Rampa, februarie 1929 (Anul 14, nr. 3307-3330)
1929-02-01 / nr. 3307
ANUL XIV No. 3307 ( _ •, . • V iRSDACTIA, ADMINISTRAT» A} \si ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 T s u ■ r o N «ev«* .V, j'U’sBotta'ea eenesslonat« «xeluatv 8oet®tâJ» Anonima Rudolf Moașa, Calea Victoriei No. *f Aitwnulurfie ai -jrimaao la toata agan'MIa 9 ouOdoi ata al la adminletraft* «larulul mim* Formule de teatru rusesc de Ion Marin Sadoveanu Târziu, când graniţele unei Rusii izolate în viaţa ei artistică şi culturală au căzut, surprinderile pentru Europa au fost neţărmurite. După roman , autenticul roman rusesc adus în prima linie de Tolstoi şi Dostoievski, iar nu de formula europeizantă a lui Turgenieff — teatrul s-a înfăţişat nu numai evoluat şi înflorit de remarcabile talente, dar şi de o claritate în evoluţia lui istorică, de o strânsă legătură în oglindirea spiritului diferitelor epoci, cum nu se putea lega din istoria teatrului european. Formula naturalistă a lui Stanislawski din preajma anului , 1900 — formulă ce-şi găsea un echivalent european şi în Antoine, şi în Otto Brahm — s’a desfăcut întră reacţiune de care seaflă purtat pentru prima oară numele unui stăpân al teatrului rusesc de azi şi anume al lui Mayerhold. E prima lui manieră, care se revoltă contra naturalismului punând accentul pe pictural. In această accepţiune, tabloul scenic era tratat ca un simplu tablou de şevalet, in care culoarea domina, determinând toate valorile. Motivele celebre şi stilizări arhicunoscute din maeştrii picturei, veneau in primul rând în ajutorul scenei, fundalul se aducea cât mai aproape de rampă, pentru a restrânge cât mai mult suprafaţa de evoluţie, iar actorul capătă — proiectat pe acest suprem registru de culoare — valoarea unei simple pete, dintr’o paletă. E o reacţiune care a ţinut puţin, cu toate tendinţele din teatru care se ating de valoarea de volum aactorului, căutând să o suprime. împotriva acestui picturalism se ridică, firesc, Tairoff, care contrar lui Mayerhold tratează totul în volume. Alături de el Alexandra Extey o femee, actriţă-pictofiţa are un rol precumpănitor in mişcare. Tairoff şi şcoala lui reintegrează volumul, punând totul în sarcina evoluţiei lor ritmate. Ati-ista sperantă de realizare, prin ritm, merge atât departe, încât subt maica lui Ta’roff, apare acel podium frânt, dar nu la voia întâmplării, sau, în cel mai bun caz, după o necesitate logică de spaţializare a cadrului in care se va desfăşura drama, ci frânt după un anumit ritm al bucăţii ce se monta, arbitrar poate din punct de vedere logic, urmând totuşi utima idee ritmică pe care era construită drama. Astfel se credea că, actorul fiind silit să parcurgă un anumit drum fixat, în evoluţia lui prin scenă, va reproduce, în afară de variaţiunile ritmului din jocul său, un ritm elementar şi fundamental al bucăţii, pe care va fi silit să-l execute, stă formulă, erau văzute şi tratate spaţial, în volume, fie că era vorba de «Phedra», fie de «Salomeea», fie de «Girofle şi Girofla». Războiul aduce marele hiat, iar după el, în dreaptă şi ortodoxă ideologie comunistă, Mayerhold se apucă să reînvieze teatrul. Marxişti până la ultima limită a consecinţelor, pe care Ie trag sec şî scolastic în toate domeniile, du-pă cum a remarcat atât de bine d. BasUryk, şi în artă, dar mai ales în teatru, ideologia şi formula, urma să înflorească, după ce s'au limpezit şi s’au aruncat anumite temelii materialiste. In primul rând, pentru uzul omului colectiv, pasta desindividualizata, erau necesare opere deseroizate. Eroul, personalitatea puternică care concentrează toată viaţa în el — şi prin eroi trăia marea dramă burgheză — trebuia să moară. Şi cum nu existau încă drame fără eroi, se deseroizează, pur şi simplu, cele vechi. Dat fiind că teatrul burghez punea accentul pe peisagiul şi conflictul sufletesc, exagerând în actor care e alcătuit din expresivitate sufletească şi trup pe cea dintâi, teatrul comunist avea să reînscăuneze în toate drepturile sale trupul, punând astfel aci tot interesul şi creind astfel ceea ce se numeşte biomecanica. Această biomecanica, nu este altceva decât şlefuirea funcţiunilor şi posibilităţilor de exprimare ale corpului până la acrobaţie. Coordonarea şi armonizarea întregului aparat scenic şi cu ideologia generală şi cu cele indicate mai sus pentru autor, vor face subiectul unei alte pagini, din istoria atât de interesantă în probleme, a teatrului rusesc. Costumele deasemenea, în acea-i piesă cu titlul „Codicil”. -------— OXO ———— O nouă piesă de Amiel Denys Amiel, autorul piesei ..Doamna și domnul cutare”, a prezentat Comediei Franceze . Denys Amiel cuşca sufletului COMPILĂRI. IPSperea mea, deşi e cu totul alta deşi apreciez până la absurd talentul dramatic al d-lui Camil Petrescu, totuş nu pot ţine piept, atâtor duşmani ai săi, cari nu scapă nici o ocazie ca să afirme sus şi tare, că autorul „Sufletelor tari” nu e un scriitor original ci un compilator fără scrupule. Deunăzi un astfel de duşman afirma printre altele şi această monstruozitate : — Mon cher ... Camil Petrescu nu e compilator numai în literatură . Dar şi faima de poet şi scriitora vrut să şi-o facă tot printr’o compilare. A luat numele CAMIL dela poetul Camil Baltazar şi pronumele PETRESCU dela scriitorul Cezar Petrescu, şi s'a prezentat pe piaţa literară cu cărţi de vizită, „CAMIL PETRESCU”. AM PIERDUT CEVA. Unpoet, poate cel mai distrat, om din Bucureşti, s’a întâlnit deunăzi cu un cunoscut umorist. Şi umoristul a fost foarte surprins, văzăfidu-se oprit brusc de poet : •■■ ■ — Draga. .. Ia uită-te și tu pe jos... — Pentru ce ? — Fiindcă am pierdut ceva. — Ce ai pierdut ? ... Am uitat. — Atunci, probabil, ai pierdut memoria ... NONU... CARDINALUL! Trebui să știți că Bers venise la. „Rampa* să ne spună una nouă de-a lui Nonu, întrebat de profesorul său care sunt punctele cardinale, d. Nonu a răspuns- -- --- -— Cardinalul nu e puncte, Cardinalul e popă! Așa am văzut la cinematograf. Balieff la New-York Nikita Balieff, organizează actualmente la New-York, în sala teatrului «Jolson» o serie de spectacole în genul «Chauve-Souris». Balieff realizează cele mai mari rețete cari s’au încasat vreodată la New,York Director: 5CARLAT FRODa Desigur e de o senzaţională actualitate articolul pe care marele îndrumător Mihail Eminescu la scris pe vremuri, cu privire la directivele Teatrului Naţional. Fără îndoială multe din amănuntele de pe vremuri au pierdut valoarea lor critică, au rămas însă câteva principii luminoase asupra cărora nu vom insista niciodată deajuns şi câteva greşeli ce se mai pot face şi astăzi, dar pentru care istoria critică a stabilit un verdict definitiv. Căci cu tot respectul ce îl avem pentru marea personalitate a lui Mihail Eminescu — azi nu vom mai putea admite afirmiţia lui că teatrul lui Vasile Alecsandri e imoral! Dar iată ce a scris în gazetele de pe vremuri Mihail Eminescu : TEATRUL ROMANESC ŞI REPERTORIUL LUI Fiindcă idea creerei unui teatru naţional dincoace de Carpaţi, prinde din ce în ce mai mult aripi şi dimensiune, fiindcă tinere şi însemnate capacităţi s’au simţit îndemnate de a spune şi ele câte o vorbă în această privinţă, cred, că-mi va fi şi mie permis să mă întind la vorbă asupra acestei chestiuni, tot atât de frumoasă, pe cât şi folositoare. Frumoasă, da... dar folositoare? La ce? îmi va replica-poate o minte mai viguroasă întru dejudecarea aparenţei acestei instituţiuni omeneşti, care în partea ei cea mai mare e aşa de decăzută şi cuprinsa de cangrenă. Şi în adevăr, curu că omul nostru judecând după cele mai multe zidiri ce pretind a fi teatre, va avea dreptate să întrebe, cum pot fi folositoare localuri şi societăţi, cari propagă fără conştiinţă libertinajul în idei, în simţiri şi fapte?— Pentru ca să feresc pe cnombdîi cetitori a acestor sire, de confundarea teatrului», art^. şi teatruhv - meserie • mi-am luat libertatea de a uza de coloanele zbirului D-voastră Domnule reftat,or se înţelege că fără pretenţii mea cum că vorbele mele vor avea tăria aceia, care învinge şi convinge. Care dincotro cum am mai spus, a dat expresiunea părorilor sale în privinţa aceasta. Un domn colaborator al ziarului, a spus de exemplu, cum că, lucru ce ne trebuie înaintea tuturora, este un loc dur care să ne şoptească geniul naţional! Bine! Dar ce? Pentru c’ să şoptească, trebuie înainte de toate să afle ce şopti. O! îmi va răspunde unul încercat în literatura noastră dramatică, nu cumva noi n’aveim repertor? Ban-pertoriu avem, cine zice că nu? Numai ce fel de reperu*. riu? Uzez de pacienta publicului. peni*ru n-i înșira acea o Istă a averei innstre dramatice t) Comediil" d-lui V. Alexandri, pi ne de îjvrit, insă pline în partea iert mm mere și de imoralitate... Cu asta să nu creadă ciuma, că domnul Alexandri n’a avut talentul de a scrie. O, talentul 1-a avut şi încă intr’o măsură foarte mare. Ins? modelele şi ţintele, pe rare pare a le fi urmărit, sunt foarte turburi etc. 2) Comediile cele mari şi pline de spiritul cel mai firesc a d-lui M. Milo, care insăîn frivolitate între crimî și pe acelea ale d-lui Alexandri. 3) * .'omediile fără de spirit și mai •ut seamă fără de legătură aîc d-lui I'antrzi Ghica, pline de frazeologie franceză, la vederia cărora te. sntlmești, de vezi carate?e ori ».umai păpuși... rin haos de fraze..,' 4. in fine piesele cele. sporădice, dar excelente a d-lui Urechea, a căror păcat mare, e acela că nu sunt cât mai multe. (Păcat că piesele lui Urechie sunt adaptări din spanioleşte şi submediocre. Nota A. M.). Afară de asta e Răsvan Vodă a d-lui Yîasideu, dramă în cele mai multe privinţi bună, apoi mai sunt vreo două trei încercări ofticoase, ale unui domn Dimitrescu, care totuşi se pot juca, din cauza unor merite adeseori îndoioase. La urma urmelor se înţelege că vom trece la piese ce nu merită a fi jucate şi care sunt. 5) Încercările dramatice mizerabile şi seci ale d-lui A. Lăzărescu... ca un treacăt şi alături cu domnul Lăzărescu, citam dramaturgi ca Halepliu, Mavrodol, Ştefan Mihăilean Carada etc. în infini tum şi din ce în ce mai ad absurdum. De piesele originale tot de categoria asta foieşte apoi provincia. Acolo îşi duc strălucita lor existenţă, coronaţi cu hârtie aurită, umbrele trecutului, Mihail Viteji, Ştefanii cei mari, apoi un reperator comic, minunat, de exemplu: «Lumea ca n©lumea», «Balamucul sau înţelepţii şi nebunii», «Contrabanda de la Giurgiu» apoi drame ca «Tjidor cu caucul de doi coţi», «Manole sârbul» (tot un (Continuare în pag. II-a) Vechiul scandal de la Naţional Mihail Eminescu despre Imoralitatea la Teatrul Naţional Poetul Eminescu declară Imoral teatrul poetului V. Alexandru — O explicaţie: Eminescu a fost cândva revizor şcolar Vasile Alexandri Stimabililor, aveţi puţintică morală!.. de N. CONSTANTINESCU Scandalul provocat in jurul «Amantului Anonim» ia proporţii din ce în ce mai mari, prinzând în bora discuţiilor, nu numai breslele de scriitori şi actori, dar şi reprezentanţi ai tuturor oficialităţilor, senatori şi deputaţi, miniştri, foşti miniştri şi viitori miniştri, preoţi şi învăţători, ofiţeri, moaşe comunale, mateloţi, popor. Nu ne-ar mira, dacă imoralul amant anonim n’ar produce şi o criză de guvern. Fiindcă focul scandalului, neputând fi localizat logic şi elegant in cabinetul directorului Teatrului Naţional, se întinde ca o mare de flăcări sau ca un incendiu de la Moreni, periclitând printre altele, facerea împrumutului şi rezolvarea celorlalte probleme de interes primordial. Oriunde, în orice colţ al Burţii,perilor, «TMORATITATEA DE LA TEATRUL NAŢIONAL» şi-a deschis câte o sucursală de discuţii, de comentarii, de frământări de apărări şi de revoltă. Ca prin farmec, ca în basme sau ca în România, într’o acea dimineaţă, toţi cetăţenii s’au trezit oameni pricepuţi în ale teatrului, cu serioase documentări de critică artistică și cu o nebănuită înclinare spre morală și moralitate. Iată câteva «perle» pescuite la cafenea, pe stradă sau în tramvai : I. Un domn bătrân cu aer de pensionar, către o doamnă și mai bătrână, cu aer de ingenuă : — Am aflat că pe scena Teatrului Național se petrec fel de fel de orgii!... Auzi că unul se desbracă de cămaşe, pune mâna pe o servitoare dolofană, îi scoate pantofii, rochia şi combinezonul şi o sărută mai întâiu pe mâini, p’ormă pe ochi, p’ormă pe gură... — Ah... Nu mai vorbi.. Ştii ce sensibilă sunt!... Şi doamna bătrână,după ce-şi potoli bătăile inimii, șopti visătoare : — Și p’ormă, unde o mai sărută ?... . — Să-i ia dracu de porci !... Că unde era mai interesant s’a lăsat cortina... — Tiți Mare păcat ?.... Dar unde o fi imoralitatea din piesă ?.. — Mofturi Madam’ Popescu !... Nu-i imorală de loc !,„ E piesă cu obiceiuri sfinte şi strămoşeşti.!... Arată dragostea pe faţă, cinstită, fara artificuri d’alea care se fac acuma !... Şi d’aia se vede treaba, Madam’ Popescu, că s’au revoltatără ăia care s’au obişnuit numai cu franţuzisme şi au uitat cum e cazul moral când e să fie... II. Domnul Mihalache Dragomirescu (un critic scurt gras şi cu cioc) se agita. — Piesele care este morale io le combat că d’aia domnul Dante în Câmpiile Elysee mi-a spus că când vorbesc io să facă toţi morţii defuncţi ca Caragiale, Ovidiu, Homer, etc. Mie personal nu mi-a plăcut «Amantul Anonim» că nu e morală ca capodoperile lui Talaz. III. Un băiat de 40 de ani care ne-a mirat totdeauna, odată ce se bucură (bucură vorba vine) de infirmitatea lui Beethoven, — că e cronicar teatral și un cronicar plastic, se agita umoristic : — Piesa lui Minulescu e foarte imorală!... — De unde știi ?... Ai citit-o — Nu ! Am... auzit-o la premieră J. IV. Doi elevi de şcoală — unul de 14 ani şi celălalt de 12 ani -~ se spovedeau astfel: — Directorul Liceului a primit ordin de la d. Constantin Kiriţescu să oprească toţi elevii să se mai ducă la Teatrul Naţional fiindcă acolo se zice că sunt piese imorale !... Dar eu am fost aseară. — Şi eu mă duc diseară. — Tu la ce piesă ai fost ? — La «Amantul Anonim»... Şi tu la care te duci ? — Tot la «Amantul Anonim». * Reîntorcându-mă la problema imoralităţii de la Teatrul Naţional, repet ceea ce am scris şi ieri că sunt un mare apărător al moralei şi un aliat sincer al campaniei de moralizare pornită de d. profesor de zoologie Const. Kiriţescu. Pentru a veni în ajutorul autorilor dramatici dornici să scrie piese morale, care pot fi reprezentate cu cinste pe scena Teatrului Naţional, voiu publica în rezumat o astfel de piesă : CRINUL Piesă morală în... acte. PERSOANE: INOCENŢIU : funcţionar cinstit, care crede în Dumnezeu, care a luptat la Mărăşeşti, care a vizitat Sfântul Munte, care cântă în corul Bisericei Amza şi virgin absolut . CANDIDA : soţia lui Inocenţiu, care nu şi-a înşelat bărbatul nici cu gândul nici cu fapta, care face cozonaci şi clătite cu brânză, care caută găinele de ou, care posteşte de opt ori pe săptămână, şi fată mare autentică. ANGELA ŞI IONEL : Copiii lui Inocenţiu şi ai Candidei, născuţi pe lume de barza care i-a adus în cioc. Amândoi sunt premianţi întâiu în toate clasele, amândoi poartă ochelari de miop (4 dioptrii) amândoi cântă la orgă la vioară şi la contrabas, amândoi ştiu pe din afară vieţile sfinţilor şi ACTUL I Acţiunea trebuind să se petreacă într’un loc absolut moral, decorul nu poate reprezenta camera de culcare — deoarece acolo se pot petrece lucruri imorale ; — nici sufrageria — deoarece acolo se stârnește patima lăcomiei ; nici odaia de baie — deoarece acolo oamenii trebuind să se spele apar goi deci zidurile sunt pline’ de imoralitate; nici în salon — deoarece acolo se dansează şi dansul e contra moralei. Aşadar acţiunea se petrece în pod, locul cel mai moral şi cel mai aproape de Dumnezeu. INOCENŢIU : Fericiţi cei săraci cu duhul că a lor va fi împărăţia Cerurilor... CANDIDA: (se închină) Azi (Continuare în pag. II-a) winiagggp ■ m . I PAGINI C VEVTERI1 FEBRUARIE 192L A B ON A M E N T E L * IN TARA Trei luni. ......... ... L» #04 Saase luni ........... . #0® Un «n . . ......................... « 1009 in străinătate dublu Abo namentele se pifctesc înainte 9i « sau la 10 ala renarai iun» Noua piesă a lui Geralty Noua piesă a lui Bernard Shaw Noua piesă a celebrului autor olandez este o satiră realistă ultra modernă care se deosebește în mod profund de ultima piesă a lui Bernard Shaw. «Sfânta Ioana, Premiera va avea loc la Malvern, în interpretarea ansamblului ..Birmingham Repertory Company» de sub conducerea lui Sir Barn* Jackson. Sir Barry* Jackson va deschide piesa lui Bernard Shaw stagiunea teatrulur de vară de la Malvern. Malvern este o stațiune climaterică pitorească în provincia Worcester iar Sir Barry Jackson își propune să creieze aci un centru artistic englez pentru stagiunile de vară. In cursul Itmei Mai va avea loc la teatrul Madeleine premiera noii piese a lui Paul Ceraldy scrisă în colaborare cu Robert Spitzer și întitulată «L’Homme de ,voie». Bernard noua piesă Cart». Cil Shaw a terminat o intitulată «The Apple Bernard Schaw oxo--------- Pentru renaşterea . Ziarele italiene amintit ci Gabriela d’Annunzio alarmat de lipsa de calități a ultimelor librete de operă, a decis să se pue pe lucru și să scrie un libret care va fi pus pe muzică de Aldebrando Pizetti. -------exo---------- O nouă operă de Richard Strauss Richard Strauss lucrează la o operă cu titlul ,,Renaşterea’’, al comilibrei aparţine scriitorului Zweig. Opera, va fi terminată în cursul lunei Mai. Richardt Strauss De curând, reputatul cronicar dramatic german Willy Haas, a publicat în «Literarische Wert» un interesant articol prin care examinează şansele respective ale teatrului, filmului şi literaturii în Germania. Mare admirator al artei cinematografului el constată că această artă nouă nu şi-au ţinut promisiunile făcute acum câţiva ani. Producţia germană a căzut la un nivel de mediocritate. Teatrul german cu toate experienţele interesante ale regişorilor, continuă să sufere de un mare vid : aşteaptă creatorul care va şti să se servească de resursele technicei moderne. In ce priveşte literatura, despre care se credea că va suferi concurenţa cinematografului, radio-ului etc., se pare că tot ea are cel mai mare, succes. Preţul ridicat al cărţilor germane nu impudică marele număr de cititor. Astfel sunt essaişti şi biografi de exemplu Emil Ludwig — cari ating tiraje considerabile. Rareori scrie autorularticolului, publi c feul german a făcut cunoştinţa cu un atât de mare număr de autori, ca în ultimul timp. Printre aceşti autori sunt citaţi Proust Giraudoux şi în special anglo-saxoni şi ruşi : americanii Sinclair Lewis, Dreiser, Scherwood Anderson, Jack London ; englezii Chesterton, Galsworthy, Joyce, Garnett, Huxley; rușii Gladkoff, Fedina Babel, Tarassoff, Ehrenburg. După cum se vede literatura franceză e în minoritate, căci pare că nu prea este pe rostul marelui public. Iată cum se explică acest lucru : romancierii englezi au fost întotdeauna mai preocupaţi de intrigă, de interesul dramatic. Succesul lor mai are insă şi o alta explicaţie : romancierii anglo-saxoni sunt mai pozitivi, având un contact mult mai palpabil cu mediul contemporan. Ei înfăţişează viaţa în detalii, moravurile, mediul social şi problemele epocei noastre, în timp ce scriitorii francezi conservă predilecţie pentru cazurile patologice mai mult sau mai puţin abstracte. Germanul vrea să fie insa mai actual : el vrea să reflecteze în opera sa preocupările momentului. * Două piese franceze, două mari succese pariziene se joacă actualmente pe scenele berlineze : «Topaze» la Renaissance Theater şi «Vient de por,litre» la Kammerspiele. Piesa lui Pagnol care s’a jucat sub titlul «Das Grosse A. B. C.» a obţinut un mare succes de critică şi în public. Subiectul, în care pulsează viaţa de astăzi, verva satirica a autorului asigură piesei o lungă serie, mulţumită şi interpretării care e din cele mai bune. De acela, succes se bucură I şi piesa lui Bourdet. Scrisuri din Berlin Rivalitatea între literatura franceză și cea engleză mintmi Bourdet Piese anticomuniste la teatrele ruseşti din Moscova - Falimentul teatrului comunist — Ziarele străine semnalează cu mult interes utilizarea politicei in literatura modernă rusă. După arătările acestor ziare, lupta între opoziţie şi actualul regim în Rusia Sovietică a depăşit cadrul strict politic şi a fost mutat in arena literara. In nuvele, romane şi piese de teatru, lupta între opoziţie şi guvern a luat proporţii îngrozitoare. Unul dintre cei mai de seamă critici ruşi, Hersenieco, protestează împotrva acestui procedeu şi îi acuză pe scriitori de o lipsă de imaginaţie, deoarece în lipsa unor subiecte proprii el utilizează pur şi simplu subiecte la ordinea zilei. De pildă, Vsevold Ivrinov, care a fost considerat multă vreme ca cel mai reprezentativ scriitor rus a început să ia o atitudine, în scrierile sale, care e în flagrantă contradicţie cu principiile comuniste. Interesantă e constatarea că nici publicul nu se mai interesează de scriitorii bolşevici ci îi preferă pe cei burghezi. Editorii ruşi nu mai primesc spre publicare operile tinerilor literaţi comunişti ci reeditează romanele autorilor burghezii ca Hamsun şi Maupassant. Teatrul comunist trece printr’o criză gravă, semnalată şi de criticii dramatici bolşevici. Actualmente se reprezintă la Teatrul de cameră al lui Tairoff o piesă a lui Mihail Bulgakov care e o satiră violentă împotriva cenzurii roşii. Piesa e intitulate «Insula roşie». Publicul se amuză de minune la acest spectacol în care autorul îşi bate joc de propaganda comunistă, de cenzură şi de întreg regimul actual. Ziarele guvernului comunist protestează împotriva acestui spectacol şi cer scoaterea piesei de pe afiş, încurajaţi de acest succes au anunţat şi alte teatre piese anti- , comuniste. Teatrul «Corş» reprezintă «Locuinţa lui Soica» care este de aasemeni o satirăîmpotriva regismului bolşevic. Caracteristic e faptul că publicul întârzie în fiecare seară cu o oră la teatrul «Corş» deoarece reprezentaţiile încep cu o piesă plicticoasă de ideologie comunistă. De aceea publicul vine după aceasta piesă pentru a vedea numai satira. Guvernul a interzis rerezentarea piesii «Zilele lui Turbier». Totuş autorul a reuşit să-şi reprezinte piesa sub un alt titlu. Aniversarea revoluţiei din Octombrie a trecut neobservată în teatrul bolşevic. Teatrul de artă din Moscova reprezintă alternativ două piese: «Trenul blindat» şi «Zilele lui Turbin». , Pe când însă «Trenul blindat» se reprezintă în faţa fotoliilor goale, «Zilele lui Turbin» piesă anticomunistă obţine mari succese. Falimentul teatrului bolşevic , aproapel Reluarea „Fotoliului 47“ la Paris Teatrul Gymnase din Paris a reluat comedia ,,Fotoliul 47” de Louis Verneuil cu Gaby Morlay în rolul principal. D. Ixmis Verneuil a terminat de asemenea de scris o nouă comedie al cărui titlu n a fost încă fixat, onvno-