Rampa, decembrie 1929 (Anul 14, nr. 3561-3583)
1929-12-01 / nr. 3561
2 n parti «ionica Modele exclusive în încălţăminte de seară, trofeul şi apartament ROYAL-SHOE 66 99 86 Calea Victoriei 86 (Piaţa Pal. Regal) Jvlie.i' v*' . c . «Y Tenul’ strălucitor al petalelor trandafirilor, MefTdobSneK întrebuinţând Crema, Pudra şi Săpunul Simon care îndeplinesc întreitul scop: f'ficS pielea, o fac suplă |i o hrănesc CREME SIMON -PARIS PUFsi FULGI SPOLOTIm MQSINI CU aburi ALFONSO BENONE PLEPEMI, SALTELE, PERNE FABRICA SPLBOLINTINEflNU 19 TELEFON: 353/83 MAGAZINULI,BCHi CAROL 7 k, telefon 200778 HARR 3 Decemvrie CAPITOI PREMIERA MARELUI FILM ROMANESC VENEA O MOARA UN SIMT După romanul d-lui MIHAIL SADOVEaNU cu MARCELLA ALBANI, WERNER FOETTERER, L BREZEANU, etc. Regia: MARTIN BERGER, SSfJftt Sfârşit di Pe aleia pustie calc domol, stârnind foşnet de frunze îngălbenite şi veştede, căzute de brumă. Pornit par nişte schite, in goliciunea in care acest trist anotimp i.a transformat. Un vânt rece dela nord suflă, vâfâind lugubru, purtând de ici-colo frunte amestecate cu praf, intr’un vârtej prevestitor de vreme ren Imbulzindu-se, goniţi par’că de n.e. văzufi demoni, nori negri-plumburii gonesc pe cer ca nişte fantasme, lăsdn,dar In colte,un mic spaţiu să mai străbată câteva din razele palide de soare, care nu te mai pot încălzi. In stoluri mari, puzderie de ciori, croncănind a pustiu, se fugăresc nervos, fârfâind din aripi ca un uriaş evantaiu şi se grămădesc prin copacii de pe marginea şoselei, predispunân, duce la tristeţe. Departe, un câine urlă jalnic a moarte, in timp ce pe-un drumeag desfundat de apele şi noroiul ce nu se mai usucă niciodată prin astfel de meleaguri vitregite, un copil sgribulit de frig, cu capul afundat intre umeri şi mâinile In buzunarele panta. Ionilor, înoată cu greu sughiţând şl icnind de plâns, ducând de braţ pe un, bătrân orb şi încovoiat, care-şi toamnă poartă viaţa amară, de azi pe mâine, cerşind obolul drumeţilor anonimi şi insojindu-şi melancolical tânguire, cu o scripcă veche şi hodorogită, ale cărei sunete discordante şi ţipătoare iţi sfâşie sufletul şi te umplu de amărăciune ! Mizerie ! Dramă ! Se inoptează. Acum plouă cu-o bură măruntă şi rece, lovindute in faţă cu asprime şi pătrunzâhdu-te până la oase. O pâclă deasă, cenuşie, îşi întinde sumbru i covor, învăluind totul ca intr’o perdea, prin care privirea abia mai poate străbate. Brrr! Mi-e frig, fiori îmi sguduie corpul. Ah, cât sunt de obosit sufleteşte ! De ce,o fi cântând cucuvaia ? Fugiţi, gânduri negre, departe de mine; nu mi obsedaţi mintea şi inima-mi tânără, cu cobitul vostru infernat!... Vreau să trăiesc şi să lupt, căci viaţa e şi frumoasă ! Cu viziunea verii trecute, îmi grăbesc paşii spre caldu-mi cămin şi gândul la somnul binefăcător, ce reabitează, mă predispune la visare! Și-afară plouă, plouă !... TICU. D. -mrii. La ora 2 Banţei... . pe o pernă albă, cu obrazul stâng pe mâinile împreunate, dormeai... Şi un surâs ţi se ivise pe buzele-ţi întredeschise, ca un răspuns la taina visurilor tale... Plapoma te finea îmbrăţişată neglijent, şi cămaşa, desfăcută, lăsa să se vadă gâtul gol şi tresăritul ritmic al sânului tău. Visai, desigur, ceva frumos, că somnul ti era lin și zâmbetul pe buze mereu se accentua. Iar eu te priveam... Priveam fața ta albă, catifelată, pe buze o buclă răsvrătită de păr negru, eșică de sub tulpanul ce ascundea tainic, restul... Tremurând, de frică să nu te scol, încet, am desve. noaptea... Ui umărul plin, fi ochii,mi s’au oprit pe aluniţa ce turbură albul imaculat al trupului tău... involuntar, descoperisem. şi jumătate din sân, ce de abia îndrăzneam să-l privesc, îi totuşi dornie ca o mişcare a ta sci nu mi l fure... Am simţit cum ochii mi se împăienjeniseră. M’aplecai spre tine, cu buzele tremurănde, ezitând, neştiind ce să aleg pentru sărut: gura, ochii, părul, alunița, sânul... Mă aplecai din nou. Dar un zâmbet al tău imi trezi o frică: — „Dacă se scoală îi mă surprinde ?“ Și, in timp ce mă retrăgeam, o lacrimă ferbinte, stingheră, îmi căzu pe RAMPA Spovedanie Vicu ne donne plus de cy. nisme qu’un grand amour Qui n’a pas été partagé, mais rten aussi ne donne plus de modestie. ANDRÉ MAUROIS E toamnă. E seară cețoasă, din acele cari te fac să stai în casă, unde, la căldură și la lumina lămpii, totul te îndeamnă să fii mai bun, mai altruist, mărturisindu-ţi durerile şi greşelile... — «Se râde poate, îmi spuse prietenul meu, (şi eu redau fidel mărturisirea lui), dar pentru mine nu mai există iubire. Văd în dragoste numai partea ei materială, sau, mai bine zis, caut prin dragoste numai o satisfacere fizică. Clasifică-mă cum vrei, dar am devenit astfel, în urma unei dragoste adevărate. Femeia e femeie, iar prin femeie înţeleg — acum — perversitate, capriciu, dorinţe, ambiţii, vicii, înainte femeia îmi apărea ca ceva suav, un ce pe care nu trebue să-l atingi, nici cu vorba măcar, în sfârşit un suflet care trebue apărat contra oricărei atingeri pentru ai nu se ofili. Şi gândeam eu: menirea bărbatului aceasta este: să apere femeia. Am cunoscut o femeie; era sau mi se părea mie că este frumoasă. Calităţi multe avea. Defecte nu ştiu să fi avut. Pentru ce nu ştiu? Pentru că am început s’o simpatizez şi mai târziu această simpatie s’a transformat în dragoste pentru dânsa. Ea nu ştia. Voiu face aşa fel, ca să-şi dea seamă că o iubesc şi mare-i Dumnezeu, poate... mă va iubi şi ea. Am încercat deci. Şi ea s’a făcut că nu pricepe... Am insistat... zadarnic-Am plecat atunci şi, cu amorul propriu rănit, cu inima sdrobită, am căutat să uit. , N’am reuşit. Am avut însă puterea de voinţă să par că am uitat, iar femeii, — în apropiem căreia rei dam mereu, — nu-i mai vorbeam de dragoste, ci banalităţi, fleacuri cari te fac să râzi şi la a căror debitare, am constatat că trebue să se reducă toată înţelepciunea bărbatului astăzi, pentru a «avea succes» (expresie curentă) şi noroc... la femei. Urmăream însă mereu starea ei. Şi ea se întristase— zâmbea trist... mă privea acum adânc, cu ochi cari pătrundeau până în adâncul sufletulu meu, până acolo unde eu nu voia® să pătrundă, — îmi era frică să nu citească ceea ce eu voiam să ascund, dragostea mea pentru dânşii, — şi eram uitit să întorc privirea şi s’o fac mereu să râdă. Pricepeam, dar mă făceam şi eu de astădată că nu pricep. Câtă sforţare îmi trebuia... Iată însă că ea, cu voce slăbită, cu privire pocăită, mâ ntreabă într’o zi: ■— Mă mai iubești * In marginea ecranului FILM îi CINEMA — Revista presei — INVENTAR. — Astfel îşi inii cărui idee este nouă şi destul de tulburătoare. rutlează d. D. I. Suchianu ultima cronică din „Adevărul literar”. Din acest inventar reţinem următoarele comentarii: „Erotikon” a fost un film nedreptăţit. Din pricina unei aparente obscenităţi a plăcut prea mult unora şi a fost în mod exagerat dispreţuit de alţii- In fond ideia din această bucată e destul de subtilă şi a fost realizată destul de bine. Subiectul moral e următorul : memoria sexuală a unei fete faţă de primul ei amant, atunci când fata e cinstită şi obscură, şi când lucrul sa întâmplat cu deplinul ei consimţământ. Chestiunea „farurilor” seducătorului nici nu se pune. Femeia nu-i reproşează ce a făcut. Din această întâmplare, ea păstrează doar regretul că s’a sfârşit. Vine o serie de nenorociri. Apoi o serie de întâmplări favorabile Fata găseşte un om tânăr, bogat, bun, de treabă, care se căsătoreşte cu ea. Şi trăeşte câtva timp într’un fel de fericire. Când însă îl reîntâlneşte pe celalt, e gata să lase tot pentru el. Fără entuziasm, fără elanuri lirice. Cu simplitatea lucrurilor de ştiinţe naturale. Omul acela îşi lăsase pe toată fiinţa ei o iscălitură şi o afirmaţie de proprietate, care nu se mai putea şterge. Ea este dispusă să-l urmeze oriunde. Cu tristeţă şi cu luciditate. Este foarte multă poezie şi puritate în ideia acestui film. O fată profund sinceră, nici viţioasă, nici frigidă, care a cunoscut într’o noapte romantică amorul, şi care rămâne fidela acestei amintiri plină de lucruri banale şi definitive. Actriţa care joacă acest rol îl realzează magistral. Fizionomia ei are acea expresie foarte curioasă făcută dintr-un amestec de tinereţe şi de tristeţe. Avem impresia că tot trupul şi tot sufletul ei este înfierat, ca atunci când porţi stigmatul unei boli ereditare. Dar aci nu-i vorba de nimic morbid. Şi asta-i tocmai ce dă un aspect interesant fenomenului. Amintirea unui lucru plăcut şi biologic este normal. N’avem dreptul să spunem că avem a face cu o degenerată. Dinpotrivă, eroina este o femee ca toate celelalte. Şi aci stă meritul actriţei care a ştiut să joace rolul aşa de greu al unei „fete oarecare”. Partenerii ei nu joacă nici bine, nici rău. In tot cazul, tot interesul filmului este în figura ei, care sugerează destul de artisticeşte acea tulburare care arde cu foc încetinit dar mereu aprins aceiaş amintire jumătate recunoscătoare, jumătate desnădăjduită. In rezumat „Erotikon” a fost, într’o privință, un film reuşit, a Multă vreme, mult prea multă vreme a ţinut afişul filmul „Adulter imperial”. Motivul a fost desigur geometria perfectă a persoanei fizice a lui Ivan Petrovici. Acest actor este real frumos. Dar mai ales interesant este el pentru ştiinţa lui de a nu trage absolut nici un folos artistic din excelentele linii ale fetei şi trupului. Ivan Petrovici este inexpresivitatea făcută om. El nu numai că nu crează nici un gest nou, dar nici măcar nu realizează cu viaţă gesturile găsite de alţii. Jocul lui Petrovici este oarecum maşinalizarea şi repetiţia industrială a mişcărilor utilizate astăzi de actorii de cinematograf. Filmele lui nu intră în categoria acelora pe care le numeam „filme corecte” (cum sunt acele ale filmei Banky, John Barrymore şi alţii) care utilizează, cu gust şi cu reală artă, invenţiile altora. Filmele lui Petrovici sunt ceia ce faţă de o sculptură a lui Donatello ar fi o carte poştală ilustrată reprezentând statuia lui Mihai Viteazul din faţa Universităţii. Iar partenerii lui, printr’o curioasă afinitate electivă sau prin vre-un mimetism conformist, se adaptează lui şi devin ca el. Filmul „Adulter imperial” este nespus de plicticos și de „mort”. Nu este ridicol (A°! dacă ar fi fost măcar ridicol !) Și cu această ocazie nu ne putem sustrage de la datoria noastră de a sfătui pe d-na contesă Agnes Esterhazi de a sta, de aci înainte, în mod definitiv acasă. Eşecul Utanui vorbitor al Moissi la Berlin La Berlin a avut loc premiem unui film vorbitor realizat anul acesta în America de celebrul tragedian german Alexandru Moissi. Filmul este întitulat „Loja regală” și este de fapt o versiune a faimoasei drame „Kean” de Dumas. ’Partenera lui Moissi , este Camilla Horn iar întregul film, deşi realizat în America este executat în limba germană. Deşi atât subiectul cât şi interpreţii constituiau o chezăşie pentru un succes desăvârşit, totuşi filmul a suferit un groaznic eşec la premiera de la Berlin. Realizarea teehnică a acestui film este complect insuficientă. Chiar minunata voce a lui Moissi nu se mai poate recunoaște în acest film sonor. Singura parte reușita a filmului este aceia în care Moissi declamă monologul din Hamlet („A fi sau a nu fi). RUBRICA FEMEII ! Şi răspunsul meu categoric, pregătit de înainte pentru asemenea prilej, a fost: — Nu. — Pentm ce? — Pentru că m'ai făcut să’nţeleg că dragostea mea îţi displace, te indispune. Iţi mulţumesc că mi-ai arătat că nu trebue să deviu ridicol perseverând şi, cum am inimă foarte largă, am găsit către cine să-mi îndrept iubirea, de astădată cu mai mult noroc şi mai ales fără să indispun pe nimeni. Şi am lăsat-o singură. Sufeream mult, dar eram mândru că pedepsisem orgoliul, îngâmfarea ei; reflectam însă că pedeapsa e suficientă, iar la primul prilej îi voia destăinui totul. Ocazia se ivi. Fusei invitat la dânsa. își serba ziua numelui. Muzica, lumea multă, poate vinul ce băusem, m’a adus în starea de a nu mai putea suporta privirile ei. Ii spusei totul... totul. .. dânsa isbucni în râs și râdea și râdea.. O implorai... îi căzui în genunchi... ea era rece... de piatră., nu mă mai iubea. Plecai umilit, cu convingerea fermă că era o tactică a ei aceasta. Dar cu hotărîrea și mai fermă de a nu mai reveni. ® *d e « 5» a &1 * A trecut mult timp de atunci. Dragostea sub noul ei aspect, — fizic prin excelență, — m’a făcut să uit pe aceea care îmi îndreptase firea mea pe această cale, îndepărtându-mă de lângă dânsa. în felul acesta n’am mai suferit, căci am făcut pe alţii să sufere şi dacă, înainte, poate mai regretam că sunt în stare să produc cuiva durere, acum măcar nici nu-mi pasă. M’am obişnuit cu felul acesta de viaţă, şi crede-mă că el e cel mai nimerit pe cine. poate cămaşa ta... Tresării, la gândul: — A fript-o pe sân .“ Tu ai oftat şi, ca şi când te-ar fi cuprins un fior de frig, ai tras plapoma până la gât. Am, rămas o clipă neclintit, cu respiraţia întretăiată; am culcat apoi capul, sărutând plapoma, deasupra sânului tău... Am închis ochii, șoptindu-ți: ,,Te iubesc, mult... piuit..." Nu știu cât am stat astfel... Când euram dezmeticit, pe buze aceai acelaș zâmbet, ce sta ca un răspuns la taina visurilor tale... Pe perna albă, cu obrazul stâng pe mâinile fruitate, dormeai... STUCIN duce un bărbat. Eşti în felul acesta indiferent. Domnul, femeia de care ai nevoie o găseşti oricând şi oriunde, căci femeia nu te iubeşte atunci când tu o iubeşti. La dânsa dragostea e un capriciu, care apare spontan şi, precum astăzi îţi face ţie jurăminte şi aceleaşi mângâieri sunt pentru altul. Şi, vezi, tu, eu nu pot uita măcar gelos să fiu, pentru că ştiu că eu nu pot trăi pentru o singură femeie şi n’aş putea să fiu atât de absurd încât să pretind ca o femeie să trăiască numai pentru mine. Nu ştiu dacă au fost vreodată asemenea femei, dar astăzi îţi afirm cu siguranţă că nu sunt şi nu va fi o de mult, — am toată speranţa, — voiu avea şi toată bucuria să văd că şi voi veţi constata şi veţi fi siliţi a vă complace cu acest fel de viaţă şi cu acest fel de femei. Şi, sigur, femeile vor redeveni iar sclave, lucruri fără răpune, cari vor servi pe bărbaţi. Şi se poate ca, astfel, bărbaţii să revină la starea aceea de sălbăticie — de care este uimitor cum civilizaţia înaintată i-a apropiat atât de mult, — pentru că apoi să’nceapă a urca iar gama tuturor transformărilor suferite până astăzi, de când omul a apărut, adeverindu -se astfel dictonul că «nimic nu-i nou în Natura, totul se transformă»MAXIMILIAN CRISEANU Ce se aude IN PATRU LIMBI Prix de beauté va fi un mare film sonor şi vorbitor, turnat în patru limbi (franceză, engleză, germană, italiană). Se vor înregistra cântece şi în limba spaniolă. Filmul acesta este realizat de Augusto Genina şi interpretat de Louise Broks, Georges Charlie, Gaston Jacquet, A. Nicolle, A. Bandini și Jean Bradin. A. Genmna termină actualmente scenele vorbitoare și a început montajul filmului. Prix de Beauté va fi gata în câteva săptămâni. IN AMERICA Frank Borzage, celebrul regizor american, care a fost de curând în Irlanda a descoperit și angajat acolo o fată de 18 ani cu numele de Maureen, tipul perfect al irlandezei moderne şi un băiat de 14 ani, de rasă celtică, cu vocea clară şi armonioasă. Viitoarele vedete au şi sosit la Hollywood şi au fost primite cu toate onorurile în studiourile Fox. IN GERMANIA Hans Schwarz a terminat versiunea germană a primului film din producţia Ulaton : „Melodia inimii” (scenariu de Hans Székely). Actualmente decupează versiunile engleză, franceză şi ungară. Filmul va fi prezentat în toate capitalele europene la începutul anului viitor. Rolurile principale din „Melodia inimii” sunt interpretate de Dita Parlo şi Willy Fritsch. FILME AERONAUTICE Secţia documentară a companiei Ufa a terminat două nouă filme, create de Rudolf Meyer. Primul din aceste filme se intitulează Cucerirea aerului şi tratează progresul şi erorile aviaţiei Al doilea film este intitulat Aviaţie şi civilizaţie şi arată multitudinea misiunilor pe care trebue să le îndeplinească avionul astăzi. Partea teehnică a acestui film a fost încredinţată locotenentului în rezervă Wolfgang Cesar FANTOMA DE LA GAUMONT-PALACE Ziarul parizian „Comoedia” relatează o curioasă întâmplare petrecută la cinematograful Gaumont-Palace . Acum câteva zile, în cursul unei atracţiuni, lumina se stinse brusc. Din sală răsună o voce de stentor : — „Nu vă fie teamă, nu vă facem nici un rău", apoi câteva puncte de foc străbătură sala. Unii cred a fi văzut o umbră strejulându-se pe scenă, afirmă categoric că patru spectatori şi-au părăsit locurile imediat după ce s’a reaprins lumina. Sala era arhiplină în seam ’ ceea şi s’au găsit într’adevăr nes ocupate fotoliile cu numerele 1273. 012. 781 şi 366. Pe fotoliul 366 s’a găsit o mănuşă cu patru degete. Curios e că direcţiunea cinematografului n’a putut da nici o relaţie oficială asupra acestei întâmplări Electricienii declară că n’au întrerupt nici o secundă curentul —şi nici n’aveau ordin s’o facă — şi că nu şi-au părăsit posturile. Suntem deci în plin mister. Dar trebue să recunoaştem că reclama aceasta nu e lipsită den geniozitate. JOCUL GELOZIEI ŞI AL MORŢII Francesca Bertini, marea actriţă italian, va apărea în curând pe ecranele noastre în noua ei creaţie din „Jocul geloziei şi al morţii” în care Rud Klein-Roggo este principalul ei partener masculin, Francesca Bertini O picătură Pentru Mioriţa Natura e palidă, e ofilită. E toamna... Penelul Ziditorului a nuanţat Intreaga gamă de vioiciune în psalmi dureroşi... Vântul cuvântă o doină tristă, brodată par’că pe reminiscenţe prăfuite, uitate de vreme... Mă podideşte plânsul, care se sfărămiţează In stropi de struguri pudraţi de rouă, lacrimile... Apoi dezgrop trecutul: un film tragic, o poveste tristă, din care etrag axioma: omului e dat să treacă prin filiere cu tot soiul de piedici, să vâslească vânjos in oceanul vieţii, spre a înfrunta valurile. Pentru un codru de pâine ţi-e dat să seci toată vlaga ce gâiesc la tine. Pentru un sfat — deleftare poate de predilecţie — ţi e dat suferi spumegarea veninului celui ce ai cerea o pavată... Şi, astfel, pe răbojul caritabilităţii se inscrustează zi la zi o altă fază. De data aceasta, iată-te ivită in calea trasată de mine. Cine eşti, exact nu şttia Ce crede ai ideal fluturat de adolencenţă. — Idem nu ştiu. Singura mea crezare e că eşti o neofită la sanctuarul ideilor mele. Ai rumegat,cei duminică tU firul prund de iubire piilor mele călăuzitoare şi, găsindu-le sănătoase, vrei acuma să slujeşti aceluiaş altar. Iţi mulţumesc. Iţi mulţumesc mai ales că bănuesc în tine un suflet nobil, neprihănit, imaculat. Farmecul fiinţei tale — fascinaţie îngerească - fie binevenit / Dă mâna şi haide în hora cu chiote şi ghinituri, lumea ! Pe cară tuia ce trebue n’o bătătorim deacum incot, să presărăm roze neveştejite, adică gândurile noastre curate. George poteras Adminul Ramonel Neobositul nostru colaborator, d-1 Paul Korda, supune editurilor şi cititoarelor noastre următoarea întrebare : E BINE SAU RAU DACA IN CĂSNICIE FEMEIA E CEVA MAI IN VARSTA DECÂT BĂRBATUL? Răspunsurile ni se vor trimite la redacţie în cursul săptămânii. Problema prezintă destulă actualitate şi, cum e foarte comentată în cercurile mondene, e în afără de orice îndoială că se va bucura şi aci de o deosebită atenţiune. OXO „Napoleon tie insula St. Elena“ pe ecran Presa germană relevă cu o deosebită satisfacţie creaţia marelui actor Werner Krauss în noul film al lui Lupu Pick : „Napoleon pe insula Sfânta Elena”. Rolul lui Hudson Lowe îl interpretează Albert Bassermann. Untelra Vienez trnsforml in stadion Societăţile americane de producţie intenţionează să facă din Viena un centru european pentuu filmul sonor. In acest scop au şi cumpărat localul lui „Neues Wiener Buhne” pe care-l vor transforma în studio. ■B