Rampa, septembrie 1929 (Anul 14, nr. 3483-3508)

1929-09-01 / nr. 3483

Cereţi la toate librăriile şi la administraţia ziarului .Ramna* 350 PAGINI, 100 LEI AZI IN TOATA CAPITALA Nu se vorbeşte decât de Minunata Revistă A. E.A FONFE... de­oarece scenele : Imbogă­ţiţii de război — Bărbaţii încornoraţi — Alesul Naţi­unei — Surugiul — Garajul Marghiloman — Şoferii de Cl. I şi II-a — Menajul — Mirajul — Femeia slabă şi Femeia grasă — Ionniţă Ne­spălatul — Femeia Goală şi Cioclul la Ştrand cu de­licioasele cuplete de actua­li­tate interpretate de sim­paticii artişti, d­resele : Silly Vasiliu — Rozina Wi­­quelin — Nutzi Mortun — Jeana Doljan — Olga Ha­bel şi d-nii: AL Bărcănescu — N. Kainer — Lică Rădu­­lescu — Nae Simionescu — G. Şerbănescu — S. Cris­tian — P. Einhorn, etc. etc. Stârnesc ropote de aplauze și visări la TEATRUL ELITE Cinema Fest Frascati — Calea Vic­toriei 33. Frumoasei® care îşi fac plaja la strand, ele­gantele care frequentează casele de mode, se vor zMfei «n WS kaim •A regăsi în paginile senzaţionalului roman STRAND cea mai recentă lucrare a lui P­INGUIN a cărui publicare a început-o »Rampa” POALA ALBA FEHÉR FOLYÁS scurgeri vaginale cronice, rebe­le, men­struatiune dureroasă ne­regulata, miros sudoare, vindecă sigur numai «GYNEK» la Dro­gherii şi Farmacii Recomandat de toate somităţile medicale, înapoiat în Bucureşti Dr. I. MIHALOVICI îşi reia consultaţiile Geneto-urinare, Syphilis Consult 11-1 şi 3-8 Pasajul Imobiliara, Scara Etaj I. Telef. 307/93. Sală de așteptare specială pentru Doamne RAMM Vreau să sper că cele ce urmea­ză nu vor surprinde pe nimeni, ca făcând o nota discordantă în aceasta rubrică, deoarece idealul m­ecanizat de stimata Ramona a fost tocmai acesta : de a da o cât m­ai mare variaţie coloanei redac­tate de d-sa, probă evidentă e Al­bumul său, care a apărut tocmai spre a înviora -uhrien, în care a­par aceste rânduri. : Plecând dela această ideie, mi­­am permis a abandona chestiu­nile de ordin psihologic printr'o chestiune de ordin fizic. Acel care e om sportiv, întor­­cându-se d'ntr’o călătorie de prin Cehoslovacia, Iugoslavia, Austria sau Germania, observa dispoziţia enormă care există între sportul indigen şi cel străin, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. E la noi o inferioritate, care a­­pare mai evidentă la feminism. Dacă luăm, spre a enumăra sporturile practicate de femei în ţara noastră, nu găsim, din punct de vedere cantitativ, decât tenisul și automobilismul, deoarece în ce­lelalte ramuri de sport, aportul femenin este aproape nul, doua sau trei atlete cari se ocupă cu a­­tletismul de o dată foarte recentă, două-trei cari se ocupă cu scrima, un număr mai accentuat de alpi­­niste şi înnotătoare, iar număr de­stul de mare îi dau amatoarele pe tinajului. Toate aceste observatul­ui sunt în oraşul Bucureşti (exclu­siv la O. N.­­­­., unde studente­le institutului sunt obligate). Dacă însă privim aceste mani­festări sportive din punct de ve­dere calitativ. "Situaţia e şi mai detestabilă. Străinul care ar vizita faimo­sul nostru ştrand ar fi încântat pentru un moment de sportivita­tea feminismului bucureştean, ca mai apoi să aibă o neplăcută sur­­priză, constatând că, din cele câ­teva sute de femei, numai o foar­te mică parte se ocupă cu com­plectul sport înotul, restul neve­­nind în acest loc decât din plăce­re de a fi un costum de baie. A­­ceiaș deziluzie ar avea-o dacă s’ar duce pe terenurile de tenis oricat din București, cari au de­venit mai degrabă un loc de «ren­­dez-vous» decât de sport. Românul însă care se duce­­ în Polonia sau Ce­hslovacia rămâne impresionat d­e­­fizicul plăcut al femeilor de-acolo, deoarece ele sunt sportive prin excelență, iar manifestările femenine sunt foar­te dese la Praga, Varșovia sau la Cracovia, unde ele fac sport în mod serios; la o piscină nu vei vedea spectacolul care se vede la­­strandul nostru. ’ h- ^: * 1 Manifestările de « cross-country» cari sunt atât de frecvente nu și Germania, la noi în far nici nu se pomenește; la Paris sau îa Berlin un «cross» atrage sute de concurente, care întrec cu mult numărul concurenţilor mas­culini la un «cross» în București. Aportul sportului, adică cultu­ra fizică, e de necontestat pentru sănătate, însă femeile române nu !Vor să ia acest lucru în considera­re. Le e frică de fortificare că te strică silueta, râd când au prile­jul de a vedea câte o alpinistă germană în costum de sport, cu câte un fizic de atlet. La noi în ţară singurele oraşe care au un sport feminin mai des­­voltat sunt Sibiul, Braşovul şi Bu­­cureştiul, în ultimul de o dată mai recentă, iar în primele două prac­ticantele sporturilor sunt de rasă germană. Specialiştii în educaţie fizică, au cei puţini din­ câţi avem, sunt în­grijoraţi de nepăsarea femeii ro­mâne, care duce la degenerare, şi conchid că­ dacă nu se produce o schimbare cât mai curând posibil vom trage consecinţele. Ei au dreptate, iar femeile nu ar avea decât de câştigat dacă ar abandona situaţia existentă. Şi, decât să facă marş forțat pe calea Victoriei, ar face acest lu­cru pe terenurile de sport, căci numai aşa am putea zice şi noi: «O minte sănătoasă într’tm corp sănătos». C. M- (student) RUBRICA­ FEMEII Femeia în sport luiiimb­rii FILM Culisele ecranului SPIOANA Fragment din scenariul d-nei Theo von Harbon «Spioana», filmul lui Fritz Lang pe care toată lumea îl cunoaşte, rămâne un exemplu tipic de film senzaţional construit cu mijloace pur optice. Fragmentul de sce­nariu pe care îl publicăm mai jos, permite cititorilor să arunce o pri­vire în metodele de compoziţie ale scenaristei Thea von Har­­bou. Aceasta utilizează —­ după cum se va vedea — detaliile cele mai neînsemnate, din a căror mă­­estrită combinaţie obţinem efec­tele cele mai puternice. SCENA 272 irisul se deschide Compartimentul Sonjei din vago­nul de dormit este pregătit pentru noapte şi fel de fel de nimicuri se văd : flacoane pe măsuţă mantoul atârnat în cuier Sonja ■. •"'! v,.tS pune peste perna de la cap o per­niță de mătase, se’ntoarce spre fereastră — încremeneşte văzând —, pe linia de alături un comparti­ment de vagon-lits, în care tocmai intră numărul 326, fără a o observa pe Sonja, ea face o mișcare, ca și cum ar vrea să-și cheme iubi­tul, apoi se ascunde în dosul man­­toului din cui. Aproape, Sonia dând atent la o parte mantoul vede : și | nMBf Izolat, văzut din perspectiva Son­jei : • tfjii fereastra compartimentului numărului 326, care tocmai lasă jos perdelele. Sonja se reazămă de peretele cu­peului, cu mâna la gură, ca un copil care vrea să’nceapă sa­t PlâES*, ochii ei privesc țintă fereastra cu perdelele lăsate. SCENA 273 Oară , de aproape , șeful de gară dă semna­lul plecării. SCENA 274­­ Compartimentul Sonjei — afară, aproape: cupeul Sonjei începe să alunece. Sonja se repede la fereastră, vede : SCENA 275 Compartimentului numărului 526 afară văzut din perspectiva Sonjei: va­gonul stă pe loc, perdeaua com­partimentului e lăsată, peste tot tabloul trece mare numărul va­gonului : 35.133 SCENA 276 Compartimentul Sonjei înăuntru Sonja privind dela fereastră cifra, în­chide o clipă ochii: — Unde a mai văzut acest număr? degetul arătător de la mâna dreap­tă schiţează uşor în aer: — 3... 3 — dar ea nu-şi poate aminti — îşi duce mâna stângă la tâmplă — privirea-i străluceşte deodată, dar nu-i încă deplin conştientă. — cifra — cifra SCENA 277 Compartimetul lui 526 trenul afara , la fereastra deschisă a culoarului stă No. 326 şi-i strânge lui Franz mâna, trenul porneşte ... mâinile se despart. SCENA 278 Peronul gării văzut din perspectiva lui 326, Franz aalqţji, tocmai işi scoate mâna din mâna lui 326 când îşi aminteşte ceva şi fuge după trenul care a început să meargă : «Eram cât pe aci să uit, să vă dau ce-am găsit dăunăzi în automobil...» Şi scoate din buzunar talismanull Sonjei, îi tine, fugind mereu mai iute, sus. SCENA 279 Compartimentul lui 526 trenul afară, la fereastra deschisă. Nr. 326 și mâna lui Franz care aleargă cu talismanul în degete Nr. 326 întinde mâna lui Franz care abia mai poate tine pas cu trenul. Franz rămâne în urmă. SCENA 280 Compartimentul Nr. 526 Culoar în tren: la fereastra des­chisă a culoarului stă Nr. 326 ’­­ cu talismanul în mână, mână, ochii săi se închid în timp ce gura se deschide • • • conductorul vagonului­ vine, salută foarte respectuos, închide fereastra Nr.* 326 respira adânc ascunde talismanul în buzuna­rul dela piept şi aruncă o pri­vire în: I I alta perspectivă : cupeul de ală­turi în care şade Monier, care, ca şi cum n’ar observa nimic îşi aşează lângă el servieta şi deschide un ziar Nr. 526 a cărui uşe intră in compartimentul său se închide. sălilor mondiale şi numărul scau­nelor. : ‘ I ■­­ Populaţia Europei se cifrează la 451.000.000, sau de peste de două ori populaţia Americii To­tuşi, în Europa nu sunt decât 22.000 săli, pe când în America sunt peste 25.000. Asia deşi are o populaţie de 995.000.000 locuitori, n’are decât 3.000 săli. Suma generală a încasărilor în lume atinge cifra de 160 mi­­liarde lei. ‘ & D . Willy Fritsch a interpretat în «Spioana» rolul agentului de politie No. 326 Movili-Techirghiol. Pentru Sonya Din cel mai pitoresc loc de vile­giatură (ales de mine ca refugiu), raspund strigatului tău de durere. Sunt singură intri un locşor izo­lat şi murmurul Peleşului mă a­­■­ompanîază în convorbirea mea cu tine. Răscrucile vieţii sunt grele, micuţă Sonia, şi fac din noi, a­­cerile ce trăim cu sufletul, nişte desrădăcinate (învinse) în viaţă. Noi nu ne cunoaştem, dar ini­mioarele noastre sunt surori şi fr­anţel­eg atât de bine, ca una ce a fost alimentată cu decepţii şi-a su­ferit nespus. Eu am fugit de lume, natura consolează şi, împreună cu litera­tura, îmi sunt cei mai buni prie­teni... Duioasele tale rânduri mi-au pătruns adânc în suflet, răscolim­du-mi multe amintiri. Identic e şi cazul meu ; ne lea­gă aceea o poveste... La miin­e a trecut un an de nopţi albe şi zile lungi de gânduri, chi­nuită de aceeaşi întrebare : De ce? Nici azi n’am găsit răspunsul... Băeţii sunt prea rafinaţi şi com­plicaţi ca să-i putem pricepe noi, atât de sincere în iubire. Tu să nu faci ca mine, distrea­­ză-te dacă poţi, dar fugi de gân­duri, ele scorononesc toate rănile şi, pe urmă, la ce bun ? Nici tu nai să înţelegi niciodată. Eu am ajuns la concluzia (iartă-mă dacă ţi-o spun fără să te cruţ, dar eu vorbesc de mine) că toată dragos­tea Lui pentru mine a fost o tre­cere de timp, un studiu în cel mai bun caz, sau egoism şi vanitate. Ei, tinerii, nu mai iubesc ; azi cal­că tot în picioare pentru calcul şi interes. «Mamor n’est que mensouge et saufrir est sa loir. Nu disperai Timpul poate îţi va cicatriza rănile, iar nu prelungi această stare, care nu e decât o a­­gonie chinuitoare. Uită-l ! După furtună, soarele e mult mai stră­lucitor. Vor veni zile senine şi fru­moase pentru tine. Romanul meu însă e mult mai trist. Am douăzeci şi patru de ani, nici prea urâtă, nici prea săracă, totuşi pe mine nu m'a iubit nicio­­odată un băiat, căldura adevăra­tului sentiment pe mine nu m’a încălzit şi câtă nevoe aş fi avut... căci şi soarta m’a lovit greu... Am privit şi eu răsărituri şi apusuri de soare, primăveri Cu flori multe şi idile, tot ce respiră numai dra­goste şi poezie De ce oare mi-e dat să văd tot şi n'am dreptul să mă bucur de nimic? Unul după altul se duc cei mai frumoşi ani; ca mâine, am să fiu bătrână şi mă întreb: la ce bun am trăit ?... O viaţă plină de griji şi amă­răciuni, întunecată de răutatea lumii, în care nici o rază n’a lu­cit şi pentru mine. Sunt o fire entuziastă, idealistă şi impresionabilă, care a iubit şi suferit mult, înţelegând, deşi cam târziu că... «L’amour n’a rien de commune avec la joie­­ l’amour cest aimer et vos la tout■». Iartă-mă, dacă, în loc de ali­nare, te-am indispus. N’am darul condeiului, ţi-am scris din inima, aşa cum am simţit, şi te-am ales pe tine, convinsă că n’am greşit. KARMEN Scepticism O spovedanie Ce mic este, vai, omul faţă de nemărginirea naturii! Marea cu imensa-i întindere, care oglindeşte adesea multe visuri, te poartă uşor spre melancolie. Dintr’un simţi­­mânt neexplicabil, care îmi cu­prinde întreaga fiinţa, îmi dea­­păn uşor de pe axa vieţii firul po­­vestei mele. Sunt la Movila-Tochirghiol■ Vin aici de câţiva ani, la băi de mare. Contez ca un bun înotător, ca un bun dansator şi, în sfârşit, mai mult sau mai puţin sportman. Di­stracţiile mele favorite sunt băile de mare şi dansul, sau, mai bine zis, flirtul. Uşuratic, eu nu dam mare importanţă la nimic, căci, după cum un fluture sboară din floare în floare,­­tot aşa şi eu flir­tam zilnic, atât cu duduiţe cât şi cu cuconiţe. Intr’o zi mam­ dus, ca deobiceiu la cazinou sa dansez. La o masa o observ pe ea. Sta singură şi, după toată atitudinea, părea că voeşte să danseze. Frumoasă propriu zis nu era, dar foarte simpatică. Avea un» fluvid ciudat în ochi, cari arun­cau priviri languroase, pline de fo­cul tinereţii ce palpita intri însă. Am invitat-o la un bans, m’am­ prezentat şi am început o convor­bire prin nelipsitele complimente banale-Vexată, mă întrerupea adesea cu mici spirite ironice. Mi-a plăcut, mi-era dragă. Am aflat că idealul ei ar fi nu unul frumos, ci unul inteligent, politicos și, mai presus de toate, spiritual. De-atunci am invitat-o continuu la dans, iar prietenii îmi spuneau că sunt până peste urechi îndră­gostit de ea. De obiceiu, cu toată lumea mă dedau la glume şi sunt vesel; faţă de ea însă sunt timid şi tac, căci mai niciodată nu reuşesc să spun ceva bun.A continuat totuş şi chiar am devenit un obiect de ironizare pen­tru cunoscuţi, sunt chiar ridicol. De câte ori voiam să-i mărtu­risesc cât mi-e de dragă, o teamă nedefinită mă oprea. Iată însă că a apărut un altul i X N 4. Bun înotător, obişnuit al tirului din Bucureşti, ca şi ea, îi arată, spre disperarea mea, un in­teres crescând şi nici­decum za­darnic.­­ Degeaba caut să-mi îndrept paşii acum în altă parte. Ea toi apare j pretutindeni. Zadarnic în­cerc să rup lanţul care mă târăște în spre ea. J O, voi, buni cititori ai «Ram­pei», ajutafi-mă să-mi lămuresc inima! Care vă va fi sentinţa P­ ­ony darján *----------OXO------------ -W­ Statistică Se află învestită în cinemato­graful mondial, suma de dolari: 2.715.000. 000 sau în lei, abia 434.400.000. 000. Orice s’ar spune, suma e fru­muşică şi tentatoare! Un budget de ţară mijlocie, aproape. Din suma de mai sus, America de Nord şi Sud, contează pentru cea mai importantă parte, adică dolari, 1.700.000.000. Europa în­seamnă numai restul. Australia are învestită suma de dolari 10.000.000; Asia, 3 mi­lioane, iar Africa numai 2.000.000. Populaţia America este de 207.000. 000 oameni; cum numărul sălilor de cinematograf, este de 25.000 înseamnă că la 1.000 lo­cuitori, sunt 53 de scaune, numă­rul total al scaunelor fiind de 11.000. 000. Populaţia de pe cele 5 conti­nente, atinge cifra de 1 miliard 793.000.000. Numărul sălilor este de 52.000, reese că America de-­­ Îijîe peste jumătate din numărul 1­ ­000- ALBUMUL RIHOHEI De astădată ,abordăm şi o lă­ture socială. Ne-o prilejuieşte cu Ionel Tudosie, care-şi exprimă dorința de a pune următoarea în­trebare: " -OXO­ Cuvinte despre cinema­tograf Prin ceea ce a făcut, Abel Gance se afirmă ca un iniția-^ tor, un precursor aproape unic în lumea cinematografică. — oxo—..­­. :­­ AR FI CEVA DE OPUS LA’ CĂSATORIA INTRE DOUĂ PERSOANE DE RELIGII DIFE­RITE? O însoţeşte şi de câteva cuvinte explicative: «Am doi prieteni: unul este creştin, ea evreică. Cul şi amândoi, ea frumoasă, se iubesc mult. Le­gătura lor nu e însă privită cu acid buni­le părinţii băiatului». Discuţiunea fn jurul acestui punct nu este nouă. Rubrica noa­­stră adeseaori a atins-o. Dar so- MH precise nu s’au evidenţiat. Şi firesc, cât vor exista confe­siuni deosebite, drame pasionale provocate de bariera ce ele con­­stitute în unirea a două inimi se vor înregistra mereu. Suntem convinşi că cititorii şi cititoarele noastre vor cinsti în­trebarea cu aceeaş ardoare ce au manifesta­t-o şi la celelalte. Răspunsurile se primesc în cursul săptămânii. 1 Leatrice Joy intr’un film vorbitor Leatrice Joy, celebra vedetă a­­mericană, va apare și ea într’un 1 Leatrice Joy fum vorbitor pe care-l va rea­­liza registrul Donald Crisp. . Poveste.... Pentru acei... cari'mi fac critica A fost odată un fiu de cioban, care şi el era un mic ciobănaş... Şi timpul trecea, iar ciobănaşul creştea în sunetele tălăngilor atâr­nate la gâtul oiţelor sale dragi, pe cari le păzea, şi’n sunetul flucru­lui său din care cânta numai şi numai pentru oiţele sale dragi... Dar iată că liniştea sa şi a oiţe­lor fu tulburată de către oameni cari au penit să se liniştească şi să-şi odihnească nevoii obosiţi de veşnicia mileniilor cari au trecut din ziua când bătrânul Adam fu alungat din veşnic visatul para­dis... Şi ciobănaşul de altădată, care acum era un cioban tânăr, privea cu sfială pe oamenii aceia, cari nu purtau cojoc şi opinci ca şi dân­sul şi cari vorbiau un graiu din care numai doar câte un cuvânt mai aducea cu frumosul graiu pe care el îl ştia şi ’n care vorbea oi­ţelor sale dragi... Şi-l rugară să cânte... Şi cântă ciobanul din fluere, şi ascultau oamenii şi oile şi vântul par’că asculta... Se depărtară oamenii după cân­tecul ciobanului, dar o fată care culegea flori mai rămase şi-l rugă pe cioban să mai cânte Cântă iar ciobanul... pentru fa­tă, pentru ochii ei pe cari îi îndră­gise... cântă doina, darba care-ţi frânge sufletul... doina cântecul su­ferinţelor noastre., doina cântecul durerilor noastre ascunse... doina cântecul iubirii neîmpărtăşite.. Şi pământul şi florile şi iarba tresă­­riră, iar oiţele înţelegătoare înce­tară păscutul şi-l ascultau. Iar fata... fata râse şi aplaudă... — A fost frumos, îi spuse, şi voiu chema şi pe ceilalţi să le cânţi şi lor... Dar ciobanul nu mai cânta de­­atunci, decât când era singur... pentru sine... pentru oiţe... pentru vânt şi pentru florile câmpului. MAXIMILIEN CRISEANU •! )$ng

Next