Rampa, februarie 1929 (Anul 14, nr. 3307-3330)

1929-02-01 / nr. 3307

ANUL XIV No. 3307 ( _ •, . • V iRSDACTIA, ADMINISTRAT» A} \si ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 T s u ■ r o N «ev«* .V, j'U’sBotta'ea eenesslonat« «xeluatv 8oet®tâJ» Anonima Rudolf Moașa, Calea Victoriei No. *f Aitwnulurfie ai -jrimaao la toata agan'MIa 9 ouOd­oi ata al la adminletraft* «larulul mim* Formule de teatru rusesc de Ion Marin Sadoveanu Târziu, când graniţele unei Ru­sii izolate în viaţa ei artistică şi culturală au căzut, surprinderile pentru Europa au fost neţărmu­­rite. După roman , autenticul ro­man rusesc adus în prima linie de Tolstoi şi Dostoievski, iar nu de formula europeizantă a lui Turgenieff — teatrul s-a înfăţişat nu numai evoluat şi înflorit de re­marcabile talente, dar şi de o cla­ritate în evoluţia lui istorică, de o strânsă legătură în oglindirea spiritului diferitelor epoci, cum­­ nu se putea lega din istoria tea­trului european. Formula naturalistă a lui Sta­nislawski din preajma anului , 1900 — formulă ce-şi găsea un echivalent european şi în An­­­toine, şi în Otto Brahm­ — s’a desfăcut­ întră reacţiune de care se­­află purtat pentru prima oară numele unui stăpân al teatrului rusesc de azi şi anume al lui Ma­­yerhold. E prima lui manieră, care se revoltă contra naturalis­mului punând accentul pe pictu­ral. In această accepţiune, tabloul scenic era tratat ca un simplu ta­blou de şevalet, in care culoarea domina, determinând toate valo­rile. Motivele celebre şi stilizări arhicunoscute din maeştrii pictu­­rei, veneau in primul rând în a­­jutorul scenei, fundalul se adu­cea cât mai aproape de rampă, pentru a restrânge cât mai mult suprafaţa de evoluţie, iar actorul capătă — proiectat pe acest su­prem registru de culoare — va­loarea unei simple pete, dintr’o paletă. E o reacţiune care a ţinut pu­ţin, cu toate tendinţele din teatru care se ating de valoarea de vo­lum a­­actorului, căutând să o su­prime. împotriva acestui picturalism se ridică, firesc, Tairoff, care con­trar lui Mayerhold tratează totul în volume. Alături de el Alexan­dra Extey o femee, actriţă-picto­­fiţa are un rol precumpănitor in mişcare. Tairoff şi şcoala lui rein­tegrează volumul, punând totul în sarcina evoluţiei lor ritmate. A­­t­­i-ista sper­antă de realizare, prin ritm, merge atât departe, încât subt maica lui Ta’roff, apare acel podium frânt, dar nu la voia în­tâmplării, sau, în cel mai bun caz, după o necesitate logică de spa­­ţializare a cadrului in care se va desfăşura drama, ci frânt după un anumit ritm al bucăţii ce se m­onta, arbitrar poate din punct de vedere logic, urmând totuş­i u­­tima idee ritmică pe care era con­struită drama. Astfel se credea că, actorul fiind silit să parcurgă un anumit drum fixat, în evoluţia lui prin scenă, va reproduce, în afară de variaţiunile ritmului din jocul său, un ritm elementar şi funda­mental al bucăţii, pe care va fi silit să-l execute, stă formulă, erau văzute şi trata­­te spaţial, în volume, fie că era vorba de «Phedra», fie de «Salo­me­ea», fie de «Girofle şi Girofla». Războiul aduce marele hiat, iar după el, în dreaptă şi ortodoxă ideologie comunistă, Mayerhold se apucă să reînvieze teatrul. Marxişti până la ultima limită a consecinţelor, pe care Ie trag sec şî scolastic în toate domeniile, du-pă cum a remarcat atât de bine d. BasUryk, şi în artă, dar mai ales în teatru, ideologia şi formula, ur­­ma să înflorească, după ce s'au limpezit şi s’au aruncat anumite temelii materialiste. In primul­ rând, pentru uzul o­­mului colectiv, pasta desindivi­­dualizata, erau necesare opere des­­eroizate. Eroul, personalitatea pu­­ternică care concentrează toată viaţa în el — şi prin eroi trăia marea dramă burgheză — trebuia să moară. Şi cum nu existau încă drame fără eroi, se deseroizează, pur şi simplu, cele vechi. Dat fiind că teatrul burghez punea accentul pe peisagiul şi conflictul sufletesc, exagerând în actor care e alcătuit din expresi­vitate sufletească şi trup pe cea dintâi, teatrul comunist avea să reînscăuneze în toate drepturile sale trupul, punând astfel aci tot interesul şi creind astfel ceea ce se numeşte biomecanica. Această biomecanica, nu este altceva de­cât şlefuirea funcţiunilor şi posi­bilităţilor de exprimare ale cor­pului până la acrobaţie. Coordonarea şi armonizarea în­tregului aparat scenic şi cu ideo­logia generală şi cu cele indicate mai sus pentru autor, vor face su­­biectul unei alte pagini, din isto­ria atât de interesantă în proble­me, a teatrului rusesc. Costumele deasemenea, în acea-i piesă cu titlul „Codicil”. -------— OXO ———— O nouă piesă de Amiel Denys Amiel, autorul piesei ..Doamna și domnul cutare”, a prezentat Comediei Franceze . Denys Amiel cuşca su­fletulu­i COMPILĂRI. IPSperea mea, deşi e cu totul alta­ d­eş­i apreciez până la absurd talentul dramatic al d-lui Camil Petrescu, totuş nu pot ţine piept, atâtor duşmani ai săi, cari nu scapă nici o ocazie ca să afirme sus şi tare, că autorul „Sufletelor tari” nu e un scriitor original ci un compilator fără scrupule. Deunăzi un astfel de duşman a­­firma printre altele şi această monstruozitate : — Mon cher ... Camil Petrescu nu e compilator numai în litera­tură . Dar şi faima de poet şi scriitor­­a vrut să şi-o facă tot printr’o compilare. A luat nu­mele CAMIL dela poetul Camil Baltazar şi pronumele PETRE­SCU dela scriitorul Cezar Petre­scu, şi s'a prezentat pe piaţa lite­rară cu cărţi de vizită, „CAMIL PETRESCU”. AM PIERDUT CEVA. Un­­poet, poate cel mai distrat, om din Bucureşti, s’a întâlnit deunăzi cu­­ un cunoscut umorist. Şi umoristul a fost foarte sur­prins, văzăfidu-se oprit brusc de poet : •■■ ■ — Draga. .. Ia uită-te și tu pe jos... — Pentru ce ? — Fiindcă am pierdut ceva. — Ce ai pierdut ? ... Am uitat. — Atunci, probabil, ai pierdut memoria ... NONU... CARDINALUL! Trebui să știți că Bers venise la. „Rampa* să ne spună una nouă de-a lui Nonu, întrebat de profesorul său care sunt punctele cardinale, d. Nonu a răspuns- -- --- -— Cardinalul nu e puncte, Cardinalul e popă! Așa am văzut la cinematograf. Balieff la New-York Nikita Balieff, organizează actualmente la New-York, în sala teatrului «Jolson» o serie de spectacole în genul «Chau­­ve-Souris». Balieff realizează cele mai mari rețete cari s’au încasat vreodată la New,York Director: 5CARLAT FRODa Desigur e de o senzaţională ac­tualitate articolul pe care marele îndrumător Mihail Eminescu la scris pe vremuri, cu privire la di­rectivele Teatrului Naţional. Fără îndoială multe din amănuntele de pe vremuri au pierdut valoarea lor critică, au rămas însă câteva principii luminoase asupra cărora nu vom insista nici­odată deajuns şi câteva greşeli ce se mai pot fa­ce şi astăzi, dar pentru care isto­ria critică a stabilit un verdict de­finitiv. Căci cu tot respectul ce îl avem pentru marea personalitate a lui Mihail Eminescu — azi nu vom mai putea admite afirmiţ­­ia lui că teatrul lui Vasile Alecsan­­dri e imoral! Dar iată ce a scris în gazetele de pe vremuri Mihail Eminescu : TEATRUL ROMANESC ŞI REPERTORIUL LUI Fiindcă idea creerei unui tea­tru naţional dincoace de Carpaţi, prinde din ce în ce mai mult a­­ripi şi dimensiune, fiindcă tinere şi însemnate capacităţi s’au sim­ţit îndemnate de a spune şi ele câte o vorbă în această privinţă, cred, că-mi va fi şi mie permis să mă întind la vorbă asupra a­­cestei chestiuni, tot atât de fru­moasă, pe cât şi folositoare. Fru­moasă, da... dar folositoare? La ce? îmi va replica-poate o minte mai viguroasă întru dejudecarea aparenţei acestei instituţiuni ome­neşti, care în partea ei cea mai mare e aşa de decăzută şi cuprin­­­sa de cangrenă. Şi în adevăr, curu că omul no­stru judecând după cele mai mul­te zidiri ce pretind a fi teatre, va avea dreptate să întrebe, cum pot fi folositoare localuri şi societăţi, cari propagă fără conştiinţă liber­tina­jul în idei, în simţiri şi fap­­te?— Pentru ca să feresc pe c­­nombdîi cetitori a acestor sire, de confundarea teatrului», art^. şi teatruhv - meserie • mi-am­ luat libertatea de a uza de coloanele zbirului D-voastră Domnule re­­fta­t,or se­ înţelege că fără preten­­ţii mea cum că vorbele mele vor avea tăria aceia, care învinge şi convinge. Care din­cotro cum am mai spus, a dat expresiunea păr­orilor sale în privinţa aceasta. Un domn colaborator al ziarului, a spus de exemplu, cum că, lucru ce ne tre­buie înaintea tuturora, este un loc dur care să ne şoptească geniul naţional!­­ Bine! Dar ce? Pentru c’ să şoptească, trebuie înainte de toate să afle ce şopti. O! îmi va răs­punde unul încercat în literatura noastră dramatică, nu cumva noi n’aveim repertor? Ba­n-pertoriu avem, cine zice că nu? Numai ce fel de reperu*. riu? Uzez de pacienta publicului. pe­ni*ru n-i înșira a­cea o Istă a averei innstre dramatice t) Co­­mediil" d-lui V. Alexandri, pi ne de îjvrit, insă pline în partea i­ert mm mere și de imoralitate... Cu asta să nu creadă ciuma, c­ă domnul Alexandri n’a avut ta­lentul de a scrie. O, talentul 1-a avut şi încă intr’o măsură foarte mare. Ins? modelele şi ţintele, pe rare pare a le fi urmărit, sunt foarte turburi etc. 2) Comediile cele mari şi pline de spiritul cel mai firesc a d-lui M. Milo, care insă­­în frivolitate între c­rimî și pe acelea ale d-lui Alexandri. 3) * .'omediile fără de spirit și mai •ut seamă fără de legătură aîc d­-lui I'antrzi Ghica, pline de fra­zeologie franceză, la veder­ia că­rora te. sntlmești, de vezi cara­te?e ori ».umai păpuși... rin haos de fraze..,' 4. in fine piesele cele. spo­­rădice, dar excelente a d-lui Ure­chea, a căror păcat mare, e acela că nu sunt cât mai multe. (Păcat că piesele lui Urechie sunt adaptări din spanioleşte şi submediocre. Nota A. M.). Afară de asta e Răsvan Vodă a d-lui Yîasideu, dramă în cele mai multe privinţi bună, apoi mai sunt vreo două trei încercări ofticoase, ale unui domn Dimitrescu, care totuşi se pot juca, din cauza unor me­rite adeseori îndoioase. La urma urmelor se înţelege că vom trece la piese ce nu merită a fi jucate şi care sunt. 5) Încercările drama­­tice mizerabile şi seci ale d-lui A. Lăzărescu... ca un treacăt şi ală­turi cu domnul Lăzărescu, citam dramaturgi ca Halepliu, Mavrodol, Ştefan Mihăilean Carada etc. în infini­ tum şi din ce în ce mai ad absurdum. De piesele originale tot de ca­tegoria asta foieşte apoi provincia. Acolo îşi duc strălucita lor exis­tenţ­ă, coronaţi cu hârtie aurită, umbrele trecutului, Mihail Viteji, Ştefanii cei mari, apoi un repera­tor comic, minunat, de exemplu: «Lumea ca n©lumea», «Balamucul sau­ înţelepţii şi nebunii», «Con­trabanda de la Giurgiu» apoi dra­me ca «Tjidor cu caucul de doi coţi», «Manole sârbul» (tot un (Continuare în pag. II-a) Vechiul scandal de la Naţional Mihail Eminescu despre Imoralitatea la Teatrul Naţional Poetul Eminescu declară Imoral teatrul poetului V. Alexandru­ — O explicaţie: Eminescu a fost când­va revizor şcolar Vasile Alexandri Stimabililor, aveţi puţintică morală!.. de N. CONSTANTINESCU Scandalul provocat in jurul «Amantului Anonim» ia proporţii din ce în ce mai mari, prinzând în bora discuţiilor, nu numai bre­slele de scriitori şi actori, dar şi reprezentanţi ai tuturor oficiali­tăţilor, senatori şi deputaţi, mi­niştri, foşti miniştri şi viitori mi­niştri, preoţi şi învăţători, ofiţeri, moaşe comunale, mateloţi, po­por. Nu ne-ar mira, dacă imoralul amant anonim n’ar produce şi o criză de guvern. Fiindcă focul scandalului, neputând fi localizat logic şi elegant in cabinetul di­rectorului Teatrului Naţional, se întinde ca o mare de flăcări sau ca un incendiu de la Moreni, pe­riclitând printre altele, facerea împrumutului şi rezolvarea celor­lalte probleme de interes primor­dial. Ori­unde, în orice colţ al Bu­­rţii,­perilor, «­TMORATITATEA DE LA TEATRUL NAŢIONAL» şi-a deschis câte o sucursală de discu­ţii, de comentarii, de frământări de apărări şi de revoltă. Ca prin farmec, ca în basme sau ca în România, într’o acea­ dimi­neaţă, toţi cetăţenii s’au trezit oa­meni pricepuţi în ale tea­trului, cu serioase documentări de critică artistică și cu o nebănuită încli­nare spre morală și moralitate. Iată câteva «perle» pescuite la cafenea, pe stradă sau în tram­vai : I. Un domn bătrân cu aer de pensionar, către o doamnă și mai bătrână, cu aer de ingenuă : — Am aflat că pe scena Teatru­lui Național se petrec fel de fel de orgii!... Auzi că unul se des­­bracă de cămaşe, pune mâna pe o servitoare dolofană, îi scoate pan­tofii, rochia şi combinezonul şi o sărută mai întâiu pe mâini, p’or­­mă pe ochi, p’orm­ă pe gură... — Ah... Nu mai vorbi.. Ştii ce sensibilă sunt!... Şi doamna bătrână,­după ce-şi potoli bătăile inimii, șopti visă­toare : — Și p’ormă, unde o mai să­rută ?... . — Să-i ia dracu de porci !... Că unde era mai interesant s’a lăsat cortina... — Tiți Mare păcat ?.... Dar unde o fi imoralitatea din piesă ?­.. — Mofturi Madam’ Popescu !... Nu-i imorală de loc !,„ E piesă cu obiceiuri sfinte şi strămoşeşti.!.­.. Arată dragostea pe faţă, cinstită, fara artificuri d’alea care se fac acuma !... Şi d’aia se vede treaba, Madam’ Popescu, că s’au revolta­­tără ăia care s’au obişnuit numai cu franţuzisme şi au uitat cum e cazul moral când e să fie... II. Domnul Mihalache Dragomi­­rescu (un critic scurt gras şi cu cioc) se agita. — Piesele care este m­orale io le combat că d’aia domnul Dante în Câmpiile Elysee mi-a spus că când vorbesc io să facă toţi morţii de­funcţi ca Caragiale, Ovidiu, Ho­mer, etc. Mie personal nu mi-a plăcut «Amantul Anonim» că nu e morală ca capodoperile lui Ta­laz. III. Un băiat de 40 de ani care ne-a mirat totdeauna, odată ce se bucură (bucură vorba vine) de infirmitatea lui Beethoven, — că e cronicar teatral și un cronicar plastic, se agita umoristic : — Piesa lui Minulescu e foarte imorală!...­­ — De unde știi ?... Ai citit-o — Nu ! Am... auzit-o la premie­ră J. IV. Doi elevi de şcoală — unul de 14 ani şi celălalt de 12 ani -~ se spovedeau astfel: — Directorul Liceului a primit ordin de la d. Constantin Kiri­­ţescu să oprească toţi elevii să se mai ducă la Teatrul Naţional fi­indcă acolo se zice că sunt piese imorale !... Dar eu am fost aseară. — Şi eu mă duc diseară.­ — Tu la ce piesă ai fost ? — La «Amantul Anonim»... Şi tu la care te duci ? — Tot la «Amantul Anonim». * Reîntorcându-mă la problema imoralităţii de la Teatrul Naţio­nal, repet ceea ce am scris şi ieri că sunt un mare apărător al mo­ralei şi un aliat sincer al campa­niei de moralizare pornită de d. profesor de zoologie Const. Kiri­­ţescu. Pentru a veni în ajutorul auto­rilor dramatici dornici să scrie piese morale, care pot fi reprezen­tate cu cinste pe scena Teatrului Naţional, voiu publica în rezumat o astfel de piesă : CRINUL Piesă morală în... acte. PERSOANE: INOCENŢIU : funcţionar cin­stit, care crede în Dumnezeu, care a luptat la Mărăşeşti, care a vizi­tat Sfântul Munte, care cântă în corul Bisericei Amza şi virgin ab­solut . CANDIDA : soţia lui Inocenţiu, care nu şi-a înşelat bărbatul nici cu gândul nici cu fapta, care face cozonaci şi clătite cu brânză, care caută găinele de ou, care posteşte de opt ori pe săptămână, şi fată mare autentică. ANGELA ŞI IONEL : Copiii lui Inocenţiu şi ai Candidei, născuţi pe lume de barza care i-a adus în cioc. Amândoi sunt premianţi în­­tâiu în toate clasele, amândoi poartă ochelari de miop (4 dioptrii) amândoi cântă la orgă la vioară şi la contrabas, amândoi ştiu pe din afară vieţile sfinţilor şi ACTUL I Acţiunea trebuind să se pe­treacă într’un loc absolut moral, decorul nu poate reprezenta ca­mera de culcare — deoarece a­­colo se pot petrece lucruri imo­rale ; — nici sufrageria — deoare­ce acolo se stârnește patima lăco­miei ; nici odaia de baie — de­oarece acolo oamenii trebuind să se spele apar goi deci zidurile sunt pline’ de imoralitate; nici în salon — de­oarece acolo se dansează şi dansul e contra moralei. Aşa­dar acţiunea se petrece în pod, locul cel mai moral şi cel mai aproape de Dumnezeu. INOCENŢIU : Fericiţi cei să­raci cu duhul că a lor va fi îm­părăţia Cerurilor... CANDIDA: (se închină) Azi (Continuare în pag. II-a) winiagggp ■ m . I PAGINI C VEVTERI1 FEBRUARIE 192L A B ON A M E N T E L * IN TARA Trei luni. ......... ... L»­ #04 Saase luni ........... . #0® Un «n . . ......................... « 1009 in străinătate dublu Abo namentele se pifctesc înainte 9i « sau la 10 ala r­enarai iun» Noua piesă a lui Geralty Noua piesă a lui Bernard Shaw Noua piesă a celebrului autor olandez este o satiră realistă ultra modernă care se deosebește în mod profund de ultima piesă a lui Bernard Shaw. «Sfânta Ioana­, Premiera va avea loc la Mal­vern, în interpretarea ansamblu­lui ..Birmingham Repertory Com­pany» de sub conducerea lui Sir Barn* Jackson. Sir Barry* Jackson va deschide piesa lui Bernard Shaw sta­giunea teatrulur de vară de la Mal­vern. Malvern este o stațiune clima­terică pitorească­­ în provincia Worcester iar Sir Barry Jackson își propune să creieze aci un cen­tru artistic englez pentru stagiu­nile de vară. In cursul Itmei Mai va avea loc la teatrul Madeleine pre­miera noii piese a lui Paul Ce­­raldy scrisă în colaborare cu Robert Spitzer și întitulată «L’Homme de ,voie». Bernard noua piesă Cart». Cil Shaw a terminat o intitulată «The Apple Bernard Schaw oxo---------­ Pentru renaşterea . Ziarele italiene amintit ci Gabriela d’Annunzio alarmat de lipsa de calități a ultimelor librete de operă, a decis să se pue pe lucru și să scr­ie un li­bret care va fi pus pe muzică de Aldebrando Pizetti. -------exo---------- O nouă operă de Richard Strauss Richard Strauss lucrează la o operă cu titlul ,,Renaşterea’’, al comi­librei aparţine scriitorului Zweig. Opera, va fi terminată în cursul lunei Mai. Richardt Strauss De curând, reputatul croni­car dramatic german Willy Haas, a publicat în «Litera­rische Wert» un interesant ar­ticol prin care examinează şan­sele respective ale teatrului, filmului şi literaturii în Ger­mania. Mare admirator al artei cinematografului el constată că această artă nouă nu şi-au ţinut promisiunile făcute acum câţiva ani. Producţia germană a căzut la un nivel de mediocri­tate. Teatrul german cu toate ex­perienţele interesante ale regi­­şorilor, continuă să sufere de un mare vid : aşteaptă creato­rul care va şti să se servească de resursele technicei mo­derne. In ce priveşte literatura, des­pre care se credea că va suferi concurenţa cinematografului, radio-ului etc., se pare că tot ea are cel­ mai mare, succes. Preţul ridicat al cărţilor ger­mane nu impudică marele nu­măr de cititor. Astfel sunt es­­saişti şi biografi de exem­plu Emil Ludwig — cari ating tiraje considerabile. Rareori scrie autorul­­articolului, publi­­ c feul german a făcut cunoştinţa­­ cu un atât de mare număr de autori, ca în ultimul timp. Printre aceşti autori sunt ci­taţi Proust Giraudoux şi în spe­cial anglo-saxoni şi ruşi : ame­ricanii Sinclair Lewis, Dreiser, Scherwood Anderson, Jack London ; englezii Chesterton, Galsworthy, Joyce, Garnett, Huxley; rușii Gladkoff, Fedina Babel, Tarassoff, Ehrenburg. După cum se vede literatura franceză e în minoritate, căci pare că nu prea este pe rostul marelui public. Iată cum se ex­plică acest lucru : romancierii englezi au fost întotdeauna mai preocupaţi de intrigă, de inte­resul dramatic. Succesul lor mai are insă şi o alta explicaţie : romancierii anglo-saxoni sunt mai pozitivi, având un contact­ mult mai palpabil cu mediul contemporan. Ei înfăţişează viaţa în detalii, moravurile, mediul social şi problemele e­­pocei noastre, în timp ce scrii­torii francezi conservă predi­­lecţie pentru cazurile patolo­gice mai mult sau mai puţin abstracte. Germanul vrea să fie insa mai actual : el vrea să reflecteze în opera sa preocu­­pările momentului. * Două piese franceze, două mari succese pariziene se joa­că actualmente pe scenele ber­­lineze : «Topaze» la Renais­sance Theater şi «Vient de por,litre» la Kammerspiele. Piesa lui Pagnol care s’a ju­cat sub titlul «Das Grosse A. B. C.» a obţinut un mare suc­­ces de critică şi în public. Subiectul, în care pulsează viaţa de astăzi, verva satirica a autorului asigură piesei o lungă serie, mulţumită şi inter­pretării care e din cele mai­­ bune.­­ De acela,­ succes se bucură I şi­ piesa lui Bourdet. Scrisuri din Berlin Rivalitatea între literatura franceză și cea engleză mintmi Bourdet Piese anticomuniste la teatrele ruseşti din Moscova - Falimentul teatrului comunist — Ziarele străine semnalează cu mult interes utilizarea politicei in literatura modernă rusă. După arătările acestor ziare, lupta între opoziţie şi actualul regim în Rusia Sovietică a depă­şit cadrul strict politic şi a fost mutat in arena literara. In nuvele, romane şi piese de teatru, lupta între opoziţie şi gu­vern a luat proporţii îngrozitoare. Unul dintre cei mai de seamă critici ruşi,­ Hersenieco, protestea­ză împotrva acestui procedeu şi îi acuză pe scriitori de o lipsă de imaginaţie, deoarece în lipsa u­­nor subiecte proprii el utilizea­ză pur şi simplu subiecte la or­dinea zilei. De pildă, Vsevold Ivrinov, care a fost considerat multă vreme ca cel mai reprezentativ scriitor rus a început să ia o atitudine, în scrierile sale, care e în flagrantă contradicţie cu principiile comu­niste. Interesantă e constatarea că nici publicul nu se mai interesea­ză de scriitorii bolşevici ci îi pre­fer­ă pe cei burghezi. Editorii ruşi nu mai primesc spre publicare o­­perile tinerilor literaţi comunişti ci reeditează romanele autorilor burghezii ca Hamsun şi Maupas­sant. Teatrul comunist trece printr’o criză gravă, semnalată ş­i de cri­ticii dramatici bolşevici. Actualmente se reprezintă la Teatrul de cameră al lui Tairoff o piesă a lui Mihail Bulgakov care e o satiră violentă împotriva cenzurii roşii. Piesa e intitulate «Insula roşie». Publicul se amuză de minune la acest spectacol în care autorul îşi bate joc de pro­paganda comunistă, de cenzură şi de întreg regimul actual. Ziarele guvernului comunist­­ protestează împotriva acestui spectacol­ şi cer scoaterea piesei de pe afiş, încurajaţi de acest succes au anunţat şi alte teatre piese anti- , comuniste. Teatrul «Corş» reprezintă «Lo­cuinţa lui Soica» care este de aa­­semeni o satiră­­împotriva regis­­mului bolşevic. Caracteristic e faptul că pu­blicul întârzie în fiecare seară cu­ o oră la teatrul «Corş» de­oarece reprezentaţiile încep cu o piesă plicticoasă de ideologie comu­nistă. De aceea publicul vine după aceasta piesă pentru a vedea nu­mai satira. Guvernul a interzis rerezen­­­tarea piesii «Zilele lui Turbier». Totuş autorul a reuşit să-şi repre­zinte piesa sub un alt titlu. Aniversarea revoluţiei din Oc­tombrie a trecut neobservată în teatrul bolşevic. Teatrul de artă din Moscova re­prezintă alternativ două piese: «Trenul blindat» şi «Zilele lui Turbin». ,­­ Pe când însă «Trenul blindat» se reprezintă în faţa fotoliilor goale, «Zilele lui Turbin» piesă anticomunistă obţine mari suc­cese. Falimentul teatrului bolşevic , aproapel Reluarea „Fotoliului 47“ la Paris Teatrul Gymnase din Paris a reluat comedia ,,Fotoliul 47” de Louis Verneuil cu Gaby Morlay în rolul principal. D. Ixmis Verneuil a termi­nat de asemenea de scris o nouă comedie al cărui titlu n a fost încă fixat, onvno-

Next