Rampa, februarie 1929 (Anul 14, nr. 3307-3330)

1929-02-01 / nr. 3307

MUnBjjJjJamn şi literatura Pentru prima oară este dat generaţiei mele să audă rostite de la tribuna Camerei, nume de căr­turari. Pentru prima oară talen­tul este apreciat, fără făţărnicia, ca o reală valoare, şi chemat la trebile acestei ţări. Iar genul su­perior al elocinţei parlamentare nu mai avut, după răsboiu, re­prezentanţi mai străluciţi, ca în aceste Camere. In capul băncii ministeriale, figura d-lui luliu Maniu, mereu gata să primească impresii şi sa le comunice, este chezăşia probi­tăţii acestui regim. Căci primul ministru de astăzi este, ca şi Gumbetta, un dominator de con­ştiinţe, îmi amintesc că într’o colecţie veche a LUCEAFĂRULUI am văzut întâia oară acest cap blând şi ferm totodată, cu priviri ame­ninţătoare, cu trăsături energice In textul care cuprindea portre­tul d-lui luliu Maniu era o lite­ratură mai puţin senină ca aceea a scriitorilor de astăzi. Era vorba acolo de flăcăii scoşi din horă Duminica şi trimişi să dănţuia­scă sus în cer cu cei drepţi ; era vorba de bătrâni pe care moartea naturală îi cruţase în vederea glonţului jandarmieresc şi ungu­resc, ce venea ca o şuerătoare poştă, din urmă , era vorba şi de fete cu toată melancolia vârstei lor, în galeşul uităturii, şi în fal­dul părului împletit coroană, fete ce închideau cu degetul lor deli­cat ochii albiţi de moarte, ai lo­godnicilor. S’au publicat în Lu­ceafărul atunci documente foto­grafice de o zguduitoare atroci­tate. Steagul românesc era apă­­rat de cavaleri ai românismului pe riscul lor propriu, iar domina­­ţia maghiară întărea mereu re­presaliile. Atunci pentru prima oară eroismul mi-a apărut în toată măreţia lui. Un simplu act de eroism, cere recunoştinţa o ve­­cinicie, este negreşit, o sfinţenie dar virtuţiile unui asemenea act sunt mai sărace, căci actul s’a co­mis înt­r’o singură clipă, nelăsând timp de îndoeli. Când însă erois­mul e premeditat şi exercitat lent douăzeci de ani în diferite forme, când eroul în locul botezului de o clipă al primejdiei, primeşte să stea ani de zile în vecinătatea morţii sigure şi a unor răspun­duri ce angajau întreaga popu­laţie românească din Ardeal, — atunci, Doamne, fapta e cu mult mai mare şi nare nume, nici preţ... Domnul Iuliu Maniu, preşedin­tele de Consiliu de astăzi, aduce în politică idealismul ce l’a nutrit, cinstea absolută care-l deosebeşte de tipul nostru politic, şi stima literelor, care trădează pe studen­tul dedicat preocupărilor înnalte Garda de scriitori, jurnaliştii şi cărturari, care-l înconjoară e cea dintâi pildă moralizatoare pe care domnia-sa a ţinut s’o dea ţării stu­di­oase şi muncitoare... Să se ţină minte acest om şi acest an. 11. Letarmica prâznice $1 Teatrul National In definitiv, ministerul In­strucţiunii ce vrea ? Vrea ca sce­na teatrului naţional să ofere nu­mai „exemple morale’’. Şi în a­­cest scop, deslănţueşte o campa­nie care nu poate rămâne fără urmări­r e o luptă între fraţi. O instituţie de stat, înpotriva altei instituţii, tot de stat. NICURIA : Iată primul aspect oribil al chestiunii. Al doilea . Se interzice elevilor de liceu frecventarea Teatrului Naţional. Eu ştiu că această mă­sură, pe când eram în liceu, era permanentul obicinuit. Excepţională era dinpotrivă, permisiunea de a merge la teatru. Totuş nimeni nu protesta, fiind­că treburile erau conduse paşnic, şi de concert cu autoritatea gu­vernului. Teatrul era scutit de un prejudiciu moral însemnat. VRAJA PUBLICA INTRE AUTORITĂŢI : Iată al doilea aspect oribil al scandalului ce du­rează încă. Al treilea aspect şi cel mai de­­concertrant este complectul neant artistic în care se agită chestiunea. S’a spus că „Amantul Anonim” piesa d-lui Ion Minulescu nu e pentru copii. Şi s’a răspuns că nici teatrul Naţional nu e pentru copii. Dar nu e suficient răspun­sul acesta... Trebue amintit auto­rităţii ostile că în repertoriul per­manent al Teatrului Naţional este şi piesa unui anume Caragiale, intitulată „O Noapte Furtunemă”, piesă cu care se deschid stagiuni şi la care bieţii elevi, vai, au voe să asiste. Ce vedem în actul întâi al aces­­tei piese morale e îngrozitor. Cu­coana Veta, damă ruşinoasă („mie-mi spui ?’’) cade la mijlo­cul nopţii în braţele slugii sale Chiriac, băiat luat pe pricop­seală, să­ păzească onoarea jupa­nului Titircă Inimă-Rea. Acest Chiriac duce pe cucoana Veta in pat, şi nu ştiu ce-i face, dar spec­tatorul atâta află, în actul al doi­lea, că jupanul a găsit în patul dumneaei o legăturică prăzulie adică aproximativ o cracată. In actul al treilea e un dialog por­cos între Veta şi Chiriac. E vor­ba acolo de o ţeava ruginită şi de o puşcă descărcată. In actul al patrulea, jupanul care ţinea muie la onoarea familiei, descoperă că legăturica e a lui Chiriac, şi că nu e motiv să se alarmeze. Sluga e făcută în schimb „tovarăş la parte’. Inchipuiţi-vă că din câţi mi­niştri a avut România până as­tăzi, nici unul n’a interzis acce­sul şcolarilor la aceasta piesă „i­­morală’’. Şi iată cum al treilea aspect al scandalului actual, e com­ic. III. T­esta fericită In „Bilete de Papagal’’ d. T. Arghezi publică în numărul apă­rut Duminică, o proză spirituală care trădează pe bunul observa­tor şi pe delicatul psicholog... Fără nici o explicaţie, cum o­­­­feră d. P. Arghezi, la fel repro­duc pentru savoarea acestei pa­gini un fragment: „La plimbare. M’aţi înebunit. Unde ţi-ai murdărit rochiţa şi când ? Nu v’am spus că staui lo­cului până mă îmbrac şi eu ? De ce perete te-ai frecat ? Dar tu, cu pantalonii descheiaţi ? unde s’a mai văzut ? Staţi să vă ridic cio­rapii. Poftim, ciorapi sunt ăştia, cu pungii, nesimţitorule ? .Ţi-ai pierdut nasturele. Daţi mâna dă trecem drumul. Nu se poate. Dacă vine un automobil ? V’am mai spus: înainte de-a trece drumul, te uiţi în dreapta şi în stânga şi dai mâna mamii. Luaţi-vă de braţ şi mergeţi frumos. Cum ? nu vrei să-i dai braţul sorii tale? ce eşti de capul tău ? Dă-i bra­ţul numaidecât. Ia te rog să nu bombăneşti. Ce ţi-a spus la ureche? De ce ai înjurat-o, măgarule ? Dă-i drumul că vreau să-l pui la colţ. Ai să stai aci, menisi natule, până vine să te ia vardistul, aşa, cu nasul la zăbrezele. Uite, afu­risitului îi place să-l lăsăm sin­gur, a început să se urce pe gard, îşi rupe hainele. N’auzi ! vino ’n­coace. Nu mă face să strig, vino numai­decât, să nu viu eu la tine. Incăpăţânatule ! Acum cred că ai să fii mai ascultător, de ROMULUS DIANU Nu, nu sunt bune, nu sunt pentru voi. Lăsaţi căţelul în pace că sare cu labele şi vă umple de noroi. Du-te cuţitle acasă. Uite, căţelul e mai cuminte , a înţeles Şi a plecat. Baloanele se desumflă numai­decât. Aveţi destule muzici acasă. Nu, tobă nu iau, îmi asurziţi u­­rechile şi fără tobă. Capul sus . De ce te cocoşezi măi băiete ? ai să rămâi aşa. Nu lua de jos !­e caca. Nu se poate, florile sunt ale Primăriei. Nu călcaţi pe iar­ba, că vine ăla cu mustăţile mari. Apă nu bem în oraş. Cum o să mâncaţi voi cornurile astea putu­roase ? Rahat este acasă mai bun. Lasă că aveţi jucării destule. Nu pune mâna ! Aici stă Regele. Tot voi mereu ? trebuie să mă mai uit şi eu la câte o prăvălie. Cioco­lata face rău la stomac. Nu, astea nu sunt pentru copii. Nu-ţi mai freca picioarele, n’auzi ? Nu te apăsa pe geam că se sparge. Ce-ai făcu­t ? Scoate degetul din gura. Dacă m’ascultaţi şi mergeţi fru­mos, ne ducem acasă şi o să vă spui o poveste, ştiţi, cu ursul Şi ariciul’’. E o pagină de humor cum rar se scrie în româneşte. MIŞCAREA LITERARA D. T. Arghezi Prin­m­l trosnţ^ Viaţa lui Leonard Cariera, opera şi viaţa lui aventuroasă 25 de PINGUIN Petrovicescu zărise însă, între cutie şi foiţă o carte de vizită. — «Stai o clipă. — «O carte de vizită. Leonard o luă în mâini. Descifră mai întâi, in mijlocul cartonului imaculat, două nume. Nume greceşti. Citi apoi, cu glas tare, câteva rânduri scrise pe dos : «Domnule Leonard, faceți-mi onoa­rea și primiți acest cadou neînsemnat de la un mare admirator, care vă stă întotdeauna la dis­­poziție, cu fapta, cu vorba, cu toată prietenia...* O semnătură de băcan chiabur încheia slovele. — «Cine-i ăsta ? Georghiu care se aciuase în cabină, auzind numele de pe cartea de vizită, interveni : — «Grecoteiul ăsta are fin nume care în ebraica înseamnă sărăcie. — «Să-i spunem sărăcie. — Ba nu, ca să fim în notă, să-i spunem mai bine Saracos. — «S’a făcut . Domnul Saracos. —«Și când vă gândiți — întrerupse Petrovi­cescu, că grecul e putred de bogat. — «Cu toate că-1 cheamă Saracos... Leonard, curios din cale afară, întrebă : — «Dar care o fi grecul ăsta. — «E în grădină. — «Hai să-l vedem. Care-l știe ?. — «Hai. Suiră scena. Se schimbau tocmai decorurile. Câte dour trei lucrători duceau în cârcă pereţii de carton, ferestrele de pânză pictată... Unul des­făcea tocmai atunci o pânză deasă plină de praf, pe scândurile scenei. Grigoriu, în mijloc, supra­veghea atent toată mişcarea aceasta. Veniră lângă cortină. In mijlocul pânzei era gaura. O deschizătură mică, neobservată din stal, care abia poate cuprinde un ochiu... Deschizătura prin care se întrezăresc speranțe, se bănuesc de­zastre... La parc, gaura cortinei avea istoric glo­rios. Prin ea au privit ochii începuturile opere­tei. Câte amante n’au privit cu ochiul drept prin această gaură şi-au surprins amanţii preocupaţi în loji cu flirturi ? Câţi amanţi nu şi-au privit iubita stând sfioasă în stal, asaltată de privirile vecinilor ? Câte speranţe nu s’au legat, înainte de a se ridica cortina, prin această gaura, de ochii cari licăreau în parc ?... Câte bucurii n’a produs directorilor, şi câte decepţii n’a procurat umilei coriste ce-şi câta, cu frică, amantul printre şiru­rile dese de scaune Câtă emoţie, câtă teamă voluptoasă nu provoca ea începătorului atent la primul rând de scaune. Petrovicescu se plecă deasupra gaurei. Iscodi cu ochiul băncile șir cu șir... In rândul al patru­lea, pe când cei ce îl înconjurau nu-1 mai slăbeau cu întrebările, dădu de el... — «Uite-1, ăsta-i grecu. — «Care mă ? Leonard se aplecă și el, Petrovicescu, retrase capul. ! — «Uite colo, rândul al patrulea, al doilea, al treilea, al patrulea... Ala nodurosul... Leonard îl zărise. Un cap libidinos. Și reamin­tea de un simigiu rumen de prin mahalale, care de câte ori venea pe la el să-i cumpere câte ceva, îi lua banii spunându-i : — «Matali ești frumos ca la Gretia... Când cortina s-a lăsat peste finalul «Văduvei vesele», Leonard era consacrat. Insă sub impresia unor aplauze şi a unei mani­festaţii spontane, Danillo coboră scările spre ca­bină ducând cu el gloria care răsărea în noaptea aceea de iunie, noapte moleşitoare... * * In fata oglinzei, Leonard scoase cele câteva fire de mustaţă. Unse fata cu vaselină, se piepteină, îşi desbrăcă dolmanul şi rămase în cămaşa albă ca zăpada. Trase jos cizmele... Uşa cabinei era deschisă. Pe gang forfotea personalul... In cabină, se aflau soţia lui Leonard. Petrovi­cescu, Gheorghiu, maestrul... Deschiseră și fe­reastra ce da în dosul parcului, acoperind’o doar cu o perdea improvizată dintr’o bucată de pânză violet. — «Ești gata ? — «Aproape. — «O facem fată ? — «Ce să facem ? — «S’o facem cum se cuvine. Doamna Leonard se retrase : — «Leonard dragă eu mă duc acasă. II sărut pe frunte, ca pe un copil, și ieși. Leonard, în urma ei, porunci în șoaptă : —­­Pregătiți-vă. Erau gata. Grupul se îngroșa. Câți erau ? zece, cincisprezece, douăzeci. Dar cine se mai interesa, cine mai avea gând să-i numere ? Parcul era cufundat în întuneric. Se întorceau scaunele cu picioarele în sus... Porniră la chef, cântând în surdină... Era lună plină şi noaptea devenise voluptoasă. EPOCA DE AUR Trecuse mult de la amiază... Se dete jos din pat, şi abia atunci când piciorul îi atinse covorul moale, îşi afinti privirea spre pereţi şi spre tavan. Cum a ajuns acolo ? A cui e casa ?... Dormitorul acela elegant şi familiar, îi era totuşi necunoscut. In oglinda toaletei de cristal masiv, nu-şi privise încă niciodată chipul... Pe scăunelul de pluş din faţa oglindei găsi, arun­cate în dezordine o rochie de mătase cu balene, un combinezon străveziu şi o pereche de ciorapi negri... Ale cui erau ? Se îmbrăcă. Costumul lui era mototolit, că­maşa îi era plină de scrum, — nu găsea cravata... Era zăpăcit, nu ştia cum să plece de acolo. In faţa oglinzei, îşi privea faţa palidă, ochii turbu­raţi după o noapte pierdută, buzele învineţite de băutură şi de fum. Se deschisese o uşă. Şi în pervaz apăru figura blondă a unei femei visate cândva, în nopţile lungi de iarnă friguroasă. Era mică. — avea ochii punctaţi de două umbre negre. Purta un capot verde care-i înfăşură mâinile, trupul de copil plăpând, picioarele, lăsând deschis un piept şi un gât sculptat. Venea dintr’o încăpere alăturată, ţinând în mâini, o tavă mică de argint cu ceaşcă de şocolată. Era parcă o arătare dintr’o poveste de copii, şi avea în glas, sunet în surdină : — «Te-ai sculat ? — «După cum vezi. — Puteai să mai dormi. Era încurcat. Nu știa cum s’o întrebe. Ea, îi ghicea gândul, dar îl lăsa, ca să se amuze, confuz. — «O ceașca cu șocolată bei ? — «Mulțumesc, nu. — «Altceva ? — «Nimic. — Poate, un sprit­.. — «Mai degrabă. Două gropițe se iviră în obrajii e.. — «Regret, dar n’a în pivniță... Leonard își aranja cravata, găsită sub un priim al patului. — îmi dai voe să ți-o fac eu. — «Cu plăcere. — «Nu ți se pare că ai mai fost aici '­ — «Nu, niciodată. — «Nu-fi reamintești cum ai ajuns aici — «De loc. 1 . 4... — «E adevărat, erai într’un hal... — «Doamnă, îmi dafi voe să vă întreb’ un sin­gur lucru. Unde ne-am cunoscut ? •— «Ce importă ? — «Pentru mine. *­­ (Va urma) HAMPA Teatrul la Românii din America Citim în „Românul” ziarul ro­mânesc din America . Teatrul, la Românii din Ame­rica, a devenit o artă moartă. De mult timp, — de când a început să huruie jazzul şi de când s’a des­­voltat tarta ecranului, — teatru „poporal’’, — cele câteva piese scrise pentru sate şi jucate aici cu aviditate, a început să dispară. In locul lui nu s’a pus nimic. Petrecerile, cari în trecutul nu prea depărtat, erau prilejuri pen­­tru predarea de teatu, în care multe talente locale excelau, şi pentru care se punea multa trudă şi grijă, au devenit, după rasboiul mondial, văduvite de această artă frumoasă. Şi Românul fără teatru e ca peştele pe uscat Arta dramatică a pătruns în sângele nostru. Un mare contingent de artişti dă nea­mul nostru. Mai toate scenele europene sunt „invadate ’ de ro­mâni, şi în special scenele teatre­lor franceze. Va veni timpul în care nu-ţi poţi închipui un teatru fără ro­mâni, cum nu poţi să-ţi aminteşti pe neamţ fără halba cu bere, pe american fără pornografica artă a burlescului decoltat, ie ruşi fără dansatoare, etc. Românul e îndrăgit de teatru. Şi cu toate a­ce­s­tea teatrul la românii din America a încetat cu totul. Unde e timpul acela când câte un grup de e­iletanţi plineau luni de zile în învăţarea unei piese fru­moase? Cu câtă nerăbdare aş­teptau, acei inimoşi diletanţi, să apară la rampă ? Cu câtă dra­goste n’a fost aplaudata arta lor virilă şi neprefăcută? Tineretul de atunci e astăzi a­­juns la maturitate, iar tineretul de azi şi-a câştigat alte gusturi. E adevărat că piesele de atunci nu mai corespund gustului de azi. Luând contact cu arta dra­matică americană, şi chiar cu ci­nematograful o piesă jucată aşa cum dă D-zeu şi scrisă, pentru sate unde arta actoricească n’a pă­truns aproape nici­odată, nu poate avea trecere. Avem însă lu­crări dramatice de mare valoare. An de an se scriu piese nouă. A­­vem lucruri de mână, ţesături, pi­rogravuri, vase pictate de mâna Avem bucăţi moderne cari întrec piesele americane. Ceea ce ne lip­seşte e cu totul altceva , e dile­tantul, tineretul îndrăgostit de teatru. Da, pste foarte important să ia naştere astfel de trupe. Viaţa ro­mânească ar primi un nou imbold, gustul de frumos s’ar deştepta, şi, prin aceste trupe teatrale l­ocale, s’ar putea face un adevărat apos­tolat cultural printre românii din statele Unite. Conferinţe -- Şezători Vineri 1 Februarie la ora 6 d. a. d-1 O. Fahrodin va ţine o con­ferinţă despre­­ Literatura popu­lară a Tătarilor, din ciclul „Iu­­goslavia-Bulgaria’’ organizat de Institutul Sud-Est European, în Amfiteatrul „Al. Odobescu’’, (Fa­cultatea de Litere). ------------00x00-----------­ INFORMATIUNI Iubitorii de lieduri, genul de muzică vocală cel mai greu de interpretat vor avea fericitul pri­lej sa asculte melodiile instylate din poezia populară a diferitelor popoare, în lieduri de Rachmani­noff, Tschaikowsky, Schubert, R. Strauss, Brediceanu, Cavadia etc. cântate de şipredata soprană d-na Anny Gelber, care actualmente concertează cu mare succes la Viena. Ploile cauzează îmbolnăviri de catar. Apăraţivă prin sugerea pastilelor ANACOT. Prețul unui tub Lei 37.— Opera a afişat pentru Vineri ! Februarie «Traviata» cu tenorul Const. Stroescu, d-na Marg. Me­­taxa şi d. Jean Atanasiu, urmat de «Invitaţia la vals», pentru Du­­minică în matineu «Vasul Fanto­mă» sub conducerea muzicală a d-lui I. Perlea; seara «Mignon», în care d. Gh. Folescu, pe deplin restabilit, va interpreta pentru prima oară pe Lothario, înconju­rat de d-nele M. Snejina şi M. Metaxa, D.nii M. Lazăr, N. Du­­­itrescu şi Ştefanovici. Duminică 3 Februarie în loca­lul Casei Femeii, Splaiul Impri­meriei 6 va avea loc Ceaiul dan­sant dat în folosul Societăţei Cul­tura şi Ajutorul femeii, ora 4­8. Intrarea 100 lei, militarii şi studenţii 60 lei. DIN CAUZA EXPIRAREI CONTRACTULUI I­MAG. „A LA SAMARITAINE“ Str. Lipscani 30, Bucureşti A pus în vânzare TOATE MĂRFURILE CU PRETURILE CELE MAI REDUSE ee®t*e«t#eeeee«e«eueeeett«eei Compania teatrului Cărăbuş, în frunte cu d. C. Tănase continuă cu mare succes turneul în Basara­bia şi Moldova. Sâmbătă şi Duminică ansamblul va juca la Iaşi revista «Intre d­o­­ctin şi nicovală» de d-nii A. de Herz şi N. Vladoianu. Asociaţia internilor şi foştilor interni de spitale va da astă seară joi 31 Ianuarie 1929 orele 10 seara „Balul Internatului” în sa­loanele Cercul Militar. OPERA ROMINA . 5-a repre­zentaţie a celebrei Yvonne Gull, Astăseară pe Opera dă «Lohengrin» cu frumoa­sa distribuţie cuiprinzând, pe lâm­gă marea artistă­, pe reputatul te­nor Sullivan în polul titular, d-na El. Basarab şi d-nii M. Săveanu, Gh. Niculescu,Basu şi Muggeari. La pupitru d. Alfr. Alessandres­­cu. TEATRUL NAŢIONAL Astăzi Joi 31 Ianuarie crt. Teatrul Naţional reprezintă din nou în matineu «Anno Domini» dramă mistică a chiui Ion Marin Sadoveanu, care a fost atât de bi­ne primită de presă cât şi de pu­blic. Piesa se reprezintă odată cu «Scrisoarea Pierdută» de Caragia­le, cu d-na Maria Filotti, cl.n­ i. I. Brezeanu, I. Morţun, Mircea Pel­la, Duţulescu, Manu, Săvulescu, Marius, etc. în rolurile principale. Ambele piese sunt puse în scenă de d. Vasile Enescu. w i:?T* Seara se reprezintă pentru a 7-a oară «Amantul Anonim» de d. Ion Minulescu, având ca interpreţi principali pe d-nele: Marioara Voiculescu, Dorina Demetrescu, Gaby Danielopol, D­dy Teodores­­cu şi d-nii: I. Morţun, V. Anto­nescu, Gr. Mărculescu, Bălţăţeanu Stăncescu, Finteşteanu, Săvulescu, Romano, Grigoriu, etc. Piesa a fost pusă în scenă de d. Soare­­ Soare. TEATRUL REGINA MARIA Compania dramatică de la tea­tru Regina Maria na da în curau­ acestei săptămâni numai două spectacole:­­ Sâmbătă matineu cu preţuri populare cu piesa «Marchizul di Pridla», cu d. Tony Bulandra în rolul titular. In celelalte roluri a­­par d-nele Lucia Sturdza-Bulan­­dra, Nelly Sterian, Corina Barbu şi d-nii AL Finţi, Gr­oner, Con­stantine­scu, etc. Iar Duminică seara: «Goana după dragoste» de d-na Alice P. Sturdza. In frunte cu d-nii Ion Petrescu, Petre Sturdza- Bulandra, Tantzi Eloas, Nora Pia­­centini, etc. Viitoarea premieră va fi: «Anatol» de Schnitzler. Rolul lui Anatol va fi interpretat de d. Tony Bulandra. Cele cinci prie­tene ale lui Anatol vor fi jucate de către d-nele Lucia Sturdza-Bu­­landra, Nora Piacentini, Silvia Du­mitrescu, Nelly Sterian și Corina Barbu. D. G.­­troner va juca pe Max. A­FARA de sora sa, " Asturias " este cel mai largi Vapor supra motor din lume. Lucrînd pe același principiu general ca al unui automobil, mașiniu­l “ Asturias ” ocupă numai cam­­ din spațiul ceruta pentru mașinile de abur și coşurile ei cari stau farse sunt instalate mai mult pentru conveniență decîti din necesitate. Această economie de spaţiu îngăduiţi mult loc pentru pasageri, ceiace rar se găseşte afară­ de vapoarele uriaşe. • — —“v Mari săli şi holuri publice bb thtind aproape In lunguli şi in latul vaporului şi ocupă spaţiul acela care, intr’un vapor cu aburi, ar fi luat de cazane, apărătoaree de coşuri, ventilatoarele dela gura coşurilor etc. In fiecare călătorie " Asturias “ duce transee imense de ceai Horriman, încărcat pentru Pieţile­ Americii de sud, şi largi cantităţi de întrebuinţ in fiecare călătorie, căci călătorul experimentat că oricare ar fi clima nimic nu este aşa de binevenit­ ca o ceaşeft săcoritoa» şi înviorător* d* Ceai Horniman ------- “ CEAIUL HORNIMAN v.'V se serveşte în cele mai importante stabilimente, fiind recunoscut şi renumit in Anglia de 100 de ani. Ceaiul Horniman vi se trimite atât Domniei-voastre, cât şi in orice altă ţară, in ambalaj special şi anume in mărimi diferite, pentru a satisface cerinţele tuturora.

Next