Rampa, noiembrie 1927 (Anul 12, nr. 2932-2956)

1927-11-02 / nr. 2932

Vechiul Magazin de încredere 1­.LX ISIDOR €€ din HAMU CU TEI No. 25 anunţă onor. clientelă că a primit un mare transport de­ Velour de lab­te pentru mantouri precum stofe şi mânasuri pentru rochi în toate culorile. Dubluri cu preţuri ce desfid orice concurenţă. PANZĂRIE ELVEŢIANĂ F. BIUMER STRADA BARATIEI, 2—BUCUREŞTI g ■ uni un u TEI I Casa veche renumită tn specialităţi de IM WlLHd­ri ICu­ Mbituri,alese ca: Percalurî fine.pânza pentru cearceafuri până la 260 cm. lăţime. Olandă de Berna şi de brodat vion, Batiste de olandă 80- 270 cm. lat Orturi pluşate albe cu prafuri fesrî© reduse şi de d safacara Bandaje hîgienice, ru­ment complect în prosoape, cru­ceai­uri, covoraşe pluşate Flanele Dr. Jaeger, originale v­erturi de lână şi păr de cămilă,­­reu­şi pentru copil Verdete Madras, pânză pentru transperante şi filtre speciale Preţuri moderate si absolut fise om­ni "Oi! găsiţi e£tin la cel mai mare Magazin de muzică al ţării MORAVETZ TI­MI $ OA­SA CATALOAGE gratis BLANURI FINE de la bei *25 la 75.000 bei se găsesc la vechiul depozit de blănuri WILHELM STEINKART BUCUREȘti, CALEA MOȘILOR. ISK in curând vor apare Bilele de Papagal -ca mai mică foaie zilnică scrisă de T. Arghezi şi de Colaboratori aleşi­­ lei exemplarul. Abonamen­tul s 60 Iei 30 de numere. (cdacţia. fi Administraţia. „Carlen IHcală" Bwdul Elisabeta No.­s­i mul Eftiriei) Bucur­ef­ti. Tam cunoscut pe uriaşă a acestui De vorba cu sculptorul Morb (Urmare din pag. l.a), data ? Acolo Rodin. Forţa uriaşă a mare creator m’a uimit. Dar eu am preferat să cânt în surdină cântecul meu. Era prea multă în­cruntare în creaţia uriaşului go­tic. Mie îmi place atmosfera tih­nită a unei după amiază de toa­mnă ca aceasta. Şi iată, cerul acesta senin îmi aduce aminte de după amiezele petrecut în grădina Luxembourg. Ai cunoscut duioşia culorilor din acea minunată grădină. Şi statuile acelea ce apăreau din­­tr’un boschet ca o vedenie irea­lă... şi nobilele regine ale Fran­ţei ce priveau de pe soclul de pia­tră, de la înălţimea terasei, bazi­nul de apă în jurul căruia copiii împingeau vaporaşele cu­ pânze de hârtie.... Am trăit farmecul acestor col­ţuri unice şi ritmul exuberant al Montparnasse-ului. Şi am cules de pretutindeni vi­ziuni neuitate. —Pornit pe drumul evocări­lor melancolice, Stork devine sentimental. Trebuie să facem ,­marche arriere”. De aceea, a­­rânc întrebări repezite ca o grindină: — Cum realizaţi o operă ? — De ce vrei să redevii „in­­tervieweur” mă întrebă cu o mustrare în voce artistul. Cum creiez ? Dar eu ştiu ? Mă cuprinde o nelinişte, o ne­cesitate de a lovi în piatră, de a o chinui, de a o supune. Şi atunci sculptez ! — Ce impresie vă lasă o operă terminată ? — Că aş fi vrut să spun mai mult decât am spus. E prăpastia dintre vis şi realitate . — Ce aţi face dacă aţi fi dic­tatorul artelor ? — Aş reorganiza şcoala de Belle Arte, Salonul Oficial şi aş desfiinţa­■— Pe artişti ? — Nu. Ministerul Artelor! — Amintiri vesele ? (începe stilul telegrafic). — Balurile mascate din Mün­­chen la cari mergeam îmbrăcat în clown şi umblam la mâini. — Pe cine preţui­eşti în sculp­tura română ? — Pe Han, Jalea şi Medrea cari sunt figuri reprezentative. — De ce sculptaţi ? — Stop ! Până aci! Şi convorbirea urmă uşoară, veselă, nepăsătoare despre tot mimai despre artă nu. Redeveniseram doi oameni ce schimbam opinii banale în jurul unei ceşti de ceai. Dintr’un colţ, masca lui Vol­taire plăsmuită de Houdon, ne trimetea surâsul ei ironic. IONEL JIANU Cronica muzicala (Urmare din pag. l.a) stăpâneşte cu virtuozitate tainele instrumentaţiei plasând cu abili­tate culoarea Vie şi caldă a pene­lului său în grupul restrâns al In­strumentelor pe care le utilizează. Mişcările de danţ din cele patru părţi­ tradiţionale ale simfoniei d-lui Andricu amintesc de formele primitive ale genului simfonic când se statornicise de abea tre­cerea de la „Suita de dans" la „Simfonie". Legătura între cele patru părţi ale lucrărei sunt or­ganic închegate între ele prin re­petarea temelor principale în fi­nale şi prin împărţirea tradiţio­nală a simfoniei în „allegretto", „andante", „allegretto scherzan­­do” şi „vivace”. Herman Scher­­chen îndrăgit de farmecul melo­sului românesc nuanţează cu pre­­ciziunea-i caracteristică frazele melodice ale Simfoniei d-lui An­dricu. Cu lucrarea talentatului compozitor, H. Scherchen a reuşit să smulgă pentru prima dată în această stagiune aplauzele căldu­roase ale publicului nostru pentru re­compoziţie originală. Ultima parte a programului iT. Schercen a închinat-o lui Franz Schubert, al cărui centenar va al­cătui în cursul temei preocuparea de căpetenie a muzicienilor din Apus. Iată deci, cum printro în­­âmplare demnă de relevat, Scher,­chen care a dirijat anul treentc festivalurile centenarului „Bee­fchoven", ne evocă de astă dată și geniul romanticului Frante Schu­bert. Nu este aci locul să relevăm im­portanţa lui Schubert în cadrul epocei sale şi al istoriei muzicei. ." Vom reveni asupra acestei pro­bleme în preajma zilei centenare. Herman Scherchen a statorni­cit cu acest omagiu modest adus memoriei lui Franz Schubert, o pildă minunata. Este rândul cântăreţilor noştri de Lieduri şi al asociațiilor de muzică de cameră de a-l sărbători pe Schubert în cursul anului cen­tenar cu strălucirea pe­­care o me­rită romanticul viselor din Yzin­ner­wald. viaţa mondena BANCHET Societatea română d­e oto­rinotarina­gologie a dat un banchet Sâmbătă sea­­ra în Sap­anele Hotelului Boulevard în onoarea celui de al VIInei congres ce a avut loc şi sărbătorirea dlui dr. AX. Costiniu medic şef al C. F. R. şi fondatorul Societăţii Au luat parte d.nii: N. N. Săveanu preşed. Camerei, ministru Inculeţ dr Al. Costinin, prof. dr. Beîinof (Sofia), prof dr. Mar­ekek (Viena), prof. dr. Meţianu, prof. dr. Predescu Ion, prof. dr. Severeanu, col. dr. Brătescu, dr. Jianu, d­.na şi d. dr Fotiade, d-na şi d. dr. Antal, dr. Velea, dr. Crăciunescu, dr. Reiner, dr. Suciu Liiceanu, dr Ma­yersohn, dr. Orăscu dr Rottmann dir. „Presei sanitare“, dr. Munte­arm, dr Tetlu col. Costiniu, deputat. Sergiu, dr. Vera, etc. FESTIVAL ARTISTIC.DANSANT Sâmbătă seara 20 cm­. a avut loc în saloanele .,Baraşeum“ un reuşit festi­­val artistic urmat de dans organizat de către „Junimea Barasistă" Programul puţin bogat a plăcut to­­tuşi asistenţei prin alcătuirea lui Ast­­fel notăm pe domu Băhnăreanu care a redat admirabil o parodie „De la Azil“ Apoi frumoasele declamaţii ale d.nilor Barcaroiu, Ovidiu şi Th. Gavrilescu, au fost foarte mult aplaudate. Ion Pribeagă cu versurile vmi umoristice a stârnit­, ca întotdeauna buna dispo­­ziţie A urmat apoi dansul până noap­­tea târziu în sunetele Jazzului „Paul­­man“. Remarc din asistenţă d.nele şi d.nii Glodfarb Depierre, L. Cerberiu, Fernster, Pribeagu, Friedman, H. Horn­stein Bercovici. Polák, etc. D.rele Ferester Goldenberg. Polak, Solomon. Bercovici. Edith. O­rustier», Elmars, Sihnovici etc. Domnii: P. Gfoss. Osias. Cohn, Po, lak, Goldenberg. Roland de Iassy, M Mathias, Oridiu, Ing. Goldenberg, Catz, Artur Stahl Ravltschi, Abrh-mo­­vici. M. Mills. Siber. etc. De la sindicatul artiştilor Sindicatul artiştilor dramatici şi li­rici din­ România, potrivit dispoziţiu­­nilor Ministerului Artelor cu adresa No 47735/027, aduce la cunoştinţa Pri­măriilor din ţară, că în conformitate cu art. 52 şi următorii din legea tea­­trelor, nimeni nu poate profesa carie­ra de actor, cântăreţ, monologis­t şi şan­sonetist pe ori­care scenă, dacă nu fa­­­­ce parte din Sindicatele sau societăţile­ profesionale necunoscute, care le vor elibera cărţi d­e liberă profesie. In consecinţă d_nii primari ai­ orag­i­şelor, care potrivit legei, reprezintă autoritatea teatrală în oraşele, cari nu au teatre naţionale, vor dispune a­cont spectacole, au cărţi de liberă profesie. Vizate pe anul in curs, iar în caz con­­trar, să avizeze la mijloacele de care dispune, pentru a se conforma în to­­tul legei. Chiar artiştii teatrelor naţionale sau etatizate, vor trebui să aibă cărţi de liberă profesie, de care se vor folosi numai atunci, când întreprind turnee cu­ ansambluri cari nu fac parte în întregime din personalul vre­unui tea­­t­ru naţional. Sindicatul mai aduce la cunoştinţa ainor proprietari şi patroni de săli, cum şi agenţilor şi casierilor teatrali, că în afară de preocupările sale de ordin moral şi cultural mai are luda, lob­lii şi de ordin social umanitar, pe care se vede în neputinţă de a le aflu,­ce la îndeplinire, din cauza puţinelor resurse de care dispune. Pe lângă pensiuni şi ajutoare distri­­buite anual văduvelor orfanilor şi ca­­marazilor bătrâni şi suferinzi — sumă ce­­ntrate cifra de 150.900 lei — Sindi­­catul în programul său mai are în vedere­­ t Creiarea unei case de pensii pentru artiştii vârstnici. Zidirea unui cămin cultural al artişt dor profesionişti; •şi ridicarea unui Mausoleum tinde să fie adunate rămăşiţele înaintaşilor noştri şi al acelora ce le vor urma spre vecinica odihnă. Pentru înfăptuirea treptată a acest­­or puncte din programul său, Sindi­catul face apel la Domnia­ Voastră, cam­ în orice împrejurare sunteţi che­maţi a da sprijin tuturor manifestări­­lor culturale şi artistice, să depuneţi toată râvna la strângerea acelui leu la biletul de intrare, şi a-l depune apoi la cassa Sindicatului, cu gândul că fapta ce o săvârşiţi, vă va fi resplăti­­tă cu sentimentele de recunoştinţă ce vă­­cartă întreaga suflare actoricească A 114 a şezătoare artis­­tico-culturală a Societăţii „Tinereţea“ Joi 27 c. Soc. cult. „Tinereţea­ de sub preşedinţia cî.lui N. Batzdria, a ţi­nut o mare şi frumoasă şezătoare ar­­tistico-culture­lă d­in sala Ateneului po­pular „Principele Mihai“, din Calea Griviţei 56. Această şezătoare este a 114-a de la înfiinţarea Societăţii, şi a “.a din se­­ri­ă din toamna aceasta. A vorbit d. V. natzaria, despre „Con­tribuţia culturală a minorităţilor etni­­ce“, din ciclul de conferinţe, amlnţat® de doihnia sa. Numărul din ce în­ ce mai mare al publicului care asistă la aceste fru­moase şezători — la ultima, sala,­­a fost destul de mare devenind chiar ne­­încăpătoare faţă de atâţi auditori — dovedeşte cât de mult au interesat a­­ceste conferinţe importante şi instruc­­tive, şi cu cât entuziasm auditorul îm­brăţişează­ manifestarea culturală a şoc. „Tinereţea“ cu adevărat activă şi neobosită Ca de obiceiu — şî mai ales de data aceasta,programul artistic a fost pe cât de variat, pe atât de frumos Co­­rul soc. „Domnul Tudor" a cântat arii religioase şi naţionale. D.nii To­­me­scu, Leonard, şi Dorrescu (declama­­ţii; d_l Nicolăilă Georgescu (canto); d_l Cretoiu (vioară); d.nîî Bagno An­­nolo. si Hugh­io Santo cana­­mandoli­­nă si chitară); d.nii Staianow, Kauly si Toteff Krumm __ trio flaut, chita­­ră şi vioară. La sfârşitul programului, s’a jucat în condiţiunv! bune, comedia întrtun act a d.lui .ValJean: „Ce ştia satul". Au jucat admirabil d.la Eliza Iacobes, ca şi d.l Nic. Mussu­s, principalii in­­terpreţi. D.lor au desfăşurat atâta ver­­vă şi au depus atât sentiment, încât ne-au dat impresia că asistăm la o re­­prezentaţie cu pretenţii mult mai mari Frenetic aplaudaţi, a trebuit să mu apa­­ră d­e mai multe ori în rampă. Pentru reuşita spectacolului, un preţios con­curs a dat d.ra .V. Me­lent­­i. Viitoarea lor şezătoare. Joi 3 Noembrie, în ace­­iaşi sală. fi­­i Său. Fulgerul-Victoria­. 4-0 (0 0) După victoriile obţinute în IV­lonia unde echipa militară a în­vins reprezentativa statului aliat cu 6—4, Fulgerul a început un „turneu“ prin ţară. Intre alte matoriuri a fost anunţat şi­ unul cu o echipă ieşeană, Victoria. Des­pre reprezentativa militară a ţărei noastre, vom vorbi mai puţin, ur­mând să arătăm mai pe larg care a decurs jocul. Echipa de foot-ball care a vizi­tat Iaşul, un „unsprezece" prin excelenţă bine întocmit, a obţinut uşor o victorie prin materi-ul de Miercuri 26 Oct. Adversarul, o echipă despre care am mai scris dar nu prea elogios — eu o recu­noaştem — a prezentat un „un­sprezece" care a necesitat o „mi­că" schimbare în repriza doua. ...Abia după 45 de minute s’au convins d-nii dela „Victoria" că un jucător, nu prea... joacă bine!... şi l-au înlocuit cu un altul, ma­i mult sau mai puţin bun. La an­trenamentele cari credem că au unde se rezămase... Totuși, au fost câteva elemente bune la „Victoria­" ieșeană. La­­câre seu a avut o zi bună, a evitat multe goaluri cari păreau impa­­rabile. Dealtfel a fost cel mai bun jucător al echipei ieșene, de pe teren. D. Kt. Mitica, un jucător antrenat, a cam dat de lucru roş­­galbenilor cari „pisau" poarta „Victoriei". Câteva „capu”-ri în­soţite de aplauzele tribunei, au­ îndepărtat pericolele prin cari trecea echipa sa. D. Minea este un bun jucător. Un elemnt care nu avea ce căuta pe teren şi care a fost in­trodus în joc după prima repriză, a privilegiat multe atacuri reu­șite în parte, jucătorilor de la „Fulgerul". Restul echipei ieșene troia dacă membrii trupelor cari dau in forma. Golistul, atât timp cât nu avea­ de apărat, primea aplau­zele adresate colegilor din echipa sa. Dar la cele câteva incursiuni repezi, și-a făcut datoria... Au trecut doar patru goaluri... Matchul a avut loc pe stadionul de la Copou, numit „Parcul Re­gele Ferdinand". Au asistat d-nii general Zadic, lt. Toporăscu, Ticu Stanăr, Luca, și vreo câteva sute de persoane. Prima echipă a decurs tempe­rat, cu o factură mai mult sau mai puţin superioară „Fulgerul" a marcat prin Tessler 4 goaluri în repriza doua. Dacă în primele 45 de minute nu am avut de înre­gistrat vreun goal, nu putem spu­ne că Victoria a fost „tare"... De­loc! Bucureştenii au îndreptat de câteva ori balonul prea sus, dea­supra porţei „Victoriei". Au fost Sporiivi la las! Un match intre Bucureşti şi Iaşi. — Comen­tarii pe marginea unei victorii uşor obţinute. O indeli­catete ieşeană. — Formaţiile.­­ Jocul avut loc — nu s’a putut observa _ care s’a prezentat echipa, al carei „lacuna" echipei. Abia la match şi după o repriza... Dacă facem aceste observaţii, nu pretindem nimic... Insă publicul care a asistat la unicul match de foot-ball , anunţat „mare" şi „al sezonului sportiv",­­ nu a putut trece cu vederea lipsa de coho­­ziune a celor trei înaintaşi, câteva ocazii nimerite pentru a se marca goaluri, fiind pierdute. Gazul dte repriza, primă, când unul din ju­cătorii­ „alb-negru" avea balonul în faţa lui Miklos şi numai lipsa unui jucător din echipa sa căruia sa-i plaseze, a îndepărtat marca­rea unui punct, acest caz zicem, este cel mai concludent. Jocul de altfel a avut loc numai pe terenul din faţa „porţei" „Victoriei", preşedinte este d-sa, va fi poate cu alte ocazii, evitată. Elementele cari vor fi opuse unui­ „unspre­zece" de talia celui de la „Fulge­rul"­, trebue selecţionate. Sperăm că d- lt. Toporăscu a observat ca şi noi şi publicul asistent, lipsa de omogenitate care a domnit în, tot timpul, jocului, între jucătorii „Victoriei". Asemenea situaţii nu trebue să se mai repete... Dar, să relevăm indelicateţele (ca să nu zicem neobrăzarea) ie­şene... Credem că se impun se­rioase măsuri, ca indivizii cari formează așa zisa „galerie" ce a­­plaudă sau fineră, (ce mijloace ci­vilizate de apreciere !) să nu mai aibă accesul pe terenul de foot­­­ball. Ce şi-au zis oare cei dela Har incursiuni cari să-l depla-1 „Fulgerul", când vreun short ne­­seze pe „sărmanul" Miklos (n'a­­ reușit al lor, a fost însoţit de flue­­rea ce apăra, săracul !) din locul rării, huluieli, etc., de ale „ga-leriei“. Nu este deloc civilizat! Ce­rem ca asemenea lucruri să nu se mai repete! Speram că nu va tre­bui să mai revenim! Un ultim cuvânt.­ De ce oare nu a jucat echipa „Concordia“ cu „Fulgerul" şi a jucat „Victoria’'? Poate că Iaşul ar fi scăpat de înfrângerea sportivă cu atâta uşu­rinţă căpătată... Nu mai insistăm şi facem loc expunerei asupra felului cum decurs jocul. FORMAŢIILE — JOCUL Cluburile s’au prezentat în ur­mătoarele formaţiuni: Fulger, Miklós, Corum,, Zaco, lania, Berduş, Wilache, Barbu, Tanger, Tessler, Mayor şi Ciomac. Victoria: Anton, Minea, Lăză­­rescu, Moşu, Zemel, Constanti­nescu, Florescu, Şeler, Berizan şi Balin. „Victoria" a prezentat... cea mai bună formaţie ! După salutările de rigoare, la semnalul arbitrului, d. Alexan­dru­­, Buc., jocul începe cu mare aprindere din­ partea „Victoriei" şi cu mult tact şi calm din partea „Fulgerului". Toate maşinaţiunile şi trucu­rile întrebuinţate de tripletta Mayer, Fessler şi Tänzer n’au dat nici un rezultat. După cum spu­neam mai s­us, Lăzărescu, Minea şi Semel, interveneau la timp. „Fulgerul" a jucat mai mult la extreme. Semel şi Moşu preferă să salveze situaţiile prin corner. Am numărat astfel în prima re­prea multe situaţii prielnice non-lpriză nouă cornere. In minte, 12 teu a se marca goaluri aşa că nu­­ din a doua repriză, o centrare a le mai însemnăm. Putem com- Ciomag este prinsă de Tänzer plecta notele noastre cu un super- care ehotează puternic în poartă, la •***“ —sr-ni-- marcân­ î primul punct. La un moment dat „Victoria" face un faul și arbitrul acordă roș-galbenilor un unsprezece me­tri, cae este bătut cu o precizie matematică în colțul stâng — sus — de către Tessler. In minutele 35 și 41 se mai marchează două goaluri de către Mayor și Ciomag. Rezultatul final este 4—0 în fa­voarea „Fulgeruli". Raport de cor­ner: 13—T. lafiv la adresa jucătorilor de la „Fulgerul", pe care i-am admirat pentru prima oară. Internaţio­nalii bucureşteni şi-au păstrat au­rora. Tessler este un jucător de o fac­tură mult superioară. Desele sale incursiuni în faţa porţei „Victo­riei", au dat de lucru. Tänzer este un minunat reprezentant al tricolorului românesc. Vom,insista puţin şi asupra câ­torva mici părţi rele ce le-am ob­servat cu ocazia întâlni­rei anuale de Miercuri. Relevăm câteva mici indelicateţe ieşene, sperând înt­r-o radicală măsură pentru a se putea evita pe viitor situaţii similare. Iniţiativa d-lui lt. Toporăscu, şeful echipei „Victoria", care cu sacrificii a invitat echipa de foot­ball „Fulgerul, spre a juca la Iași, este foarte lăudabilă. Forma sub CONST. CERBI" ­atch­alnie ac Dominica Matehurile de Duminică s’au terminat toate cu victoria favori­ţilor, şi cu scoruri concludente. Olympia a continuat seria vic­toriilor cu scoruri mari dispunând de Sparta cu 5—1. Verzi-negrii au intrat pe teren cu voinţa fermă de a opune o rezistenţă dârză campio­nilor în spee, şi au reuşit în pri­ma repriză, datorită în parte şi jocului lipsit de viaţă practicat de alb-negri, să termine la egalitate, după ce reuşiseră să ia conducerea la începutul matchului. Dar s’au resimţit în repriza doua de marile eforturi depuse în repriza întâia şi au trebuit sa ce­deze terenul Olymp­iei, care pre­sează net, echipa verde-neagră, în­grămădită în careu. Au marcat pentru Olympia: Bechtold (2), Silberman (2)­ şi Kroner II, iar pentru Sparta Blumer. La C. A. B. studenţii au trebuit să se închine în faţa Venus-ului, care le-a administrat patru goa­­luri. Sportul studenţesc, în­ forma­ţia pe care o posedă, cu greu va putea înscrie o victorie, şi ultimul loc îi este asigurat. Venus i-a pre­sat net, i-a dominat în toate li­niile şi au marcat, cele patru goa­luri prin Ţicu, M. Vasilescu, Mo­torai şi Tănăsescu. Juventus a învins pe Terenul din Obor pe Unirea Tricolor cu 4:0. Campionii din­ anul trecut sunt foarte slabi, defecţiunile su­ferite ne­putând să se înlocuiască cu succes. Cu „jucători de im­port" nu se pu­tea ajunge la alt rezultat. Juventus a câştigat materiu­l da­torită celor doi „aşi" străini care are dreptul să-i introducă echipă. Ştiri Motokul dintre I’aolino şi Phil Scote a fost amânat pentru o dată ulterioară. • Se pare că nici Suedia nu va par­ticipa cu echipa sa de football la Olympiadă, din lipsit de fonduri. Ristola, Stevros şi Anderson, trei atleţi finlandezi s’au întors din America pentru a reprezenta ţara lor la Olympidă. ­ apărut: Curtizane_ (Splendoriile şi mizeriile vieţii curtizanilor) Capo d’opera genialului roman­cier francez Honard de Balzac 2, volume: De vânzare la toate librăriile Rubrica l­mcii Ancheta feministă Fără a fi feministă, înscrisă reţinută cu forţa de la viaţa pu« în vre-o asociaţie, deci fără fana­­blică, unde ar putea fi de un fo­tis­m­ inerent oricărei militan­te, nu mă pot declara de acord cu părerile d-lui Luciliu Oltea­­nu şi-mi e imposibil să mă în­chin ca d-lui înaintea suverani­tăţii spiritului masculin, atât de glorios încercat, de subtilizat in decurs de veacuri. Nu pot pricepe în primul rând cu ce drept şi-ar aroga băr­batul menirea de pedagog sau moralizator față de femeie, ne­­permiţând satisfacerea vanităței ei, astfel cum numeşte d. Oltea­­nu lupta ei pentru câştigare de drepturi. „O vanitate, o nemăsu­rata vanitate femeiască”. Femeia nu a rămas departe de orice evolujie, nu a rămas în ur­ma­ bărbatului. A pretinde aceas­ta ar însemna a nega evidenta­ In căminul ei în marginea vieţei pu­blice, a înţeles să-şi însuşească interesele tovarăşului ei, să-l sfă­tuiască, să-l îndrumeze cu in­stinctul, cu incontestabila intui­ţie femenină. Femeia inteligentă, — şi numai de aceea poate fi vor­ba aci, — a omului politic, trăeş­­te împreună cu dânsul, frămân­tările politice la cari ia carte. Nu subtilitatea, nu priceperea îi lipsesc, ci practica politică, şi se ştie cu câtă uşurință se dobân­deşte aceasta. D. Olteanu nu argumentează, afirmă doar, sau mai curând nea­gă. Se teme pentru siguranţa „Vieței de familie”, ca şi când fe­meia, „plictisită până la spleen loc mult mai mare punând t® serviciul ei tot entuziasmul, toa­tă energia rămasă fără întrebu­inţare, ar mai putea rămâne o devotata preoteasă a zeilor tari. Nu va mai fi nici mamă bună, nici gospodină îngrijată şi orice pedagogie masculină va rămâne fără succes. Dacă se va simţi irezistibil a­­trasă, e inutil sp reţii­ Vei­erei« nemulţumirea, şi nemulţumire» va da naştere la situaţiunî cu mult mai tragice decât acele» cari vor decurge din participarea femeîeî la rezolvarea­­chestiuni­lor. Şi pe urmă, domnule Olteanu nu orice femeie va fi ministru, sau cel puţin deputat. Dv. bărba­ţii sunteţi oare ca toţii oameni politici fiindcă aveţi dreptul­­ să votaţi, şi credeţi oare că d. Miti­că, vecinul meu, îşi neglijează o singură seară datoria conjugală adică aceea de a se îmbăta şi a-şi bate nevasta, fiindcă are voe sa-şi depue votul în urnă ? Femei casnice vor rămâne el destule, din dragoste sau­ voca­ţiune, şi o ridicare de drepturi nu le va face să-şi piardă însuşi­rile de educatoare. Din potrivă, mai conştiente de menirea lor vor şti să formeze caracterele de cari avem nevoe, vor şti mai a- Ies să infiltreze sufletelor tinere respectul faţă de acelea în care, în luptă cu viaţa, vor găsi aliate şi nu adversare. Elena Breb» Căci sfinxW­ Dela cetitoare Ritmul vieţei fie după război»!, ne.a pătruns în sânge., Suntem sprintene la trup şi minte. înţelegem că noul net s& ne credem — ci în fond, mai ave» este rolul şi consideraţia noastră, a­­cum. când a­m putut sâ ne tmpartä.­şlm rlin tainele atâtor lucruri pe cari altădată, — o convenienţă absurdă, le considera ca nepotrivite sau chiar periculoase pentru o fată „bine.” Dar azi avem putinţa să vedem alt­­fel tocmai ceia ce era aşa de descon. Si de tot „pe vremea lor.” Azi, mergem la Universitate, facem toate sporturile, ce ne întreţin sănătatea şi voia bună, şi muncim alături de băieţii pe cari ne-am deprins să îi considerăm ca pe nişte camarazi. Nu vorbesc buna mea prietenă, de acele cazuri detestabile, întâlnite des­­tul de des dealtfel — deslânţuind ur­­gia moraliştilor de tot felul (şi Durmm­nezeu ştie de au dreptul şi ei!) — ci mă refer la fete cari fiind in total moderne înţeleg totuşi să rămâie şi’n dimitele bunei cuviinţe. Am 20 de ani, siluetă, picior figură nimic nu m’ar putea nemulţumi. Ar trebui chiar să fiu mândră. In fond poate şi sunt __ dar mulţumită nu pot îl. De ce? Pentrucă, am ajuns la o vârs­tă când „a iubi” e cel puţin necesar. Primul băiat pe care l-am simţit că mă iubea cu adevărat — mi-a deş­­teptat în suflet — şi pentru prima oa­­ră acel fior incomparabil ce-ţi poate da durerile sau fericirile cele mai mari în viaţă ! Ne iubeam frumos ca doi copii mari şi cuminţi, înţelegători, cu speranţe în vitor, ştiam eu bine că toate „teo­riile” mele asupra vieţei „practice”, aveau să cadă în faţa dragostei ade­­vărate. Şi uşa că cu priviri adânci şi calde de adolescenţi încrezători ne deprinsesem să ved­em fericirea pe care sufletele noastre o şi făuriseră în nai­vi­tata lor adorabilă ! E minunat să iubeşti la 20 de nai şi să fie „pli­­ma dragoste” pentru amândoi, dra­­goste pe care juri s'o faci eterna... _ Mă iubeşte — Il iubesc.' iată lo­­gica' Şi tot­uşi, când eram mai sigură de viitor mi s'a întâmplat un fapt care a fost destul ca să dezorienteze biata inimă de femeie, inimi, inimi candide de fecioară sau­­pasionate — de amantă! Şi această biată inimă a trebuit a­ fie pusă la încercare. Cu cei Un suflet tânăr, un om Ml­­cat extrem bun, şi-a încredinţat iubi­­rea, mie, viaţa lui de aci înainte de­ unde de mine. Sunt într’o stare pe care n’o dure?» nimănui. Mă zbat cu gândul ce să fac? Pe primul il iubesc şi ştiu cât valorez şi eu pentru el. E un băiat fin, inteligent, spiritual, frumos. Dar„. e sărac. Numai numele de eî! Al doilea, e tot atât de tânăr şi de bine, dar e foarte bogat. Nume şi ai vere! dar numi iubesc eu. Am un fonaj prea cinstit ca să-mi calc cuvântul! Ce să fac?! Vezi tu, cu primul aşi gusta din plin din cupa dragostei. Dar oare dragostea durează ea când nu’s şi bani? Acum, eu am destul ca să fiu chiar prea luxoasă pentru vârsta şi „urbea” mea, îmi permit şi unele excentrici,­taţi. 1­­ * Trec drept ,o fată cuto gust extrem de rafinat... Dar mai târziu ce va fi! E aşa de greu să întreţii flacărea a­ moralul când n’ai şi focul aurului ca să-l încălzeşti! Mă va iubi el mereu ! Sunt destul de deşteaptă ca să nuî rău pând eu singură! Ce trist e!„. ..D’autre” Imi va satisface orice ca,­puciu, şi am atâtea! Atâta fantaiste atâtea vise atâtea daruri şi planuri în căpşunii ăsta de diablesse amarnic de „iubeaţă’’ (calificativ dat de un cro­nicar unui străbunic de al meu pe care se vede că l-am moş­tenit!) Ba. ‘lrnnca îmi indică pe cel de­ al doilea, dar dragostea, ea vrea să ştie?!! Tu ce mă înveţi să fac? Să fim sincere, nu suntem d­e nepătruns cum ne plac» GABRICE Răspund: Eşti o răsfăţată deci şi o capricioa­să. Măritărie cu un bărbat bogat, dacă el te iubeşte. Cu timpul îl vei iubi şi tu. Caută şi îl iubeşte. SIXTINE INFORMATIUNI Pictorul N. N. Tonitza va or­ganiza o expoziție personală, cu ultimele sale lucrări, la Galerii­le Regina Maria din Calea Vic­toriei, 83.• Duminică, la orele 11 a. m. a avut vernisajul expoziţiei de „Legătorie artistică", în saloane­le „Artelor Decorative" din str. Câmpineana No. 17. La concertul său de Duminică 6 Noembrie, Hermann Scherchen va dirija „Suita 60 în do major” de George Enescu, „Marea fugă” de Beethoven, Largo pentru cla­rinet şi orhestră de coarde de Mozart ((Solist: prof. Hans Roe­­raht). Simfonia neterminană de Franz Schubert. D. Alexandru Teodorescu, con­­certmaestrul „Filarmonicei” şi al „Operei Române” va da un recital de Sonate la 1 Noembrie cu concursul d-nei Manya Botez. In program sonate de Faure şi Debussy. Luni 7 şi Joi 10 Noembrie vor avea loc la Ateneu, două concer­te date de violonistul Mischa El­­mann cu acompaniamentul pia­nistului Marcel von Gool. Primul concert simfonic al so­cietăţii „Muzica” are loc Marţi 8 Noembrie, ora 11 dim., la Ate­neu. După cuvântul de deschidere al d-lui It.-col. Petre N. Pancu, preşedintele societăţii, urmează dirijate de maestrul Simeon Ni­ Culescu, Uvertura „Cosi fan tutti” de Mozart, „Caprice brillant” de Mendel­sohn, Cu d-ra Ecaterina Borş la pian. Simfonia 6-a de Haydn şi Pre­ludiu de Gheorghiu La Teatrul „Regina Marin” s-a pus în repetiţie „Cântec de team­­nă” de Surgucioff şi „Riviera" de F. Molnár, cu d-nii Tony Bakui­dra, Ion Manoleachi şi d-nele Lucia Sturza Bulandra, Puia Je­nesen şi Leny Cater. La Opera de stat din Viena s'a aeluat „Iphigenia în Aulida” de Gluck cu d-na Gutherl Schoder­­în rolul titular. Pluşuri da mătase, veleur de nord şi imi­­taLîim de blană pentru haine de dame se găsesc în­­tr’un bogat asortiment la mar­ge­sinul , Viile de Paris” Str Lipscani 61 La Akademietheater din Vie­na s'a reprezentat pentru prima dată comedia „Tatăl meu copi­lul” de L. Marchand. R­abund, cunoscutul poet ger­man a terminat o nouă piesa „Das Kirschblütenfest” a cărei premieră va avea loc la Ham­burg. Muzica de scenă a fost com­pusă de Ernst Toch. Pictorul Em. Nicolescu va deschide la 1 Noembrie expoziţia lucrărilor sale la Ateneu. Se anunţă din America că teno­rul Tito Schipa lucrează la o operă cu titlul „Mimi". Şcoala Superioară de Muzică şi Arte Dramatică .Eg. Massini“ din Bucu­­rești, str. Negru.Vodă 3, a inceput cursurile și mai primește elevi pentru cursurile de piano, canto, vioară, dra­­mă,comedie, teorie.Solfegi.

Next