Rampa, martie 1928 (Anul 13, nr. 3031-3057)
1928-03-01 / nr. 3031
i&NfUL. xm 3031 REDACTIA: ADMINISTRAȚIA $1 ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 T * t i P P N 80! e® MneMlena» «xoiusiu Anonim® Rudolf m«m« Oaiéa v/ioto«!®), a* Ânwnotusli® a® prtcn®»® sa teste sgertaftie d® »ubiiotiaf® «i la administrația staruhjt Director SCARt&T FRODA e JGT i MARTIE 192S A BONAM ENTE LEM Tara Ties luni. . ....... ... E-si'»o?' s£s®s© luni •••«* * ® •• ;® •«.«• ®* - apo Un an . ..i. ......................................- iCOO in străinătate dublu ».öonamsntal® as »ütsao Irtain t® rt Snoe sas savi ia. ta asa H«>irai u.n Analiza emoţiilor ; «ie ®L HOTIÂ’ESCU O operă de artă nu trebue judecată prin intensitatea ei pin calitatea emoţiei ce produce. în fruntea unui regiment ca drapelul ciuruit de gloanţe în lupteglorioase,muzica militară cântă un marş oarecare : deodată ,trecătorii, fără deosebire se simt cuprinşide o puternică emoţie. Marşul militar cântat nu este, totuşi, mai presus de muzica lui Beethoven sau Wagner, ci calitatea emoţiei e alta. Şi în poezie la fel: rostite la mulţime sonetele lui Erainescu se pierd fără răsunet ca o muzică şoptită în vastitatea unei catedrale, pe când o poezie patriotică, largă şi cu adjectivul sgomotos, deslănnue entuziasmul. . Nici valoarea unei piese nu treme judecată după atitudinea publicului. Melodrama, de pildă, nu urmăreşte să trezească o emoţie estetică, ci, voind să ajungă în straie şi mai adânci, ne aduce pe scenă situaţii de aşa natură, în alt emoţia pur umană să iasă din simpla lor prezentare : găsirea unui copil pierdut după zeci de ani e, bunăoară, o situaţie melodramatică l ■prin sine, ce nu mai are nevoia artei ca să ne mişte. Pentru a na exemplu de actualitate, şi drama lui Lovedan . Pentru patrie ! ne emoţionează. Bar , unde se opreşte emoţia patriotică şi unde începe emoţia estetică ! întrebarea se pune, de altfel, la toate cuperela ce caută să răscolească în sol sentimente primare, uşor de trezit. Ar fi fost de ajuns pentrucă în amurgul actului întâi să auzim Marseill era îndepărtată a trupelor ce trec prin,piaţa şcolii rşi- Ijttărie, ca să ne simţim cuprinşi de oemoţie, fără nici o legătură cu piesa par’fifbst de ajuns apariţia rafiei tricolorului, în care se limitează ideal despre viaţa a colonelului Buliji ; tot aşa conflictul dintre tată şi fiu în privinţa datoriei către patrie şi rezolvarea lui în singurul sens.cu putinţă,-itţiacî ■■ariu se puni în joc ÎKsări existen..ţa . paciei prin decretarea' mobil!« zărîivsunt situaţii ce trezesc în noi' cele mai violente' emoţii prin simpla lor prezentare. 1.Pentru mai multă claritate, vom,,mai da câteva exemple de natura implicată şi confuză a emoţiilor. Vasile Alecsandri mărturisea undeva impresia puternică, p® care i-o trezea un regiment în aaarş; bătrân, el îşi potrivea încă pasul după soldaţii ce scoborau câmpiile Elizee în sunetul fanfarelor. Un drapel ciuruit şi glorios fâîfâind în vânt, un tropot viguros şi cadenţat_de _ soldaţi -naerial marţiali, o muzic militară sau numai nişte simpla goarne — spectacol în nici o legătură că estetica, — deşteaptă şi astăzi în noi adânci răsunete, aţipite. La fel în Bucureştii noştri neutrali şi paşnici din 1914—16 trecea un avânt emotiv cu fiecare film de războiţi. Nu ne înmînţinau nici o buzele grele, nici cuirasatele uriaşe, mici submarinele, nici miile deautomobile, nici tranşeele dedacles cu sârmă ţepoasă şi cu gropi de lup. Stăm nepăsători în faţa naturii şi a ingeniozităţii omeneşti... Era de ajuns însă să vedem o defilare de trupe întoarse de la Vercuni, cu flamura roş-albalbastră fâîfâind în cer pentru ca să ne simţim cuprinşi de cea mai puternică emoţie... Mai presus de orice voinţă;în cutele ei ne palpita inima, dintr’o dragoste pornită din conştiinţa obscură a unei comunităţi de rasă şi ele cultură, dintr-o îndelungă modelare a sufletelor noastre. Alături, se luptau germanii cu'' acelaş curaj şi avânt, cu o stăruinţă, ştiinţă şi dispreţ de moarte, ce, ar fi meritat admiraţia oricui... Şi, totuşi, rămâneam nepăsători şi chiar, de câte ori tremura,in vânt faldurile negru-alb-roşii ale steagului german, un fior de indignare trecea prin sală... Publicul fluera... Virtuţile,, germane nu" cucereau , cucerise nenumărate forturi, dar nu isi puteau să ne cuterească ţi conştiinţile. Sufletul poporului nostru batea, astfel, în toate sălile de spectacol. Instinctiv, piepturile creşteau şi svâcneau de emoţie şi de entuziasm, mâinile se împreunau zgomotos în faţa pegimentelor Franţei ce treceau mândre şi prăfuite în sunetul Marcehezei şi al marşului ,,Sambre et Meuse” sub privirea părintească a lui Joffre şi sub căutătura hotărâtă, energică şi inteligentă a lui Poinesr*... . Este, aşadar, de datoria criticei de a face disocierile necesare în analiza emoţiilor ce trec adesea drept emoții estetice. Doircetf Din cuşca siineamnul Pelin prematur ■ Cunoscutul cronicar muzical G. fiind, rugat de blonda d-ră O. sa fie la concertul pe care o z va da la Ateneu, şi în acelaş timp sa fie,cit mai puţin aspru în cronica sa, se duse cu hotărârea fermă de a o lăuda. Cipă terminarea concertului, d-ra O. răsfoia în fiecare zi gazeta, dar spre. mirarea ei nu găsea v.jcicdziă. cronica lui G. Intrigată îi telefona: . —•; „Scumpe prietene /... Aștept cu nerăbdare să-fi citesc impresiape care ■ fi-am făcut-o... Dar până acum nu am văzut nimic7... Pentrtsce nu-mi faci cronică?... — „Fiindcă de unde aveam locul nu te-am putut auzi... —■' „Bine, dar aii mei pentruca nai trecut mai • în față ?... — ,,Mi~era imposibil. S'âteam în prima bancă... Șarpele Tatăl își duse copilul la o menajerie. . s***? După ce îi arată'tot felul de animale, ajunse în dreptul unei Cuști und c era Închis un. şarpe. — ..Ce-i ăsta tată? Ș arpei... Dar ia să vedem dacă ştii sa-mi răspunzi şi tiz pentrU ce şarpele are atâtea noduri ? — „Fiindcă o fi uituc!..." — răspunse prompt copilaşul. !*re«yîîtlrfî Ionel învăţa liceul in Bucureşti. Părinţii lui fiind la Focşani îl dădură întro pensiune. Ionel insă, rot and, a preferat cinematogry,: ful liceului, aşa că la examenul de absolvire, spre marea lui disperare a' fost lăsat repetent :• i~. Imediat, Ionel scrie o lungă scrisoare lui Radu — fratele lui mai mare ~ rugându-l să-i pregătească părinţii și în special pe iad său] pentru trista veste. După câteva zile, Ionel primi dela Radu următoarea scrisoare : — „Scumpe frate... Cu multă' greutate fam putut pregăti ~pertar ta..-acum însă, trebue sa ■id..P:pre-: gătești singur pentru ce ai sa paveti..-r • - - -E recunoscută în mahalaua Făg&dau d-na Luxija N. prin răutatea şi gura pe care o face de dimineaţă, până seara. Vecinii tremură toţi de frica ei. Servitoarele oricât le-ar plăti nu se mai angajează la ea. De aceea şi porecla care i a‘a dat: ,,Mama Pădurii cu maţele pestriţe”. : Georgica V. un tânăr mucalit o întrebă întro zii „Coană Luxițoî... Matale parcă erai măritată?... — „Eram... , -i— „Când a murit bărbatul matale? " rSl — „Săracul, Dumnezeu să-l ierte,'a murit după două zile de la cununie...' ----— „Eh!... Atunci na suferit mult... \ furtwaimier la conducerea Operii din Ilena Pentrace a plecat marele dirijor de la „Gewandhaus“. » Tradiţia muzicală a Germaniei, p lin schimb inexplicabil Hetioirca luata de Wilhelm Furtwängler, marele dirijor al faimoasei orhestre de la «Gewandhaus.* din Lipsea de*a renunţa la această demnitate pentru a urma ciemarea direcţiunei Operii din Viena, care î oferă postul de prim dirijor al acestei instituţii a provocat o profundă impresie în cercurile artistice şi muzicale germane. Hotărîrea e cu atât mai surprinzătoare cu cât Furtwängler renunţă la una din cele mai înalte demnităţi pe cari le poate atinge un muzician in ierarhia înmii muzicale germane, orhestra de la «Gewandhaus», a cărei direcţiune o avea Furtwängier, fiind una dintre cele mai vechi şi mai disciplinate orhestre ale Germaniei. Faptul că Furtwängler al cărui renume a fost statornicit numai prin activitatea lui la Gewandhaus părăseşte acest post a stârnit senzaţie nu numai ,la Lipsea ei pretutindeni unde e cunoscut numele lui Furtwängler. Pentru a curma discuţiile iscate în jurul acestei demisii, Furtwängler a ţinut să precizeze punctul său de vedere într-xin interview acordat ziarului „Leipziger Neueste Nachrichen”, în care comunică pentru prima dată motivele care l-au determinat să ia această hotărâre. Marele șef de orhestră precizează că nu a fost silit de împrejurări momentane să plece de la „Gewandhaus”. Djutr’o hotărîre personală, Furtwängler a ţinut sa demnă bagheta pe care a ridicat-o de atârea orien succes.Tratativele pe cari le duce de raai multă vreme cu direcţiunea Operii din Viena, nu au determinat nicidecum această demisie, deoarece şi-ar fi putut foarte uşor, împărţi activitatea intre cele două instituţii. Preocupări muzicale, de alt ordin decât acel dirigenţial l-au silit să demisioneze de la «Gewandhaus» deoarece crede că această celebră orhestră trebuia condusă de o personalitate care să-şi închine activitatea numai acestei instituţii. Nu a intenţionat nicidecum să se împotrivească tradiţiei statornîcite în viaţa muzicală a Germaniei iar gestul său nu e un act de nesupunere sau o demonstraţie împotriva principiilor îndrumătoare ale mişcării artistice germane. Furtwängler răspunde astfel acuzaţiilor şi atacurilor dovedite astfel neîntemeiate ale cercurilor conservative germane. In legătură cu aceste zvonuri cari tindeau să acrediteze ca motiv al demisiei, oarecari conflicte şi neînţelegeri, Furtwängler a declarat că nu e exclus faptul ca să revină cândva in mijlocul foştilor săi colaboratori de la „Gewandhaus”. Se afirmă, în cercuri, bine informate că Furtwängler îşi vaîmpărţi activitatea sa de la Opera din Viena cu aceia de compozitor, intenţionând saşşi cucerească lauri nous de creator. Părerea ziaristului care i-a luat marelui dirijor acest interview lămuritor, încheie, exprimând impresia că relaţia stime între Lipsea şi marele dirijor rămân tot atât de fl cordiale ca mai înainte. La „Opera de stat” Furtwängler va avea prilejul să-şi îndrepte atenţia mai mult asupra repertoriului Wagnerian al cărui interpret autorizat este. E interesant de relevat cu acest prilej că până în prezent, Furtwängler care și-a închinat activitatea numai genului simfonic va lua după o lungă pauza, din nou contact cu teatrul, de Furtwängler a avut primele e debuturi. Vienezii, în orgoliul pentru valoarea muzicală a patriei lor, sunt mândri de a-l număra acum şi pe Furtwängler între conducătorii vieţii muzicale vieneze. Furtwängler Molnár la Paris .In cursul lunei Mai, Frans Molnár va ţine la Paris o conferinţatratând despre «Actualul stadiu al teatrului maghiar şi influenţa lui asupra literaturii dramatice contimporane. Franz Molnár AH! Femeile! Ca niciodată, intrasem în redacţie mai vesel decât un autor dramatic, atunci când află , că ultima piesă, a celui mai bun prieteni al său a căzut... Pe biroul meu, zăceaun plic ministerial.... albastru-dreptunghiu de cer senin. Numele meu era scris cu litere lungi şi ascuţite ca nişte lăricii, îl desfac. . .«Scrisoarea-pachet de cuvinte'— era de la Grigor Dragă prietene. Poate, că am să-fi par caraghios. Poate că ai să te superi. Poate căai să mă compătimeşti. Nu ştiu! Şi nici nu vreau sa ştiu ! ' i ■ Vreau numai să-mi citeşti scrisbarea*. Vreau, numai sa înţelegi şi tu suferinţa care îmi ucide gândiri, să crezi şi tu lacrimile...cari wp.ii.greacă tăcerea. . Simt nevoia să strig. Să cer ajutorul oamenilor. Să opresc năvala suspinelor... Fiindcă iubesc aşa cum nimeni nu a putut iubi vreodată! Fiindcă dragostea mă sleieşte mai nelogic decât într’un, roman de „Georges Ohnet”... E ridicol la 40 de ani,să iubeşti cu pasiunea imberbului de 19 ani. E şi mai ridicol să oficiezi ceremonialul romantismului, cu o femee care ştie să plângă numai pe scenă, cu lacrimi de glicerina... Dar iubirea, îţi vine când nu te aştepţi, ca o rudă din provincie, care-ţi impune să-i dai ospitalitate in sufletul tau... Şi tiu o poţi refuza cum poţi refuza un fel de mâncare la un restaurant... Şi nu te poţi eschiva ■-■"în. faţă] dragostei, invocând motive ca la un rendez-vous la care nu vrei săte duci... mă cu Vladimir a făcut o faptă urâtă... Dar nu-i spune că vreau să mă împac du ea. î... Menajează-mi demnitatea!... Fa-o pe ea să-mi ceară iertare... O prietenească îmbrăţişare GOGU ' .„Iu' aceeaş zi,' 'râs' proaspăt. CU hainele noui şi batista discret parfumată intram în buduarul frumoasei Priori. — „Ştiu. Ai venit ca să mă împaci cu Gogu... E exclus! — „Gândeşte-te, bietul om... — „E un mojic! A îndrăznit să mă bănuiască cu Vladimir!... Şi doar Vladimir şi cu titie, sunteţi cei mai buni prieteni ai lui !... Ţie ţi-am cedat ? — „Nu ! — „Asta e argumentul cel mai definitiv!... — „Dar eu nu ţi-am făcut niciodată curte... . — „Şi , crezi că, dacă mi-ai face curte am să-ţi cedez ? „Ştiu şi eu... Te rog!... Incurie... Lite eu — „încearcă..., cearcă şi fă-mi cad în Braţele tale...» ...Şi mâinile mele mătasea- străvezie a ■pa ma. SSSSSES»*. Intre cinci şi faptel că despărţirea de ea mă ucide!pusă direct pe carne. Ochii în treptat!... Spune-i că înşelându- cercănaţi de sensualism’ şi fard, Pripii şi-l închidea pasionat. Buzele ei tremurau de dorinţa sărutului.. Buimăcit de’ mişcările’ ’ ei calde, de sânul pe care şi-î lipise provocator de pieptul meu, îngânam în neştire o declaraţie de dragoste, banala ca «Valencia....» — „Mi-eşti dragă!... * N’am îndrăznit să ţi-o spun niciodată fiindcă eram prieten cu Gogu... Dar azi... azi, în faţa frumuseţii tale, sacrific o prietenie!... Te iubesc!... Pripii, te iubesc!... Şi buzele continuară declaraţia, într’un sărut încleştat. Corpurile noastre, stâcnind dorinţi, se rostogoliră pe divanul moale şi primitor... ...După o oră, cu glasul sugrumat de jenă, începui să bâlbâi câteva cuvinte: — ,....Şi cu Gogu mai vrei să te împaci ?... , - / — „Cu o singură. condiție - Să vie să-și ceară scuzp pentru ia, sulta adusă... , „Atunci ,să-i' ecriuL .—.„Scrie-i... . . ...Și la micul birou aî .lui Pri-pri,' scrianî ebnvins: ' ' •"? Dragă Gogule, Te-ai. purtat pur stim u m.s- de SICOK Pripri acasă, Spune î mangaiau pijamalei, gătește. Pripin nici nu s’a gândit să te înșele cu Vladimir! E cea mai cinstită femee pe care am întâlnit-o în viața mea ! Vino imediat sî cere-i iertare!... Prietenul tău sincer NICON — „Scrisoarea asta i-o trimiterii chiar acum cu servitoarea.. .—..„Bine dar tu pleacă!... Gogu nu trebue sa te întâlnească aici... — „Nu văd pentru ce aş ple,ca!... Gogu singur mi-a scris să viu la tine... ...Dar Pripin, cu un gest martiric, îmi explică: — „Nici ■ nu știi ce dobitoc e Gogu!... E tâmpit rău de tot!.. Te pomenești, că dacă te-o vedea aici, o să-și închipuie ca m’am culcat și cu tine!... '...Șî Pripin a spus atât de convinsă, și cu o revoltă atât de firească în cât, plecând dela ea, în strada, mă întrebam singur: — „Mă!... Am avut’o?... Sau tepomenești că mi s’a părut?!... NICON - * ■ ■ O nouă mesa je, seara de 15 Februare,teatrul Sarah Bernhadt din Paris, a reprezentat pentru prima oară, cu mare succes, comedia lui Georges Berr «Le Passage de Venus». în rolul principal a făcut o adevărată creație Saturnin Falre. qs*"- 'îN tw. p - r r p ■ f, ■ ■' if ' * . , ’ _ "•mm.tSIWflf - n-,; • Georges Beer îUn tiWnn run ftnner ie «ewrfies Beír [puţin ennnsnnt Muzeul de arte frumoase din Budapesta va expedia la Nürnberg, cu ocazia expoziţiei de lucrări a lui Dürer, care va avea loc in acest oraş, pentru comemorarea a 400 de ani de la moartea artistului, o lucrare reprezentând pe Andre Dürer, fratele artistului, tablou foarte puţin cunoscut , chiar de specialişti. ' •ewsAAi Fini IniSaliapin effinh^fijiAmerica Se anunţă din din Los Angeles că fiul lui Saliapian va fi expulsat din Statele Unite deoarecear fi contravenit la dispoziţiile în vigoare conform cărora străinii nu pot rămâne mai mult de 6 luni în America. Tânărul Saliapin este actor de cinema şi este angajat la o mare fabrică de filme din Los Angeles. Momoniui. O depeşă din Moscova anunţă decizia comisariatului Instrucţiunii publice de a decerna lui Maxim Gorki titlul de „maestru emerit al Artelor”, „maestru emerit“ Prezica româneascâ la Parte în cadrul concertului simfonic de Duminică 26 Februarie, al orhestrei ,,Lamoureux” celebrul dirijor parizian Paul Paray a condusîn prima audiţie, „Pastorala română” de Canteloube compusăper uneeSarto şi pe teme populare româneşti culese de d. Mihail Vulpsseu. v Lucrarea se va executa şi în diverse centre importante ale Franţei. r fi serbare muzicala romană la PHian® In seara zilei de 24 Martie a. c., va avea loc la Milano, sub auspiciile şi în localul «Teatro del Populo» o grandioasă festivitate muzicală românească. Compozitorul român Golestan, a fost invitat de la Paris, spre a ţine o conferinţă despre muzica româna. Quartett! Poitronieri va executa bucăţi româneşti. Succesul serii este asigurat prin concertul strălucitei cântăreţe mondiale, lanina de Witt. Tanina de Witt este o cântăreaţă care are la activul ei strălucite succese repurtate în teatrele de primă,'"importanţă ’din Londra, Paris şi Varşovia. Produs al Şcolii din Milano (Scala) Janina de Witt, aduce în patrimoniul ei artistic alături de o voce robustă şi un accent eficace care o adaptează cu uşurinţă la susţinerea expresiunilor înalte dramatice, o abilitate technică demnă de pagini de cea mai pură eleganţă, şi delicateţe. • Cel mai recent concert, unde a repurtat un grandios succes, a fost în ziua de ÎS Februarie, la Roma, în sala Sgambati, ■ unde un public extraordinar de numeros a făcut o entuziastă primire Janiner de ‘ Witt, care, în varii pagini de Schuman şi mai ales din Chopin, bogate în sentimente şi pasiune, a pus în îumnă însemnatele ei resurse şi calităţi artistice. In scurta convorbire pe care cu o deosebită gentileţe,celebra Scrisori «itrs. X tollet cântăreaţă, a acordat-o pentru «Primpa», a spus între altele: Sc«licitată pentruseara de 24 Martie, cânt cu mare plăcere pentru colonia romană din Milano. Ana făcut , multe, cunoştinţe printre românii de la Paris, din lumea muzicală şi sunt încântată,de farmecul cântecelor populare româneşti precum şi de compoziţiile domnilor Alfred Alessandrescu Golestan şi George Enescu. Prin aceste compoziţii sperăm să dăm publicului din Milano, o seară de mare artă muzicală», a încheiat distinsa cântăreaţă. Personalităţile din lumea îîte®relor şi a muzicii din Milano şi Roma, au primit invitaţii pentru această grandioasă serată închinată muzicei româneşti. Deşi pormită din iniţiativă particulară, şi acceptată cu mare entuziasm de d-na de Witt şi de compozitorul Golestan, această festivitate trebue privită şi încurajată, în cadrul cordialităţii relaţiilor italo- române, din nenorocirea atât de puţin cultivate până acum. De aceea, salutăm cu căldură ţintiţiativa care va fi desigur încoronată de succesul pe care suntem îndreptăţiţi a-l prevedea, şi care va fi un serios element de dovadă* a geniului românesc, atât de puţin cunscut în patria lui Dante. ' ■ B. M. V franci de (roissd și invazia americana 0 piesă sab ou pseudonim amerîcsau* Heăetiuafîa criticei * O manevră reușită ’ ' V l Franci*_de Croieset e an pseudonime. Sub strălucirea titluîui de noblețe, ' împrumutat1 pentru arena publică, sfe ascunde un simplu și banal Francis Kahn. Dar verva personală a izbutit ,să-i menţie o situaţie creată de farmecul titlului. Şi astfel Francis de Croisset frecventează astăzi cele mai bune cercuri din societatea pariziană şi trece drept descendent al unei nobile şi vechi familii franceze. " Disponibilităţile materialemoştenite de la părintele său — un biet bancher din preajma Bursei — i-au permis să călătorească prin toate colţurile, pământului. Nu de mult ne-a adus o splendidă carte de însemnări din Ceylon : „La Féerie Cinghalaise”. Diletant, afişând o supremă eleganţa, Croisset nu caută decât distracţia în viaţă. Pentru glorie epreş, blazat. Banii i-au avut întotdeauna. De aceea Francis de Croisset nu mai năzuieşte decât spre plăcere. Şi iată cum a fost îndemnat să facă o farsă publică. La Paris, în ultimul timp, erau la modă piesele americane. Jouvet prezentase publicului francez pe Sutton Vane. Jane Mariac creiase „Rain“ de Somerset Mangham. - i. La Teatrul Mogador, o opereta americană „Rose Marie” trecut de doi ani afișul. Americanii au năvălit depe prima scenă din lume. Lucru! acesta a indispus oarecum pe autorii francezi carivedeau o noua concurenţă, în lupta şi aşa destul de grea, pentru o viaţă. Se prevedea, o reacţiune inevitabilă a criticei şi a presei în general. Ş atunci Francis de Croisset, cu o desăvârşită abilitate a evitat neplăcerile evetuale cari puteau sa se nască din această atitudine ostilă a presei franceze în contra navalei americane, printr’o manevră care a reuşit - - A scris pur şi simplu o piesă bulevardieră şi a atribuit-o unui autor dramatic, american inexistent. ‘ , ’sgteftufj Aceasta era prea mult Genul bulevardier era un domeniu rezervat spiritului iani cei. Şi iată ca acum un... america vine şi reuşeşte să facă lucruri tot, atât de bune ca şi cel mai spiritual parizian ?! ! ! Reacţiunea a fost inevitabilă. Ziarele au publicat cronici insignate datorite celor mai iluştri reprezentanţiai criticei franceze„L’Amant de ma femme” _a fost covârșită de sarcasme și ironii. Tot ce se putea spune rău, despre teatrul bulevardier s’a spus cu aceasta ocazie, fără a se generaliza însă. 4 Francis de Croisset s’a amuzat grozav.- ' ' - A lăsat ziarele să epuizeze su- biectul. Știa ce înseamnă pentru gazetar un subiect interesant : pâinea cea de toate zilele. .Şi pentru ca e prietenul ziariştilor nu a vrut să-i facă să piardă această ocazie. După o săptămână însă, Francis de Croisset a dat totul în vileag. . ........t V Şi a fost un râs homeric'.. ’ . Primejdia conflictului literar franco-american a fost înlăturată. Indignarea presei contra navalei de peste Ocean s‘a epuizat. ■ Şi ridicolul a acoperit pentru mult timp acest subiect. Nimeni nu s’a supărat, căci parizienii ştiu să aprecieze o farsă şi un spirit. ,Şi astfel lucrurile e’au aranjat „dans. îe meilîeur des moondes possibles”. VIVIAN BELL Francis de Croisset