Rampa, februarie 1929 (Anul 14, nr. 3307-3330)

1929-02-01 / nr. 3307

nud fi nervos Y* Vs y*-. ătradui meu căci nu-i'LM&i­ pulsa vedea ck Lucra, vei ojvbcl . h­isonzine si Vel mustul râul VOMALTINE I Fabrica de prepa­­r rate farmaceutice si dialetice. e uil preparat natural, vitaminic concentrat 51 tonic nu­tritiv, care conţine întreagă valoare nutritivă si vitamina extrasă din laptele proaspăt, ouă, malţ şi cacao Acest preparat tonic, vitaminic concentrat alimentează, timţ­­teşte şi întăreşte nervii, t­umuie, aci este prilejul, pune odată capăt acestei stări nervoase şi regenerează-te cu OVOM ALUNE TIMIŞOARAIV, Str. BON­AZ 2.0 ♦ (PREZINTA ONORATEI CLIENTELE ULTIMA SA CREATI UN F MAUR A.c1 PRETUTINDENI "S.t.\'nr.................-­ Dureri de cap cronice, ameţeli, ticuri nervoase, Impotenţă, Umiditate, frigiditatea sexuală, desgustul sexual, menstrual­ile nereg­ale, lip­sa de pofti de mâncare, din cauză nervilor a rmenaţi sau slab ţi se vudecă prin cură scurtă cu TONKcUL­­ SEDATIV NEUtI0tLlN-3ALLA Se găseşte la orice farmacie sau droguerie şi la­­toate depo­­zitele de ea gros. Reprezentant pentru România farijaacist Iuliu •_____________Pogany. Arad. Str. Rnpmr 7______| SOSIT MARE TRANSPORT PLACI ROMANESTI Cântate de: Marele Cor­al E. MASSINI si Operai Române dirijat de ROSENSTECK LYDIA BABICI LUCRETIA ENESCU OLGA BERCESCU CHIRCULESCU PERGOLA MANOLESCU Cereţi ultimu TANGO ION PRIBEAGU BOI.YN FANICA LUCA CORASCU SAT­OMEA, etc., etc. A MEDIA LUZ cu Leny Calei: Placa de succes al zilei 55 zero MII KE mHritE Calea Victoriei, No. 101 Pili UE fLUll Calea Victoriei No. 77.­vL -a­viz de Biserica A­bă SI FULGI pentru trusouri şi perniţe de divane. Spălarea şi refrechtarea fulgilor prin maşini cu abur! în prezenta onor. clientele ALFONSO BENONE FABRICA MAGAZINUL Spl. Bolintineanu 19 Telef. 353/83 B-dul Carol No. 9 Telef. 200/78 VENIŢI, VEDEŢ­­­ şi veţi cumpăra la cea mai mare şi frumoasă expoziţie de CADOURI Depozitele ADMA Str. Columbelor 13 (prin Călăraşi) Obiecte de Artă modernă şi o­rientală. Cristale veritabile Vaze şi Lămpi G­alle, Daum şi alte mărci renumite franceze PREŢURI JUMĂTATE ca la AZINELE din CENTRII ingrl]!!!'?â (Unfit la „PROTEZADENTARA Dentişti Asociaţi Str. Bit. Enei No. II fel. 338/2? 5» Extracţii, plombe, dinţi artifi­ciali in toate sistemele. Preţuri moderate. Înlesniri de plată. Consultaţii 8—1 a. m. 2 jumă­tate 8 p. m. Costume senzaţionale A apărut: «NUDUL LUI GOGU» Schiţe vesele de TUDOR MUŞATESCU pentru Balul Mascat Mircea, în toate genurile pasărilor, închi­riază foarte eftin SABINE, Str. Traian No. 117. Precum : Costumele Domi­­nouri noi mătase 200 lei. Costume foarte frumoase de mătase 300 lei. Smoking noi moderne 300 lei Si altei© ne mai văzute. . Chestiunea aceasta, de mare importanţă, este acuma şi de ac­tualitate. Excelenta revistă pari­ziană Cinémonde a întreprins o anchetă printre personalităţile lu­mii literare şi cinematografice asupra acestei probleme al cărei rezultat îl reproducem şi noi mai jos. MAURICE LEBLANC Tatăl simpaticului Arséne Lu­pin, emite o concepte originală dar nu mai puţin interesantă. Arta consistând în deforma­rea realului pentru a-i da viaţa sa literară, teatrală şi cinemato­graful, din potrivă, căutându-şi expresia în realitate, un film nu este posibil decât dacă modifică opera pe care vrea s-o interpre­teze. Trebue deci lăsată adaptatoru­­lui toate latitudinea. Dacă se în­şeală, cu atât mai prost pentru dânsul . Opera rămâne. ANDRE BRETON Proprietatea literară îmi pare destul de prost protejată împo­triva adaptărilor ecranului. Chestiunea nu are numai un caracter juridic ; un text de lege nu ar rezolva-o. Ea se naşte, din necesităţile producţiei cinemato­grafice. Filmul şi romanul sunt, într’a­­devăr puţin comparabile. Technica cinematografului cere adeseori o transformare complectă a operii literare. In afară de a­­ceasta, joacă un rol important şi preocupările comerciale. Aceiaşi dificultate o întâmpi­năm şi atunci când se încearcă adaptarea unui roman pentru teatru. Când adaptarea e făcută de a­­celaș autor, e vorba mai mult de o transformare în scopul de a plă­cea altei clientele. Desnodămintele se modifică, de cele mai multe ori, căci teatrul Cei e optimism. însuși Alphon­se Daudet modificase deznodămân­tul lui Sapho când o prezentase pe scenă. Din punct de vedere juridic, cred că scriitorul care-şi cedează opera adaptării teatrale, trebue CLEMENT VAUTEL Marele povestitor şi spiritualul autor al lui „Mon cure chez Ies riches’ şi „Madame ne veut pas d’enfant...’’ răspunde : — Da, dar cu condiţia ca auto­rul operii literare adaptate să consimtă sau, dacă nu, să se re­semneze. In ce priveşte supărarea specta­torilor decepţionaţi, asta nu e ni­mica. Credeţi oare că acei cari au vă­zut filmul Joulyn au cetit poe­mul Jordyn ? să-şi ia toate precauţiunile pen­tru a evita ca adaptarea să devină prea caricaturală. Dar nu se poate înlătura o adaptare profun­da, căci exigenţele cinematogra­fului, atât cele comerciale cât şi cele artistice influenţează destul de mult activitatea regi­zorilor. MIGUEL ZAMACOIS Intriga sau deznodământul unei opere literare adaptata ecranului nu poate fi modificat decât cu au­torizaţia autorului. Pentru opera unui autor dispă­rut, o asemenea modificare în­seamnă un sacrilegiu pe care le­gile ar trebui să-l interzică. CHARLES SILVESTRE Laureatul premiului Femina 1928 răspunde : Cred că modificarea, traduce­rea însă nu trădarea, unui roman sau unei piese adaptată ecranu­lui este uneori necesară. Dar tre­bue ca opera să păstreze inspira­ţia, suflul primar care a născut-o. Regisorul, demn de acest nume, va avea puterea să o schimbe pe alocuri, fără a altera nici figura personagiilor nici atmosfera. JANE RAVEL-CALS Nu ştiu dacă e d­rept să se mo­difice intriga unei opere literare, de a-i schimba deznodămintele, d­ar îmi pare că nu e deloc conve­nabil. Mai ales când e vorba de un monument istoric. Nu mi-ar plăcea, de-o pildă, să-l văd pe Napoleon pierzându-şi situaţia şi recâştigând­u-şi-o apoi prin muncă şi onestitate, sau pe Ioana d’Arc salvată de la rug, măritându-se cu un miliardar ame­rican, distingându-se prin virtu­­ţiile sale burgheze şi murind la 9­1 de ani, înconjurată de stima tuturora şi de o sută opt copii sau nepoţi. Regisorii cinematografici au dreptul să modifice intriga romanelor sau pieselor de teatru pe cari le transpun pe ecran ? Galeria de Cadouri CISTERN1 Str Lipscani 21 (în Gang) VASTA EXPOZITIE de OBIECTE de ARTA Argintărie, Cristaluri, Gallouri, Porţelanuri fine, Obiecte de artă, Lămpi­­le Cristal, Statuete, etc. CEA MAI EFTINA SURSĂ! Excelenta plantă naturală CUTIA DE METAL L 'l 12» C. BEEH Coafor și Furnisor al Curței Regale calea victoriei 96 ■»«isr7". KAMPA Mihail Eminescu­ despre imoralitatea la Teatrul Naţional (Continuare din pag. I-a) «Meşterul Manole» Notă A. M.) 6) Venim cu părere de rău, la creaturile artei dramatice ale d-lui Bolintineanu... Dacă ar fi să alegem între comediile lui A­­lexandri şi dramele lui Bolintinea,­nu sigur că ar trebui să alegem comediile care cu toată frivolita­tea lor, respiră pe fiecare pagină, o mulţime de spirt, de caracteri­stică şi viaţă palpitândă, pe când dramele lui Bolintineanu n’au nici un fel de viaţă ba încă adesea res­piră un fel de imoralitate crasă şi greţoasă... Acuma va să zică, de vom face o socoteală conştiincioasă, vom vedea cu sunt puţine piesele ace­lea, care prin existenţa lor, nu prostitua teatrul naţional, şi ade­seori într’un mod precât de corupt pe atât şi de barbar şi de necult. («Vezi, comedii originale ale d-lui I. Caragiale !» Nota lui Mih. Eminescu !). La reproducerea acestor opi­­niuni critice ale marelui poet Mi­hail Eminescu vom găsi scuza u­­nei mentalităţi didactice, amintind din nou faptul ca Eminescu a fost şi el câtva timp revizor şcolar. In studiul amănunţit vom recu­noaşte că din nefericire severul critic nu a fost un mare realiza­tor teatral. Totuşi «sufletl Emi­nescu» şi amantul Eminescu care a scris poezii la «o artistă» destul de obscură, plănuia un teatru ş­i de pe urma autorului dramatic a rămas versuri şi nume de per­sonagii «o Ringala» un român «Gruie» apar în fragmente dra­matice mai lungi sau mai scurte. Noi însă deşi socotim teatru în înaltul înţeles poezie, să ne mul­ţumim că Eminescu a rămas rea­lizat în poezii înalte, une­ori chiar cu mici imagini imorale. ADRIAN MANIU 0X0 De la Universitatea Populară U. E. B. Joi 51 Ianuarie, ora 9 seara d-l avocat L. Osias inaugurea­ză ciclul «Cucerirea drepturi­lor individuale în Stat, în lu­mina istoriei» vorbind despre «Drepturile individuale în stat». Intrarea liberă, pentru cei ce vin la ora anunţata. Stimabililor, aveţi puţintică morală!Şn (Continuare în pag. I-a) dimineaţă, pardon de expresie m’am spălat. INOCENŢIU : (se închină) Nu vorbi porcării !... O femeie cin­stită nu se cade să spună astfel de blestemăţii... CANDIDA : (se închină) înger îngeraşul meu, roagă-te lui Dum­nezeu, pentru sufleţelul meu. INOCENŢIU : Azi la minister ne-a dat leafa şi cum am luat ba­nii i-am împărţit săracilor... Mai mare dragul ţi-era să-i priveşti cum fumau toţi ţigări de foi din banii mei... CANDIDA : Bravo ! Eşti un om milostiv. ANGELA: Azi noi nu mân­căm ? CANDIDA : N’avem bani pen­tru hrană. INOCENŢIU : Mâncarea e pen­tru animale. Hrana oamenilor e credinţa în Dumnezeu, Rege şi Ţară !... IONEL : Trăiască România Ma­re TOŢI : (cântă) Doamne milueş­­te !... Doamne milueşte !... La arme , Ce-i d’un sânge şi de-o lege La arme Pentru neam şi pentru rege EROUL NECUNOSCUT : (apa­re în clipa când Inocenţiu, Can­dida, Angela şi Ionel, leşinaseră de foame. Eroul, decorează pe toţi membrii familiei şi când se pre­gătea să plece apare Mihai Vitea­­zul şi Napoleon). MIHAI VITEAZUL : Cine sunt oamenii ăştia ? EROUL NECUNOSCUT: Sunt eroii neamului !... Şi au făcut Ro­mânia Mare, ei au desrobit Ar­dealul, Bucovina şi Basarabia. MIHAI VITEAZUL : Jos bolşe­vicii. EROUL NECUNOSCUT : Mihai Viteze !... Prezintă eroii domnului Napoleon ! MIHAI VITEAZU : Mon cher, ils qui au leşinat la bas, sont des martiri des alians Franco-Rouma- I me (orchestra cântă Marseilleze şi Inocenţiu se ridică în picioare stri­gând transfigurat) : INOCENŢIU : Vive la France ! NAPOLEON : Vive la Rouma­mé.­­ CORTINA P1 Rubrica femeii G­ânduri ş3 (Schimb da Idei între cititorii şi cititoarele ziarului Rampa) Zbucium Mă spovedesc celor cari pot ve­dea mai limpede decât mine. Mi-este sufletul plin fi greu: am impresia că, de mi-aş scoate ini­­ma din piept, m’aşi putea, în sfâr­­şit, odihni, fără zbucium. Foiu încerca să mă prezint. Frumoasă? Nu, Doamne păzeşte! Doi ochi negri, adânci şi um­briţi, o gură bine arcuită, un nas în vânt, un ten mat... Nostimă , se spune, tandră, lipicioasă prin excelenţă. Miliona­­ră? Ferească sfântul. Totuşi, cu venitul de la părinţi şi cu leafa mea de profesoară (sunt licenţia­tă) se face o sumă rotundă. L-am cunoscut asta vară pe ţărm de mare, un om în toată firea, e cu treisprezece ani mai mare ca mine care nu de mult am trecut de douăzeci şi unu de ani. Cu toa­te că ador dansul şi flirtul — ca simplu amuzament — nu pot trăi fără o pasiune, fără o dragoste; când mă simt complect legată de cineva, mă pot numi fericita. Mă hotărâsem, totuşi, să-mi trec via­ţa fără nimic serios, deoarece flir­tam cu îndârjire, cu frenezie. M’a remarcat, m’a oprit din dru­mul pe care pornisem, s' a agăţat de mine, spunându-mi că mă iu­beşte. E un om serios, avea accen­­te convingătoare. Simpatic, cald, duios, atent, m’a câştigat; acum îl iubesc... îl iubesc ca o nebună, ga­ta să sacrific orice pentru el. Făceam proecte de căsătorie; orice obiecţie adusă de vreunul din noi, judecând serios, o înlătu­ram. Simţeam că-i sunt scumpă; un bărbat nu poate ascunde lucrul acesta. Deodată situaţia lui finan­ciară devine foarte precară: în­curcături, lipsă de bani. Ştiu precis de această situaţie; totuşi, surplusul de necazuri, griji, a­ făcut să nu ne vedem ca mai înainte, a făcut ca deseori să nu se mai ţie de cuvânt. Acum e plecat pentru o lună din Bucureşti şi n’am primit de cincisprezece zile nici o vorbă... Eu nu i-am făcut nimic... De ce ? Mi-este aşa de dragi îşi închipuie poate că, fiind dat situaţia lui ac­tuală, e­ cinstit să rupă orice le­gături? îşi închipuie că la mine e un simplu flirt şi, dacă va face o lună, o să-l uit? Mă întreb, mă frământ. Mă chinuesc zi şi noap­te şi nu-l pot înlătura o clipă din gând... Când se va întoarce, simt că voiu răsturna pământul pentru a avea o întâlnire cu el... Mi-e drag, sunt gata să accept orice si­tuaţie. Oameni buni, răspundeţi-mi voi, care poate veţi da sufletului meu ros de îndoială liniştea după ca­re râvneşte. CREOLA să mă ierte d. Nucet, dar deşi tâ­năr, în vigoare, iar aspectul—cel puţin după spusele celor din ju­­ru-mi, nu mă arată deloc în rolul lui Quasimodo — eu nu văd alt­fel iubirea de astăzi decât așa cum am încercat, cu modestele mele puteri, s’o redau... Iar iubirea pătimașă, sau sen­zuală, eu o detest: căci nu carnea — cer iertare de cuvânt—este ti­parul hărăzit iubirei, ci sufletul... dar sufletul oamenilor de astăzi este în plină decădere... Cât des­pre flirt — altă formă a iubirii de astăzi, în care tinerii de ambe sexe îşi divulgă, reciproc, promis­cuitatea şi lascivismul cel mai ab­ject — îl detest... Până acuma, n’am putut să mă conving de contrariul. Dacă, to­­tuş, eu sunt în eroare şi nu acesta este adevărul, numai timpul mi-o va dovedi... Şi, atunci, la fel, cu Pilatus Pontius, voiu face şi eu, mea culpa... PAVEL IEŞANU (Răspunsurile ce ni se trimit la problema pusă vor continua pe pH menţiunea : PENTRU AN­CHETA). Precizări la precizări D-lui Raul Nucet La articolul meu intitulat: «Iu­birea, aşa cum este astăzi», pu­blicat deunăzi şi pe care l-am scris fără gând de polemică, ci îndemnat numai de constatările mele, în credinţa că sunt în uni­son cu majoritatea generaţiei de acum, d. Raul Nucet ripostează cu ditirambe de închinăciune iu­birii (iubirii de astăzi). Nu mă iartă inima să-l las prea multă vreme în îndoială, căci, spune d. Nucet: «Să aştepte d. leşanu cu răspun­sul până când va simţi iubirea col­­căindu-i în piept...» Dar de unde ştie d. Raul Nucet aşa de bine — de vreme ce-o spu­­ne­m că noi n’am simţit încă «a­­devărata dragoste? Adică, să ne înţelegem: dragostea de astăzi, nu cea dela 1400... Nu vreau să-mi aduc singur e­logii , îmi repugnă autotămâie­rea, _ dar senzibilitatea mea ex­cesivă mi-a dat deseori prilejul să pătrund în forul interior al fiinţelor către cari mă simţeam a­­tras„. Am constatat astfel — re­cunosc, spre durerea mea, — atâta meschinărie, atâta falsitate în su­fletele oamenilor — indiferent de sex, sau de stare sociala — încât, Filmai preferat al Ini Miss Lilian Gish iZarul american «The Sun» publică un interview cu Lilian Gish. La întrebarea : «Care este cel mai frumos film pe care Laţi văzut anul acesta ?» Miss Gish răspunde : «Mungo, asasinul şerpilor» un documen­tar german prodigios realizat Şi Miss Gish adaugă : «Este filmul care mi-a procurat cea mai puternică emoţie şi­ a cărui amintire mă urmăreşte încă. Lupta dintre un mingo şi o co­bră este însăşi esenţa dramei ci­negrafice, ceea ce nici teatrul şi nici un alt mijloc de expre­sie nu ne poate reda. Cine le-a acuzat deci pe ve­detele americane de uşurinţă? Pentru 1. Prefect al­­ Poliţiei Capitalei Suntem din nou sesizaţi asupra abuzului făcut de direcţia mai multor cinematografe din Capi­tală care vând bilete peste numă­rul locurilor. Am controlat plângerea la unul din cinematografele indicate şi am constatat că faptul e perfect exact şi într’adevăr scandalos, întrucât cazul nu e izolat ne ve­dem nevoiţi să cerem autorităţi­lor să ia măsurile dictate de lege. Când teatrelor le este interzis să pună scaune suplimentare — de locuri în picioare nici vorbă nu poate fi — şi funcţionarea nu le este autorizată până nu îndepli­nesc toate condiţiile regulamen­tare, este neîngăduit ca cinema­tografe cu capacitate de peste 1000 de locuri să-şi îngădue un scandal care periclitează viaţa şi siguranţa atâtor persoane. „Jomscuie de filote“ interzis de cenzură în Spania Marele film al lui Joseph von Sternberg «Crepuscule de glorie», interpretat de Emil Jannings și Ewelyn Brent a fost interzis de cenzura spa­niolă. Filmul a rulat la noi sub titlul «Ironia­­destinului». DXD Ewelyn Brent Un teatru american la Paris In curând se va deschide la Paris, în boulevard Raspail, un teatru american cu titlul «The Little American Thea­ter». La acest teatru va juca tru­pa de avantgardă d­in New- York «Provincetow/ ! Galanterie in tramvai MAŞINILE ASASINE Iată ceva paradoxal. La noi, ci­ne oare poate îndrăzni s'o pre­tindă? Merg zilnic cu tramvaiul, căi lungi pe toate liniile, la toate o­­rele şi încă n’am întâlnit un domn care să-mi cedeze locul, deşi vâr­sta mea mi-ar da dreptul la aşa ceva.­­ Ca să putem lupta cu vicisitu­dinile vieţii, e nevoie câteodată să n’o luăm în serios. De aceea vo­u face o glumă, pentru a nu­mi atrage urgia sexului tare. Pro­pun să devie­­obligatorie galante­ria de a ceda locul în tramvaiu, numai doamnelor dela patruzeci de ani în sus. Care n’a ajuns încă la această vârstă, poate sta în pi­cioare. Domnii au perspectiva, astfel, de a călători mereu pe scaun. Cînd unei doamne îi se o­­feră locul şi ea ştie că, din pri­cina vârstei înaintate se bucură de acest privilegiu, refuză pur şi sm­plu. Cum nu poţi fi senator înainte de patruzeci de ani, tot aşa nu poţi avea scaun în tramvai. Mai mult încă, aş crede cuviincios ca o d-tă tânără să cedeze locul unui domn bătrân. Odată această che­stie rezolvită, să trecem mai de­parte. Dacă bietele oropsite ale soar­­tei, călătoarele cu tramvaiul, ar suferi numai inconvenientul de a sta în picioare, schimbând când, din unul când din altul, în faţa unui tânăr student sau licean, n ar fi mare lucru. Suntem in preajma căpătării de drepturi e­­gale; deci, la ele, datorii egale ! Ce! mai tare învinge. Dreptul pumnului. La suirea în tramvai însă, e a­­devârata tragedie. Cine se mie mai intâiu are norocul să găseas­că loc Eber. De aceea, domnii se grăbesc să fie primii, împ­ăgând, maltratând femeile, cari s­­ele, tot cu un­ flas scop, caută să s* suie Inn­rtfe. Cel puţin atâta d‘acă s’ar rt­a’ za, să li s® permi­t femeilor să se urce în voie. La scoborît a­­celaş procedeu. Orice prefacere ţiu se înfăptuieşte deodată şi de­plin; de aceia, să ne mulţumim cu puţin. Acestea din punctul de ve­dere al călătorilor. Fiindcă veni vorba de tramvaie şi de neplăcerile ce le întâmpini în ele, pentru că am pornit pe ca­lea propunerilor, mai emit câteva. Prima ar fi să nu se primească mai mulţi călători decât sardele într’o cutie. Apoi pentru prestigiul călăto­­rului cu trmvaiul să nu fie de­gradat la acel al pietonului, care obligator trebuie să fie călcat de maşinile ce circulă fără nic’o or­dine, mai propun ca să­ se ia se­vere măsuri ca, în clipa când un tramvai se opreşte într-o staţie, nicio maşină să nu-şi permită să treacă prin faţa uşilor de scobo­­rîre, dacă oprirea maşinilor, în urma acestui destul de nobil ve­hicul electric, nu este cu putinţă. Atâta dovadă de democratism ne putem permite să cerem în vremu­rile noastre. Acelaş drept la viaţă îl au şi cei din tramvaie ca şi cei din ma­şini. Nu odată eram să fiu prefă­cută în piftie de o maşină care trecea vertiginos pe lângă scara de scoborîre. Fără îndoială că a­­cesta nu e un privilegiu de care m’am bucurat numai eu, ci mulţi au fost­ vecini cu moartea ca şi mine. Trăim vremi utilitariste; de a­­ceea să realizăm întâiu strictul necesar: Asigurarea vieţii şi apoi luxul, galanteria cedării locului. Când lupta pentru existenţă este aşa de aprigă şi când în ea s’a aruncat fără voie un element ce, până mai cii, sta în preajma căminului, e cam greu să pretinzi acel: «scoală tu, să stau eu!» prin sancţiunea codului manierelor e­­legante. E însă firesc să ceri ca nimeni să nu-ţi ştirbească din dreptul tău de a te bucura de un traiu tihnit şi sigur, în favoarea lui. Respectul reciproc, iar nu galan­teria, trebuie să fie norma de conduită în viaţă. O călătoare pe toate liniile (Orice impresii, comunicări, destăinuiri, întrebări, confidenţe, destinate acestei rubrici se vor a­­dresa ziarului «Rampa», Strada Sărindar I, menționându-se în narantez, pe plic, PENTRU RA­MONA».

Next