Rampa, iulie 1928 (Anul 13, nr. 3129-3154)
1928-07-01 / nr. 3129
X.Wv '■ - Borviz T. _ .Domnitorul. Tuturor Borvizelor • Of VÂNZARE PRfWriA/DfM* Un roman celebru HONORÉ de BALZAC CURTIZANE. SPLENDORILE Şl MIZERIILE VIEŢII CUT ZÂNELOR SCEEN DIN VIATA PAISIaNA Voi. I — Cam iubesc femeile pierdute CAI U costă pe bătrâni amorul Îl Urmările unui pas greşit Voi — Cea din urmă întrupare a ha Vautrin râs!A apărut îndouă volume. Se află de vânzare la toate licrăţiile şi la Administraţia ziarului „Rampa”, care te expediază franco contra sumei de Lei 1!®.— preţul ambelor volume * "4î/ " -xox- Jimmy Charlotte Salon de Corsete Pass. Comoedia Sosind un stoc mare de Mailonii veritabile le-am pus în vânzare cu preturi exceptional de reduse gata şi de comandă Asemenea PORTE-JARTIERE şijStĂITlENE cele mai bune Inftmifl'fâ dinfii „PROTEZ^DEUTHRA” Dentişti Asociaţi Str. Bis. Enei No. 1I tel. 338/27 Pentru funcţionari, militari şi student ÎNLESNIRI Întrebuinţaţi apă de gură PRODESTUL A APARUT . GÂNDIREA No. 6—7, Iunie-Iulie CRONICA LITERARA din. Bucuţa : O carte cu duini. Ion Marin Sadoveanu : Conu Enake de N. M. Condiescu. CRONICA PLASTICA Oscar W. Cisere : Salonul oficial, George Petraşcu. CRONICA MARUNTA Em. Bucuţă, G. Căinescu şi Al. Busuioceanu. coperta, reproduceri ŞI VIGNETE , D. Ghiaţă, Ressu, Lazăr Zin, Şt. Constantinescu, Laura Cocea, Steriade, Maria Pillat şi Demian. NUMĂRUL DUBLU: 40 lei. G. Breazu : Arta muzicală in cultura românească. Adrian Maniu : Şerpoaica (veruri). Damian Stănoiu : Pacostea Calendarului. Ion Pillat : Un nor (versuri. Petre Marcu-Balş : Autohtonia Ordinei juridice. V. Giocâlteu : Vară (versuri). Aurelia Cornea : Groaza. A. Cotruş : Maria (versuri).N. M. Condiescu : Plumb rătăcit. Paul Sterian : Poezii. IDEI, OAMENI și FAPTE Radu Dragnea : Răspunsuri. G■ Călinescu : O vizită la Pantalone de Bisognosi. Al. Marcu : Vita Mortuorum. Mircea Eliade: Cuvinte despre Filozofie. Â-AiÂkÂ.Â- A A|||| ELMAÎ MARE SUCCES DE' LIBRĂRIE' FĂCGMHIESSHITE VESELE d£ keops PS Neamţ In oraşul animat de mulţimea de vizitatori, vestea unei şezători culturale de vară, va face senzaţie în acest sezon impropriu mattnifestraţiilor culturale. Cercul de domnişoare „Nstodah”, va organiza într’adevăr, pentru seara de Sâmbătă 7 crt, o şezătoare artistico-muzicală. Vor declama mai multe domnişoare şi domni, apoi va urma un concert de pian, vioară şi violoncel dat de elemente binecunoscute în viaţa muzicală din localitate. Se prevede un frumos succes. Vom reveni cu o amănunţită dare de seamă. Dacă cunoaştem data acestei şezători, putem afirma cu toată certitudinea, că în cel mai scurt timp, vom putea asista şi la o altă manifestaţie culturală. De astă dată, e vorbind de o revistă pe care în trei cuvinte o anunţam într’o corespondenţă precedentă. „Piatra of Tălubăş” de doi anonimi, se bucură de concursul celor mai valoroşi diletanţi cari în iarna aceasta sau cu alte ocazii, s-au produs pe scena locală. Revista aceasta, trece în cele opt tablouri, cele mai marcante persoane din oraş şi vilegiaturişti întrunind totodată un humor sănătos şi o factură superioară. O aşteptăm cu legitimă nerăbdare. Este firesc să pomenim cu această ocazie, de celelalte distracţii, ce Piatra le oferă vizitatorilor şi localnicilor. Desigur, în primul rând, vom pomeni serbările. Da, serbările ! Două steaguri mari la poarta grădinii. Un domn „cu passa”, unul „cu controlul”, o domnişoară cu cocarde, un chioşc cu serpentine, servitoare, îmbulzeală, pleşcari la poartă şi dealungul gardului, acestea sunt elemente inerente oricărei serbări. D. Mareş, comandă ultimul jazz şi în pavilioane, dansatorii joacă sârba. Apoi, ca un tren uriaş lumea mişună în întunericul grădinii, conferând, şi privind cu invidie spre fericiţii cari şi-au asigurat locul pe bănci. Obişnuit, aceste „festivităţi” se termină pe la ora două noaptea, când copleşită de oboseală şi plictiseală lumea se retrage spre case cu tocurile roase în prundişul grădinii, şi cu ultimile măsuri ale ultimului jazz, rătăcind prin minte. Săptămâna aceasta a fost a serbărilor şcolare. Discursuri banale, reeditate în acelaş sens şi cu aceleaşi cuvinte în fiecare an. Coruri, declamaţii şi arpegii. Do, mi, sol şi do, cântate odată, de două sau de trei ori după valeafirea şi munca premiaţilor, acompaniate de cărţi şi... frunze, marchează silinţa şcolarilor şi atrag în grădină, lumea ahtiată de variaţii. După timiază, plimbări la Parc sau Peste-Vale, lectură, flirt, mâncare, excursii şi băi... ambigene la Bistriţa. Seara din nou la grădină. La Piatra este recreație, vreme bună și plăcut. raia mondenă Garden-Party Secţiunea de Tennis a asociaţiei «Macabi» a organizat Mărfi seara o reuşită Kermessă pe terenul cercului. Jazzul Ben Horis dein *Cărăbnş5 a contribuit mult la entrain. S’au remarcat : d-rele Gaby, Else Friedmnn. Renée Pedlmann, Renéé Solomon, Paula Aizicovici. Aida Goldstein, Lentza Goldstein. Ianeovici, Bertha Berlin. Louisen Friedmann, Pia Şaraga, Renée Ergas, Tina Ferester. Yvonne Carniol, Loebel. Iancu, Mady Rubin, Shelly Schnirer, Gigi Blitz, Tyroler. Anette Sefalescu, Ţuchy Rossin, Itkan Segall, Schwartz, Rosenthal. Goldenberg, Gross, etc., etc. etc. D-nii : ing. Victor, av. Rovert Weinberg-Verea. farmacist Lupovici, Isy Rossin. Conescu, Taubmann. Theo Rossin, Alfred Broides, Henry Solomon, Pauker, Tyroler, Jacques, Perlmann, Justin Weinberg-Verea Victor Moscovici. Hoffmann, Lochel, Braun, Cóllin, Şaraga, Breder, David, etc. etc. Rep. , rampa Ce se Saca pe vremuri Prima stagiune a companiei Marioara Voiculescu. Teatrul Naţional în 1913. Compania Radovici Continuăm în numărul de azi cu publicarea repertoriului jucat pe vremuri de Teatrul Naţional şi de companiile particulare. Claude Farriere COMPANIA DRAMATICA MARIOARA VOICULESCU” In 1912, ia fiinţă, la Teatrul Modern „Campania dramatică Marioara Voiculescu”. Se reprezintă : „Seara cea de pomină’’ de Leopold Kampf, „înconjurul” de Berntein, „Copil din flori” de Henry Batayle, „Voitoare” de Romain Coclus, „Fecioră de Sardou,, „Micuţii” de Lucien Nepoly, „Voia inimei’’ de Francis de Croisset, „Jertfa’’ de Glanston Devore, „Neguţătorul de fericire” de H. Kistemnaeckers, „Văpăia’’ de acelaş autor, „închisoare de copii’’ de A. de Lorde şi P. Chaine, „Din dragoste” (Le maitre des Forges Ohnet, ,jNervoşii de Sardou, „Ziua din urmă" de Caton Theodorian, „Poliche" de Henry Bataille, „Asasinul" de Claude Farrére, şi „Fericirea doamnelor” de Francis de Croi« TEATRUL NATIONAL IN 1913 In 1913, Teatrul Naţional, sub direcţiunea d-lui Alexandru Davila joacă : „Lorica noastră” de Paul Lindau, „Romanţioşii” de Rostand, „In cursa" act de M. Mora, „Heidelbergul de altă dată” de W. Miayer Förster, „Onoarea" de Sudermann, „Georges Dandin” de Moliere (cu Niculescu-Buzău), ,,Bunicul” de A. de Herz, „Gringoire” de Banville, ,,Romeo ş Julietta" de Shakespeare, ,Invinşii” de Al. Kiriţescu, „Denisa" de Al. Dumas, „Domnul Notar” de Oct. Goga, „Trecu o femee" de Romain Coclus, „Achim” de Victor Eftimiu, „Masca" de Charudia Millian, „Domnişoara Cifră” de Paul Grava uit. Henry Bernstein Vilegiatură Serbarea şcoalei primare de fete „Carmen Sylva“ Joi d. a. ora 4, a avut loc în sala Teatrului „Tomis”, serbarea de fine de an a şcoalei sub direcţiunea d-nei Elena T. Petrescu. Un public foarte numeros compus din profesoarele şi parin fii elevelor au urmărit cu viu interes desfăşurarea prea frumosului program la care nu cu pufin a contribuit înaltul simț artistic al d-nei maestre Maria Al-Devechi. Remarcăm corurile foarte bine executate sub conducerea maestrului Constant Rosetti şi baletele păpuşilor, japonezelor şi gavota foarte bine executate de micuţele eleve sub conducerea d-nei Devechi. Programul se sfârşeşte cu mica cuvântare rimată spusă de eleva M. Severa, care aduce regretul elevelor cari părăsesc şcoala la care, d-na directoare foarte "emoţionantă, îşi şterge lacrimile apărute pe coiful genelor. Opera d-nei Elena Petrescu trebue încurajată deoarece rzultatul material al acestei serbări a fost destinat construcţiei acestei şcoli la care cu restul ar trebui să contribuie oficialitatea şi marele public. Rep. xox ( A DOUA STAGIUNE A COMPANIEI „MARIOARA VOICULESCU” In acelaş an, „Compank Marioara Voiculescu” tot la Teatrul Modern, joacă: „Capcana’’ de H. Kistemaeckers, „Kyan” de Al. Dumas,cu Radovici, „Manasse” de Ronetti Roman, „Ave Maria” de Victor Eftimiu, „Şarlatanul” de Földes, „A doua conştiinţă” (Procurorul Hallers) de Paul Lindau, „Moţul” de Bernstein, „Fracul verde” de Caillavet şi de Flers, „Scandalul” de Henry Bataille, „Asaltul" de Bernstein, „Frou-Frou" de Meillhac şi Halevy, „Când n’oi mai fi!” de Bernstein, „Băgatul lui Buridan" de Caillavet şi de Flers, „Cinematograful" localizare de d. Gusty. COMPANIA DRAMATICA RADOVICI la vara aceluiaş an, Sa fiinţă la Teatrul Comoedia”, Compania dramatică Radovici. Se rdnică piesele „Domnii funcţionari”de: Földes, „Fracul" de Dregely (cu Achille Popescu), „Băeţaşul tatei" de Margaret Mayo „Adulteră” de Leo Bounspy, „Dragoste adevărată” de Roberto Bracco, „Samarul lui Moş Martin”, de Legouve, „Napoleon ” de Eftimiu, şi localizările d-lui Gusty, „Răpirea Sabinelor” (cu Leonescu-Vampiru) „Microbii Bucureştiului" şi „Ginerile d-lui Prefect", D. Pani Gasty Robert de Flers Dimbală lumea Artiştii In vilegiatură DE UNDE VINE LINŞAREA Legea lui Lynch este un termen care se aplică diferitelor forme de execuție a justiţiei populare sau ceea ce se crede a fi justiţie, prin pedepsirea în chip sumar a vinovaţilor^ şi cu necunoaşterea sau chiar încălcarea legii. La origină a linsa însemna a birui în scop de îndreptare şi fără a ţine seama de legalitatea^ mijlocului * mai târziu înţelesul s’a fixat la pedeapsa cu moarte fără forme legale. Origina termenului este nesigură. S’a întrebuinţat pentru prima oară în Statele-Unite ale Americei, dar dacă provine de la o localitate sau un nume de familie nu se poate preciza. In general se atribue lui Charles Lynch, judecător de pace în Virginia şi care pe la 1870, către sfârşitul răsboiului pentru independenţă, şi-a întrecut cu mult puterile legale în pedepsirea unei conspiraţii a loialiştilor. In America, în secolii 18 şi 19, populaţia s’a întins treptat către apus mai repede decât putea să fie urmată de aşezarea instituţiilor civile; iar la marginea frontierelor,harnicii pioneri erau necontenit prădaţi de bandiţi, faţă de care altă apărare nu era decât aplicarea legii lui Lynch. In sud, linşarea era practicată faţă de agitatorii albi sau negri care încercau sa aţâţe pe sclavi la crimă şi rebeliune față de stăpânii lor. La Apus, în perioada colnizării regiunii cuprinse între munţii Alegani şi poarta de aur a Pacificului, pedeapsa linşării a fost aproape singura care a menţinut ordinea şi a regulat administraţia, atâta vreme cât legile erau încurcate şi slabe, sau nepotrivite cu condiţiile noui de viaţă ale coloniştilor, iar judecătorii rari şi la mari depărtări. Şi astfel, cu încetul, oamenii crescuţi la şcoala aspră a sălbăticiei, ajunseră să aibă mai mult respect pentru dreptatea împartăşită de ei înşişi repede şi fără forme, decât pentru justiţia abstractă şi coduri penale. Advocaţii şi formele legale erau privite cu bănuială, aşa încât pentru multă vreme legea lui Lynch şi nu codul civil, a curăţit pădurile, văile şi trecătorile munţilor de hoţi de vite, jucători de noroc, criminali şi tot felul de oameni fără lege. Aceasta stare de lucru însă, a avut efect ca obiceiul linşării să rămână chiar când, odată cu introducerea civilizaţiei, necesitatea dispăruse. Intre 1882 şi 1903, un totalde 3337 de persoane au fost linşate in Statele Unite, dintre care 2.385 în Sud şi 752 în Nord. Intre cei imişati negrii formează majoritatea şi anume : 2.060 de negri, între cari 40 de femei şi 1.169 de albi dintre care 23 femei. Cu prilejul linşărlor se petrec scene de o salbatăcie şi cruzime care cu greu pot fi închipuite la un popor civilizat Femeile şi copii fiu parte activii in execuţia groaznicei operaţii, şi pe când unii alimentează rugul — modul cel mai obişnuit de linşare fiind arderea de V1? A vinovatului — ceilalţi se asvârlă în dansuri frenetice, însoţind cu chiote şi cântece de triumf horcaelile şi svârcolirile Victimei. Se fac sforţări din partea organelor legale spre a smulge cu totul din mâna plebei exercitarea justiţiei. Astfel, într’un pifiş din Sud, unde un negru făptuise un omor împotriva unei femei albe, regimente întregi de trupe federale au trebuit să fie concentrate pentru menţinerea ordinei ; închisoarea, curtea de judecată şi toate străzile au fost înţesate cu mitraliere în tot timpul procesului şi până în momentul executării legale a criminalului, iar patrule călări au împiedicat orice început de îngrămădire a mulţimei afuriate, evitând astfel spectacolul degradator al deslănţuirii instinctelor bestiale, într’o ţară care se socoteşte în fruntea civilizaţiilor democrate. INAUGURAREA CELUI MAI MARE POD DIN LUME IN BETON ARMAT IN TUNIS De curând s’a inaugurat în Tunis cel mai mare pod din lume în beton armat, lung de nouăzeci de metri şi fără să fie susţinut de picioare. Acest nou pod duce un drum care trece peste Vadul (cursul) Mallegue în regiunea Souk-el-Arba la mică distanţă de frontiera algeriană- Se vede că tot Franţa rămâne cea dintâiu ţară în construcţiile de beton armat. SURZENIA LUI BEETHOVEN Când un pictor îşi pierde vederea el nu-şi mai poate îndeplini arta sa, dar când un muzicant îşi pierde auzul, el mai poate scrie muzică. Beethoven a dat un exemplu înmărmuritor. Sprijinindu-se pe mărturiile lăsate de muzicant chiar, C. Marage a stabilit că surzenia lui s’a datorit unor vătămări ale urechei interne, înţelegând sub acest nume labirintul şi celulele cerebrale de unde ies deosebite ramuri de nervi acustici. El arată cum cazul lui Beethoven ar fi paradoxal dacă nu s’ar tine seamă de aceea că, deși surd la sunetele din afără, el era ultrasensibil la sunetele interioare produse fără încetare în centrii auditivi. Dar la adăpostul influentelor exterioare, el a putut să scrie o muzică nouă mai înaintată cu un secol decât a contimporanilor lui. UN CHIMIST COMPOZITOR Alexandru Porfirievici Borodin, cunoscut în deobşte de compozitor, era fiul natural al unui prinţ şi s’a născut în 1834. A fost educat în vederea profesiunii medicale şi în 1862 a fost numit profesor de chimie la Academia de Medicină din Petrograd. A scris mai multe cărţi de chimie, era un protagonist al necesităţii instruirii femeilor şi a contribuit la crearea unei şcoli medicale pentru femei, la care a ţinut cursuri din 1872 până la moartea lui. Faima însă şi-a făcut-o ca muzicant. Interesul lui neutru muzică primi un mare imbold încă din 1862 graţie prieteniei lui cu Balakirev şi, mai mult încă, prin căsătoria lui, în 1873, cu o doamna care era o desăvârşită pianistă. Chiar din tinereţe cânta cu mult talent la pian, vioară, cello şi alte instrumente şi încercase compoziţii reuşite. Toată viaţa lui a studiat atât muzica cât şi chimia cu un entuziasm deopotrivă de mare, pentru amândouă aceste discipline, în aparenţă fără nici o legătură una cu alta. Ca mulţi alţi compozitori ruşi a fost adânc influenţat de Liszt de la Weimar. Şi-a scris prima simfonie în 1862—67 ; prima lui operă Prinţul Igor, începută, în 1869, a răma neisprăvită la moartea lui (1887) şi a fost complectată de Rimsky- Korsakov şi Glazunov. Cea mai bine cunoscută din operile lui este schiţa simfonică „In stepă”. A scris încă o a doua simfonie şi parte din a 3-a (orchestră după moartea lui de Glazunov), câteve qufertete pentru coarde şi mai multe cântece admirabile. Muzice lui e caracteristic rusească şi aparţine genului modern înaintat Despre Borodin se poate spune eveirept cuvânt că a fost cel mai mare învăţat printre muzicieni, şi cel mai genial artist printre chimişti. CURAŢAREA DRUMURILOR CU AJUTORUL MAGNETULUI Cauciucurile automobilelor suferă deseori stricăciuni din cauza cuielor şi sfărâmăturilor de fier şi oţel cari sunt răspândite pe străzi şi şosele. O societate americană s’a gândit să aducă o economie însemnată proprietarilor de automobile cari sufereau asemenea stricăciuni, măturând străzile în mod magnetic. Această societate a construit un electromagnet care e așezat într’un camion foarte aproape de suprafața străzii. Electromagnetul are o formă circulară cu un diametru de 0.55 m. Curentul electric trebuincios este dat de o baterie de acumulatori. Iată rezultatele a două probe. Pe o distanță de opt kilometri de șosea s’au strâns 75 kg. metal, iar pe o stradă din- tr’un oraș s’au strâns în două zile 2500 kg. metal ■'* PLANETELE MICI DINTRE MARTE ȘI JUPITER Prima planetă de acest fel a fost descoperită printr’o întâmplare de Giuseppe Piazzi, în 1801, și astfel s’a dovedit exactă — atâta timp după moartea lui — ideia lui Kepler care credea că între Marte și Jupiter trebuie să fie și alte planete. Piazzi a botezat planeta cea nouă cu numele Ceres Ferdinanden care însemna o onoare pentru Sicilia, patria astronomului. Dar numele nu mulţumi pe toată lumea. Bonaparte prefera numele de Jouona, iar Lalande, profesorul lui Piazzi, ar fi preferat numele elevului care o descoperise. Intre 1802 şi 1807 se mai descoperă planetele Pallas, Junon, Vesta. In urmă se construiri hărţi speciale ca să înlesnească descoperirea altor planete de acest fel. Abia în 1845 fu descoperită a 5-a planetă. De atunci numărul lor s’a înmulţit mereu. In 1854 fu descoperită a 32-a planetă. Numai în 1879 s-au descoperit 20 planete mici. Fraţii Henry introduseră o nouă metodă de cercetare, întemeiată pe fotografie. Placa se ţine expusă într'o astfel de poziţie încât stelele fixe să se imprime ca nişte puncte. Dacă în câmpul plăcii există vreo planetă ea descrie o mică linie dreaptă, care poate fi apoi recunoscută cu lupa. Aşa s-au descoperit o mulţime de planete. Până în 1891 se cinsteau 323 planete mici, iar până în prezent se cunosc 1026 planete mici sau asteroizi, cum se mai numesc. A mia planetă descoperită în ordinea cronologică a fost numită Piazzi realizându-se astfel dorinţa marelui Lalande la o sută de ani după exprimarea ei! Astronomul Charlois, de la observatorul din Nisa, a descoperit el singur 101 planete! Astronomul Berberich, care din cauza miopiei nu putea face observaţii directe, ajunsese, prin calculele pe care le făcea, o mare autoritate in domeniul planetelor mici. Aceste planete formează în întregul lor un inel asemănător cu inelul lui Saturn. Asemănarea e cu atât mai mare cu cât nici inelul lui Saturn nu e dintr'o bucată, fiind format dintr’o sumă de corpuşoare mici. PENTRU A SE RASPANDI BIBLIA. Ziarul american „Parker New Era” a terminat zilele acestea publicarea Bibliei în supliment hebdomader. Aceasta publicare a început acum 22 de ani de către primul editor al ziarului. UN NOU ROL AL LUI HANS MOSER Cunoscuţii autori de comedii Armin Friedmann şi Fritz Lunzer au terminat o nouă piesă intitulată „Flapa Casimir”. ^ Premiera va avea loc în cursul viitoarei stagiuni la Viena cu celebrul comedian vienez Hans Moser în rolul titular. ■—111 XOX— .9 ■***%$* Tenorul N. Leonard se află în vilegiatură la Câmpulung. Beefhiven Hans Moser Senzaţionalele progrese ale technicei teatrale (Urmare din pagina I-a) fac actualmente la Viena cu filmul vorbitor, care înregistrează în celaş timp fotografia mişcării şi vocea personajului. O casă americană a înregistrat de curând la Viena primele filme vorbitoare şi se pregăteşte să prezinte la iarnă opere întregi pentru interpretarea cărora s-au încheiat de pe acum angajamente cu Maria Jeritza şi Piccaver. Pentru preţul unui bilet de cinema, oricine va putea vedea şi auzi cele mai frumoase spectacole de operă şi de drama cu cei mai buni interpreţi. După cât se pare viitoarea stagiune aduce câteva evenimente senzaţionale în domeniul mecanizării artei dramatice şi a teatrului liric. Experienţele de la Berlin şi Viena sunt menite a da lovituri de grafie teatrului a cărui criză devine tot mai pronunțata în lumea întreagă. 0X0