Rampa, martie 1929 (Anul 14, nr. 3331-3357)

1929-03-01 / nr. 3331

ANUL XIV No. 3331 REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA Ş! ATELIERELE 0RAFIOE Strada Sârlndar, 7 Til r f o n aoi'B» Fubttoltataa oeno»«ion«]i axoluatv Seele«*#» Anonime Rudei* Mo»., Oatsa Vlotorlel Ne, m Aounoluriio ee -,rlmo»o ta teata agentnta 9 Publicitate e> ta admtiHetrajla Elárultál TINERI i MARTIE 1929 ABONAMENTE!.* * IN TARA Trei luni....................................... Seasa tur»!................................ • ®” Un an.........................................W»00 in străinătate dublu AbO namentele ea omeso tnalnt« O t sau ia ts ele "soare! luni Colecţiile Léce Daudet de Ion Marin Sadoveanu Robust şi îmbelşugat, de la no­­te la sprintena de ziar până la es­­seul substanţial, încărcat de alu­­vetruile unei lecturi vaste şi ale unei personalităţi cu aspecte me­reu remorte, Léon Daudet, duce paralel apariţia a două serii de publicaţii-usa dintâi intitulată: «Courier des Pays-Bas.,, închide în ea pre­ţioase reflexiuni adâncite, pe dife­­rite teme, legate printre ele de un fir surprinzător de tare şi ascuns. Subtitlurile­ expresive ale fiecărui voluta, fac parte din invenţia mă­surată şi fericită a ziaristului lite­rator. Aci, în­ ultimul­­volum apărut «Les Pelerixis d’Emm­aüs, se închi­de minunatul esseu despre Baude­laire, văzut atât de nou, subt sem­nul cromatismul. E un Baudelaire topit, desfăcut, născut și interpre­tat prin culoare... Dar alături de aceste volume, prin care Leon Daudet, încearcă o construcţie, au văzut lumina zilei, şi astăzi s’a încheiat cu al cinci­lea volum, o altă serie de păreri critice, şi adnota­ţii intitulate: «E­­crivains et artistes.. . Pe acestea am încercat să le numesc, «colecţiile» lui Daudet, ele fiind o înşirare de portrete, amintind de un perete de expoziţie în c­i­re de-a lungul a doi­­sprezee ani, antonii s’a bucurat să prindă rând pe rând figuri din toate domeniile artei, dela venera­bili până la cei mai noi. Nu e stâlp la care Daudet să nu îngenunche. Verva şi spiritul său de observaţie, criticismul sau de mare lector, sigur intrat intrăm făgaş sigur, el le încearcă pe toate operile şi pe toate temperamente­le : Shakespeare, Rabelais, Leo­nardo da Vinci, Moliere, Dosto­iew­­ski, Proust şi alţii m­ai mărunţi, toţi sunt dăruiţi de­­ schiţă. Ceea ce nu trebuie căutat în şă peste cinci volume, arbitrar înlăn­ţuite, ca material cuprins în ele, este o doctrină, uri sistem strict de critică literară şi agtisică. După cum aui mai spus, nu există nici­ întinderea pici argumentarea ştiin­ţifică nicaeri. Ceea ce se va găsi insă în ele, va fi amănuntul expresiv, câteodată, e drept,­ def­miat puţin de o es­­celtica­­atitudine personală, dar in­­teresan îit, critica permanent atră­gătoare a unui mare talent cititor. E o foarte veche judecată, asupra căreia cred că astăzi toată lumea este de acord şi anume aceea a recunoaşterei definitive a «talen­tului» — care poate merge câte­odată, până la un adevăr­at geniu — al cititorului sau spectatorului. Ei bine, acest talent îl lămurește, aşezându-l în cea mai vie a sa lu­­min­ă, suita de schi­ţe artistico-lite­­rare a lui Leon Daudet Ceeă ce dă o savoare speciala lecturei acestor cinci volume, este îmbinarea unica în felul ei, subt pana lui Daudet, a siguranţei de apreciere, dintr’un punct de vede­re foarte precis artistic şi cultural, cu saltul colorat, neaşteptat şî greu de multe şi subţiri săgeţi ale polemistului. Dealtfel problemele mari şî nu­mele eterpe prin care trece Dau­det, sunt prinse permanent ca niş­te inele, de firul actualităţii. Actualitatea aceasta a culturei şi vieţii spirituale franceze în care Daudet trăeşte de atâta vreme, cu atâta patimă şi atât de intens în­cât, din memoria, lui, simplă sau afectivă, bine încărcată el poate să scrie astăzi o adevărată istorie contimporanii, alcătueşte marea calitate, de fond, a celor cinci vo­­lume. Atent şi larg cunoscător al tu­turor manifestaţiilor­, Leon Dau­det, alambichează numai fapte, tendinţe, clipe arse, dar impor­­tante, în jurul unui nume cart pentru aceste preţioase şi pitoreşti amănunte, cuprinde un cât de mă­runt ecou. De Shakespeare, leagă Comedia Franceză, care trebuie să ia lecţii, şi lecţiile lui Jacques Copeau şi «Vieux-Colombier-ul», de Rabe- lais pe Rothschilzi, Briand şi Vi­­vieni — într’un cuvânt, printr’ui» larg arabesc al memoriei —­. vul­canul de patimi şi contraziceri po­litice, din istoria Franţei contem­porane, în faţa căreia Léon Dau­det îşi poartă ha­ita sa de Renaş­tere — în două culori. Astfel Franța întreagă în fră­mântările ei artistice, sociale, ideo­logice, apare în această colecţie, vie, trăită clipă cu clipă, îmbina­tă într'un vast farnicar de figuri create şî topite apoi în timp. Cei mai miei, sau numai pe o latură a vieţii creaţi, cum ar fi de pildă un Toulet sau Sarcey, ra­sa­r ,în culoarea caldă sau oţetită a inimii autorului pentru inteligenţa şi talentul lor, sau numai pentru nume. Un isvor bogat, greu de amă­nunte preţioase pepire prieinte vrea să cunoască viaţa franceză în complexul ei,, în ultimele decenii d­e opera aceasta a lui Léon Dau­det, care a cunoscut multe şi mulţi care a avut şi are darul sintezei și formule­ fericite, francez adânc, duios câteodată, b­âtjie de multe ori, cum ar fi, de pildă, aminti­rea n­ai veche, de alături de tatăl sau, Alphonse, despre bunul Re­nan, ce semăna în rotunjimea gro­­simei sale, cu o masă rotundă, în­­tinsă pentru douăsprezece per­soane... Din cușca sufletului CELE 5 SIMȚURI Fi­fi nu absolvi în curând — cu succes ■— cursurile gradinei de copii unde studiază de doi ani. In vederea marelui eveniment pregătirile au devenit febrile. A­­ritmetica, scris-cititul au trecut, toate în revistă acum se studiază cele cinci simțuri. — Fifi, ia spune tu, întreabă domnişoara profesoară, la ce ser, peste gura. •—. Gura serveşte la. mâncat.­­— Aşa! Dar ochii? — Ochii la dormit, CHETA De vreo câteva zile s’a pripăşit la colpd, Bulevardului un moşuleţ răpănos dar cu ochii ageri, care, întinde mâna — nu, tocmai fără succes — la unii trecători. Dar sergentul La zărit şi l-a luat la goană, odată, de două on, de tre­i ori. In fine Duminică mo. şrjJeţul şi-a. luat inima in dinţi, şi a încăput cerşitul fără să se mai ascundă.­­— Ia. asculta mă! îl şi ia in primire sergentul, nu ţiam mai spus că nu e poe să cerşeşti. ~r- Dqr dumnealor? Tocmai treceau doua cucoane pare chetau în folosul unei socie­tăţi de patronaj. — Apoi ce dumnealor cerşesc ? — Dar ce fac? — Fac chetă in folosul săracilor. ■—­­Aha! Apoi şi eu fac cheta ’pentru un sărac. — Ce sărac? — Eu! LOGODNA. Fermecătoarea ingenuă S. V. a unui teatru particular din Bucu­reşti, s'a logodit mai zilele trecute cu, unul dintre cei mai talentaţi caricaturişti ai noştri. Evenimentul acesta a fost viu comentat în toate cercurile. Ceeace a surprins în mod deo­sebit e faptul, că deşi logodna­ s'a rerpret­at producţiilor sale teatra­le, aflând despre această lungă logodnă, a exclamat: — Cununia are loc la toamnă?! Păi, asta numai e logodnă, e o a­­elev­arată longodnă. O nouă simfonie de R. Strauss Dr. Richard Strauss lucrează actualmenete la o nouă simfonie în patru părţi. Se știe că celebrul compozitor german şi-a consacrat în ultimul timp activitatea ca mai ales operelor dramatice. In noua simfonie Strauss atacă pentru prima oară după o pauză îndelungată forma clasică a­ sim­foniei. Director: SCARLAT FRODA De vorbă cu Ida Rubinstein O călduroasă pledoaria a oalelor şi dansatoare pentru arta modernă.— Arta pornografică a atins apogeul. — O criză a baletului. O nouă compoziţie a lui Meurlea Ravel Ida Rubinstein despre al cărui triumfal turneu european, primul ei turneu după o pauza de aproape un deceniu, am avut prilejul sa mai vorbim in coloanele «Ram­pei», se află de câteva zile la Vie­­na, unde, după reprezentaţiile da­te la Opera de stat, a binevoit să primească pe corespondentul nos­tru făcându-i o serie de declaraţii interesante. Credem inutil a releva aci încă odată importanţa şi valoarea cele­brei artiste.­­Amintim numai că Ida Rubistein, una dintre cele mai mari artiste ale vremii, a inspirat pe marii poeţi contimporani d'An­nivi­zio, Maeterlinck şi pe compozi­torul Claude Debussy. Ea a fost de altfel prima interpretă a capo­doperelor acestor creiatoriî. Cu atât mai interesante sunt deci opiniile exprimate de Ida Ru­binstein în cele ce urmează cu privire la arta modernă. — «Fiecare epocă vrea să gă­sească în artă expresia ei. De sute de ori se repetă acest adevăr evident. Formula aceasta a deve­nit deviza tuturor acelor cari, din cauza neputinţe­­lor se credeau obligaţi să creieze cu orice preţ ceva nou. Se vorbeşte adeseori cu dispreţ, despre tineretul de azi. Eu cred ca lumea nu înţelege idealurile sale. Adevăratul tineret, reprezentanţii autentici ai generaţiei care vine, nu urmăreşte senzaţiunea. Crea­­ţiunea lor întrupează numai ceea­ce un tânăr simte şi trebue să re­dea, intro vreme plină de con­traste, ca aceea în care trăim noi Toate acele gânduri, concreti­zate in sunete, culori şi mişcări, cari îl copleşesc pe străzile ma­rilor oraşe găsesc o exprimare în opera de artă. Numai un om măr­ginit va putea crede că produsul acestor impresiuni e de la început copt. De fapt însă atât tânărul de azi cât şi lumea care-l înconjoa­ră nu a atins încă maturitatea. Numai cu vremea şi cu încordarea tuturor forţelor, el va reuşi să se ridice deasupra haosului şi să-l domine. Oriunde îmi stă în putere, eu mă străduesc să-i ajut pe luptă­tori oferindu-le putinţa de-a îna­inta. Ignoranţa parveniţilor e me­nită să doboare acest tineret care luptă din greu pentru a-şi atinge ţelul. Numai ajutorul activ poate da rezultate preţioase». Ida Rubinstein a ţinut cu în­flăcărare această pledoarie ini­moasă pentru tineret. Faţa ei mi­nunată s’a îmbujorat, părând partică mai frumoasă decât înainte. Apoi celebra artistă vorbeşte despre arta coreografică. Ida Ru­binstein nu e numai dansatoare ci o artistă neîntrecută în toate domeniile artelor. — «Tocmai dansul necesita o înţelegere intensă — spune Ida Rubinstein- «Epocile culture» noa­stre se deosibesc prin felul de-a mişca trupul şi de-a da expresie gesturilor. Este necesar un com­promis între mişcarea naturală bestială şi arta hiperrafinată a simţurilor. Fiecare epocă a găsit o formă deosebită a acestui com­promis şi crede că epoca noastră e menită să creieze acea forma care, judecată obiectiv să fie cel mai desăvârşită şi mai originală- Se spune că baletul ar fi perimat azi. Deasemenea se afirmă că baletul s’ar fi banalizat şi realizarea unor noui nuanţe ar fi chiar imposibilă. Eu cred că încapabilitatea unora dintre artişti a creiat această opi­nie. Credeţi-mă că baletul va trăi mai mult decât multe dintre acel© mîşcări cari sunt azi prezentate sub denumirea de «dans artistic liber». Tocmai conlucrarea atâtor elemente diferite, muzica, decorul, actorii,­ dansatorii, încadrate in­­tr’un libret, asigură baletului ne­murirea». Ida Rubinstein încheie convor­birea vorbind despre faimosul «Botero» al lui Ravel. Cu această lucrare Ravel a provocat o ade­vărată­ revoluţiune muzicală şi scenică, întreaga lucrare e construita pe o frază alcătuită din trio melodic de 12 măsuri care se repetă fără întrerupere. Tema este desvoltată nnai prin toate instrumentele iar ritmul devine din ce în ce mai vertiginos până in caracterul unui adevărat vârtej. Acţiunea se petrece într-o câr­ciumă spaniolă. Ida Rubinstein dansează singură pe o masă enor­mă înconjurată de zeci de bărbaţi cari urmăresc dansul ei cu priviri bestiale. Această scurtă scenă coreogra­fică a constituit de altfel cea mai mare senzaţiune a turneului Idei Rubinstein, Ida Rubinstein ,Trecuta!“ la Teatrul National D­na Lily Popovici ­0X0­ „întoarcerea Soldatului Ulysse“ S-a reprezentat de curând la Essen, pentru prima oară, nouă­ piesă a lui Eberhard Wolfgang Moeller, «întoarcerea soldatu­lui Ulysse». Autorul, care este un tânăr scriitor de douăzeci şi trei de ani, a vrut să prezinte publi­cului una din problemele cele mai emoţionante ale vieţii con­temporane. La fel ca şi eroul lui Homer, principalul sau personagiu, un simplu soldat, se găseşte în faţa unei gene­raţii care s’a format în timpul războiului, şi pe care el n’o pricepe.­­ Această reprezentaţie, pen­tru care s’a utilizat toate noile resurse ale regiei (baut par­­leur, film, participarea publi­cului), a obținut un mare suc­­ces și interpretul principal Walter Reyman, a fost viu a­­plaudat. Teatrul In Cehoslovacia * Etatizarea teatrului national din Praga,­­ Im­­portanta teatrului în viata nationals cehoslovaci Zilele acestea guvernul va pre­zente, parlamentului un proect de lege, prin care se vor etatiza Tea­trul Naţional şi Teatrul Stavovske din Praga. Etatizarea Teatrului Naţional este rezultatul unor lungi meditaţii şi expresiunea unei foar­­te vechi dorinţi, căci naţiunea şi viaţa artistică cehoslovaca şi-au arătat de mult via lor dorinţă, ca prima scenă artistica cehoslovacă să fie asigurată la fel cum e şi tu alte state cu o desvoltată artă mu­zicală şi teatrală. Prin aceea, că statul preia asupra-şi datoria în­treţinerii şi administraţiei a­mbe­lor teatre, se garantează nivelul lor artistic şi reprezentativ, de ca­re naţiunea cehoslovacă, care a ştiut să-şi creeze o foarte impor­tantă poziţiune în teatrul modern şi producţia de operă, e fireşte foarte geloasă. Nu trebue să se uite, că rapor­turile cehilor faţă de teatrul Ibi făcut acum, cununia se va celebra Naţional diferă fundamenta! do w ____, tocmai la toamnă,­­ cele ale altor naţiuni. Teatrul Na- I inaugurat a căzut prada flăcărilor. .17n fecund autor dramatic, in-'ţional din Praga este pentru pojSe povesteşte, ©g p© «trări patyiftph lui simbolică a rămas până azi, după zece ani de libertate, întru nimic slăbită. Nu trebue să s». uite, că teatrul în general a avut cea mai mare importanţă în re­naşterea naţională, o importanţă mult mai mare decât chiar litera­tura cehă, a timpului renaşterii. Cuvântul viu al teatrelor celor mai mici cehe şi cu atât mai mult slovaci şi-au realizat aci o creaţie scena Teatrului Naţional, au rea­lizat o operă imensă şi ridicarea superbei clădiri a Teatrului Na­ţional n’a fost decât o mică rata a datoriei, a cărei greutate morală întreaga naţiune a simţit-o. Teatrul Naţional din Praga fa­ce încă azi parte dintre cel© mm mari şi mai frumoase clădiri tea­­trale din Europa. Cheltuelile rnt construcţie au ajuns în acele tim­puri la mai mult de 12 art’tecam coroane. Din punct de vedere ar­hitectonic, având în vedere şi im­­podobirile interioare de sculptură şi pictură, clădirea Teatrului este o eminentă operă artistică, care documentează înaltul nivel al ar­tiştilor plastici cehi de pe atunci. Teatrul Naţional a grupat încă de la început floarea muzicianilor şi ai artiştilor de teatru şi a ajuns prin­tre scenele cele mai de frunte ale Europei. Pe scena Teatrului Na­ţional din Praga au fost reprezen amintiri trafiofaste , că importanţa­ tete premisele celor mai în sem­porul ceh simbolul renaşterii na­ţionale şi­ a păşirii naţiunii cehe în lupta culturală mondială, sim­bolul victoriei asupra germani­zării forţate, care sub ultim,­­ Habs­burg­ a ameninţat existenţa naţiu­nii cehe, fiind în acelaş timp ex­presiunea sacrificiului şi iubirii către naţiune. Naţiunea a ridicat acest teatru din mijloace proprii în timpul celei mai mari opre­siuni. In 1880, când s’a încheiat constri­i­rea teatrului nu exista nici un singur ceh, care­ să nu fi cota­tribute fie chiar din mijloacele sale cele mai modeste, la clădirea acestui Teatru. Şi e necesar de a se sublinia, că naţiunea n’a eco­nomisit deloc, numai ca teatrul să. fie cât mai demn rid’cat. El. a fost clădit pe cheiul Vâltavei, cu faţada spre vestitul Hrad al regi­lor cehi şi a fost numte Cupola de aur a Cehilor. Jertfele, napunii n’au încetat nic­i atunci când Tea­trul gate construit, dar încă ne au plâns de durere. Poporul nu s’a descurajat şi în mai puţin de o lună s’au strâns sum© suficiente pentru reclădirea­ Teatrului. . Şi astfel in primăvara 1883 Teatrul Naţional cehoslovac a fost inaugu­rat în mod solemn la Praga. Mo­numentul renaşterii naţionale a fost durat, şi istoricii cehoslovaci sunt de acord in părerea, ca acest teatru a devenit centrul, inima în­tregii vieţi naţionale de mai de­parte. Acolo s-a desfăşura cel© mai solemne momente naţionale, acolo poporul ceh s’a întărit la sunetele operelor naţionale ale lui Smetana, pentru luptele viitoare şi complectă liberare. Un an şi­­jumătate înainte de revoluţia din timpul festivităţilor jubiliare tea­trale s’au produs la Teatrul Na­­ţional manifestaţii însufleţite pen­tru liberarea naţiunii, manifestaţii cari s’au revărsat în întreaga Pra­gă, şi au fost reprimate cu violetan­ţa de poliţie; acolo în acele mo­mente s’au adus în mod public i­­logii profesorului T. G. Masaryk, care a lucrat în străinătate şi carte pentru oficiile austriace a însem­nat prototipul trădătorului de pa­trie şi cel mai mare inamic. Austriei Nu poate deci mira, că de Tea­trul Naţional leagă atâtea sfinte nate opere ale artei cehe şi au de­butat cei mai străluciţi artişti mondiali. La Teatrul Naţional s-a creat tradiţia artei teatrale­­gice, pecial a operei Operele lui in Smetana, Dvorak, F’bich şi cete din timpurile mai noui, ale lui Foerster, Novak, Janacek, Ostrov şi ale altor mulţi compozitori ceho­exemplară, care se oglindeşte şi în aducerea pe scenă a operilor cehoslovace în străinătate. Statul a înţeles foarte bine, că e necesar a se acorda acestui tea­tru, care împreună cu Teatru­ Sta­vovske, a fost administrat până în­ prezent de către corporaţia regio­­nală. un cât mai mare sprijin, statul preia astfel şi datoria de a constra în timpul cel mai apro­piat şi nou proectatul Teatru —­­opera de stat, — urmând ca Tea­­trul Naţional să reprezinte în vii­tor numai drame. Puternica des­­voltare a teatrului cehoslovac ne­cesită şi această nouă întreprinde­re. Opinia publică cehoslovacă ■ede în etatizarea Teatrului Na­ţional o faptă de mare importanţă­ulturală, care nu va rămânea fă­ră influenţă nici asupra rep­rod­uc­­re­ei artei străine, reproducţie, care, şi în raporturile de azi s’a întAl­it cu cea mai bună apreciere din j de care ar trebui să se bucure au- R&ttea. css^cătorilor străini »lorii vienezi* Lenormand în străinătate Unul dintre cei mai jucaţi autori dramatici francezi în străinătate este desigur H. R. Lenormand. La Praga, teatrul Vino­­hrady joacă «Mixture». La Atena, teatrul Cotopoulis joacă «A l’ombre du mal», iar Teatrul Naţional anunţă «Si­­mimul». La Barcelona se joacă la tea­­trul Novedades «La Dents rouge». La JosephsiaJrLeater din Vîena se repetă «L’Am­our n»a* i­id­em, iar la Londra teatrul «Gate» anunță pentru 14 Mai «Mâncătorul de vise». ­oxo—— O operetă de Padillats In curând va avea Ioc la tea­trul Mogador din Paris, pre­m­iera operetei «Valencia», de popularul compozitor José Pa­dilla, autorul atâtor melodii a­­tunse celebre. José Padilla ­oxo- O piesa de contesa de Noailîes «Nostalgii», se numește o piesă pe care contesa de Noail­­les, distinsa scriitoare franceză a citit-o zilele trecute într’un cerc de literați parizieni. Opera Naţională in călătoria de Leonard Paukerow Opera din­­Viena la Stakin­ol.­ — Opera din Budapesta la Nürnberg. — Opera din Bratis­lava în Spania. — Dar Opera Români ! Revenit din străinătate unde am fost câteva săptămâni la Praga, Berln, apoi Viena, Budapesta fi­reşte că am putut aduna un foar­te bogat material de impresii şi constatări din lumea teatrală şi artistică. Aci voiesc să insist asu­pra unui eveniment deosebit de interesant, car© trebuie să suge­reze şi cercurilor noastre oficiale o acţiune la fel. Centrele mari muzicale din străinătate cum e Viena, Berlin, Praga, Bratislava, Budapesta etc. cami pana acum au fost surse pu­ternice de procurare de solişti pen­­tru sălile de concert, sau pentru operile din alte oraşe şi ţări, — de câtva timp au adoptat alt pro­gram de activitate. In loc­ de a trimete în străină­tate numai unul, sau doi solişti, trimet ansamblul întreg. Ne aducem aminte de marile succese obţinute anul trecut la Paris de ansamblul Operei mari din Viena Călătoria aceasta a Operei Naţionale austriace în Franţa, a găsit repede imitaton : Opera Naţională cehoslovacă din Bratislava, de sub conducerea ce­leb­ralui compozitor şi dirijor Os­car Nedbal şi directorul Văduv Jukcovsky au plecat în Spania şi au dat o serie de reprezentaţii strălucite la Barcelona şi Madrid, interpretând operele lor naţionale: «Mireasa vândută» de Smetana... Dalibor de Smetana, «fZouaateau opera romantică de Dworjac, un colorit naţional, ducând cu dânşii toate costumele şi decorurile ope­rei lor naţionale. Succesul a fost­ imens. In momentul de faţă ansamblul operei vieneze sub conducerea ger­m­anului dirijor Francisc Schalk obţine mari triumfuri în capitala­ Suediei. Pe de altă parte Oper­a Naţională din Budapesta a pornit acum la Nürnberg şi în ace­st stră­vechi oraş german se organizează o întreagă maghiară; sa, la 23 Februarie s'a deschis prima expoziţie de artă ungară la Nürnberg cu 400 de lucrări plas­tice şi de p’dtură maghiară. Iin a­­ceea­ zi s’a dat pentru întâia oară piesa ungară «Bizanţul» de Fran­cisc Herczeg. La 24 Februarie s’a dat premiera operei «Tenorul» a compozitorului ungur dr. Ernst Dohnanyi. La 26 şi 27 Februarie ansamblul operei din Budapesta va reprezenta în «Neues Stadtthea­ter» din Nurnberg opera «Nunta în Carnaval» de Poldini şi alte opere în limba maghiară. Pentru 28 Februarie e anunţat tot la Nürnberg concertul orchestrei fi­larmonice din Budapesta sub con­ducerea maestrului Dohnányi. Pe (Continuare în pag. II-a) Cântecul popular vienez (Wiener Volkslied) de Barbu Filaret * multe cazuri măsura 3/4 satisface însă perfect şi inspiraţia popu­lara. Astfel, o întreagă pleiadă de compozitori se străduesc şi astăzi să contribuie la liedul vienez, nave­­de la război încoace şi-a schimbat chiri­a şi fondul, pan­tem­ a­ satis­face publicul de bar O mică introducere: Subt Wie­­v este forma muzicală. In cele mai nerlied, ori Wiener Volkslied, nu trebue să înţelegem : cântecul po­pular, în sensul strict, al cuvântu­lui, ci creaţia vieneză inspirată din izvorul nesecat, al folklonului. E necesară distincţia între cânte­­cul popular din Austria, şi cel din Viena, sau cel vienez De ase­menea este bine de reţinut miş­ca­rea muzicei legere din capitala Austriei, şi apariţia cântecului artistic (Kunstlied, sau ungures­cul Mi­­dai), pentru cele ce ur­mează D­e­ un timp încoace s’a consti­tuit la Viena o asociaţie pentru îngrijirea cântecului popular vie­­nez. Această asociaţia a fost pri­mită cu neîncredere ;­­lumea s'a întrebat dacă în vârtejul jazz-ului de astăzi mai există muzică, popu­lară, şi dacă această marfă se poate căpăta tocmai, în Viena­­ ! Cu toate astea reprezentanţii genului popular de muzică vie­neză au redactat şi­n anul acesta un volum de cântece populare, documentând astfel existenţa a­­cestui gen. De remarcat este, cum am amintit, diferenţa între cân­tecul popular propriu zis, aparţi­nător marelui creator, anonim, şi rol inspirat din mediul popular, creaţia compozitorilor de muzică legeră. Această chestiune nici nu se mai pune în discuţie, căci ade­văratul foldlor, aşa cum se prac­tică la noi de un timp încoace, în Viena, nu se mai cunoaşte de la apariia operetei clasice, din timpul lui Johann Strauss-tatăL Motivul popular vienez, simplu atât ca invenţie, cât şi ritm, ser-Inca în decursul războiului mondial a apărut cântecul fl „Wien, Wien, nur du allem*’, de Rudolf Sienczynski ; soldaţii ve­niţi în concediu la reîntoarcere l-au dus în tranşee, şî astfel aces cântec a devenit inter’un timp re­lativ scurt foarte popular. In anul 1920 se re’ntoarce din captivitate apreciatul compozitor îr.că din timpul de pace, Ludovig Gruber, şi reuşeşte să adune in jurul seu mai mulţii libretcişti şi compozitori de muzică popularii, din şirul cărora s’a forma ceva mai târziu „Societatea pentru propagarea muzicei Vieneze’’, pusă sub prezidenţia maistrului Dietrich. De la Gruber cunoscute ne sunt următoarele cântece:: „Mein Mutters war a Weanerin”, „Wein­ Weib”, şi „Es wird ein Wein Sein’’. Autori cu aptitu­dini în direcţia aceasta mai sunt:­ H. Strecker Fibrich, Kronegger, şi Arnold, deveniţi cunoscuţi maii ales cu următoarele piese:­ „Das war in Petersd­orf”, „Es steht ein Bank im Schönbrunner Park’’, „A snasser Traum”, „Der W­eaner Lied’’, „Im Himmel Spielt der Ziehrer’’, „Du, nur Du’’, ș. a- Un muzicant devenit extrem de iubit publicului de radio este Bert SU­, wing, de la care înregistrăm . ..Eii­nes Schönes Tages wird’s vorbei sein”. Robert ■ Stole, unul dintre cei mai populari compozitori de mu­­zică legeră, a contribuit de ase­menea la acest gen, prin cânte­cele : „Im­ Prater blühen wieder din Bäume”, „Franz Schubert in euch ist die Welt verliebt’’, „Wien wird schön erst bei Nacht’’, etc. Nu mai puţin şi Benatzki, a­nd­ originalul Hernan Leopoldi, cu un talent universal, care este în­suşi librete­st­ul şi interpretul cân­tecelor sale. Udl slager mondial, i-a fost: „Wien, Wieen, sterbende Märchenstadt’’. Dintre autorii de operete, cari în fiecare an contribue­au un mare număr la cultivarea cânte­cului vienez, amintim încă pe berni­nezul Willi Engel Berg, maistrul Eysler, Richard Fall și Oskar Strauss.. * Dintre cântecele­ înșirate, multa au devenit cu adevărat populare, cu atât mai vârtos ca ele se cântă pretcutindenea, dar se cumpără foarte... rar. Trec din gura în gură (cum s’ar zice), iar editorii­ rămân pe lângă toa­ă popularita­tea lor cu rafturi întregi, n©vân­dute. De aci lipsa de încurajare

Next