Rampa, octombrie 1929 (Anul 14, nr. 3509-3534)

1929-10-02 / nr. 3509

2 ÜBR­AMPA TRICOTAJE PROSOAPE mc­alta n in te HAU­Q i,i» TRICOTAJE CIORAPI MAnu II t1AR0CHinAM£ inCALTAnntTE HAUBtf* SOLAVICI SOLAVICI SOLAVICI LIPICAm 37 LIPICAM 37 LIPICAM 37 Mâine Miercuri 2 Octombrie orele 9 jum. seara Deschiderea ster gimnel de Iarnă la CHAT'NOIR cu un grandios prog­am de Music-Hall în frunte cu vedetele mond­­iei Kari Liban, Bazola, Matahaski, Zizi Moustic, Iana Tamar, Kabrejaz, Jazz și Orchestră Tango ObcertsafT marco fabricer pe frecane f­ans la VIZITAU MAGA­ZINELE MELE de DETALIU STR.LIPSCANI 75 CAL.CRIVIȚEI 130 ÎNTOTDEAUNA ASORTATE CU CREPEdeCHINE CREPE PAPIK­OH GEORGETTE CREPE SATIN ETC. ETC. IN TOATE CULORILE u.itfC . Pentru sezonul de toamnă puteţi cumpăra: noiasori pure naturale tatai illene lianele de lână flanele de Bumbac Ciorapi slinul $1 cn d.$en del­a MAGAZINELE Dr. GERKEZ din Strada Lipscani 75 si Calea Griîitsi 130 CU PRETURI I EXTMEM DR REDUSE Renumita fabrică de ciorapi de mătase „Trei Coroane" a lansat pentru sezonul de toamnă şi iarnă „Ciorapul Trei Coroane“ en In­ faţă. Acest ciorap are toate însuşirile dorite. El satisface toate pre­­tenţiunile moderne de eleganţă şi supleţe şi fiind de o elasti­citate extremă, se mulează perfect pe orice formă a picio­rului. „Ciorapul Trei Coroane“ în fii fată) este adevăratul ciorap higien­ic şi CELE MAI MARI SOMI­TĂŢI MEDICALE din străinătate, au confirmat că acest cio­rap fereşte de gută, reumatism, varice, etc. veniment care este din cadrul a­num­itelor premiere alei Bucureş­­ilor. Dar despre acest grandios film a lui Eric von Stroheim s’a scris itâtea în coloan­e noastre, încât •vnei nu mai credem necesar să in­sistăm, asupră-i. Căci publicul va avea, în sfârşit, prilejul, să admire mareă operă a lui Stroheim, „Simfonia nupţială“ la Select ! IA «Simfonia nupţială» va fi pre. i DISTRIBUŢI zentată astăzi pe ecranul cinema-I ERIC VON STROHEIMDes­­tografului Select. Este, desigur, un­­­pre baronul von Stroheim s’au mai scris în aceste coloane câteva ar­ticole. Dar ele n’au putut risipi misterul care învălue caracterul acestui poate cel mai curios dintre proeminenţii ecranului- In «Sim­fonia nupţială» el repare din nou ca actor, ceeace n’a mai făcut dre proape cinci ani. FAY WRAY Fay Wray, care interpretează rolul lui Mitzi de care se femor­e­­zează Stroheim, e nouă în lumea filmului, dar va produce, după în­suşi expresia lui Stroheim, senza­ţie. ZA-SU PUTS Za-Su Pitts este una, din cele mai mari tragediene ale Americii. Stroheim a întrebuinţat-o în toate filmele sale şi ea a creat în toate tipuri de neuitat. GEORGE FAWCETT Pe George Fawcett cititorii şi-i amintesc­­fin sute de filme în care schiţă câte un tip de toată îngă­duinţa sau un unchiu sfătos. REGISORUL ŞI AUTORUL Eric von Stroheim este şi au­to­rul scenariului şi regisorul. Un concurs organizat de curând de tarul «Film-Daily» a ales pe Stro­heim drept cel mai mare regisor al Americii. SCENARIUL Tot Stroheim a scris și scenariul, asistat de ziaristul Harry Carr, as­tăzi director artistic la Paramount. MUZICA _ Muzica adaptată acestui film va fi o adevărată surpriză pentru pu­blicul bucureștean, care va avea deasemeni prilejul să asculte un excelent cor, ce va acompania fi­nului­te părţi ale «Simfoniei Nup­ţiale». • Prinţii von Rauhenstein sunt în­­tr’o mare jenă financiară, dar ei ’speră să scape de ea, în ziua când tânărul prinţ Niki von Rauhenstein se va căsători cu o fată bogată­ Părinţii săi îşi dau toată osteneala să i-o găsească. Dar Niki e un ofiţer tânăr şi dor­nic de viaţă, şi pentru el contează banii mai puţin decât dragostea. Cu prilejul procesiune! din Joia verde la Viena, el o vede pe Mizzi Schrammel, o fată din popor, ca­­re-i place foarte mult Calul său sălbăticindu-se, o loveşte pe tâ­năra fată în picior, şi Mizzi e dusă la spital. Aci Niki o vizitează şi reuşeşte să-i câştige simpatia. Du­pă însănătoşirea ei, o vizitează în taină, şi într-o noapte parfumată de primăvară, când privighetoarea cântă şi merii îşi scutură florile, Mizzi ambnită de dragoste, îi apar­ţine lui Niki. In aceiaşi noapte, tatăl lui Niki a acceptat propunerea bogatului negustor Horngruber de a-şi căsă­tori fiica cu Niki, în schimbul ce­lor 20 de milioane pe cari le are zestre Cecilia Horngruber. Faptul că fata aceasta te şchioapă, nu-l deranjează prrea mult pe bătrânul prinţ von Rauhem­tein. P.* Niki însă, amănuntul acesta îl interesează mai mult, dar el nu se poate împotrivi voinţii tatălui său, care-i porunceşte să facă ce a hotărât ispitindu-l totdeodată cu mirajul celor 20 de milioane din zestrea şchioapei... Şi cununia se celebrează. La poarta bisericii, in ploaie, stă prin­tre curioşi şi Mizzi-luzzi care a fost părăsită atât de laş, Mizzi care nui-l va uita niciodată pe iu­bitul careia i-a aparţinut. Şi fiind că adoratul ei Johann vrea să-l împuşte pe Niki pentru fapta sa, Mizzi se sacrifică, promiţându-i că-i va fi soţie, numai ca să cruţe viaţa bărbatului iubit. SUBIECTUL ÎNSCENAREA Pentru realizarea «Simfoniei nupţiale» s-a reconstituit la Holly­­roood biserica Sf. Şt­fan din Vie­na, grădinile de vară din Grinzing, localurile de petrecere cari au e­­xistat rrtilmente în capitala Aus­­triei înainte de războiu. Serbarea foii verzi a costat sute de mii de dolari, căci e făcută cu un lux d­e amănunte neobișnuite chiar în fil­mele americane. Lya de Pufn­ e pe cale de-a cuceri în Anglia titlul de vedetă a filmului vor­bitor. fi Ci NÉMA Premiera da astSzi Filtr»p­e de eri REP. In momentul în care avântul filmului vorbitor pare a­ pecetlui soarta artei mute, Marcel l’Herbier obţine mare succes în America de Sud cu filmul său «Le Vertige» din care se poate vedea mai sus o scenă. (Emmy Lyon și Jaque Catelain). # Au sosit ulti­mele noutăţi pentru seionul de iarnă, nu S T O F I CATIFELE şi MATASUR la magazinu! „VILLE DE :: 8» A R I SM :: Bucureşi, Str. Lipscani No. 61 ŢIE „SUFLET STRAIN“ Iată ce am căutat neîncetat un În­delung timp, în „rubrica Ramonei“ ! Intensa dorinţă de sinceritate care vibrează in rândurile tale „Suflet ••train“ şi care să răsune şi In inima mea ! Nu-mi pare rău că am aşteptat atât; bucuria e mai mare când aşteptarea a fost lungă şi ai crezut-o zadarnică. Citesc regulat „Rampa“ şi am con­st­atat că unele articole luau mai mult forma unei lupte pe calea lite­raturii, înfăţişând poveşti de dra­goste, sau exagerând unele simţiri proprii, aşa fel descrise, incât nu mai dam­­ seama la cuprinsul in sine — acţiunea —, ci observam mai mult stilul, care tindea spre pagini de roman. Am crezut că niciodată nu voiu citi acele rânduri cari să-mi desv­ălue su­fletul iubitor de sinceritate şi prie­tenie. Şi iată că „necunoscutul prieten“ mi se înfăţişează azi, aşa cum l-am visat îndelungă vreme ! Din depărtare, din neant, îţi în­tind mâna şi vreau să o strâng pe a ta, prin aceste şire, cari îţi vor­besc de un suflet tot atât de străin, visător, singuratec şi trist ca al tău, care nu are alt tovarăş cu care să se înţeleagă decât o vioară ! Ei l-am destăinuit cu întâile bătăi ale inimii mele şi cele mai frumoase năzuinţi ale sufletului meu, căci lu­­mea nu mi-a inspirat încredere. Dar această prietenă — vioara — n’avea decât bunătatea de a-mi as­culta fără cârtire destăinuirile mele, câte­odată dure­rase şi adesea pest­e Piste. Când îmi inspira avânturi, mă­ lo­veam crud de lipsa unei inimi care s’o în­ţeleagă pe a mea, cu toate aspiraţiunile mele şi atunci cele mai curate intenţiuni rămâneau fără rod. Alteori, învăluită în umbra serii, biciuită de amărăciunea vieţii şi de vitregia soartei, care mă ţine strâns legată de fiinţe, cari nu mă înţeleg şi le simt străine de sufletul meu, întindeam braţele un necunoscut, im­plorând existenţa unei fiinţe cu care să pot sta de vorbă şi tânjeam în dorul de a te găsi pe tine „Suflet străin“ ! Am­ simţit că mediul în care trăiesc nu-i cel care-mi trebuie şi am dorit să găsesc prietenul atât de căutat za­darnic între cei din juru-mi. Doream „necunoscutul“ căruia să-i desvălui sufletu-ml întreg şi eram si­gură că ne vom călăuzi reciproc paşii pe cărarea vieţii in mod dezinteresat, căci suntem necunoscuţi, şi, învăluiţi în acest mister, sufletele noastre se vor uni din depărtare, regâsindu-se cu un farmec atât de fin, căci nu vom fi în situaţia de a ne lăsa impresio­naţi nici de înfăţişarea noastră, nici de privirea umedă şi visătore a o­­chilor noştri, nici de graiul nostru. Numai sufletele noastre vor vorbi şi sunt sigură că, acolo unde ele vor­besc, acolo toate patimile omeneşti tac ! Nu doreşti şi tu tot astfel prietenia unei necunoscute ? Ştiu că-ţi vor scrie şi altele ; dă-mi, totuşi, o mică parte din prietenia ta şi primeşte-o întreagă pe a necunoscutei. EOS,­ general, iar nu cu un înţeles mai res­trâns. Chestiunea, aşa cum e pusă, cere un răspuns cu extensiune. Astfel, să cerem chestiunea din patru puncte de vedere. 1) Poţi să iubeşti (interesat), două persoane (de cari nu te leagă nici un grad de rubedenie), în acelaş timp ? 2) Poţi să iubeşti (interesat), două persoane (de cari te leagă un grad mai mult sau mai puţin important de rubedenie), în acelaş timp ? 3) Poţi să iubeşti (sincer şi dezinte­resat), două persoane (de cari nu te leagă nici un grad de rudenie), în ace­laş timp ? 1 4) Poţi să iubeşti (sincer şi desin­­teresat), două persoane (de cari te leagă un grad oarecare de rudenie), în acelaş timp . Şi chestiunea se complică şi mai mult, când e vorba să te gândeşti că „interesul“ şi „dezinteresul“ pot să fie atât materiale cât şi nemateriale (morale). Dar lăsând la o parte pri­­mele două chestiuni, mai întâi pen­­tru că odată ce încape „iubirea“, nu mai poate încăpea şi „interesul“, căci atunci nu mai e iubire ci simplu in­teres, — aşa harem trebue acceptat cuvântul „iubire“ în adevăratul lui înţeles, — şi în al doilea rând, pen­­tru că chiar admiţând că poate exista „iubire interesată“, răspunsul e foarte simplu : — „Da, în acest caz poţi iubi în acelaş timp două persoane !“, şi considerând numai cele din urmă două chestiuni, — mai întâi, pe a IV-a, căci cere un răspuns mai scurt, şi apoi pe a treia, răspunsul se mai simplifică puţin. Astfel, chestiunea fiind pusă in cel de al patrulea fel, se poate răspunde: — „Da, poţi iubi două persoane în acelaş timp !“ Exemplu : „Iubirea pe care o ai în acelaş timp pentru ambii părinţi, pen­tru două verişoare, doi veri, două mă­­tuşi, etc., iubire filială şi frăţească. Punând chestiunea în al treiiea fel, poţi răspunde în acelaş timp şi „da“ şi „nu“, după cum iubirea este mai mare sau mai mică. Sunt anumite per­soane, cari nu pot iubi statornic, cu o iubire intensă şi pătimaşe. Iubirea lor este de scurtă durată şi-i caracteri­zată prin aceea că nu-i mulţumeşte pe deplin. Ei nu iubesc în acelaş timp numai o singură persoană. Chiar dacă in momentul când sunt cu una dintre cele două persoane, ei nu mai simt acelaş sentiment pentru cealaltă per­soană; aceasta *NU însemnează că ei nu o mai iubesc­, iubirea pentru fiu este innăbuşită într’un colţ al inimii, dar nu este omorâtă. Ca dovadă că este aşa, când întâlnesc pe cea de a doua persoană, se petrece in sufletul lor, cu sentimentul de iubire pentru cea dintâiu, ceeace s'a petrecut mai înainte cu sentimentul pentru cea de-a doua. Lucrurile aşa se petrec. Să judece şi să se uite în sufletul său, fiecare cititor şi să vadă de nu-i aşa... Dar se va spune că in acest caz, iubirea lor, nu mai e „iubire“... „Dar ce e numai iubirile nenorocite — a lui Dante, a lui Petrarca, etc. — au fost iubiri mari ? Şi iubirile cele mici şi nestatornice,­­ iubirile de toate zi­lele cari se termină cu căsătoria, sunt iubiri. Deosebirea de cele dintâi e că, fiind fericite, nu mai sunt mari. Dar tot iubiri sunt. Aşa că, iată că se poate spune că: „Poţi iubi două persoane în acelaş timp“. Sunt însă oameni cari iubesc cu toată pasiunea ; sunt statornici şi iu­birea lor nu mai cunoaşte margini. In acest caz, ei nu iubesc decât o sin-, gură persoană. Un alt sentiment , de iubire cât de mică pentru altă per­soană, nu mai încape în inima lor. Ceva mai mult, chiar şi iubirea consi­derată la punctul patru, este alun­gată din inima lor. E drept că sunt excepţii şi deci sunt puţini, aceşti oa­meni, dar vorba e că iată că „poţi iubi şi numai o singură persoană în acelaş timp.“ Dealtfel, aceasta depinde şi de fi­rea celui ce iubeşte... După cum sunt rari oamenii cari să semene perfect la figură unul cu altul, tot aşa sunt rari şi cei ale căror firi să se potrivească... După firea lui, un om poate iubi, mai mult sau mai puţin, numai pe una sau pe două persoane în acelaş timp.“ IVOR MAC DUAH, în refe­­­­rire către aceea care a pro­vocat discuţia , Vally, de­monstrează imposibilitatea te­­zei. „Dacă Platon admitea existenţa ce­lor trei inimi, nu trebue si, credem ca el cerea trei iubite deodată ! El căuta pentru cele trei inimi (una în cap, alta în piept şi cealaltă în stomac — deci iubita inteligenţii, apoi aceea pe care o adori „platonic“ şi aceea pentru sla­va lui Priap), căuta zic una singură, care să întrupeze pe toate trei. Astăzi, după cum şi o parte din literatura — rafinată până la exces -­­a occidentului, o afirmă, iubirea se reduce la „simplul act“: crede-mă, Wally, nu vreau să te jig­nesc ! Pentru aceea pe­ care o preţuirise cu tot sufleţul, fiu iuţită fiinţa, iubirea este una şi singură. Iubirea e aceeaş de totdeauna. Se înşală singur acela care crede că iubeşte, sau că poate iubi, două persoane în acelaş timp. Dacă, o clipă, ar cobora lucid in sufletul său, ar vedea adevărul şi ar suferi. Când interesul primează, desigur, ai iluzia că iubeşti pe cineva pentru cutare calitate, pe altcineva pentru altă calitate, etc. Există pe cer atâţia aştrii, toţi dife­­riţi ca mărime, cu puteri diferite, dar cu aceeaş flacără, cu acelaş suflet, unul şi singurul ! Exista pe pământ atâtea specii de flori, fiecare având culoarea ei (nu mai vorbesc de forme), sau aceeaş floare — din aceeaş specie — poate diferi în culoare ; dar nu vei găsi nicăeri o floare care să aibă două parfumituri distincte ! Nici un om cu două suflete dis­tincte. Şi ţi-a­r trebui douâ suflete pentru ca să poţi crede că ţii la două per­soane, absolut cu aceeaş putere­ de iubire | ft. J’ri |R Caută şi când eşti lângă una din cele două persoane, pe care crezi că le iubeşti deopotrivă, gândeşte-te la cea­laltă şi invers. Apoi încearcă, în sin­gurătatea câtorva zile, să vezi către cine îţi aleargă sufletul. E imposibil să le caute pe amân­­două ! Iţi doresc să nu te înşeli prea mult singură, Wally, şi să fii fericită.“ In afară de lupta pentru exis­tenţă, măritişul este, poate, cea mai covârşitoare problemă ce preocupă fetele noastre. E menită deci să se bucure de aceeaşi pri­mire şi noua noastră întrebare: LA CE VÂRSTĂ E BINE SĂ SE MĂRITE FETELE? Sub acoperământul ei se pot a­­tinge şi alte laturi. Ceea ce însă cerem cu insistenţă celor cari ne scriu e să-şi pieptene stilul şi să fugă de fraza confuză, fiindcă altfel, sunt silita să mutilez, şi mie, cea dintâiu, îmi pare rău. RUBRICA FEMEII Cu motto­ ul „Câte caractere, atâtea Interese­­“, ANYA cer­ne situaţia prin mai multe prizme. „Ce întrebare ciudată.­­ Dar cât de binevenita !... Dar şi cât de greu este sa răspunzi!... Şi greutatea nu pro­vine de acolo că nu te po­i hotărî să zici ,,da sau nu“, pentru că nu ştii,­­ în situaţia în care te găseşti deocam­­dată, de poţi face sau nu aceasta, ci de acolo că poţi spune cu cea mai mare uşurinţă ,,şi da, şi nu“, în ace­laş timp... Şi răspunsul se complică şi mai mult când e vorba să accepţi cuvintele : „iubire" şi „persoane“, în Afinitate Alimmnal Karaonel Poţi iubi două persoane in acelaş timp ? Dita Parlo la Paris Dita Parlo, interpreta filmu­lui «Cântecul prizonierului», a sosit la Paris pentru a turna sub direcţia lui Julien Duvi­­vier, în filmul «Au Bonheur de Dames», după romanul cu a­­celaş nume al lui Emile Zola. Am avut ocazia să stau de vorbă cu drăgălaşa vedetă ger­mană în holl-ul hotelului, chiar în clina sosirii. — Am terminat acum cinci zile, un film vorbitor, primul de acest gen turnat în Germa­nia. — Care este titlul acestui film ? — «Melodia amorului». Par­tenerul meu este Willy Britsch. Am venit să interpretez rolul Denise Bandu, din versiunea modernizată a romanului lui Emile Zola. Este mult timp de­­când nu am decis să viu la Pa­ris, dar am fost reţinută la Berlin pentru mai multe filme. D-nii Vandal şi Duvivier au fă­cut tot ce le-a stat în putinţă pentru a mă avea mai curând în mijlocul lor, întârziind chiar realizarea filmului. In acest moment, Julien Du­vivier veni să-și salute princi­pala sa interpretă. — Noi am început să turnam câteva exterioare. Totul este pregătit. Noel Renard a termi­nat decupajul și Christian Jaque a construit în studio mai multe decoruri. Ceilalţi artiști aşteaptă semnul meu pentru a începe turnarea. Permite-ţi să vă prezint pe acei cari, mai multe săptămâni vor fi camara­zii dvs. de lucru. Iată pe Ger­mane Roner, care va personi­fica pe Mme Descroches; Na­dia Sibirskaya: Genevieve Bandu ; Ginette Maddie: Cla­ra ; Andrée Brabant : Pauline; Simone Bourdet: Jennie; Pierre de Guingand: Octave Mouret ; Candé : Hartmann; Armand Bour : Baudu; Fernand Mailly: inspector general Faure; Dan­­nio: Deleche. Fiecărui artist prezentat, Dita Parlo îi răspunde cu un surâs amabil. Am încercat să pun încântă­toarei artiste câteva întrebări, dar mi-a răspuns repede : — Ce curios, sunteți... Lăsa­­ți-mă să vorbesc cu Pierre de Guingand, pentru că trebue să-l iubesc­ în film... LEO GOOR Intre Pola­ Negri şi America Se pare că totul s’a sfârşit în­tre Pola Negri şi America. Marea vedetă a plecat acuma la Holly­wood ca să-şi vândă casele pe care le posedă acolo şi se pare că acesta e ultimul ei voiaj în continentul care i-a produs atâta suferinţă. Primul film sonor cehoslovac De curând s-a turnat la Holly­wood primul film sonor cehoslo­vac­ Filmul are numai un singur act şi la realizarea lui au contribuit şi artiştii cehoslovaci stabiliţi la Holy­wood, A. Vaverka şi R. My­zel Filmul a fost efectuat de so­cietatea Universal. La efectuarea, ultimului tablou a asistat și con­sulul cehoslovac Janovski. Menjou in patru limbi Noul film pe care-l turnează Adolphe Menjou, de astă dată în Europa, va fi un film vorbitor în patru limbi : germană, engleză, franceză și spaniolă. Interesant este însă că însuși Menjou va vorbi toate aceste limbi. Sac^^— I Eifgar fa face la America Mar­ele scriitor englez Edgar Wallace va pleca în A­m­erca. El a semnat un contract cu o mare so­cietate de filme pentru care va înscena o serie de filme vorbitoare, de scurt metraj.

Next