Rampa, martie 1928 (Anul 13, nr. 3031-3057)

1928-03-01 / nr. 3031

i&NfUL. xm 3031 REDACTIA: ADMINISTRAȚIA $1 ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 T * t i P P N 80! e® MneMlena» «xoiusiu Anonim® Rudolf m«m« Oaiéa v/ioto«!®), a* Ânwnotusli® a® prtcn®»® sa teste sgertaftie d® »ubiiotiaf® «i la administrația staruhjt Director SCARt&T FRODA e JGT i MARTIE 192S A BON­­AM ENTE LE­­M Tara Ties luni. . ....... ... E-si'»o?' s£s®s© luni •••«* * ® •• ;® •«.«• ®* - apo Un an . ..i. ......................................- iCOO in străinătate dublu ».öonamsntal® as »ütsao Irtain t® rt Snoe sas savi ia. ta asa H«>irai u.n Analiza emoţiilor ; «ie ®L HOTIÂ’ESCU O operă de artă nu trebue ju­decată prin intensitatea ei pin calitatea emoţiei ce produce. în­ fruntea unui regiment ca drape­lul ciuruit de gloanţe în lupte­­glorioase,­­muzica militară cântă­ un marş oarecare : deodată ,trecă­torii, fără deosebire se simt cu­prinşi­­de o puternică­ emoţie. Mar­şul militar cântat nu este, totuşi, mai presus de muzica lui Beetho­ven sau Wagner, ci calitatea emo­ţiei e alta. Şi în poezie la fel­: ros­tite la mulţime sonetele lui Erai­­nescu se pierd fără răsunet ca o muzică şoptită în vastitatea unei catedrale, pe când o poezie patrio­tică, largă şi cu adjectivul sgomo­­tos, deslănnue entuziasmul. . Nici valoarea unei piese nu tre­m­e judecată după atitudinea pu­blicului. Melodrama, de pildă, nu urmăreşte să trezească o emoţie es­tetică, ci, voind să ajungă în straie şi mai adânci, ne aduce pe scenă situaţii de aşa natură, în alt emo­ţia pur umană să iasă din simpla lor prezentare : găsirea unui copil pierdut după zeci de ani e, bună­oară, o situaţie­­ melodramatică l ■prin sine,­ ce nu mai are nevoia artei ca să ne mişte. Pentru a na exemplu de actualitate, şi dra­ma lui Lovedan . Pentru patrie ! ne emoţionează. Bar , unde se o­­preşte emoţia patriotică şi unde începe emoţia estetică ! întreba­rea se pune, de altfel, la toate cu­perela ce caută să răscolească în sol sentimente primare, uşor de trezit. Ar fi fost de ajuns pentru­­că în amurgul actului întâi să au­zim Marse­ill era îndepărtată a tru­pelor ce trec prin,piaţa şcolii rşi- Ijttărie, ca să ne simţim­ cuprinşi de o­­emoţie, fără nici o legătură cu piesa­ par’fifbst de ajuns apariţia rafiei tricolorului, în care se limi­tează ideal despre viaţa a colone­­lului Buliji ; tot aşa conflictul dintre tată şi fiu în privinţa dato­riei către patrie şi rezolvarea­ lui în­ singurul sens.cu putinţă,-itţiacî ■■ariu se puni în joc ÎKsări existen..­ţa . paciei prin decretarea' mobil!« zărîivsunt situaţii ce trezesc în noi'­ cele mai violente' emoţii prin si­mpla lor prezentare. 1.­Pentru mai multă claritate, vom,,mai da câteva exemple de na­tura implicată şi confuză a emo­ţiilor. Vasile Alecsandri mărturi­sea undeva impresia puternică, p® care i-o trezea un­ regiment în aaarş; bătrân, el îşi potrivea încă pasul după soldaţii ce scobo­­rau câmpiile Elizee în sunetul fanfarelor. Un drapel ciuruit şi glorios fâîfâind în vânt, un tropot viguros şi cadenţat_de _ soldaţi -n­­­aerial marţiali, o muzic­ militară sau numai nişte simpla goarne — spectacol în nici o legătură că estetica, — deşteaptă şi astăzi în noi adânci răsunete, aţipite. La fel în Bucureştii noştri neu­trali­ şi paşnici­ din 1914—16 trecea un avânt emotiv cu fiecare film de războiţi. Nu ne înm­înţinau nici o­ buzele grele, nici cui­rasatele uria­şe, mici submarinele, nici miile de­­automobile, nici tranşeele dedac­l­es cu sârmă ţepoasă şi cu gropi de lup. Stăm nepăsători în faţa naturii şi a ingeniozităţii ome­neşti... Era de ajuns însă să ve­dem o defilare de trupe întoarse de la Vercuni, cu flamura roş-alb­­albastră fâîfâind în cer pentru ca să ne simţim cuprinşi de cea mai puternică emoţie... Mai presus de orice voinţă;­în cutele ei ne pal­pita inima, dintr’o dragoste por­nită din conştiinţa obscură a unei comunităţi de rasă şi ele cultură, d­intr-o îndelungă modelare a su­fletelor noastre. Alături, se luptau germanii cu'' acelaş curaj şi a­­vânt, cu o stăruinţă, ştiinţă şi dis­­preţ de moarte, ce, ar fi meritat admiraţia oricui... Şi, totuşi, ră­mâneam nepăsători şi chiar, de câte ori tremura,in vânt faldurile negru-alb-roşii ale steagului ger­man, un fior de indignare trecea prin sală... Publicul fluera... Vir­tuţile,, germane­­ nu" cucereau , cu­cerise nenumărate forturi, dar nu isi puteau să­ ne cuterească ţi con­­ştiinţile. Sufletul poporului nos­tru batea, astfel, în toate sălile de spectacol. Instinctiv, piepturile creşteau şi svâcneau de­ emoţie şi de entuziasm, mâinile se împreu­nau zgomotos în faţa pegimentelor Franţei ce treceau mândre şi pră­fuite în sunetul Marceh­ezei şi al marşului ,,Sambre et­ Meuse” sub privirea părintească a lui Joffre şi sub căutătura hotărâtă, ener­gică şi inteligentă a lui Poinesr*... . Este, aşa­dar, de datoria criticei de a face disocierile necesare în analiza emoţiilor ce trec adesea drept emoții estetice. Doircetf Din cuşca siineamnul Pelin prematur ■ Cunoscutul cronicar muzical G. fiind, rugat de blonda­ d-ră O. sa fie la concertul pe care o z va da la Ateneu, şi în acelaş timp sa fie,cit mai puţin aspru în cronica sa, se duse cu hotărârea fermă de a o lăuda. C­ipă terminarea concertului, d-ra O. răsfoia în fiecare zi gaze­ta, dar spre. mirarea ei nu găsea v.jcicdziă. cronica lui G. Intrigată îi telefona: . —•; „Scumpe prietene /... Aștept cu nerăbdare să-fi citesc impresia­­pe care ■ fi-am făcut-o... Dar până acu­m nu am văzut nimic7... Pen­­trtsce nu-mi faci cronică?... — „Fiindcă de unde aveam locul nu te-am putut auzi... —■' „Bine, dar aii mei pentruca nai trecut mai • în față ?... — ,,Mi~era imposibil. S'âteam în prima bancă... Șarpele Tatăl își duse copilul la o me­najerie. . s***? După ce îi arată'tot felul de ani­male, ajunse în dreptul unei Cuști und­ c era Închis un. şarpe. — ..Ce-i ăsta tată? Ș arpei... Dar ia să­ vedem dacă ştii sa-mi răspunzi şi tiz pen­­trU ce şarpele are atâtea noduri ? — „Fiindcă o fi uituc!..." — răs­punse prompt copilaşul. !*re«yîîtlrfî Ionel învăţa liceul in Bucureşti. Părinţii lui fiind la Focşani îl dă­dură întro pensiune. Ionel insă, rot and, a preferat cinematogry­,: ful liceului, aşa că la examenul de absolvire, spre marea lui dispera­re a' fost lăsat repetent :• i~. Imediat, Ionel scrie o lungă scri­soare lui Radu — fratele lui mai mare ~ rugându-l să-i pregăteas­că părinţii și în special pe iad său] pentru trista veste. După câteva­­ zile, Ionel primi dela Radu următoarea scrisoare : — „Scumpe frate... Cu multă' greutate fam putut pregăti ~pertar ta..-acum însă, trebue­ sa ■id..P:pre-: gătești singur pentru ce ai sa pa­­veti..-r • - - -E recunoscută în mahalaua Fă­­g&dau d-na Luxija N. prin răuta­tea şi gura pe care o face de dimi­neaţă, până seara.­­ Vecinii tremură toţi de frica ei. Servitoarele ori­cât le-ar plăti nu se mai angajează la ea. De aceea şi porecla care i a‘a dat: ,,Mama Pădurii cu maţele pestriţe”.­­ : Georgica V. un tânăr mucalit o întrebă întro zii „Coană Luxițoî... Matale par­că erai măritată?... — „Eram... , -i— „Când a murit bărbatul ma­tale? " rSl — „Săracul, Dumnezeu să-l ier­te,'a murit după două zile de la cununie...' ----­— „Eh!... Atunci na suferit mult... \ furtwaimier la conducerea Operii din I­lena Pentrace a plecat marele dirijor de la „Gewandhaus“. » Tradiţia muzicală a Germaniei, p lin schimb inexplicabil Hetioirca luata de Wilhelm Fu­rtwängler, marele dirijor al faimoasei orhestre de la «Gewand­haus.* din Lipsea de*a renunţa la această demnitate pentru a urma ciemarea direcţiunei Operii din Viena, care î oferă postul de prim dirijor al acestei instituţii a pro­vocat o profundă impresie în cercurile artistice şi muzicale germane. Hotărîrea e cu atât mai surprinzătoare cu cât Furt­wängler renunţă la una din cele mai înalte demnităţi pe cari le poate atinge un muzician in ie­­rarhia înmii muzicale germane, orhestra de la «Gewandhaus», a cărei direcţiune o avea Furtwän­­gier, fiind una dintre cele mai vechi şi mai disciplinate orhestre ale Germaniei. Faptul că Furtwängler al cărui renume a fost statornicit numai prin activitatea lui la Gewand­haus părăseşte acest post a stârnit senzaţie nu numai ,la Lipsea ei pretutindeni unde e cunoscut nu­mele lui Furtwängler. Pentru a curma discuţiile iscate în jurul a­­cestei demisii, Furtwängler a ţinut să precizeze punctul său de vedere într-xin interview acordat ziarului „Leipziger Neueste Nachrichen”, în care comunică pentru prima dată motivele care l-au determi­nat să ia această hotărâre. Marele șef de orhestră precizea­ză că nu a fost silit de împreju­rări momentane să plece de la „Gewandhaus”. Djutr’o hotărîre personală, Furtwängler a ţinut sa dem­nă bagheta pe care a ridicat-o de a­­târea orien succes.­Tratativele pe cari le duce de raai multă vreme cu direcţiunea Operii din Viena, nu au determinat nicidecum a­­ceastă demisie, de­oarece şi-ar fi putut foarte uşor, împărţi activi­tatea intre cele două instituţii. Preocupări muzicale, de alt ordin decât acel dirigenţial l-au silit să demisioneze de la «Gewandhaus» de­oarece crede că această cele­bră orhestră trebuia condusă de o personalitate care să-şi închine activitatea numai acestei insti­tuţii. Nu a intenţionat nici­decum să se împotrivească tradiţiei sta­­tornîcite în viaţa muzicală a Ger­maniei iar gestul său nu e un act de nesupunere sau o demonstra­­ţie împotriva principiilor îndru­mătoare ale­­ mişcării artistice germane. Furtwängler răspunde astfel acuzaţiilor şi atacurilor do­­vedite astfel neîntemeiate ale cercurilor conservative germane. In legătură­­ cu aceste zvonuri cari tindeau să acrediteze ca mo­tiv al demisiei, oarecari conflicte şi neînţelegeri, Furtwängler a de­clarat că nu e exclus faptul ca să revină cândva in mijlocul foştilor săi colaboratori de la „Gewand­haus”. Se afirmă, în cercuri, bine informate că Furtwängler îşi va­­împărţi activitatea sa de la­ Opera din Viena cu aceia de compozitor, intenţionând saşşi­ cucerească lauri nous de creator. Părerea ziaristului care i-a luat marelui dirijor acest interview lă­muritor, încheie, exprimând im­presia că relaţia stime între Lipsea şi m­arele dirijor rămân tot atât de fl cordiale ca mai înainte. La „Opera de stat” Furtwängler va avea prilejul să-şi îndrepte a­­tenţia mai mult asupra repertoriu­lui Wagnerian al cărui interpret autorizat este. E interesant de re­levat cu acest prilej că până în prezent, Furtwängler care și-a în­chinat activitatea numai genului simfonic va lua după o lungă pau­za, din nou contact cu teatrul,­­ de Furtwängler a avut primele e debuturi. Vienezii,­ în orgoliul pen­tru valoarea muzicală a patriei lor, sunt mândri de a-l număra acum şi pe Furtwängler între conducătorii vieţii muzicale vie­­neze. Furtwängler Molnár la Paris .In cursul lunei Mai, Frans Mol­nár va ţine la Paris o conferinţa­­tratând despre «Actualul stadiu al teatrului maghiar şi influenţa lui asupra literaturii dramatice contimporane. Franz Molnár AH! Femeile! Ca niciodată, intrasem în re­dacţie mai vesel decât un autor dramatic, atunci când află , că ul­tima piesă, a celui mai bun prie­teni al său a căzut... Pe biroul meu, zăcea­­un plic ministerial.... albastru-dreptunghiu de cer senin. Numele meu era scris cu­ litere lungi şi ascuţite ca nişte lăricii, îl desfac. . .«Scrisoarea-pachet de cu­vinte'— era de la Grigor Dragă prietene. Poate, că am să-fi par caraghios. Poate că ai să te superi. Poate că­ai să mă compătimeşti. Nu ştiu! Şi nici nu vreau sa ştiu ! ' i ■ Vreau numai să-mi citeşti scri­­sbarea*. Vreau, numai sa înţelegi şi tu suferinţa care îmi ucide gân­diri, să crezi şi tu lacrimile...cari wp.ii.gr­eacă tăcerea. . Simt nevoia să strig. Să cer a­­jutorul oamenilor. Să opresc năva­la suspinelor... Fiindcă iubesc aşa cum nimeni nu a putut iubi vreodată! Fiindcă dragostea mă sleieşte mai nelogic decât într’un, roman de „Georges Ohnet”... E ridicol la 40 de ani,­să iubeşti cu pasiunea imberbului de 19 ani. E şi mai ridicol să oficiezi cere­monialul romantismului, cu o fe­­mee care ştie să plângă numai pe scenă, cu lacrimi de glicerina... Dar iubirea, îţi vine când nu te aştepţi, ca o rudă din provincie, care-ţi impune să-i dai ospitalita­te in sufletul tau... Şi tiu o poţi refuza cum poţi refuza un fel de mâncare la un restaurant... Şi nu te poţi eschiva ■-■"în. faţă] dragostei, invocând motive ca la un rendez-vous la care nu vrei să­­te­ duci... mă cu Vladimir a făcut o faptă urâtă­­... Dar nu-i spune că vreau­­ să mă împac du ea. î... Menajea­­ză-mi demnitatea!... Fa-o pe ea să-mi ceară iertare... O prietenească îmbrăţişare GOGU ' .„Iu' ace­eaş zi,' 'râs' proaspăt. CU hainele noui şi batista discret parfumată intram în buduarul frumoasei Priori. — „Ştiu. Ai venit ca să mă îm­paci cu Gogu... E exclus! — „Gândeşte-te, bietul om... — „E un mojic! A îndrăznit să mă bănuiască cu Vladimir!... Şi doar Vladimir şi cu titie,­ sunteţi cei mai buni prieteni ai lui !... Ţie ţi-am cedat ? — „Nu ! — „Asta e argumentul cel mai definitiv!... — „Dar eu nu ţi-am făcut nici­odată curte... . — „Şi , crezi că, dacă mi-ai face curte am să-ţi cedez ? „Ştiu şi eu... Te rog!... In­curie... Lite eu — „încearcă..., cearcă şi fă-mi cad în Braţele tale...» ...Şi mâinile mele mătasea- străvezie a ■pa ma. SSSSSES»*. Intre cinci şi faptel că despărţirea de ea mă ucide!pusă direct pe carne. Ochii în­­­ treptat!... Spune-i că­ înşelându- cercănaţi de sensualism’ şi fard, Pripii şi-l închidea pasionat. Bu­zele ei tremurau de dorinţa săru­tului.. Buimăcit de’ mişcările’ ’ ei calde, de sânul pe care şi-­î lipise provocator de pieptul meu, îngâ­nam în neştire o declaraţie de dragoste, banala ca «Valencia....» — „Mi-eş­ti dragă!..­. * N’am în­drăznit să ţi-o spun niciodată fi­indcă eram prieten cu Gogu... Dar azi... azi, în faţa frumuseţii tale, sacrific o prietenie!... Te iu­besc!... Pripii, te iubesc!... Şi buzele continuară declara­ţia, într’un sărut încleştat. Cor­purile noastre, stâcnind dorinţi, se rostogoliră pe divanul moale şi primitor..­. ...După o oră, cu glasul sugru­mat de jenă, începui să bâlbâi câteva cuvinte: —­ ,....Şi cu Gogu mai vrei să te împaci ?... , - / — „Cu o singură. condi­ție - Să vie să-și ceară scuzp pentru ia­, sulta adusă... , „Atunci ,să-i' ecriuL .—.„Scrie-i... . . ...Și la micul birou aî .lui Pri-­­pri,' scrianî ebnvins: ' ' •"? Dragă Gogule, Te-ai. purtat pur stim­ u m.s- de SICOK Pripri acasă, Spune î mangaiau pijamalei, gătește. Pripin nici nu s’a gândit să te înșele cu Vladimir! E cea mai cinstită femee pe care am în­tâlnit-o în­ viața mea ! Vino ime­diat sî cere-i iertare!... Prietenul tău sincer NICON — „Scrisoarea asta i-o trimi­terii chiar acum cu servitoarea..­ .—..„Bine dar tu pleacă!... Gogu nu trebue sa te­ întâlnească aici... — „Nu văd pentru ce aş ple­,­ca!... Gogu singur mi-a scris să viu la tine... ...Dar Pripin, cu un gest marti­­ric, îmi explică: — „Nici ■ nu știi ce dobitoc e Gogu!... E tâmpit rău de tot!­.. Te pomenești, că dacă te-o vedea aici, o să-și închipuie ca m’am culcat și cu tine!... '­­...Șî Pripin a spus atât de con­vinsă, și cu o revoltă atât de fi­rească în cât, plecând dela ea, în strada, mă întrebam singur: — „Mă!... Am avut’o?... Sau te­­pomenești că mi s’a părut?!... NICON - * ■ ■ O nouă m­esa­ je, seara de 15 Februare,­­tea­trul Sarah Bernhadt din Paris, a reprezentat pentru­­ prima oară, cu mare succes, comedia lui Georges Berr «Le Passage de Ve­nus». în rolul principal a făcut o adevărată creație Saturnin Fal­re. qs*"- 'îN tw. p - r r p ■ f, ■ ■' if ' * . , ’ _ "•mm.tSIWflf - n-,; •­­ Georges Beer îUn tiWnn run ftnner­ ie «ewrfies Beír [puţin ennnsnnt Muzeul de arte frumoase din Budapesta va expedia la Nürn­berg, cu ocazia expoziţiei de lu­crări a lui Dürer, care va avea loc in acest oraş, pentru comemo­rarea a 400 de ani de la moartea artistului, o lucrare reprezentând pe Andre Dürer, fratele artistu­lui, tablou foarte puţin cunoscut , chiar de­ specialişti. ' •ewsA­Ai Fini Ini­Saliapin effinh^fijiAmerica Se anunţă din din Los Ange­les că fiul lui Saliapian va fi expulsat din Statele­ Unite de­oarece­­ar fi contravenit­ la dis­poziţiile în­­ vigoare conform cărora străinii nu pot rămâne­­ mai mult de 6 luni în America. Tânărul Saliapin este actor de cinema şi este angajat la o mare fabrică de filme din Los Angeles. Momoniu­i. O depeşă din Moscova anunţă decizia comisariatului Instrucţiu­nii publice de a decerna lui Maxim Gorki titlul de „maestru emerit al Artelor”, „maestru emerit“ Prezica rom­âneascâ la Parte în cadrul concertului simfonic de Duminică 26 Februarie, al or­hestrei ,,Lamoureux” celebrul di­rijor parizian Paul Paray a con­dus­­în prima­ audiţie, „Pastorala română” de Canteloube compusă­­per un­­eeSarto şi pe teme popula­re româneşti culese de d. M­ihail Vulpsseu. v Lucrarea se va executa şi în di­verse centre importante ale Fran­ţei. r fi serbare muzicala romană la PHian® In seara zilei de 24 Martie a. c., va avea loc la Milano, sub auspiciile şi în localul «Teatro del Populo» o grandioasă festivi­tate muzicală românească. Compozitorul român Golestan, a­­ fost invitat de la Paris, spre a ţine o conferinţă despre muzica româna. Quartett! Poitronieri va exe­cuta bucăţi româneşti. Succesul serii este asigurat prin concertul strălucitei cântăreţe mondiale, la­­nina de Witt. Tanina de Witt este o cântă­reaţă care are la­ activul ei stră­lucite succese repurtate în tea­trele de primă,'"importanţă ’din Londra, Paris şi Varşovia. Produs al Şcolii din Milano (Scala) Ja­ni­na de Witt, aduce în­ patrimo­niul ei­ artistic alături de o voce robustă şi un accent eficace care o adaptează cu uşurinţă la susţi­nerea expresiunilor înalte drama­tice, o abilitate technică demnă de pagini de cea mai pură ele­ganţă, şi delicateţe. • Cel mai re­cent concert, unde a repurtat un grandios succes, a fost în ziua de ÎS Februarie, la­­ Roma, în sala Sgambati, ■ unde un public extra­ordinar de numeros a făcut o en­tuziastă primire Janiner de ‘ Witt, care, în varii pagini de Schuman şi mai ales din Chopin, bogate în sentimente şi pasiune, a pus în îum­nă însemnatele ei resurse şi calităţi artistice. In scurta convorbire­ pe care cu o­ deosebită gentileţe,­­celebra Scrisori «itrs. X tollet cântăreaţă, a acordat-o pentru «Primpa», a spus între altele: Sc«­licitată pentru­­seara de 24 Mar­­tie, cânt cu mare plăcere­ pentru colonia­­ romană din­ Milano. Ana făcut , multe, cunoştinţe printre românii de la Paris, din lumea m­u­zicală şi sunt încântată,de farme­­cul cântecelor populare ro­mâ­­neşti precum şi de compoziţiile domnilor Alfred Alessandrescu Golestan şi George Enescu. Prin­ aceste compoziţii sperăm să dăm publicului din Milano, o seară de mare artă muzicală», a încheiat distinsa cântăreaţă. Personalităţile din lumea îîte®­­relor şi a muzicii din Milano şi Roma, au primit invitaţii pentru­ această grandioasă serată închi­­nată muzicei româneşti. Deşi porm­­ită din iniţiativă particulară, şi acceptată cu mare entuziasm de d-na de Witt şi de compozitorul­ Golestan, această festivitate tre­­bue privită şi încurajată, în ca­­drul cordialităţii relaţiilor italo- române, din nenorocirea atât de­ puţin cultivate până acum. De­ aceea, salutăm cu căldură ţinti­ţiativa care va fi desigur încoro­­nată de succesul pe care suntem îndreptăţiţi a-l prevedea, şi care va fi un serios element de dovadă* a geniului românesc, atât de pu­ţin cunscut în patria lui Dante.­­ ' ■ B. M. V f­ranci de (roissd și invazia americana 0 piesă sab ou pseudonim amerîcsau* Heăetiuafîa criticei * O manevră reușită ’ ' V l Franci*_de Croieset e an pseu­­donime. Sub strălucirea­ titluîui de noblețe, ' împrumutat1 pentru arena publică, sfe ascunde un sim­plu și banal Francis Kahn. Dar verva personală a izbutit ,­să-i menţie o situaţie creată de farmecul titlului. Şi astfel Fran­cis de Croisset frecventează as­tăzi cele mai bune cercuri din societatea pariziană şi trece drept descendent al unei nobile şi vechi familii franceze.­­ " Disponibilităţile materiale­­moş­tenite de la părintele său — un biet bancher din preajma Bursei — i-au permis să călătorească prin toate colţurile, pământului. Nu de mult ne-a adus o splen­didă carte­ de însemnări din Cey­lon : „La Féerie Cinghalaise”. Diletant, afişând o supremă ele­ganţa, Croisset nu caută decât distracţia în viaţă. Pentru glorie e­­preş, blazat­. Banii i-a­u avut întotdeauna. De aceea Francis de Croisset nu mai năzuieşte decât spre plăcere. Şi iată cum a fost îndemnat să facă o farsă publică. La Paris, în ultimul timp, erau la modă piesele americane.­­ Jouvet prezentase publicului francez pe Sutton Vane. Jane Mariac creiase „Rain“ de Somerset Mangham. - i. La Teatrul Mogador, o opereta americană „Rose Marie” trecut de doi ani afișul. Americanii au năvălit depe prima scenă din lume. Lucru! acesta a indispus oare­cum pe autorii francezi cari­­ve­deau o noua concurenţă, în lupta şi aşa destul de grea, pentru o viaţă. Se prevedea, o reacţiune inevi­tabilă a criticei şi a presei în ge­neral. Ş atunci Francis de Croisset, cu o desăvârşită abilitate a evitat neplăcerile eve­­tuale cari puteau sa se nască din această atitudine ostilă a presei franceze în contra navalei americane, printr’o mane­vră care a reuşit - - A scris pur şi simplu o­ piesă bulevardieră şi a atribuit-o unui autor dramatic, american inexis­tent. ‘ , ’sgteftufj Aceasta era prea mult Genul bulevardier era un do­meniu rezervat spiritului i­ani cei. Şi iată ca acum un... americ­a vine şi reuşeşte să facă lucruri tot, atât de bune ca şi cel mai spiri­­tu­al parizian ?! ! ! Reacţiunea a fost inevitabilă. Ziarele au publicat cronici ins­­ignate datorite celor mai iluştri reprezentanţi­­ai­ criticei franceze­­„L’Amant de ma femme” _a fost covârșită de sarcasme și ironii. Tot ce se putea spune rău, despre teatrul bulevardier s’a spus cu a­­ceasta ocazie, fără a se generali­za însă. 4 Francis de Croisset s’a amuzat grozav.- ' ' - A lăsat ziarele să epuizeze su­-­ biectul. Știa ce înseamnă pentru gazetar un subiect interesant : pâinea cea de toate zilele. .Şi pentru ca e prietenul ziariş­tilor nu a vrut să-i facă să piardă această ocazie. După o săptămână însă, Fran­cis de Croisset a dat totul în vi­leag. . ........­­t V Şi a fost un râs homeric'.­. ’ . Primejdia conflictului literar franco-american a fost înlăturată. Indignarea presei contra navalei de peste Ocean s‘a epuizat. ■ Şi ridicolul a acoperit pentru mult timp acest subiect. Nimeni nu s’a supărat, căci pa­rizienii ştiu să aprecieze o farsă şi un spirit. ,Şi astfel lucrurile e’au aranjat „dans. îe meilîeur des moondes possibles”. VIV­IAN BELL Francis de Croisset

Next