Rampa, mai 1929 (Anul 14, nr. 3380-3403)

1929-05-20 / nr. 3394

2 StAMPA 4 - x ' ----——0X0----------— — ■ ......OXO -------­ftĂ # -# jLel Ul 2­ I M. a măriei buni și 1 rezistentă 2 m. $ i 1 o n nescro J bit rezistent și perfect la spălat Ul2i L*i31 J m. Americă superi- 3 oară ■J m. Zefir garantat la J spălat foarte reco­mandabil w31 J m. Sifon Alsacian su­­­perior, foarte reco­mandabil U i3­ 1 ni. Oxford englezesc | 1 culori garantate | utU j m. 1 n d­i a n fin fj 1 pentru rufărie Lel42 j Lel4i 1 ni. Percaluri și Stăm- | t buri cu desene ga- 1 rantate la spărit | 1 m. 1 n d­i a n supe- i h rior lat 100 cm. 1 il el AC m. Lenst francez de- Till sene darantate lat 80 cm. i Lel A­C m- Zefir de cămăş | TV desene moderne Le­ 4,5 m. R a n t or c­u fin J pentru lengerie şi 1 trusouri 1 LeiCO m- Zefir englezesc ti/C extra rezistent culori I garantate | U l5­ 1 m. Trader superior 8 1 şi rezistent pentru 8 rufărie bărbătească Lel6l­­ m. Fular extrafin 1 1 cu desene moderne 1 1 Lel6! 3 m. Opal şi March!- S­­­zet extra fin p. iufâ- I rie culor garantate | 1 Lei8i ț m. P­iptină superi- 1 J oară cu desene mo­­i derne pentru cămăşi jj 1 Ul9! t m­. Pânsă de ceai- I J ceaiuri practică foarte I rezistentă lat 150cm. | 1 Leii de ceai- | ÎUIJ ceaiuri superioară lăţime 150 cm. M 2 C m. Pânzâ de cear- j jj ceaiuri practică re-­j­zistentă lăţ. 200 cm. | Lel13 JJ m. PSîită de ceai- I j ceaiuri superioară. 1 lăţime 200 cm. Ul15 P m. Pinii de I 3 cearceafuri superi- 1 oară lăţime 220 cm u­l19 f| m. Stofă de lân­ă pură pentru ro­chii j culori moderne Ul22 )fl m. Olandă verda. | SU bilă lăţime 150 cm 1 LeioqnTM Kata v«rttatiia 1 8 u OUdc lână dit. cu.orl 9 Lei 00 C m. p°PSi*i de lână 1 £i3tJ pentru Rochi spe- j cialitatea casei 1 LeiQIO m’ Olandă E 1 ulii veritabilă lăţime i 200 cm. LeiUI e: r| m. Tolia tarrara | [i francez de mătase.?. I rufăr.e, dubluri, etc. xcepţiona! de convenabi­l 3 I gigcn ni. Srape de chi- § â Coli n® englezesc lat fl 100 cm. perfectă cai | |şiSoane ţi orânduri france­­ze, engleze, belgiene, elveţiene în toate lăţimile Pânu­t Vătăsăne, timapl Secţiune specială de Stofe engleze Stofe franceze Stofe moderne .. i„j.iii%panifisareua4. de DAME şi BARBAŢI din cele mai renumite fabrici vinde tei mai tituau­l m­irul Curţ ORGHIDAN Furnizorul Curţii Regale Casă Fondată în anul 1878 DEPOZITARUL Sifoanelor Schroll fEspediem In provincie prin poştă cu ramburs Strada Pânzari, 11 BUCUREŞTI Sect. I SĂNĂTOS'• c. I! ? puteţ­i„•ii m D°uâ I idealuri pe cari­­­ţ­­aţunete întrebuinţând PILULE DE REDUCTIUNE /SLABIRE) DE MARIENBAD LA FARMACII SI DROGHERII CEL MAI MARE SUCCES DE LIBRĂRIE IL ÎNREGISTREAZĂ ISimfonia Fantastica ROMAN de CEZAR PETRESCU 228 PAGINI 80 LEI Editura Naţionala m V S. CIORNEI . Voiajul in America Organizat de către Compania Wagons-Lits, Coock & Sohn și Holland-America-Linie, s'a fixat pentru 11 Iulie a. c., astfel că cei ce doresc a lua parte la această excursiune în Statele Unite, să se înscrie cel mai târziu până la 10 Iunie a. c. Această excursiun­e, organizată fiind de cele trei firme cu repu­taţie mondială, indicate mai sus, e o chezăşie că desăvârşita ei reu­şită este indiscutabilă. Se va face pe cel mai nou şi modern vapor la atendam, al cărui ranfort va fi o satisfacţie pentru călători. Pregrăirile făcute pentru această excursiune, întrec toate aşteptă­rile, mai ales ieftinătatea acestui splendid voiaj, care tentează pe oricine. Este deci la îndemâna oricărui motor de a profita de acest atât e rar prilej, consultând de ur­genţă programul la unul din se­diile societăţilor de mai sus. Pen­tru informaţiuni rugăm a vă a­­dresa la Compania Wagons-Lits, vis-à-vis de Palatul Regal sau la Holland-America-Line, str. G-ral Budişteanu 14, unde se pot con­stata frumoasele perspective ofe­rite de acest voiaj peste Ocean. Şezătoarea Soc. „Vatra“ Societatea culturală «Vatra», organizează pentru Duminică 19 Mai, a. c., în sala ateneului popu­lar «Dr­ Iuliu Barasch», sub aus­piciile secţiei culturale a Muni­cipiului Bucureşti, a II-a sărbă­toare culturală. Cărţi şi reviste Zilele acestea apare în editura «Ancora», volumul de poeme «Cina cea de taină», al domnului Camil Petrescu. MARELE DEPOSIT DE MĂTĂSURI ,TRIA­S" Strada Lipscani 52 (vis-a-vis de Cinema Lipscani) Vinde eftin Crépe de Chine $1 Georgette uni şi Imprimat Anny Ondra ne va fi prezen­tată din nou într’una din cele mai scutite creaţii ale ei: «Fiicele Evei». Este, după neobişnuitul succes obţinut cu «Fecioara Parisului», promisunea unui nou triumf al cinematografului. Căci Anny Ondra este o actriţă pe care, spre deosebire de atâtea alte colege ale ei, arta mută o poate număra printre adevăratele ei slujitoare. Ea îndeplineşte mai mult decât o cerinţă şi satisface aproape în întregime exigenţele artei căreia i s-a consacrat, căreia i-a îmbogă­ţit patrimoniul cu atâtea creaţii de valoare. Frumuseţea singură nu acordă nimănui dreptul să se numească actriţă de cinema, chiar dacă a jucat în zeci de filme. Frumuse­ţea singură nu ajunge sau, dacă vreţi, nu este nici absolut nece­sară. Se cere mai curând o oare­care particularitate simpatică. Un farmec personal, acel «charme» cu care denumim un suav amestec de gingăşie, graţie, melancolie, bună voe şi modestie. Elementele rămân întotdeauna aceleaşi, ceea ce variază de la ac­triţă la actriţă este doza în care misteriosul alchimist care prezida imensul laborator al universului le combină. Dacă se gândeşte să favorizeze pe una sau să neglijeze pe alta? Dacă e conştient de ceea ce face? Dacă pentru el lucrul e o simplă jucărie, care nu-l preocupă decât scurtul răgaz al câtorva secunde? Daca știe că rezultatul sinteze­lor sale devin vedete de cinema­tograf? Poate, și poate că nu-Oricum ar fi, Ann­y Ondra n­u se poate plânge, pe dânsa n’a fa­bricat-o Zeus într’un moment ne­fericit. Pe dânsa a înzestrat-o cu tot ce nouîi oameni cer de la nouile femei... Fiicele Evei... Acel care a realizat filmul, este, desigur, tot Karel Lamac, exce­lentul regizor care a dat şi «Fe­cioara Parisului», şi «Suzi Saxo­fon» şi «Primul sărut». Este, prin urmare, încă o che­zăşie a valorii pe care o prezintă acest nou film, menit să procure iarăşi câteva ore plăcute specta­torilor. «Fiicele Evei» vor vedea lu­mina ecranului, probabil, în pri­mele zile ale săptămânii acesteia. REP­ Viaţa tragedianei Rachel pe ecran Viaţa amoroasă a marei trage­­diene franceze Rachel, a fost transpusă pe ecran de unul din cei mai de seamă regizori ai ci­nematografului american , Row­land W. Lee. In rolul titular apare Pola Ne­gri care a realizat, după părerea unanimă a presei străine, cea mai desăvârşită creaţie a carierei sale. Parteneri­­i sunt Mils Asther şi Paul Lukas. Continuarea concursului artistic de afişe placat organizat de MAGAZINELE SCLAVIEI Bucureşti Lipscani. 37 PUBLICUL JUDECĂTOR Toate lucrările prezentate la participarea pentru Concursul Artistic din 12 Mai a. c., au fost reţinute şi aranjate într-o expoziţie in secţiunile de detail ale Magazinelor Sclaviei. Ori­ce cumpărător va putea aprecia şi vota lucrările expuse. Dintre votanţii primelor 4 lucrări ce vor fi întrunit numă­rul cel mai mare de voturi, se vor trage la sorţi câte unul din fiecare grup, decernându-se următoarele premii: 1) Costum Monica ultimul model 1929 2) Pullover MONICA 3) 6 perechi ciorapi MONICA 4) 3 perechi ciorapi MONICA de public vor primi Autorii lucrărilor alese premii ca mai sus. aceleași Cumpărători şi cumpără­toare nu uitaiî să cerefi odată cu bonul de cassă și buletinul de vot Despuierea scrutinului va avea loc sub controlul publicu­lui Duminică 2 Iunie 1929. A Al£Sr£ /MD/SP£HSA£fl PfMT/fli A 'CÜ/VSfMäßlM/lfrfi/rOWM/Mftr^ \ Mu n&up SĂNĂTATEA PRIN Viitoarele premiera „Fiicele Evei“ cu Anny Ondra -----------XOX-----------­ Pola Negri Vox populi, vox Dei! E sinteza reflecţiilor ce-mi provoacă maldă­rul de scrisori ce-mi încarcă ma­sa. E o dovadă evidentă, ce nu poate fi cu nimic refulată, că trăieşte intens în conştientul popu­laţiunii de pe meleagurile acestea năpăstuite un dor aprins de un ideal superior, care să-l înalţe pe culmile ariei. Şi, din această sim­plă investigaţie a noastră: Cari sunt artiştii români pe cari­­i preferaţi ni se limpezeşte, ca într-o zare luminoasă, nevoia ce pulsează, de la un capăt al ţării la celălalt, a rampei, la sclipirile căreia să-şi adape sufletul atât de bătut de nevoi, ogoindu-l într’o uitare de câteva ore, în vibrarea de game variate în care te prinde arta dra­matică. Dar glasurile ce ne-au trimis e­­coul lor din cele mai diferite un­ghiuri die fâşiei noastre de pământ ne-au mai adus o verificare: o ver­fectă armonie în stabilirea talen­telor, un bun simt remarcabil, o verificare in consacrările ce le-au statornicit nu atât criticii, cât anii cu puterea lor de nedezminţit şi de nebiruit. Negreşit, o înşirare aritmetică n'ar fi o contribuţie suficientă. E de rigoare absolută sa redăm ceea ce zace în fundul cugetului spec­tatorului, acest judecător anonim, ale cărui sentinţe sunt cele cari, de fapt, străbat prin stânca vremii, doboară nepăsările şi crează repu­taţiile. Atâta însă putem măcar releva: din tabloul ce l-am putut înjghe­ba, reies preferinţi aproape unani­me pentru fruntaşii scenei noastre, dintre rari citez, la întâmplare, câteva nume, rămânând, ca. in ur­mă, să şerpuim în amănunte ce ne­­-■or confirma, sau — pe de altă par­­te — repara omisiunile involunta­re pe cari ne pom fi făcut — nu nr aba redactării — vinovaţi. Ast­fel, printre cele dintâi din elemen­tul femenin: doamnele Maria Fi- Intti, Agcpsina Macry, Marioara Z’mni.ccnnu, Marioara Ventura, tiviră. Pwpscu, Aura Tinzesmi, Marioara V nici escu, Tant­zi Cu­­tava-Barorzi, Lennu Caler, Puia Tonescu, Maria Mohor iar din cel bărbătesc, domnii: Const. Nottara, Tony Bula* dr*. N. Tone­amui, I. Brezeanu, V. Maximilian, G. Sto­rin. Demetriad apoi Ton Manoles­­cu, G. Vracea, V. Valentineanu, N. Banăţeanu, G. Calboreanu. Fireşte, nici cei cari se ridică său dintre cei mai noi cari şi-au şi câştigat oarecare ascendent pe scara valorilor nu se pot plânge că nu şi-au cucerit simpatii. Vor avea prilejul să le constate în des­făşurarea expunerii în care ne a­­vântăm acum. Fireşte, o ordine de­săvârşită va fi cu neputinţă de realizat, din cauza vrafului imens ce trebuie clasat, a mesagiilor ce continuă să ,se abată cu fiecare cursa, dar atâta asigurare putem da, nimic nu va fi uitat. Albumul Ramonei Cari sunt artiştii români preferaţi A tout seigneur, tout honneur, Buland­ra, N. Bălţăţeanu şi A. Ma. Iniţiatorul se înscrie, cel dintâiu, cu doamnele Tanţi Cutava-Barozzi Marioara Voiculescu şi Maria Fi­­lotti şi domnii Nottara, Maximi­lian, Morţun, Lilly o admiră pe «Marioara Voiculescu pentru talentul său ne­întrecut şi pentru farmecu-i ne­mărginit». După Gr. Carol: «Storin, Bu­­landra şi Maximilian prezintă tra­gedianul, tragi-Comedianul şi co­micul cel mai desăvârşit. Maria Zimniceanu este artista noastră cea mai completă. Maria Ventura şi Marioara Voiculescu formează un duo de onoare». Ţine însă să mai adaoge: «Sunt mulţi alţii cari ar merita să stea alături de cei şase». Pentru un Spectator «cei mai talentaţi sunt «domnii T. Tancoves­­cu, George Vracs şi Tony Bulan­­dra» şi «doamnele Aura Buzescu, Maria Aventura şi Macro-Eftimiu». Nona­ Iaşi preferă «din teatrul românesc pe artistul Tony Bulon­dra, care e unic la noi prin ţinu­tă, elegantă şi fineţe în interpre­tarea rolului. E tipul perfect al Don­ Juanului şi al gentlemanului. E desăvârşit în toate creaţiile». Un caricaturist, gălăţean proslă­veşte pe doamna Marii Filotti: «De câte ori îmi reamintesc de ea, o simţire mistică mi se trezeşte în suflet şi mă îndeamnă «N cred în viaţa imaginilor. Cam­ doamna Ma­ria Filotti e o imagine zărită când­va, acum, ori în alt veac şi în al­tă lume poate... o imagine zărită sub chip de portret în vreuna din acele galerii vestite ale căror săli­şţi fac impresia unei feerii de i­­m­agini. Doamna Maria Fantti e par­că pogorâtă din acele labirin­turi ale culorii, de la care nu-ţi reaminteşti nici maestrul care a frământat culorile «i a imortalizat pânzele, nici veacul rând le-ai vă­zut». Deasemenea, «dintre artiste­le ce sunt în procesul de formare prefer pe concetăţeana mea dom­nişoara Didi Theodorescu». iar «dintre artişti ne bătrânul mg«,­stru Nottara. Nie- Sorcami. Tony­rius». Rose-Mary găseşte că «cel mai desăvârşit artist al teatrului bucu­­reştean este Valentineanu». Fivy caracterizează pe «Tantzi Cutava-Barozzi ca singura noastră comică, Maria Filotti delicioasa Zoiţică din Scrisoarea pierdută, Marioara Voiculescu temperament unic; V. Maximilian artistul rar de compoziţie, Pop-Marţian emo­ţionantul Manole». Domniţei îi plac, «în afară de artiştii cei consacraţi, ca Deme­­triad, Screauu, Ion Petrescu, Mi- Italescu ». «Puiu Iancovescu, pen­tru ascuţita inteligenţa cu care pă­trunde fiece rol... inteligenţă cu care-şi măreşte talentul; George Vraca, talent ce promite mult; are inestanţă în scenă şi seriozitate; V. Maximilian, talent multilateral; din fiece rol face o creaţie; T. Sâr­bu, cine nu e încântat când joacă Sârbu?» Apoi, «în afară de Ven­tura şi Elvira Popescu, Aura Al­­majan-Buzescu, Agepsina Macri- Eftimiu. Tantzi Cutava-Barozzi». Dochia crede că «Vracca e unul din cei mai buni artişti ca fizic şi ca joc, dar d. Bălţăţeanu e şi mai minunat», iar pentru Domini­que I.Gh. Vracca este delicios din toate punctele de vedere», părere pe care o împărtăşesc şi Mioara şi Julietta. Draga înclină spre «A­. Macry, artrita aristocrată. Aura Buzescu formidabilul talent», şi, dintre ac­tori, spre «impresionantul şi spiri­­tualizatul Manolescu». Nicodim Focşeneanu se închină pios «tenorului Leonard», iar din­tre cei în viaţă , atras către:­«Puia Tonescu-Mihailide, Lirica Petrescu Elena Zamora,­­ Bălţăţeanu, Dan Deniei­ros­ii P. Codruţ, Tony Bu Iardre şi V. Maximilian». Himber menţionează pe «Edgar Tstraev... teribil şi un joc particu­lar. Popu-Marţian... cum trebuie să fie; Bălţăţeanu... frumos joc excelent, timbru, dar...» E un «dar», cum ar spune romancierul...­­dar se prea crede». __ Monica ne descrie pe «A. Mariu Eftimiu» ca «artistă subtilă şi, da­­că-mi permiteţi să încadrez în rândul artiştilor şi regrisori, îmi iau libertatea de a-l numi pe d. Soare Z. Soare». Livia simpatizează pe «Emil Marinescu, Cupidonul femeilor; V. Vojen, drăguţ, joc frumos şi ele­ment de viitor; Alex. Marţian simpatie şi frumos; Puiu Tonescu- Miha­ide, o păpuşică; Marioara Zimniceanu, viperă (în sens figu­­rat) şi ochi de tigroaică». Preferinţele lui Puiu-Constanţa merg spre «Constantin Nottara, cel mai teribil tragedian şi care a ridicat mult nivelul teatrului ro­mânesc; 1. Brezeanu (numai îil rolurile de turmentat reprezintă naturalul) şi V. Toneanu», apoi: «Maria Filotti (pentru că — adao­­­­gă în nevinovată confesiune —­seamănă cu Titty B.), Marioara Ventura şi Elvira Popescu»­­Vania înşiră în primul rând pe «Maria Snefina de la Operă şi Ma­rioara Zimniceanu şi Maria Mo­­dor de la Teatrul Naţional». Valeriu-Olăneşti se declară pen­tru «doamnele Aura Buzescu şi A­­gepsina Macry-Eftimiu şi domnii I. Brezeanu, Maximilian, Morţun». George Niculescu clasează în frunte pe «Romulus Vrăbiescu, iar după el imediat «domnii Vracea şi Calboreanu. Dintre doamne: A­­gepsina Macry, Marioara Zimni­­ceanu şi Marioara Voiculescu». Pentru o anonimă «arista pre­ferată este Lenny Caller; artişti: Iancu Brezeanu, Morţun, Sorea­­nu». Panait Krihan, din Chişinău, în zelu-i înflăcărat, a recurs la firul telegrafic spre a ne comunica, cu entuziasm urgent, admiraţia sa pentru «Marioara Voiculescu, A­­gepsina Macry, Marilena B­idescu şi P. Iancovescu, Storin şi Foles­­cu». M. Voiculescu-Draga este pen­tru domnii Gh. Vracca N. Bălţă­­ţeanu, V. Valentineanu şi doam­nele Maria Mohor, Lenny Caller Puia Ionescu», Albert Sanorin alege pe «George Vracca, Al. Demetrisd, Popp­ Mar­­tian şi Ana Luca, Marioara Zim­­niceanu». Două prietene se rostesc pentru «V. Maximilian, pentru că, nu în verva şi jocul lui extrem de deli­cios, poate descreţi fruntea orică­rui om, făcând­u­-l să uite nul­in de r­ealitatea atât de crudă. I. Mano­lescu, cu jocul atât de natural, suferă şi trăieşte cu adevărat per­sonagiul pe care-l incarnează. Ga­by Danielopol, femeia cu surâsul îngeresc­­?i cu timbrul atât de cri­stal­ian, îți farmecă privirea ca intr o poveste feerică «î zâne». Ana susține că Ella Manu Premii" fesrte mult». Tonei Tudosie a ne admiratie pentru «Iancovescu. Timică, Fenti­­no», ca și Pentru «Lemny Caller, Biancu Lam­bru Alexan­drescu, Tantzi Cunava-Barozzi, Marietta Sadova, Nutzi Stănescu». Dease­­menea,^îl captivă Elena Zamora şi Taniu Kiriac în epo­ete: Kainer, SilMVîliu şi Tuki Fnemia în re­vistă». Tn dramă însă l-au «cucerit Jarioara Voiculescu şi Agepsina Macry». Nu uită nici pe «regre­ta­t-1 Leonard în Fritz«. Pică numește pe «Valentineanu»' 7*1 Simpatic și sentimental», iar All'sy îl arata «cald,„ si ne mer­ge la inimă... nouă fetelor». , Marii­ar­ette se întreabă: «Cine L tul decât C. Vracca ar putea sa­tisface pe deplin toate calitățile venite unui artist?» Geta optează pentru «Marinela cimniceanu. Maria Mohor. Cleo Pann-Cernăţean” *î Tnn Manoles­­cu. Vracca şi G. Baldovîn». Încheiăm pentru astăzi cu Vio­rica, neobosita noastră colabora­toare, care fine să fie mai amplă i expunere. Ţ)-sa ne aduce urmă­toarea contribuţie: «Este cea mai grea întrebare la ca­re trebue să răspund, cu care mi-am trecut­ viaţa la sursa muzicei şi a artei în Conservator. Cu cea mai mare modestie pot afirma ca sce­na romanească a evoluat cu psii gigantici, că avem mulţi artişti de valoare şi meritul e şi mai mare, dacă t­e gândeşti să socoteşti, de când datează teatrul românesc. Pe care-i prefer, să-mi cer iertare fa­­ţa de ceilalţi pe cari îi nepărti­­nesc. * «Maestrul C. Nottara, fostul profesor la Conservator şi decanul scenei rămâne creatorul tuturor personagiilor lui Barbu Delavren­­cea, profesorul şî părintele sufle­tesc a o întreagă pleiadă de artişti care a sădit din arta Iţii, câte uft altoiu, ce s’a prins din abondenţă, la­ o serie întreagă de fii ai artei, care reprezintă atât de frumos şi strălucit scena românească şi Ro­mânia în străinătate. Maestrul C. Nottara, prin el se’nțelege o lume ’ntreagă din cei mai buni artişti pe cari i-a creat şi astăzi ii fac onoare. «Nîculescu-Basu d°la Opera ro­mână, celebrul Don­ Basilio, cu vo­cea calda şi vibrantă, cu subtilita­tea jocului de scenă, recunoscut şi de patria muzicei Italia. «Maestrul şi compozitorul Geor­ge Enescu, care ne reprezintă pe toate scenele europene, făcând să răsune și dincolo de ocean doina românească, care plânge sau e ve­­selă cum e și sufletul românuîui adesea sbuciumat. ^«Celebra Darclée, care dacă au cântă astăzi, putem oare trece pe­ste aceea care a încântat cu vo­­cea-i divină o omenire? Care ne-a reprezentat de atâta vreme în ţări îndepărtate, ce poate abia ne cu­noşteau? Recunoştinţa noastră fa­­ţă de neuitata Darclée trebue să fie şi mai mare fiindcă ea e mama compozitorului Hartulani atât de apreciat în străinătate. Marioara Voiculescu te face să uiţi că eşti spectator, te târăşte în vârtejul piesei, plângi, suferi, te frămânţi alături de ea, şi, când cortina se lasă iar ea apare fără putere la rampă, în delirul aplâu- Ze­­Ai- Uiţi usuci lacrimile. «Alice Voinescu, deşi este pro­fesoară de istoria literaturii dra­matice la Conservator, pe care o socot femeia supra-naturală, un complex^de inteligenţă şi cultură, e o adevărată artistă ce dpbu­tează dela catedră, cu atâta talent distinsă conferenţiară», ca Dacă ziarul mi-ar pune la dis­poziţie toate^ coloanele unui m­­­ilisr, şi mea ti artx puieă prididi, faţă de muntele imens de părtici­­părî ce s’au adunat pe biroul meu. „A­e oprim, deci, aci, rămânând sa continuăm cu descifrarea celor­lalte în numerile viitoare ale «Rampei». Pentru acelaş motiv noua în­tre­­bare o amânăm pentru Durm­inica putoare. » ,K RAMONA Ce se ante Boncol, celebrul fantezist al music-hallurilor pariziene a tur­­nat la Berlin un film vorbitor.­­Marcel Therbier va începe în curând realizarea filmului sau ,© Enfant de l’Amour?,j­­s.. r­gini mini! O * aporut VIATA LUI LEONARD Un volum de aproape 350 pagini, 100 lei DE VÂNZARE LA AD­MINISTRAŢIA ZIARULUI Genarro Dini despre estetica cinematografului Marele regisor francez Germano Dini, autor al filmelor «Expiaţie», «Pateminate», «Noaptea de Vineri 7i», «Romanelli», «­Cetatea orbi­lor» etc. a acordat revistei «Filmul meu» un extrem de interesant in­terview din care spicuim următoa­rele consideraţii estetice asupra cinematografului: •— Cinematograful se exprimă prin imagini şi numai prin ele. Posedă deci o estetică proprie, construită pentru uzul imaginilor animate. Deşi la prima vedere, câmpul de activitate al filmului pare restrâns, ingrat, încă oferă loc vast de expansiune şi exploa­tare, înlăuntrul căruia se pot creia minuni estetice. Dealtfel a­­ceste limite au împrumutat azi u­­ caracter de elasticitate, şi su­­pleţă, încât regizorii moderni de­păşesc cu uşurinţă vechile fron­tiere, abordând terenuri ce intră deadreptul în domeniul gândirii pure, raţiunii celei mai rafinate. Chiar în acest ultim caz, imagi­nile singure rămân să statorni­cească contactul dintre realizator şi spectatorul de pretutindeni. Iată de ce regizorul se vede con­dus uneori de legi fixe, impera­tive, din care cauză nu-şi poate permite digresiunile romancieri­lor, ceia ce ar creia un haotic, in­suportabil pentru marele public. Iată de ce subiecte scrise minu­nat, romane admirabile, transpuse pentru ecran, dau filme sub-me­­diocre. Cineastul, care-şi caută sursele de inspiraţie în literatură, să nu transpună decât lucrările de acţiune, cu conflictul psicho­­logic rudimentar, ce se pot tra­duce uşor prin gest şi expresie. Admiţând că realizatorul a avut această grija, filmul tot reprezintă traducerea unei istorii scrise în alt dialect. De aci rezultă un grad oarecare de jenă, diferenţa de ritm dintre film şi lucrarea scrisă. Adevărata operă de artă cine­matografică, nu trebuie să aibă nimic comun cu literatura. Tre­buie să fie văzută şi gândită dea­dreptul în imagini şi realizată ca atare. Ansamblul filmului trebuie sa-i apară cineastului cu succe­siunea de scene ce-o comportă. In acest caz, regizorul nu va mai fi prizonierul unei arte diferite, de care trebuie să se libereze pe cât posibil, punând la contribuţie ori­ce efort. Scrisă în imagini lucra­rea sa va fi identificată ■vieţii, înainte de orice, filmul trebuie să fie expresia vieţi. Astfel, sprijinindu-se pe un fond solid de erudiţie, realizatorul va şti să resuscite legendele şi frumoasele istorii ale veacurilor trecute. Traduse direct în viziuni, se vor adapta mai uşor, fireşte, ecranului. S. O. S. Gina Manés, excelenta „vamp’ franceză, apare într’o nouă reali­zare de valoare. Este „S. O. S.’’ de Carmine Bellene, în care mai joacă Liane Haide și Andre Nox. ----------------------XOX——----------­ Corespondența filmului Carol. — Nu știu să fi jucat vre-o dată Ivan Petrovici într’un film american. Lola.­­— Opereta „Die tolle Komtess’ este de Walter Kollo. Da, tot acelaş compozitor a scris şi „Doui trandafiri roşii’’. Acea­sta era însă numai o romanţă. In film a transpus, dacă nu mă’nşel, regisorul Robert Land. .X»-— , -0X0- Gina Manes

Next