Rampa, iulie 1928 (Anul 13, nr. 3129-3154)

1928-07-01 / nr. 3129

X­.Wv '■ -­ Borviz T. _ .Domnitorul. Tuturor Borvizelor • Of VÂNZARE PRfWriA/DfM* Un roman celebru HONORÉ de BALZAC CURTIZANE. SPLENDORILE Şl MIZERIILE VIEŢII CUT ZÂNELOR SCEEN DIN VIATA PAISIaNA Voi. I — Cam iubesc femeile pierdute CAI U costă pe bătrâni amorul Îl Urmările unui pas greşit Voi — Cea din urmă întrupare a ha Vautrin râs!A­ apărut în­­două vol­um­e. Se află de vânzare la toate li­crăţiile şi la Administraţia ziarului „Rampa”, care te ex­pediază franco contra sumei de Lei 1!®.— preţul ambelor volume * "4î/ " -xox- Jimmy Charlotte Salon de Corsete Pass. Comoedia Sosind un stoc mare de Mai­lonii veritabile le-am pus în vânzare cu pre­turi exceptional de reduse gata şi de comandă Asemenea PORTE-JARTIERE şijStĂITlENE cele mai bune Inftmifl'fâ dinfii „PROTEZ^DEUTHRA” Dentişti Asociaţi Str. Bis. Enei No. 1I tel. 338/27 Pentru funcţionari, militari şi student ÎNLESNIRI Întrebuinţaţi apă de gură PRODESTUL A APARUT . GÂNDIREA No. 6—7, Iunie-Iulie CRONICA LITERARA din. Bucuţa : O carte cu du­­ini. Ion Marin Sadoveanu : Conu Enake de N. M. Condiescu. CRONICA PLASTICA Oscar W. Cisere : Salonul ofi­cial, George Petraş­cu. CRONICA­ MARUNTA Em. Bucuţă, G. Căinescu şi Al. Busuioceanu. coperta, reproduceri ŞI VIGNETE , D. Ghiaţă, Ressu, Lazăr Zin, Şt. Constantinescu, Laura Cocea, Ste­­riade, Maria Pillat şi Demian. NUMĂRUL DUBLU: 40 lei. G. Breazu : Arta muzicală in cultura românească. Adrian Maniu : Şerpoaica (ver­­­uri). Damian Stănoiu : Pacostea Ca­lendarului. Ion Pillat : Un nor (versuri. Petre Marcu-Balş : Autohtonia Or­din­ei juridice. V. Giocâlteu : Vară (versuri). Aurelia Cornea : Groaza. A. Cotruş : Maria (versuri).­­N. M. Condiescu : Plumb rătă­cit. Paul Sterian : Poezii. IDEI, OAMENI și FAPTE Radu Dragnea : Răspunsuri. G■ Călinescu : O vizită la Pan­talone de Bisognosi. Al. Marcu : Vita Mortuorum. Mircea Eliade­: Cuvinte des­pre Filozofie. Â-AiÂkÂ.Â- A A|||| ELMAÎ MARE SUCCES DE' LIBRĂRIE' FĂ­­CGMHIE­SSHITE VESELE d£ keops PS Neamţ In oraşul animat de mulţimea de vizitatori, vestea unei şezători culturale de vară, va face senza­ţie în acest sezon impropriu matt­­nifestraţiilor culturale. Cercul de domnişoare „Nsto­­dah”, va organiza într’adevăr, pentru seara de Sâmbătă 7 crt, o şezătoare artistico-muzicală. Vor declama mai multe domni­şoare şi domni, apoi va urma un concert de pian, vioară şi violon­cel dat de elemente binecunoscute în viaţa muzicală din localitate. Se prevede un frumos succes. Vom reveni cu o amănunţită dare de seamă. Dacă cunoaştem data acestei şezători, putem afirma cu toată certitudinea, că în cel mai scurt timp, vom putea asista şi la o altă manifestaţie culturală. De astă dată, e vorbind de o re­vistă pe care în trei cuvinte o a­­nunţam într’o corespondenţă pre­cedentă. „Piatra of Tălubăş” de doi anonimi, se bucură de con­cursul celor mai valoroşi diletanţi cari în iarna aceasta sau cu alte ocazii, s-au produs pe scena lo­cală. Revista aceasta, trece în cele opt tablouri, cele mai marcante persoane din oraş şi vilegiaturi­­şti întrunind totodată un humor sănătos şi o factură superioară. O aşteptăm cu legitimă nerăb­dare. Este firesc să pomenim cu acea­stă ocazie, de celelalte distracţii, ce Piatra le oferă vizitatorilor şi localnicilor. Desigur, în primul rând, vom pomeni serbările. Da, serbările ! Două steaguri mari la poarta grădinii. Un domn „cu passa”, unul „cu controlul”, o domnişoară cu cocarde, un chioşc cu serpentine,­­ servitoare, îmbulzeală, pleşcari la poartă şi dealungul gardului, acestea sunt elemente inerente oricărei serbări. D. Mareş, comandă ultimul jazz şi în pavilioane, dansatorii joacă sârba. Apoi, ca un tren uriaş lu­mea mişună în întunericul gră­dinii, conferând, şi privind cu in­vidie spre fericiţii cari şi-au asi­gurat locul pe bănci. Obişnuit, aceste „festivităţi” se termină pe la ora două noaptea, când copleşită de oboseală şi plic­tiseală lumea se retrage spre case cu tocurile roase în prundişul gră­dinii, şi cu ultimile măsuri ale ultimului jazz, rătăcind prin minte. Săptămâna aceasta a fost a ser­bărilor şcolare. Discursuri banale, reeditate în acelaş sens şi cu aceleaşi cuvinte în fiecare an. Coruri, declamaţii şi arpegii. Do, mi, sol şi do, cântate odată, de două sau de trei ori după va­­leafirea şi munca premiaţilor, a­­companiate de cărţi şi... frunze, marchează silinţa şcolarilor şi a­trag în grădină, lumea ahtiată de variaţii. După timiază, plimbări la Parc sau Peste-Vale, lectură, flirt, mân­care, excursii şi băi... ambigene la Bistriţa. Seara din nou la grădină. La Piatra este recreație, vreme bună și plăcut. raia mondenă Garden-Party Secţiunea de Tennis a asocia­ţiei «Macabi» a organizat Mărfi seara o reuşită Kermessă pe te­renul cercului. Jazzul Ben Horis dein *Cără­­bnş5 a contribuit mult la en­train. S’au remarcat : d-rele Gaby, Else Friedmnn. Renée Pedl­­mann, Renéé Solomon, Paula Aizicovici. Aida Goldstein, Lentza Goldstein. Ianeovici, Bertha Berlin. Louisen Fried­mann, Pia Şaraga, Renée Er­­gas, Tina Ferester. Yvonne Carniol, Loebel. Iancu, Mady Rubin, Shelly Schnirer, Gigi Blitz, Tyroler. Anette Sefales­­cu, Ţuchy Rossin, Itkan Segall, Schwartz, Rosenthal. Golden­berg, Gross, etc., etc. etc. D-nii : ing. Victor, av. Rovert Weinberg-Verea. farmacist Lu­­povici, Isy Rossin. Conescu, Taubmann. Theo Rossin, Al­fred Broides, Henry Solomon, Pauker, Tyroler, Jacques, Perl­­mann, Justin Weinberg-Verea Victor Moscovici. Hoffmann, Lochel, Braun, Cóllin, Şaraga, Breder, David, etc. etc. Rep. , rampa Ce se Saca pe vremuri Prima stagiune a companiei Marioara Voi­­culescu.­­ Teatrul Naţional în 1913.­­ Com­pania Radovici Continuăm în numărul de azi cu publicarea repertoriului jucat pe vremuri de Teatrul Naţional şi de companiile particulare. Claude Farr­iere COMPANIA DRAMATICA MARIO­ARA VOICULESCU” In 1912, ia fiinţă, la Teatrul Modern „Campania dramatică Marioara Voiculescu”. Se reprezintă : „Seara cea de pomină’’ de Leopold Kampf, „în­conjurul” de Berntein, „Copil din flori” de Henry Batayle, „Voi­toare” de Romain Coclus, „Fecioră de Sardou,, „Micuţii” de Lucien Nepoly, „Voia inimei’’ de Fran­cis de Croisset, „Jertfa’’ de Glans­­ton Devore, „Neguţătorul de fe­ricire” de H. Kistemnaeckers, „Vă­­păia’’ de acelaş autor, „închisoare de copii’’ de A. de Lorde şi P. Chaine, „Din dragoste” (Le mai­­tre des Forges Ohnet, ,jNervoşii de Sardou, „Ziua din urmă" de Caton Theodorian, „Poliche" de Henry Bataille, „Asasinul" de Claude Farrére, şi „Fericirea doamnelor” de Francis de Croi«­ TEATRUL NATIONAL IN 1913 In 1913, Teatrul Naţional, sub direcţiunea d-lui Alexandru Da­vila joacă : „Lorica noastră” de Paul Lindau, „Romanţioşii” de Rostand, „In cursa"­­ act de M. Mora, „Heidelbergul de altă dată” de W. Miayer Förster, „Onoarea" de Sudermann, „Georges Dandin” de Moliere (cu Niculescu-Buzău), ,,Bunicul” de A. de Herz, „Grin­­goire” de Banville, ,,Romeo ş Julietta" de Shakespeare, ,In­vinşii” de Al. Kiriţescu, „Deni­­sa" de Al. Dumas, „Domnul No­tar” de Oct. Goga, „Trecu o fe­­mee" de Romain Coclus, „Achim” de Victor Eftimiu, „Masca" de Ch­arudia Millian, „Domnişoara Ci­fră” de Paul Grava uit. Henry Bernstein Vilegiatură Serbarea şcoalei primare de fete „Carmen Sylva“ Joi d. a. ora 4, a avut loc în sala Teatrului „Tomis”, serbarea de fine de an a şcoalei sub direc­ţiunea d-nei Elena T. Petrescu. Un public foarte numeros com­pus din profesoarele şi par­in fii elevelor au urmărit cu viu inte­res desfăşurarea prea frumosului program la care nu cu pufin a con­tribuit înaltul simț artistic al d-nei maestre Maria Al-Devechi. Remarcăm corurile foarte bine executate sub conducerea maes­trului Constant Rosetti şi balete­le păpuşilor, japonezelor şi gavo­­ta foarte bine executate de micu­ţele eleve sub conducerea d-nei Devechi. Programul se sfârşeşte cu mica cuvântare rimată spusă de eleva­ M. Severa, care aduce regretul e­­levelor cari părăsesc şcoala la care, d-na directoare foarte "emo­ţionantă, îşi şterge lacrimile apă­rute pe coiful genelor. Opera d-nei Elena Petrescu trebue încu­rajată deoarece rzultatul material al acestei serbări a fost destinat construcţiei acestei şcoli la care cu restul ar trebui să contribuie oficialitatea şi marele public. Rep. xox ( A DOUA STAGIUNE A COM­PANIEI „MARIO­AR­A VOICU­LESCU” In acelaş an, „Compank Ma­­rioara Voiculescu” tot la Teatrul Modern, joacă: „Capcana’’ de H. K­istemaeckers, „Kyan” de Al. Dumas,­­cu Radovici, „Manasse” de Ronetti Roman, „Ave Maria” de Victor Eftimiu, „Şarlatanul” de Földes, „A doua conştiinţă” (Procurorul Hallers) de Paul Lindau, „Moţul” de Bernstein, „Fracul verde” de Caillavet şi de Flers, „Scandalul” de Henry Ba­taille, „Asaltul" de Bernstein, „Frou-Frou" de Meillhac şi Ha­­levy, „Când n’oi mai fi!” de Bernstein, „Băgatul lui Buri­dan" de Caillavet şi de Flers, „Cinematograful" localizare de d. Gusty. COMPANIA DRAMATICA RADOVICI la vara aceluiaş an, Sa fiinţă la Teatrul Comoedia”, Compania dramatică Radovici. Se rd­nică pie­sele „Domnii funcţionari”­­de: Föl­des, „Fracul" de Dregely (cu A­­chille Popescu), „Băeţaşul tatei" de Margaret Mayo „Adulteră” de Leo Bounspy, „Dragoste adevă­rată” de Roberto Bracco, „Sama­rul lui­ Moş Martin”, de Legouve, „Napoleon ” de Eftimiu, şi loca­lizările d-lui Gusty, „Răpirea Sabinelor” (cu Leonescu-Vampi­­ru) „Microbii Bucureştiului" şi „Ginerile d-lui Prefect", D. Pani Gasty Robert de Flers Dim­bală lumea Artiştii In vilegiatură DE UNDE VINE LINŞAREA Legea lui Lynch este un termen care se aplică diferitelor forme de execuție a justiţiei populare sau ceea ce se crede a fi justiţie, prin pedepsirea în chip sumar a vino­vaţilor^ şi­ cu necunoaşterea sau chiar încălcarea legii. La origină a linsa însemna a birui în scop de îndreptare şi fără a ţine seama de legalitatea^ mijlocului * mai târziu înţelesul s’a fixat la pedeapsa cu moarte fără forme legale. Origina termenului este nesigură. S’a între­buinţat pentru prima oară în Sta­­tele-Unite ale Americei, dar dacă provine de la o localitate sau un nume de familie nu se poate pre­ciza. In general se atribue lui Charles Lynch, judecător de pace în Virginia şi care pe la 1870, că­tre sfârşitul răsboiului pentru in­dependenţă, şi-a întrecut cu mult puterile legale în pedepsirea unei conspiraţii a loialiştilor. In America, în secolii 18 şi 19, populaţia s’a întins treptat către apus mai­ repede decât putea să fie urmată de aşezarea instituţiilor civile; iar la marginea frontiere­lor,­­harnicii pioneri erau neconte­nit prădaţi de bandiţi, faţă de care altă apărare nu era decât a­­plicarea legii lui Lynch. In sud, linşarea era practicată faţă de a­­gitatorii albi sau negri care încer­cau sa aţâţe pe sclavi la crimă şi rebeliune față de stăpânii lor. La Apus, în perioada colnizării re­­­giunii cuprinse între munţii Ale­­gani şi poarta de aur a Pacificului, pedeapsa linşării a fost aproape singura care a menţinut ordinea şi a regulat administraţia, atâta vre­­me cât legile erau încurcate şi slabe, sau nepotrivite cu condiţiile noui de viaţă ale coloniştilor, iar judecătorii rari şi la mari depăr­tări. Şi astfel, cu încetul, oamenii crescuţi la şcoala aspră a sălbăti­ciei, ajunseră să aibă mai mult respect pentru dreptatea împartă­şită de ei înşişi repede şi fără for­me, decât pentru justiţia abstractă şi coduri penale. Advocaţii şi for­mele legale erau privite cu bă­nuială, aşa încât pentru multă vreme legea lui Lynch şi nu codul civil, a curăţit pădurile, văile şi trecătorile munţilor de hoţi de vite, jucători de noroc, criminali şi tot felul de oameni fără lege. A­­ceasta stare de lucru însă, a avut efect ca obiceiul linşării să ră­mână chiar când, odată cu intro­ducerea civilizaţiei, necesitatea dispăruse. Intre 1882 şi 1903, un total­­de 3337 de persoane au fost linşate in Statele­ Unite, dintre care 2.385 în Sud şi 752 în Nord. Intre cei imişati negrii formează majoritatea şi anume : 2.060 de negri, între cari 40 de femei şi 1.169 de albi dintre care 23 femei. Cu prilejul linşărlor se petrec scene de o salbatăcie şi cruzime care cu greu pot fi închipuite la un popor ci­­vilizat Femeile şi copii fiu parte activii in execuţia groaznicei o­­peraţii, şi pe când unii alimen­tează rugul — modul cel mai o­­bişnuit de linşare fiind arderea de V1? A vinovatului — ceilalţi se asvârlă în dansuri frenetice, în­soţind cu chiote şi cântece de triumf horcaelile şi svârcolirile Victimei. Se fac sforţări din partea or­ganelor legale spre a smulge cu totul din mâna plebei exercita­rea justiţiei. Astfel, într’un pifiş din Sud, unde un negru făptuise un omor împotriva unei femei albe, regimente întregi de trupe federale au trebuit să fie concen­trate pentru menţinerea ordinei ; închisoarea, curtea de judecată şi toate străzile au fost înţesate cu mitraliere în tot timpul procesu­lui şi până­ în momentul execută­rii legale a criminalului, iar pa­trule călări au împiedicat orice început de îngrămădire a mulţi­­mei afuriate, evitând astfel spec­tacolul degradator al deslănţuirii instinctelor bestiale, într’o ţară care se socoteşte în fruntea civi­lizaţiilor democrate. INAUGURAREA CELUI MAI MARE POD DIN LUME IN BETON ARMAT IN TUNIS De curând s’a inaugurat în Tunis cel mai mare pod din lu­me în beton armat, lung de nouăzeci de metri şi fără să fie susţinut de picioare. Acest nou pod duce un drum care trece peste Vadul (cursul) Mallegue în regiunea Souk-el-Arba la mică distanţă de frontiera al­geriană- Se vede că tot Franţa rămâne cea dintâiu ţară în con­strucţiile de beton armat. SURZENIA LUI BEETHOVEN Când un pictor îşi pierde ve­derea el nu-şi mai poate înde­plini arta sa, dar când un mu­zicant îşi pierde auzul, el mai poate scrie muzică. Beethoven a dat un exemplu înmărmuri­tor. Sprijinindu-se pe mărturiile lăsate de muzicant chiar, C. Marage a stabilit că surzenia lui s’a datorit unor vătămări ale urechei interne, înţelegând sub acest nume labirintul şi ce­lulele cerebrale de unde ies deosebite ramuri de nervi a­­custici. El arată cum cazul lui Beethoven ar fi paradoxal da­că nu s’ar tine seamă de aceea că, deși surd la sunetele din a­fără, el era ultrasensibil la su­netele interioare produse fără încetare în centrii auditivi. Dar la adăpostul influentelor exte­rioare, el a putut să scrie o mu­zică nouă mai înaintată cu un secol decât a contimporanilor lui. UN CHIMIST COMPOZITOR Alexandru Porfirievici Borodin, cunoscut în deobşte de compozitor, era fiul natural al unui prinţ şi s’a născut în 1834. A fost educat în vederea profesiunii medicale şi în 1862 a fost numit profesor de chimie la Academia de Medicină din Petrograd. A scris mai multe cărţi de chimie, era un protago­nist al necesităţii instruirii femei­lor şi a contribuit la crearea unei şcoli medicale pentru femei, la care a ţinut cursuri din 1872 până la moartea lui. Faima însă şi-a fă­cut-o ca muzicant. Interesul lui neutru muzică primi un mare im­bold încă din 1862 graţie prieteniei lui cu Balakirev şi, mai mult încă, prin căsătoria lui, în 1873, cu o doamna care era o desăvârşită pia­nistă. Chiar din tinereţe cânta cu mult talent la pian, vioară, cello şi alte instrumente şi încercase compoziţii reuşite. Toată viaţa lui a studiat atât muzica cât şi chi­mia cu un entuziasm deopotrivă de mare, pentru amândouă aceste discipline, în aparenţă fără nici o legătură una cu alta. Ca mulţi alţi compozitori ruşi a fost adânc in­fluenţat de Liszt de la Weimar. Şi-a scris prima simfonie în 1862—67 ; prima lui operă Prinţul Igor, începută, în 1869, a răma neisprăvită la moartea lui (1887) şi a fost complectată de Rimsky- Korsakov şi Glazunov. Cea mai bine cunoscută din operile lui este schiţa simfonică „In stepă”. A scris încă o a doua simfonie şi parte din a 3-a (orchestră după moartea lui de Glazunov), câteve qufertete pentru coarde şi mai multe cântece admirabile. Mu­zice lui e caracteristic rusească şi a­parţine genului modern înaintat Despre Borodin se poate spune ev­ei­rept cuvânt că a fost cel mai mare învăţat printre muzicieni, şi cel mai genial artist printre chi­mişti. CURAŢAREA DRUMURILOR CU AJUTORUL MAGNE­TULUI Cauciucurile automobilelor suferă deseori stricăciuni din cauza cuielor şi sfărâmăturilor de fier şi oţel cari sunt răspân­dite pe străzi şi şosele. O so­cietate americană s’a gândit să aducă o economie însemnată proprietarilor de automobile cari sufereau asemenea strică­­ciuni, măturând străzile în mod magnetic. Această societate a construit un electromagnet care e așezat într’un camion foarte aproape de suprafața străzii. Electro­­magnetul are o formă circulară cu un diametru de 0.55 m. Cu­rentul electric trebuincios este dat de o baterie de acumula­tori. Iată rezultatele a două probe. Pe o distanță de opt ki­lometri de șosea s’au strâns 75 kg. metal, iar pe o stradă din-­ tr’un oraș s’au strâns în două zile 2500 kg. metal ■'* PLANETELE MICI DINTRE MARTE ȘI JUPITER Prima planetă de acest fel a fost descoperită printr’o întâm­plare de Giuseppe Piazzi, în 1801, și astfel s’a dovedit exactă — atâ­ta timp după moartea lui — ideia lui Kepler care credea că între Marte și Jupiter trebuie să fie și alte planete. Piazzi a botezat pla­neta cea nouă cu numele Ceres Ferdinanden care însemna o onoa­re pentru Sicilia, patria astrono­mului. Dar numele nu mulţumi pe toată lumea. Bonaparte prefera numele de Jouona, iar Lalande, profesorul lui Piazzi, ar fi prefe­rat numele elevului care o desco­perise. Intre 1802 şi 1807 se mai descoperă planetele Pallas, Ju­­non, Vesta. In urmă se construiri hărţi speciale ca să înlesnească descoperirea altor planete de a­­cest fel. Abia în 1845 fu descope­rită a 5-a planetă. De atunci nu­mărul lor s’a înmulţit mereu. In 1854 fu descoperită a 32-a pla­netă. Numai în 1879 s-au descope­rit 20 planete mici. Fraţii Henry introduseră o nouă metodă de cer­cetare, întemeiată pe fotografie. Placa se ţine expusă într'o astfel de poziţie încât stelele fixe să se imprime ca nişte puncte. Dacă în câmpul plăcii există vreo planetă ea descrie o mică linie dreaptă, care poate fi apoi recunoscută cu lupa. Aşa s-au descoperit o mul­ţime de planete. Până în 1891 se cinsteau 323 planete mici, iar până în prezent se cunosc 1026 planete mici sau asteroizi, cum se mai numesc. A mia planetă desco­perită în ordinea cronologică a fost numită Piazzi realizându-se astfel dorinţa marelui Lalande la o sută de ani după exprimarea ei! Astronomul Charlois, de la ob­servatorul din Nisa, a descoperit el singur 101 planete! Astrono­mul Berberich, care din cauza miopiei nu putea face observaţii directe, ajunsese, prin calculele pe care le făcea, o mare autoritate in domeniul planetelor mici. A­­ceste planete formează în între­gul lor un inel asemănător cu ine­lul lui Saturn. Asemănarea e cu atât mai mare cu cât nici inelul lui Saturn nu e dintr'o bucată, fiind format dintr’o sumă de cor­­puşoare mici. PENTRU A SE RASP­ANDI BIBLIA. Ziarul american „Parker New Era” a terminat zilele acestea pu­blicarea Bibliei în supliment heb­­domader. Aceasta publicare a în­ceput acum 22 de ani de către primul editor al ziarului. UN NOU ROL AL LUI HANS MOSER Cunoscuţii autori de comedii Armin Friedmann şi Fritz Lun­zer au terminat o nouă piesă in­titulată „Flapa Casimir”. ^ Premiera va avea loc în cursul viitoarei stagiuni la Viena cu ce­lebrul comedian vienez Hans Mo­ser în rolul titular. ■—111 XOX­— .9 ■***%$* Tenorul N. Leonard se află în vilegiatură la Câmpulung. Beefhiven Hans Moser Senzaţionalele progrese ale technicei teatrale (Urmare din pagina I-a) fac actualmente la Viena cu filmul vorbitor, care înregi­strează în celaş timp fotografia mişcării şi vocea personaj­ului. O casă americană a înregistrat de curând la Viena primele fil­me vorbitoare şi se pregăteşte să prezinte la iarnă opere întregi pentru interpretarea cărora s-au încheiat de pe acum angaja­mente cu Maria Jeritza şi Picca­­ver. Pentru preţul unui bilet de cinema, oricine va putea vedea şi auzi cele mai frumoase spec­tacole de operă şi de drama cu cei mai buni interpreţi. După cât se pare viitoarea stagiune aduce câteva eveni­mente senzaţionale în domeniul mecanizării artei dramatice şi a teatrului liric. Experienţele de la Berlin şi Viena sunt menite a da lovituri de grafie teatrului a cărui cri­ză devine tot mai pronunțata în lumea întreagă. 0X0

Next