. ♦rebulnţând cu alte cuvinte presiunea •terului care face să vibreze o lamă subţire de metal. Dar cum se întâmplă ades în lume __ poştaşul genial nu a avut şi simţul practic de a desvolta invenţia. Nu se ştie de a vândut.o sau nu, dar cert e că un industriaş german a pus In comerţ primele harmonice. De atunci deşi instrumentul s’a tot perfecţionat a rămas totuşi mai mult întrebuinţat de oamenii din popor cu toate că marii artişti când au încercat să cânte cu harmonica au ajuns la rezultate minunate. iifi VariaRuni fiindcă sunt distral... Cunosc oameni foarte distinşi cari aparţin unei anumite naţionalităţi, numai pentru că de la începutul vieţii lor au fost nişte „distraţi”. Prietenul meu V. trece drept evreu numai datorită acestei uitări de sine, acestui spirit ie-m’en-fiche-ist. Şi mai ţin minte o veche dispută de presă înjurul culoarei politice căreia se credea că aparţine Anatole France. Marele ironist nu desmintise nici când socialiştii şi-l revendicau, nici când cameloţii regelui îşi sprijineau teoriile lor cu diate elinicele scrise de bătrânul „distrat”. Autorul „Grătarului la Regina Pedauque” îşi dete duhul, dar contimporanii se găseau într o dilemă teribilă : „Care partid să-i ridice statue Şi cum recunoştinţa e o chestiune de o clipă, până să se restabilească adevărul le-a dispărut entuziasmul şi unora şi altora. Altă dată citeam că o fată a fost citată la recrutare. Gingaşa recrută fusese până la vârsta de 21 de ani atât de distrată încât nu observase că trece pretutindeni, chiar şi în controalele armatei, drept bărbat. Mărturisesc că fac parte din această tristă categorie de oameni. Nu desmint niciodată nimic- Din timiditate sau din altceva, mă las pretutindeni să trec drept ceea ce par. Și am plătit de numeroase ori foarte scump luxul lenii mele. Deunăzi mă întâmpină o doamnă bine :— Ce mai faci, Ionele . Te-am căutat în toată Capitala. De când ești în Bucureşti ?... Ştii că Tanti s’a măritat... Titi întreabă mereu de tine. Ei bine, dar şi tu, prea eşti de tot. Dispari aşa şi ne laşi încurcaţi. Riri a plâns două zile. Te iubeşte, ştrengarule. Te faci aşteptat... Ţi-a lucrat Riri un porte-visite o superbie... Ameţisem. — Vai de mine, îngăimam... Se poate ? — Uite că s’a putut. Dar acum nu te las. Mergem împreună la Focșani. O să te facem o surprizată... Fii gata până diseară la ora 9. Avem un accelerat... Doamna a, oprit o limuzina gi după ce a fixat ora rendez-vousului în gara de Nord, a dispărut. Până seara am fost convins că eu trebue să plec la Focşani unde mă aştepta Riri cu porte-visitul. Ce importanţă mai avea faptul că eu nu cunoşteam i aici pe Tauţi, nici pe Titi, mei pe doamna, nici Pe Riri, şi nici măcar Focşanii. Eu trebuia să plec. Simplul fapt că aveam un accelerat la nouă era suficient să mă convingă că cele ce auzisem de la doamna erau veridice. Tocmai la ora când părăseam redacţia primesc vizita unei tinere drăguţe, venite de departe, pe care (pardon de expresie) o iubesc şi eu care ştiam şi eu că „dacă o vrea franţa”... Am avut o criză de conştiinţă, i-am luat braţul şi ne-am ascuns, într’un local de noapte. Scumpă doamnă, dacă tei citi aceste rânduri, fă-mi serviciul şi spune Rirei că nu sunt eu—şi daca tot mă mai regretă, spune-i că-i doresc cunoştinţa şi că primesc parte-visitul. A se adresa la ziar sub „Distrat”, ROMULUS DIANU P. S. Aş vrea însă ca tânăra nostalgică să nu afle cât sunt de „distrat”. In cazul acesta, doresc să se pronunţe dacă doreşte „aventură fără cunoştinţa, sau numai cunoştinţă fără aventură”, R. D. RAMPA Tain Fără să fie ceea ce se înţelege p- apoi lucrul m’a costat puţin.. Lubişnuit printr’un „om moale” d. crez la o croitoreasă modestă, pe Vasilică Georgian, suportă încă. nimica toată... li ajut şi eu.. — acum după patru ani de căsui ’ cie,—amestecul întregei sale familii, în mersul menajului său. Familia d-lui Georgian numeroasă, cu reprezentanţi coborâţi pe capul lui din toate ramurile arborelui genealogic, nu admite „risipa” pe care d. Vasilică o face cu toaletele soţiei sale. Şi d. Vasilică, sufere cumplit din cauza asta. Sufere pentru că îşi iubeşte nevasta — pe care o ştie cinstită ca un înger — şi care vrea s’o vadă întotdeauna cochetă, şi sufere încă pentru ca nu poate opune, categoric, rezistenţă familiei revoltate de luxul Adrianei. Şi d. Vasilică s’a gândit mult la chestia împăcării dintre capră şi varză şi într’o seară s’a întors foarte vesel din oraş, încărcat de pachete cu bunătăţi. Adriana i-a eşit înainte „dulce” şi scăpăiată ca de obiceiu... — Dar ce e cu tine „micule” de vii aşa încărcat. — Am scăpat de grijă... N’o să mă mai certe tot neamul meu din cauza rochiilor tale... Am găsit un plan... Şi degetele înmănuşate ale In sfârşit, azi aşa, mâine aşa, familia d-lui Vasilică a început să şuşotească.. Atâtea toalete dedeau de bănuit... şi într’o seară d. Vasilică se pomeni c’o vizită neaşteptată... — Sărut mâna mamă !... —• Bună seara Vasilică... îmi pare bine că te găsesc singur acasă... _ — Dar de unde ști că sunt singur... — Păi... pe noru-mea... Adriana... am văzut-o trecând pe la cinci în oraș și de-atunci nu s’a mai întors... E aproape nouă seara... — Carevasă zică ai stat tot timpul la fereastră ca s’o pândești ? — In interesul tău, maică... Adriana să şti de la mine.. a luat-o pe drumuri greşite... Ochii d-lui Vasilică au rămas, în poziţia în care se aflau, cinci minute... — Eu nu vorbesc până nu ştiu, Vasilică mamă !... De mult mă gândesc, mă sucesc, mă învârtesc, dacă să viu să-ţi spui...”. Mâinile d-lui Vasilică, tremură. ---- UluldUUtalC cllo ; rv • 1 • J I TV* , d-lui Vasilică, schiţară _ în ritm ; yc,oarele aşişderea!... Dinţii, ide pendul — gestul clasic care în- derasoţeşte exprimarea unei mari mulţumiri lăuntrice. N’a vrut să-i spue „planul” până când nu s’a instalat pe un fotoliu în salonaş, cu „Adriana lui” pe genunchi. — Dragă, planul meu e simplu de tot.. Oul lui Schakespeare... ce vrei Adică de ce trebue să știe toată familia mea, cât te cosjă rochiile pe tine ? N’avem decât să spunem prețul pe jumătate, sau pe sfert... Ei n’au să mai spue că ,mă ruinez pentru rochiile tale şi tu te vei îmbrăca aşa cum ai tu poftă să te 'mbraci... Este ? " Adriana i-a încolăcit gâtul cu braţele ei goale şi conjugale şi d. Vasilică a depus cucernic, diferite sărutări, pe suprafaţa întregei sale fiinţe. începând chiar de-a doua zi, planul d-lui Vasilică s’a pus în aplicare, şi luni de zile Adriana şi-a făcut rochii peste rochii, ale căror preţuri uimeau cohortele de mătuşi, verişoare, naşe, fine, unchi, veri, nepoţi, naşi, etc., din care se compunea familia d-lui Vasilică. — Cum dracu faci tu, soto, de. ...___ te costă numai 10.000 lei. o rochie I baz. această_ povestire ca asta ? Asta e rochie de trei-1 crezi că e bine să se zeci de mii... 'aci. — Am găsit mătasea eften... și- i dai... Dar rochiile ei fac de patru ori mai mult... Am fost la croitoreasă și m’am interesat... Și atunci spune și tu, de unde are ea atâjia bani ? E la mintea omului că are un amant... Asta e taina... _Un hohot _ de râs, isbucni din pieptul d-lui Vasilică, ca un tril viguros de privighetoare artificială... în timp ce mama dumisale trântea cruci peste cruci — pe pieptid absent — convinsa că fiul său a înebunit de durere-Urmarea ne mai având nici un adevărata sfârşească — Mamă! Nu mă teroriza.. Spune-mi... Dacă Adriana, mă înşeală... o omor... Mama d-lui Vasilică şi-a ţuguiat buzele şi şi-a scuipat în sân — Doamne fereşte!... Da eu sunt sigură că Adriana te ’nşală... D. Vasilică a sărit în sus, ca o surpriză svâcnită de-un arc.. — Pe ce te bazezi ? — Apăi, ia gândește-te și tu... Adriana și-a făcut douăzeci de rochii luxoase.. Ea zice că dă Lunettes Notres Dicţionarul limbii engleze datorit lui James Hurray va apare în curând. început acum şaizeci de ani acest dicţionar a necesitat cinci milioane de fişe. Pictorul fără braţ. A murit zilele trecute pictorul englez Bertrand Hiles, care In urma unui teribil accident de cale ferată îşi pierduse ambele braţe. El picta cu picioarele şi perseverând a lucra într’o artă pentru care era dotat, pictorul Hiles a dat un măreţ exemplu de voinţă. Proletariatul intelectual în Rusia Ziarul „Pravda" a calculat că cel mai bine plătit dintre lucrătorii intelectuali la soviete — şi anume lucrătorul tipograf — abia poate dacă e econom şi sobru să consacre 77 de copeici pe lună pentru educaţia copiilor săi şi pentru cumpărături de cărţi şi Jurnale. Cu această sumă nu se poate plăti măcar un abonament de gazetă. Nici când cartea nu a fost mai urgisită in Rusia ca subt acest regim care nu încetează de a întrebuinţa cuvântul „cultură" care a transformat statul în mecenă, editor şi librar. Zi şi noapte, rotativele sovietice revarsă movile de hârtie tipărită — proza şi poezia se grămădesc cu vagoanele în depozitele „Cultural proletare" şi nu se mai desfac decât cu toptanul. După „Izvestia” volumele nevândute şi de nevândut au dat în bugetul anului trecut un deficit de 35 milioane de ruble. * Suptemana literara de Romulus Clenu !*. E. N.— Club românesc.— Dl. Brătescu-Voineşti trebue să vorbească.— Despre Vasile Pârvan In „Gândirea“. — Despre un roman de I. Minulescu. — Perpessicius Apariţia „Gândirii (An- NI No. 9) pune în discuţie chestiunea Pen-Clubului românesc, prin condeiul d-lui Nichifor Crainic. Era util şi necesar ca scriitorii noştri să fie — cât de succint măcar — ţinuţi în curent cu chestiunile ce au format obiectul congresului Pen-Clubului, ţinut anul acesta la Bruxelles. D. Nichifor Crainic însă nu accentuiază asupra datelor informative, cât mustră indiferenţa (dacii nu chiar mai rău) românească faţă de acţiunea binefăcătoare întreprinsă de clubul internaţional al Poeţilor — Eseiştilor — Nuvelistelor. D. Nichifor Crainic formulează chiar pasager o gravă învinuire d-lui Ion Alexandru Brătescu-Voineşti, „marele” nostru prozator căruia trebuie să-i amintească membrii din când în când, în clipe de constrângere, că e preşedintele Pen-Clubului românesc ! Nu ne-am ocupat niciodată de cumulul de funcţiuni al d-lui I. Al. Brătescu-Voineşti, „marele prozator”. De data aceasta însă lucrul capătă o semnificaţie gravă. Pen-Clubul românesc trebue să devină cât mai curând posibil o realitatea activă, alcătuită pe criteriul cetăţeniei şi nicidecum pe cel al limbii de Stat, cum foarte bine remarcă d. Nichifor Crainic. Apropierea dintre scriitorii români şi cei minoritari este cu atât mai imperios necesară cu cât ea e dorită de ambele părţi şi e de natura să faciliteze raportu- rile între două spirite din carin’au dispărut de tot resentimen- t tele politice. Pentru această acţiune, care întârzie vinovat, nu se cer prezidenţi figuranţi, cari să apară când şi când, protocolari în adunare, plini de decoraţii ca directorii de circ, ci oameni activi şi energici, conştienţi de gravitatea problemei, oameni cari, ,.sprijiniţi de oficialitate” să ajungă la congresele anuale ale Pen-Clubului înainte de spartul târgului. P. AL. BRATESU.VOINEŞII Articolul d-lui Nichifor Crainic e un semnal de alarmă. Va şti d. I. AL Brătescu-Voineşti să se descurce onorabil din situaţia în care cu atâta delicateţe e pus? Noi dorim neapărat o lămurire, pentru a nu fi nevoiţi să revenim. D. Jerome Carcppino, profesor la Sorbona şi membru de onoare al Academiei Române, subscriem Gândirea un articol despre savantul român regretat în toate cercurile intelectuale europene, Vasile Pârvan... E un articol academic şi plin de sobrietate. . Gândirea însă sfinţeşte amintirea marelui dispărut consacrându-i un ciclu D. Al. Busuioceanu si Radu Vulpe complectează ciclul, primul într’un articol plastic şi simbolic ca o parabolă, cel de al doilea intr’o sintetică recenzie a „Geticei” de Vasile Pârvan, carte pe care va trebui s’o citim neîntârziat cu toţii, pentru a nu fi mâine poimâine puşi în ridicula situaţie de a ne informa din străinătate asupra valorii ei epocale* * zime, d. Ion Pillat pitoresc, şi nostalgic românesc. Continuarea romanului „Craii de Curtea Veche" de d. Mateiu Ion Caragiale confirmă rândurile entuziaste ce am scris acum câteva luni despre autorul „Crailor de Curtea Veche” şi cari ni s’au imputat de unii prozatori ca exageraţiuni. D. Mateiu Ion Caragiale, alături de d-nii Liviu Rebreanu şi Emanoil Bucuţa, un mare prozator român, dintre cei cari ne-ar servi mult dacă am îngriji de traducerea operei lor în străinătate. D. Ion Minulescu a început nu de mult publicarea unui roman în coloanele „Adevărului Literar”. Mărturisim că i l-am urmărit cu atenţie, dar şi cu o strângere de inimă din ce în ce mai penibilă. E evident că volumul e scris direct, niciodată transcris, cursiv şi plat ca un articol de ziar, enervant de odihnitor. El nu dă măsura talentului d-lui Ion Minulescu din „Romanţe” şi e cu atât mai puţin o operă de maturitate. Acestea ia ceea ce priveşte scrisul. Cât despre technica romanului ,ea e absentă. Aci şi colo te întâmpina scăpări surprinzător de neabine. De pildă , d. Mihulescu vorbeşte mereu la persoana întâi şi la timpul prezent. „Fac aşa... dreg aşa...’ apoi deodată schimbă planul, răsturnând poziţia celor afirmate şi adăogând la passé deffini: „Am primit de acasă şase sute de lei_ Ehei, dar pe atunci, suma asta era ceva colosal”. Am citat din memorie . Mi se pare însă că reese clar dovada celor ce am scris mai sus. In ultimul număr al „Adevărului Literar” : „Cum iubeşte Lizica” de d. Ion Minulescu. * O poemă îndrăzneaţă semnează d. A. Pop-Marţian în „Universul Literar”. D. T. Muşatescu publică o schiţă excelentă „Ploae pentru femei”. „Universul Literar” aduce încă săptămânal ceea ce lipseşte aproape tuturor revistelor noastre literare: un capitol de critică semnată de Perpessicius, judicioasă şi delicată. D-ilu Tudor Arghezi, Ion Minulescu şi Ion Pillat, semnează versuri, fiecare aşa cum îi cunoaştem ■de articole, intre cari cel mai fruj fără surprize superlative nici inimos, fără îndoială este cel al d-lui ibine, nici în rău. D. Tudor Al- Emanoil Bucuţa, însufleţit de arghezi meşteşugar al cuvântului interesante aduceri aminte, şi scris! Minulescu în noua-i manieră sim’ cu artă, ' plă fără preţiozitate sau profu V. NICIUFOn CRAINIC V. ION MINULESCU AaUnflfl-fâdcwflsa In curând se împlineşte un an, de când a plecat din mijlocul nostru, muzicanul distins, care a fost flautistul Dimîtrie Solomnescu. Peste osemintele lui, pământul s’a scufundat, au crescut bălării şi doua scânduri încrucişate, având o inscripţie cu creionul, ne amintesc, că aci odihneşte pe veci Solomenscu. Este vecinica greşală de.a Uita pe cel de curând morţi. La început le slăvim memoria cu fast, pentru a.i da apoi cu totul uitării. De multe ori, trec ani, până ne ’•»amintim de ei şi.o facem cu sfială sau cu nepăsare. In alte părţi, un muzician de valoarea lu! Solomonescu, ar fi ocupat un loc de cinste in Panteonul muzicienilor şi pe mormântul lui nu ar fi crescut bălării, ca pe mormântul unul necunoscut ci flori sădite de mâini iubitoare, iar la căpătâiul său, de veghe s’ar fi ridicat o cruce, pe care ar fi strălucit In razele soarelui numele aceluia care se odihneşte sub CA. Dar noi ne uităm morţii şi toţi acei c ari au muncit cu folos în ogorul muzicei noastre, devin după moarte, Co vii nimănui. Dar Dimitrie Solomonescu, nu trebuie uitat. El a fost şi rămâne pentru unt muzicianul care a contribuit, prin talentul său, la evoluţia muzicală, a acestei ţări şi azi incă, cu greu poate fi el înlocuit. Cregi săi, de la Uniunea înstrumentaliştilor, Operă şi Filarmonică, sunt datori să eternizeze memoria sa ridicându-i o cruce funerară, pe mormântul solitar şi părăsit ! O nouă piesă de Tristan Bernard Tristan Bernard a scris o nouă comedie inttulată „Bucătăreasa mea”. Premiera va avea loc la Madrid. Robrico icneli S’a schutbat amorul ? Şi sentimentală nu stârneşte decât ironia ? Pentru cine să te păstrezi pudica, să-ţi ascunzi pulpele sub o rochie lungă când de alesul între aleşi, ţi se indică cu o modalitate de cucerire, deci de consolare, când el te părăseşte plictisit de „iubita clasică” care nu ştie să fie rafinată. ^ Da, amorul s’a schimbat şi l’au schimbat tocmai cei ce fac gălăgie mai mare şi strigă că femeile, tot ele, sunt pricina tuturor relelor. Eu însă admir pe toate ce un înalt egoism, omoară orice senti- dau nimic, nici odată din sufletul lor, înţelepte femei.. Cât despre mine, biată sentimentală rătăcită printre oamenii „adevăraţi”, prefer să-mi port durerea în suflet ca pe o moaşte scumpă... şi nu voiu înceta a crede că amorul e un îngeraş nespus de dulce cu o tolbă plină de săgeţi, ca „acum 50 de ani”. tuent curat, voind să profite de ceea ce dragostea poate da, uşor şi fără riscuri. Iţi voiu spune ca unei prietene vechi, chiar propria-mi dragoste. Sunt foarte sentimentală şi am iubit mult fără a ţine socoteală de nimeni şi cu toată exaltarea tinereţei. Nu pot spune că nu am fost iubită. Dar sentimentalitatea era obositoare pentru un om „prea real”. _ Durerea mi-a fost nespus de mare și uimirea tot pe atât, iar drept răspuns acestora mi s’a dat sfaturi să las sentimentalismul care nu corespunde epocei în care trăim. Cu sufletul și mentalitatea mea trebuia să viu pe lume acum 50 ani. — Câte nu vor fi fost în situația mea ? Câte n’au încercat du- Mi se pare ca el ,.a amestecat odată, rerea mea și intr un moment de acum vreo câteva mii de ^ (am v£ desnadejde nu se vor fi hotărât sa' t Intr*un film) ,n prietenia dintre nu traiasca^ decât pentru plăceri tpsychée și Zefir. Odată tot aşa foarte uşoare şi sa se conducă după ca- „.„î, ».*« „„ „„ --..ipricii. Pentru un suflet idealist durerea realităţii este aşa de mare că 'puţine sunt care se mulţumesc să verse lacrimi într’un colţ, şi multe sunt cari iau drumuri rele, în speranţă ca va uita ceea ce le-a transformat sufletul într’o sdreanţă. Sexul tare se mulţumeşte să a mult, m’a lăsat In pace pe un scuipă tor bătrân, Pygmalion mi se pare că ii chema şi l.a făcut săracu să iu* bească o statue. Norocul lui că filde* şul — din fildeş era făcută statala — nu a fost aşa de rece ca marmura. Ba la urmă s’a ’ncălzit deabinelea. Când nu lasă bătrânii în pace atunci e şă.galnic __ şi sburdalnic. Când îndeamnă ps un fluture tt sboare către o floare cu intenţii drăgăstoase, este probabil nestatornic şi uşuratec. fluturele trăind foarte puţin e nevoit să se grăbească in viaţă. şi. dudue „c• un lung prilej pentru durere" în celace mă priveşte* Voiu încerca a răspunde întrebării d-tale „s’a schimbat amorul” deşi nimic sigur nu stă la baza răspunsurilor pe cari le primeşti, amorul fiind înţeles de fiecare în parte, altfel. — S’a schimbat amorul ? Da ! şi totuşi... fiecare iubeşte odată în viaţă, aşa cum se iubeşte în adevăratul sens al cuvântului. Fiecare odată în viaţă suferă, plânge şi în sfârşit se bucură, vrea să zică trece prin toate fazele amorului adevărat- Dar timpurile în care trăim, de Eu, din parte,ml. răspund umatoarele,. anchetei dumitale. Eri m’am dus să cer dela un fotograf cea mai recentă fotografie a amorului. Este acelaș copil, dolofan.—* seamănă ca două picături de apă cu un îngeraș __ tot cu tolba încărcată cu săgeți. Era ticsită. N’am constatat nici o schimbare In înfățișarea lui. + • •. 1 » ■____ I pexui rare se mulţumeşte sa aii • ", fceuze fără să caute să vadă fondul Pro ’y8:1!lucrurilor. In zadar suntem acuzate că noi femeile am schimbat amorul, că ne mulţumim cu plăceri uşoare, brutal de reale ! Dar pentru cine să-ţi păstrezi un suflet curat şi cinstit, când a VALERUS ALINA The smart set’s correspondence 0oncuefa in iamra fotogenică Să-i facem să ne vorbească o clipă pe acei ce vor să-şi închine viaţa artei mute, să-i rugăm să desvălue în faţa curiozităţii noastre, mulajul visurilor de glorie, de fericire, de artă. Sunt visuri cari plutesc astăzi, pretutindeni, pe străzi, în cutiile mari de sticlă ale vitrinelor fotografice. In burduarul elegant căptuşit în perne parfumate, în garsoniera Închiriată unei persoane serioase, pretutindeni o scântee vrăjita de cinema se strecoară şi turbură cu sclipirea ei iluzorie lumina liniştită şi onestă, pe calea Victoriei un student tuns no. 1, seamănă admirabil cu Mosjoukine; o domnişoară cu pantofi dela piunet, ar dubla fără cusur rolurile periculoasei Lya de Putti. Intr’o vitrină in care lumina cade sentimentală din plafonul albastru, stau intr’o armonie Încremenită şi paradoxală, ,sute de stele tăcute şi zâmbitoare, aranjate după fantezia unei Ierarhii pe care o suportă toate cu o seninătate nebănuită. In budoarul de dantele şi de roze, pantera elegantă a limuzinelor ideale, se răsuceşte fotogenic In jocul de oglinzi docile, reverenţioase. In cameră mobilată cu privelişte largă din fereastra cu ghivece, Douglas Fairbanks, alături de dulcea lui Mary, face acrobaţie inhibitivă măsurând îmbătat de altitudine, prăpastia de sub fereastră, deasupra rufelor întinse jos. Jos. Harry Piei, Lili Damita, Gloria Swan,sonul Charlie Chaplin se consolează cu priviri celebre, deasupra chiuvetei igienice unde In fiecare dimineață un cap frumos se spală fără săpun din considerente pentru ten.:* Capete tinere, cu ochi limpezi, cu fruntea luminoasă, ce se petrece tn gândurile voastre, cu ce visuri porniţi către reflectoarele uriaşe ale studiourilor, ce ambiţii tainice vă poartă paşii hotărâţi spre drumurile colţuroase şi istovitoare, ce duc câteodată sus, sus pe culmi ce se văd departe, din toate părţile? Aş vea să vă ascult, pe cât mai mulţi Bămi vorbiţi de năzuinţele voastre, să ne Împletim o clipă gândurile să lămurim din neguri chemări rătăcite să ne înţelegem, să ne facem ascultaţi... v LUKI GALACTION Căldura şi moda Temperatura fraternizează cu revoltaţii schimbării de calendar. Nu vrea să ţină seamă de sfârşitul lui Septembrie __ că peste câteva zile vom fi în mijlocul toamnei. Până şi Siberia a Început să transpire de căldurat La Tomsk 32 gr. Celsius, la Tambow 44 grs la Moscova 25. ‘ Frunzele se agață cu desesperare de pomi, nu vor să îngălbenească, nu vor să cadă. Nu ne bucurăm* trebue să mai îmbrăcăm rochiile de vară. Marchizei, voal georget, crépode,chine. Creatorii de stofe vor trebui să se gândească să inventeze ceva și pentru ultimele pâlpâiri ale verei —, care spre bătrâneţe vrea să dovedească ce fierbinte, mai poate ea iubi. Imposibil să suporţi până la 6 seara rochia de jerseu, nouă, curată, linia nedeformată de purtat. In tomna şi iarna aceasta vom suporta domnia jerseurilor de toate felurile: djerta* kasha, djersatulia, djersaburanic, jerm sey ajurat, ţesut cu fir de cur.„ ete^ In materie de material avem de unde alege — despre model ___ fusta şi sweat,end. Nu putem varia decât în amănunte__răscroiala dela gât. cor* donul, buzunarele, desenul cerculete* lor* încrustaţii de benţi culorata. nonograme. Destule amănunte. Pentru seara catifele perlat#. Perseverenta fetrului a început ă slăbească. Incapabil de a se menţine singur a Început să cocheteze cu ea, tifeaua. *. Devenise cam abuziv. ț! va iama tot fetrul. Caracterul lui mat leahii şi insinuant l.a asigurat Şefi« pentru doi ani. Acum a fuzionat ea catifeaua. Ce e drept potrivită și aromonioasă fuziune. „ Forma căştilor place mult, se mea, tine. Niwnai trebue multă pricep«* și gust in aranjatul „urechilor." Cele mal frumoase şi mal puţin riscata sunt cele prelungite din calotă. Când sunt aplicate e puţin cam periculos. Am văzut într’o seară unele care se.,mânau foarte bine cu nişte urechi de măgar. Deaceia e mai fericită ideea de a le forma din pene aplicate pe calot şi lăsate să atârne ritri. BIXTINE